Tema: Sistemul dijestiv.

Aparatul
dentomaxilar. Dezvoltarea dinţilor
temporari şi permanenţi.
Componentele
dure:
SMALŢUL
DENTINA
CIMENTUL

Componenta
moale:
PULPA
DENTARĂ
Organul dentar
• Dintele
 Coroană
 Colet
 Rădăcină
 Foramen apical
• Periodontul
 Cement
 Ligament periodontal
 Os alveolar
 Gingie
 Procesul de dezvoltare a
dintelui include :
• Formarea coroanei
• Formarea rădăcinii şi în paralel
structurarea ţesuturilor de suport
care realizează ancorarea dintelui
la nivel de mandibulă.
 Procesul de dezvoltare a dintelui
include următoarele etape şi stadii :

• 1. iniţiere – stadiul de mugure

• 2. proliferare – stadiul de capişon
• 3. histo şi morfodiferenţiere –
stadiul de clopot
• 4. apoziţie – finalizarea stadiului de
clopot, formarea coroanei.
 1 etapă Iniţiere, stadiul de mugure
• La nivelul stomodeumului în săptămîna a
5-a de dezvoltare intrauterină pe locul
viitoarelor arcade dentare apar două benzi
epiteliale primare. Fiecare bandă se
divide rapid într-o:
• lamină vestibulară şi o
• lamină dentară.
Lama dentară mandibulară şi maxilară
• Lamina vestibulară formează vestibulul
oral, localizat între obraz, viitoarele buze şi
viitoarea arcadă dentară.
• Lamina dentară prezintă zone în regiunea
viitoarelor procese alveolare sub forma
unor conglomerate epiteliale orientate în
interior, ce poartă denumirea de mugure
dentar. Fiecare mugur dentar este separat
de celulele ectomezenchimale subiacente
printr-o membrană bazală.
Proliferarea progresivă a lamei dentare în ectomezenchim
rezultă cu formarea mugurelui dentar
Mugure dentar
• În săptămîna a 6-8 de dezvoltare
intrauterină la locul corespunzător poziţiei
viitorilor dinţi de lapte se formează 20
muguri dentari. În perioadele ulterioare vor
apărea şi cei 32 de muguri dentari pentru
dinţii permanenţi.
• În ariile de dezvoltare a mugurilor dentari
apar zone cu multe capilare şi terminaţiuni
nervoase.
• Mugurii dentari pentru dentiţia permanentă
au aceiaşi origine ca şi cei pentru dentiţia
deciduală - banda epitelială primară.
• Mugurii dentari ai incisivilor, caninilor şi
premolarilor permanenţi se formează în
urma proliferării laminei dentare, într-un
loc comun cu mugurii dentari deciduali.
• Deoarece molarii permanenţi nu au
corespondenţi deciduali mugurii lor dentari
nu iau naştere după acelaşi model.
• Când maxilarele sunt suficient de
dezvoltate, lamina dentară se continuă
posterior, sub epiteliul de tapetare a
mucoasei orale, adâncindu-se în
ectomezenchimul subiacent.
• Această expansiune posterioară duce la
formarea mugurilor dentari pentru molarul
1,2 şi 3.
• Mugurii dentari se invaginează în
ectomezenchimul subiacent. Concomitent,
indusă de proliferarea epitelială, are loc o
proliferare a celulelor ectomezenchimale
în zona adiacentă mugurelui epitelial.
• Stadiul este caracterizat prin procese de
inducţie epitelio-mezenchimală datorită
cărora are loc iniţierea dezvoltării.
În ansamblul celular format pot fi identificate
3 tipuri de structuri:
• Celule epiteliale - organizate compact, se
dispun sub forma unei structuri ovale care
păstrează legătura cu epiteliul oral, este
denumită mugure dentar - reprezintă viitorul
organ al smalţului;
• Celule ectomezenchimale - ce înconjoară aria
epitelială, realizând o condensare sub
membrana bazală vor forma viitoarea papilă
dentară;
• Celule ectomezenchimale – situate mai
exterior şi lateral vor forma viitorul sac dentar.
Etapa 2 de proliferare stadiul de
capişon
• Odată cu proliferarea şi invaginarea în
ectomezenchim a celulelor constituente,
mugurele epitelial îşi schimbă forma: din
rotundă sau ovală capătă o orientare de
proliferare în jos şi lateral, iar zona
centrală devine concavă.
• În stadiul de capişon se pot diferenţia mult
mai clar componentele germenului dentar:
• Structura epitelială cu aspect de
“capişon” reprezintă organul smalţului
• Structura ectomezenchimală
condensată din centru reprezintă papila
dentară
• Structura ectomezenchimului cu aspect
compact formează sacul dentar.
 Organul smalţului se divide în:
• Epiteliul extern al organului smalţian este
format dintr-un strat de celule mici, cubice, strâns
unite între ele prin joncţiuni.
• Epiteliul intern al organului smalţian este
constituit dintr-un strat de celule înalte cu nuclee
ovale, dispuşi la polul bazal şi o citoplasmă
bogată în organite celulare
• Epiteliul reticular al organului smalţian se
situiază între epiteliul extern şi intern (“pulpa
organului smalţian”), este format din celule de
formă stelată între care se localizează fluid
extracelular.
ORGANUL SMALŢULUI

Organul smalţului este constituit:

1. Epiteliul extern
2. Epiteliul reticular
3. Epiteliul intern
• În epiteliul reticular al organului smalţului
pot să apară în stadiul de “capişon”,
structuri particulare a căror semnificaţie
este încă discutată.
• Sunt descrise:
• Nodul smalţului
• Cordonul smalţului
• Nişa smalţului
• Nodul smalţului - o arie de proliferare
celulară localizată cu baza în epiteliul
intern al organului smalţului.
• De la nod pleacă uneori un cordon
celular orientat către epiteliul extern al
organului smalţului care dă senzaţia că
divide organul smalţului în 2
compartimente. Se presupune că nodul şi
cordonul ar interveni în stabilirea poziţiei
iniţiale a primului cuspid al coroanei.
• Nişa smalţului este o structură artefact
care apare pe anumite secţiuni histologice.
NODUL SMALŢULUI
CORDONUL SMALŢULUI
 Ansa cervicală

• Ansa cervicală
reprezintă locul în
care epiteliul intern al
organului smalţului se
uneşte cu epiteliul
extern. Ea este
localizată la locul de
demarcaţie dintre
viitoarea coroană şi
viitoarea rădăcină.
 Papila dentară
• Se formează sub
influenţa şi în paralel
cu proliferarea
epiteliului intern al
organului smalţului.
Ea este formată din
ectomezenchim
condensat localizat în Pd
concavitatea
organului smalţului.
 Sacul dentar
• Ectomezenchimul, care înconjoară organul
smalţului şi papila dentară se condensează periferic
şi formează sacul dentar.
• Fibrele de colagen au o dispoziţie relativ circulară.
• Este bogat vascularizat şi inervat.
• Din sacul dentar în stadiul de “capişon avansat”,
capilarele vor migra în interiorul papilei, iniţial în
centrul ei, apoi la periferia papilei sub membrana
bazală a epiteliului intern din “capişon”.
• Aceste momente induc trecerea la stadiul de
“clopot”.
Sacul dentar
• Din organul smalţului se va
forma smalţul dintelui;
• Din papila dentară se va forma
dentina şi pulpa dentară;
• Din sacul dentar se va forma
cimentul şi periodontul.
Etapa 3 Histodiferenţiere şi morfodiferenţiere
- stadiul de clopot

• Stadiul de clopot
este denumit după
forma pe care o
capătă organul
smalţului când
suprafaţa concavă a
“capişonului” se
adînceşte, iar
germenele dentar
devine independent
de epiteliul oral.
 ORGANUL SMALŢIAN
Este format din 4 epitelii:
1. Epiteliul extern
2. Epiteliul reticular
3. Epiteliul intermediar
4. Epiteliul intern

1.
2.

3.
4.
 La stadiul de clopot organul smalţian
este format din:
• Epiteliul extern (celule cubice)
• Epiteliul reticular (celule stelate)
• Epiteliul intermediar - apare localizat între
epiteliul reticular şi epiteliul intern. Este format
din câteva straturi de celule (1-4) ce au forme
diferite (aplatizate, cubice, fuziforme, poligonale)
şi prelungiri scurte.
• Epiteliul intern - format din celule prizmatice,
care se vor diferenţia în preameloblaste şi
ameloblaste, înalt specializate, polarizate,
responsabile de sinteza şi depunerea smalţului.
 ORGANUL SMALŢIAN

2.

3.
1.

4.
 Joncţiunea amelodentinară
• Linia de separare
dintre epiteliul
intern al organului
smalţului şi papila
dentară subiacentă
reprezintă
joncţiunea
amelodentinară
• Înainte ca diferenţierea ameloblastelor să
fie completă, iar producerea smalţului să
fie iniţiată, ameloblastele mai au două
funcţii importante:
• Ele determină forma coroanei.
• Induc diferenţierea celulelor
ectomezenchimale din periferia papilei
dentare în odontoblaste.
 EPITELIUL INTERN al organului smalţian

PREAMELOBLASTE ODONTOBLASTE

induc diferenţierea
• Diferenţierea
ameloblastelor are loc
iniţial în aria ocluzală,
apoi în ariile laterale,
spre ansa cervicală,
devenită deja teaca
epitelială radiculară
Hertwig.
Teaca epitelială radiculară
Hertwig
Prin proliferarea epiteliocitelor lamelei dentare se formează
lamela succesională –punct de origine a dintelui permanent
 Diferenţierea ameloblastelor
• Înainte de diferenţierea completă a
ameloblastelor celulele epiteliului intern al
organul smalţului se alungesc spre papila
dentară, unde vin în contact cu celulele
ectomezenchimale periferice asupra cărora
realizează procese de inducţie pentru a le
diferenţia în odontoblaste. Ulterior, după
organizarea stratului de odontoblaste,
începe depunerea de dentină.
 Dentinogeneza incipientă în
regiunea cuspală a pulpei dentare
• Trăsătura morfologică
caracteristică transformării
celulelor epiteliului intern al
organului smalţului în
ameloblaste diferenţiate este
modificarea polarităţii
• celulele se realizează pe baza capilarelor
prin creşterea în dimensiuni a celulei,
nucleul rămîne oval, devine localizat la polul
apical, pentru ca ulterior, după depunerea
primului strat de dentină să migreze spre
polul bazal (înspre papila dentară). Polul
bazal se transformă în pol apical şi prezintă
o prelungire apicală – prelungirea Tomes, iar
fostul pol apical devine pol bazal,
responsabil acum de captarea substanţelor
nutritive (înainte de inversia organitelor
nutriţia acestora - papila dentară).
• După fragmentarea membranei bazale şi
iniţierea inducţiei epiteliului intern al
organului smalţului asupra celulelor
mezenchimale din periferia papilei,
aceasta se caracterizează prin apariţia
preodontoblastelor şi ulterior al
odontoblastelor.
 Stuctura odontoblastului
• Odontoblastele sunt
celule înalte,
prizmatice, polarizate,
se dispun la periferia
papilei dentare şi vor
secreta componentele
predentinei.
SFÂRŞITUL STADIULUI DE CLOPOT

Se caracterizează
prin:
apariţia dentinei
apariţia smalţului
Transformarea
papilei dentare în
PULPĂ DENTARĂ
Debutul
proceselor
formative cu
origine în sacul
dentar
Dentinogeneza şi amelogeneza – are loc din regiunea incisală
(cuspală) spre colul dentar
 ETAPA APOZIŢIE. DETERMINAREA FORMEI
COROANEI DINTELUI

CENTRUL DE
CREŞTERE

Prin depunerea DENTINEI şi SMALŢULUI se formează

COROANA DENTARĂ
• Atât dentina cât şi
smalţul se depun în
manieră apoziţională,
existând o depunere
ritmică de matrice
extracelulară, de
natură organică, care
se maturizează apoi
prin mineralizare.
Enameloblastele cu prelungirile Tomes. Enameloblastele+epiteliul
intermediar+epiteliul smalţian extern=epiteliul redus al org.smal.
 Formarea rădăcinii

Epiteliul smalţian extern+ep.sm.intern=teaca epitelială

Hertwig-structură ce determină numărul, dimensiunea rădăcinilor
 Formarea rădăcinii
• Formarea rădăcinii debutează după definitivarea
formării coroanei, la nivelul viitoarei joncţiuni
amelocementare, se continuă şi după erupţie.
• Un moment esenţial în formarea rădăcinii este
depunerea de dentină.
• Depunerea de dentină este dependentă de
formarea dentinoblastelor, iar acestea la rândul
său apar în urma unui proces de inducţie realizat
de celulele epiteliului intern al organului
smalţului.
• Celulele epiteliului intern al organului
smalţului sunt absolut necesare pentru a
induce formarea rădăcinii.
• Elementele implicate în formarea rădăcinii
sunt:
• Ansa cervicală, transformată în teaca
epitelială radiculară Hertwig,
• Diafragmul epitelial (porţiunile îndoite ale
tecii epiteliale),
• Sacul dentar
TEACA EPITELIALĂ HERTWIG şi DIAFRAGMUL EPITELIAL

TEACA EPITELIALĂ
HERTWIG

DIAFRAGMUL
EPITELIAL
Teaca Hertwig la o etapă mai avansată
Stadiu de clopot avansat: teaca epiteliala Hertwig
Stadiu de clopot avansat: diafragm epitelial, delimitând foramenul apical
• Odată cu creşterea rădăcinii în lungime, coroana
se deplasează ascendent, creînd spaţiu pentru
elongarea rădăcinii.
• Finalizarea procesului de dezvoltare a dintelui
are loc odată cu ancorarea sa la nivelul
maxilarului. Un rol deosebit îl are sacul dentar,
care formează cementul, ligamentul paradontal
şi osul alveolar.
• Amelogeneza – procesul de formare a smalţului,
în care ameloblastul se diferenciază, având la
bază modalitatea de sinteză, depunere şi
mineralizare.
• Erupţia dinţilor decurge în 3 etape:
• Preeruptivă – caracterizată de localizarea dinţilor
deciduali şi permanenţi în interiorul osului alveolar al
maxilarelor;
• Eruptivă, prefuncţională sau de penetraţie – dinţii se
deplasează din interiorul maxilarelor spre exterior
(intraosos spre extraosos), atingând poziţia funcţională
în ocluzie;
• Posteruptivă sau funcţională – reprezentată de stabilirea
dinţilor în ocluzie şi menţinerea acestui status.
Bud stage Cap stage

Bell stage Hitogenesis

O zi bună!