• Un sat este o așezare umană specifică mediului rural.

De
obicei, acest tip de așezare este mai mare decât un cătun
și mai mică decât un oraș.
• Satul este o așezare umană mai puțin dezvoltată din punct
de vedere edilitar gospodăresc a cărei populație se ocupă
îndeosebi cu agricultura, constituind o categorie social -
teritorială complexă; este alcătuită dintr-o aglomerare de
case și construcții gospodărești anexe într-un teritoriu cu
specific rural.
• Satele erau cea mai răspândită formă de comunitate până
la începutul Revoluției industriale, care a dat startul
procesului de urbanizare.
• Deși există multe tipuri de organizare a satelor, în general
un sat tipic este mic, consistând din 5 până la 30 de
familii. În vechime, casele erau situate unele lângă altele
pentru apărare (cuvântul "sat" provine de la latinescul
fossatum care însemna fortificație), iar zona dimprejur era
cultivată.
• La sat principalele activități economice sunt agricultura și
meșteșugăritul. Sunt trei tipuri de sate :
• 1. Sate risipite
• 2. Sate răsfirate
• 3. Sate adunate
 1. Satele risipite
• Sunt specifice regiunilor montane (Alpi, Carpați, Balcani
etc.). Aceste sate sunt formate din gospodării izolate,
fiecare având în jur propriul teren de folosință. Locuitori
acestor sate sunt preocupați de creșterea animalelor
precum și de agricultură sau de pomicultură. În Munții
Apuseni se numesc crânguri iar în Munții Banatului sălașe
sau odăi.
 2. Satele rasfirate
• Sunt prezente în special în regiunile de deal și de podiș,
au gospodăriile situate la distanțe mai mici unele de
altele. O parte din terenul agricol (livezi, vii, grădini de
legume) este cuprinsă în vatra satului, dar cea mai mare
parte rămâne în exteriorul vetrei.
 3. Satele adunate
• Sunt întâlnite mai ales la câmpie și în depresiuni, au vatra
bine conturată, gospodăriile sunt lipite unele de altele,
terenurile agricole detașându-se net în exteriorul vetrei
(de ex. satele din Mărginimea Sibiului).
 Perioada comunista
• Cu puțin timp înainte de Revoluție, președintele Nicolae
Ceaușescu a elaborat un plan prin care comunele cu doar
5.000 de locuitori să fie demolate. Ulterior, oamenii din
acele așezări erau mutați în „centre civice”, plasate cât
mai aproape de marile zone urbane și care erau numite
orașe agroindustriale.[2]
Sursa de informare : site-ul www.wikipedia .com

• Proiect realizat de:

Godja Stefania
Petruta