Tema .

Previziunea financiară a
întreprinderii

1. Rolul previziunii financiare, conţinut şi

metode relevante de planificare
2. Tipuri de bugete şi intercondiţionarea
lor
1. Rolul previziunii financiare,
conţinut şi metode relevante de
planificare
Planificarea reprezintă o funcţie specială
a procesului de gestiune, deoarece nu
se referă doar la un singur eveniment și
cuprinde toată activitatea întreprinderii
constituind un proces de determinare a
acţiunilor care urmează să fie efectuate
în viitor.
 Previziunea economică la nivel
general are drept scop anticiparea
mişcării viitoare a factorilor de
producţie şi a rezultatelor combinării
acestora (sub aspect fizic, material,
valoric) sub formă de fluxuri monetare
şi fluxuri reale.
Previziunea financiară reflectă ansamblul
activităţilor prin intermediul cărora
- se dimensionează necesarul de resurse
(materiale/financiare)
- se stabilesc cele mai eficiente modalităţi
de procurare a acestora,

în vederea asigurării realizării în practică a

obiectivelor şi acţiunilor ce dau conţinut
strategiei şi tacticii generale a întreprinderii,
cu costuri şi riscuri minime.
 Rolul previziunii financiare:
să asigure acoperirea financiară a
obiectivelor prevăzute în programul de
dezvoltare economică;
să efectueze controlul asupra modului de
realizare a obiectivelor respective;
să exercite o influenţă pozitivă asupra
modului de derulare a fenomenelor şi
proceselor economico – financiare.
 Previziunea financiară trebuie să asigure
realizarea în practică a următoarelor sarcini:
 dimensionarea cât mai reală a veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor financiare şi asigurarea în permanenţă a unui
raport optim între mărimea resurselor posibile de
mobilizat şi destinaţiile care reflectă utilizarea lor;

 stabilirea mărimii optime a capitalurilor de împrumut la

care trebuie să se apeleze;

 asigurarea valorificării eficiente a surplusului de lichidităţi

ce se degajă în urma desfăşurării întregii activităţi, în
condiţii de eficienţă maximă şi de risc minim;

 asigurarea în permanenţă a echilibrului financiar şi a

unei structuri financiare optime.
Se disting două direcţii principale de previziune:

1. Pregătirea planurilor strategice (de perspectivă),

care reprezintă un proces de luare a deciziilor privind
programele de bază şi include elaborarea planurilor pe
termen lung de dezvoltare a întreprinderii.

2. Elaborarea bugetelor care se realizează prin detalierea

planurilor pe termen lung în bugetele curente pe termen scurt
ale activităţii întreprinderii pentru perioade de timp mai
scurte, de obicei, pe un an.
 Prin metode de prognozare se
subînţelege totalitatea de procedee puse
la baza cercetării, ce permit pe baza
informaţiilor retrospective (din trecut), a
legăturilor interioare (endogene) şi
exterioare (exogene) ale obiectului
previzionat a face concluzii despre
dezvoltarea acestuia.
 Metodele de previziune
financiară sunt:
a. Metode calitative sau subiective (intuitive)
de previziune;
b. Metode normative de previziune;
c. Metoda de echilibru (de balanţă);
d. Metode comparative şi experimentale;
e. Metode de exploatare.
 a. Metode calitative sau subiective (intuitive) de previziune

Metodele calitative se bazează pe opiniile persoanelor

considerate a fi apte să facă previziuni asupra
fenomenului cercetat. La metode calitative se referă:

- metode bazate pe opiniile experţilor din întreprindere;

- discuţii în grup (brainstorming, consensul colectiv);
- anchete iterative (metoda Delphi);
- metode intuitive individuale – persoana dată își asumă
riscul în luare a deciziei;
- metode intuitive colective, etc.
b. Metode normative de previziune permit stabilirea:

- obiectivelor şi direcţiilor cu ajutorul unor norme,

normative, reguli, modele de comportare etc.;

- regresarea la viitorul dorit în prezent prin evaluarea

căilor şi mijloacelor necesare pentru realizarea lor
ţinând cont de resursele, tehnologiile şi restricţiile
existente.
 Există mai multe grupe de norme:

- norme de utilizare a muncii;

- norme de folosire a mijloacelor de muncă;
- norme de folosire a obiectelor muncii;
- norme de organizare a producţiei;
- norme economico-sociale;
- norme şi normative de ocrotire a mediului
înconjurător, etc.
 c. Metoda de echilibru (de balanţă)

Previziunea conform acestei metode se

bazează pe analiza corelaţiei dintre resurse şi
necesităţi, intrări şi ieşiri, cerere şi ofertă, etc.

Dintre cele mai uzuale instrumente folosite în

acest scop sunt balanţele (de materiale, de
produse, de resurse de muncă, etc.).
d. Metode comparative şi experimentale

constau în determinarea evoluţiei

fenomenului studiat pornind fie de la
compararea cu un model, de regulă mai
dezvoltat sau cu fenomene diferite, dar
cu evoluţii similare, etc.
 e. Metode de exploatare

Aceste metode se bazează pe presupuneri

observate în trecut reflectând toate influenţele
factorilor explicaţi că vor acţiona şi în viitor.
 Rezultatul activităţii de previziune
financiară se materializează într-o serie
de instrumente sub forma unor documente
ce au denumiri diferite (plan financiar,
buget de venituri şi cheltuieli etc.) în
funcţie de:
- natura operaţiunilor pe care le reflectă,
- sfera de cuprindere a indicatorilor,
- orizontul de timp la care se referă, etc.
2.Tipuri de bugete şi
intercondiţionarea lor
Bugetarea (Planificarea pe termen scurt) –
un proces de determinare a acţiunilor
care urmează să fie efectuate în viitor
şi de prezentare a acestora sub forma
unui sistem de bugete.
 Rolul bugetării:

- orientarea întreprinderii spre un

anumite obiective;

- stimularea conducătorilor de toate

nivelurile în vederea atingerii
obiectivelor stabilite de întreprindere.
 Funcţiile bugetării:

• planificarea operaţiunilor ce asigură realizarea

obiectivelor strategice ale întreprinderii;
• coordonarea diverselor tipuri de activităţi ale
diferitelor subdiviziuni;
• evaluarea îndeplinirii planurilor de către
centrele de responsabilitate şi conducătorii lor;
• implementarea unui sistem eficient de control
prin compararea realizărilor cu previziunile şi
luarea măsurilor corecte la momentul oportun.
 Procesul de întocmire a bugetului se numeşte
ciclu bugetar (proces bugetar), care cuprinde
anumiţi paşi sau etape de formare a bugetului:
 Identificarea obiectivelor întreprinderii, pentru
anul planificat ce rezultă din planificarea
strategică;
 Realizarea de studii pregătitoare privind piaţa
factorilor de producţie şi piaţa de desfacere,
piaţa financiară şi piaţa furnizorilor de materie
primă şi materiale, etc.;
 Informarea persoanelor responsabile de
pregătirea bugetelor și stabilirea
responsabilităţilor pe fiecare subdiviziune pentru
realizarea practică a prevederilor bugetare;
 Stabilirea sistemului bugetar, care identifică tipurile de
bugete operaționale și conținutul bugetului financiar;
 Elaborarea proiectului de bugete ca rezultat al testării
diferitelor scenarii şi a negocierii lor între diferite
compartimente şi cu conducerea generală a întreprinderii;
 Întocmirea şi aprobarea bugetelor cu detalieri pe
segmente de piaţă şi pe perioade operative de gestiune;
 Controlul realizării / executării bugetelor;
 Monitorizarea şi analiza cauzelor apariţiei abaterilor de la
bugetele prevezionate şi stabilirea măsurilor de redresare
a situaţiei.
 Bugetul reprezintă un document
financiar, elaborat până la
momentul efectuării acţiunilor
(operaţiunilor) previzibile.
 Bugetul defineşte concret şi riguros
problemele fiecărui sector de activitate şi
prezintă soluţiile, mijloacele şi metodele
care vor asigura realizarea obiectivelor.
 Caracteristicile bugetului:
- bugetul nu are o formă standard și este diferită
în funcţie de obiectul bugetării, mărimea
întreprinderii, nivelul calificării şi experienţa
elaborării;
- la elaborarea bugetului poate fi utilizat atât
etalonul valoric cât şi unităţi naturale: ore,
unităţi de produs, cantitate, etc.;
- bugetul poate fi elaborat atât pentru
întreprindere în întregime, cât şi pentru
subdiviziunile acesteia;
- bugetul poate fi simplu, cum ar fi veniturile şi/sau
cheltuielile proiectate în cadrul unei întreprinderi mici sau
complicat, cum ar fi planurile financiare a unei întreprinderi
mari;

- poate să nu conţină concomitent şi venituri, şi cheltuieli,

deoarece nu este necesar ca ele să fie echilibrate;

- informaţia conţinută în buget trebuie să fie exactă, bine

determinată, şi semnificativă pentru utilizatorii ei, pe cât
este posibil.
 Sistemul bugetar trebuie să conţină o
componentă a previziunii financiare şi o
componentă a controlului bugetar.
Astfel, se vor compara permanent
rezultatele reale ale gestiunii activităţii
întreprinderii cu prevederile din bugete cu
scopul stabilirii cauzelor, abaterilor şi
informării conducerii întreprinderii.
 În practica previziunii financiare se utilizează
următoarele tipuri de bugete:

- buget continuu - stabilit pentru o perioadă de

timp şi actualizat continuu pe baza realizărilor din
luna expirată şi a cerinţelor previzibile lunilor
următoare;

- buget periodic - defalcat în bugete trimestriale

şi lunare;
- buget – proiect - se referă la acea formă de proiect
financiar, care se fundamentează şi ia în
consideraţie cerinţele de bază ale unui anumit
proiect, indiferent de perioada de timp şi aplicat în
cazul realizării, de obicei, a investiţiilor capitale;
- buget pe centre de responsabilitate -pornind de la
echipe, secţii, care în funcţie de indicatorii
economici ce le sunt repartizaţi, urmăresc realizarea
veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatelor financiare.
 În funcţie de sarcinile asumate se
disting următoarele tipuri de bugete:
a) general (centralizator) și particulare;
b) statice şi flexibile.
 Bugetul general sau centralizator
Bugetul general reprezintă un plan coordonat al
întreprinderii în întregime sau totalitatea de bugete
care generează operaţiunile viitoare ale tuturor
subdiviziunilor funcţionale ale întreprinderii.
Scopul bugetului general constă în gruparea,
însumarea bugetelor şi planurilor diferitelor
subdiviziuni ale întreprinderii, denumite bugete
particulare (operaţionale şi financiare).

Bugetele particulare reprezintă bugetele diferitor

subdiviziuni ale întreprinderii.
 Bugetul general al oricărei întreprinderi
constă din două părţi:
- buget operaţional
- buget financiar

Buget operaţional totalitatea bugetelor

particulare operaţionale, care asigură
întocmirea bugetului raportului de profituri /
pierderi din activitatea operaţională (bugetul
de venituri, consumuri, cheltuieli, stocuri, de
achiziţii, de producţie, etc).
Buget general/operațional
 Structura bugetului operaţonal
Bugetul stocurilor de produse finite Bugetul vânzărilor

Bugetul de achiziţii cu materii prime şi materiale Bugetul producţiei

Bugetul consumurilor Bugetul consumurilor Bugetul consumurilor

directe de materiale directe privind retribuirea muncii indirecte de producţie

Bugetul producţiei în curs de execuţie Bugetul costului produselor fabricate

Bugetul costului vânzărilor

Bugetul altor venituri operaţionale

Bugetul cheltuielilor comerciale

Bugetul cheltuielilor generale şi administrative

Bugetul altor cheltuieli operaţionale

Bugetul de profituri (pierderi) –
Buget general/operațional prognoza rezultatelor financiare
Buget financiar - totalitatea bugetelor, ce
reflectă fluxurile băneşti planificate şi situaţia
financiară a întreprinderii.

Structura bugetului financiar

Bugetul Bugetul Prognoza

investiţiilor mijloacelor bilanţului
capitale băneşti contabil

Buget general/financiar
 Bugetul static – reprezintă bugetul,
calculat pentru un nivel concret al
activităţii economice. În bugetul static
veniturile şi cheltuieli se planifică
pornind de la un singur nivel al
vânzărilor (producţiei).
 Bugetul flexibil - este bugetul care se
întocmeşte nu pentru un nivel concret al
activităţii economice, ci pentru un anumit
diapazon al acestuia.
Pregătirea bugetului trebuie începută cu
formularea clară a denumirii sau titlului
acestuia şi indicarea perioadei de timp
pentru care el este întocmit. Forma reală
de prezentare a bugetului este alcătuită
de către elaborator.
Bugetul vânzărilor – este un buget operaţional
care conţine informaţii privind volumul planificat
al vânzărilor în expresie cantitativă, preţul şi
venitul aşteptat de la fiecare tip de produse.
Acest buget se întocmeşte în baza rezultatelor
prognozei vânzărilor.

Volumul vânzărilor (in expresie valorică) =

Cantitatea unităţilor de produse planificate pentru
vânzare x Preţul unitar de vânzare (bugetat)

Bugete operaționale
Previziunea Volumul vânzărilor se stabileşte în funcţe de:
 Istoria vânzărilor;
 Cererea de piaţă;
 Politica preţurilor;
 Activitatea concurenţilor;
 Schimbarea în gama de produse;
 Studii de marketing;
 Planuri de publicitate şi de promovare a vânzărilor.
 Canalele de realizare a producţiei;
 Capacitatea întreprinderii de a asigura cu mijloace de
producţie necesare (umane, financiare, materiale), etc.

Bugete operaționale
Bugetul de producţie se întocmeşte numai în
expresie cantitativă şi intră în sfera de
responsabilitate a şefului de producţie.

Obiectivul acestui buget îl constituie asigurarea

volumului producţiei care este suficient pentru
satisfacerea cererii cumpărătorilor şi crearea unui
nivel al stocurilor de produse finite raţional din punct
de vedere economic.

Volumul producţiei = Volumul bugetar al vânzărilor +

Stocul bugetar de produse finite la finele perioadei
bugetare - Stocul bugetar de produse finite la
începutul perioadei bugetare
Bugete operaționale
 În baza bugetului de vânzări și
producţie se elaborează bugetul de
achiziții cu materii prime și materile,
bugetul pentru retribuirea muncii
angajaţilor, bugetul cheltuielilor
indirecte, etc.
Bugetul de achiziţii cu materii prime şi materiale.
Responsabil - conducătorul secţiei de aprovizionare.

Obiectivul bugetului - gestionarea eficientă a

cumpărărilor de materii prime şi materiale, astfel
încât să se evite perturbări în derularea programului
de producţie şi vânzări, cât şi administrarea unui
stoc optim de materii prime şi materiale.

Acest buget conţine calculul cantităţii de materii prime

şi materiale care trebuie procurată în perioada
bugetară şi valorii acestor achiziţii.
Pot fi evidenţiate două stadii ale acestui calcul:
Bugete operaționale
1) Stabilirea cantităţii totale de materii prime
şi materiale care trebuie achiziţionată,
conform relaţiei:

Achiziţii necesare (în unităţi fizice) =

Volumul bugetar al producţiei x Cantitatea
bugetară de materii prime şi materiale pentru
o unitate de produs + Stocul bugetar de
materii prime şi materiale la finele perioadei
bugetare - Stocul bugetar de materii prime şi
materiale la începutul perioadei bugetare

Bugete operaționale
2) determinarea valorii achiziţiilor
fiecărui tip de materii prime şi
materiale şi a tuturor achiziţiilor,
conform relaţiei

Achiziţii necesare (în unităţi valorice) =

Achiziţii necesare (în unităţi fizice) x
Costul unitar al materiilor prime şi
materialelor
Bugete operaționale
Bugetul consumurilor directe materiale
determină cantitatea, nomenclatorul şi
valoarea materiilor prime şi materialelor
necesare pentru îndeplinirea volumului
bugetar de producţie. Pentru calcularea valorii
fiecărui tip de materii prime şi materiale (CDM)
se aplică relaţia:

Bugetul CDM = Volumul bugetar al producţiei x

Cantitatea bugetată de materii prime şi
materiale pe o unitate de produs x Preţul
unitar bugetat al materiilor prime şi
materialelor.

Bugete operaționale
 Bugetul consumurilor directe
privind retribuirea muncii

Acest buget determină timpul de lucru (în ore) necesar

pentru îndeplinirea volumului planificat al producţiei
şi tarifele pentru retribuirea acestuia. Pentru
întocmirea bugetului consumurilor directe privind
retribuirea muncii (CDR) se utilizează relaţia:

Bugetul CDR =Volumul bugetar al producţiei x

Timpul necesar pentru o unitate x Tariful de
plată a unei ore

Bugete operaționale
Bugetul consumurilor indirecte. Acest buget
reprezintă un plan detaliat al consumurilor
indirecte de producţie necesare pentru
îndeplinirea programului de producţie în
perioada bugetară şi urmăreşte două
obiective:

- să integreze toate bugetele elaborate de

managerii respectivi (adică ale tuturor
subdiviziunilor de producţie);
- să calculeze coeficienţii de repartizare a acestor
consumuri pe tipuri de produse fabricate.

Bugete operaționale
Bugetul costului produselor fabricate se
determină în baza consumurilor directe
materiale, consumurilor directe privind
retribuirea muncii şi consumurilor indirecte de
producţie, ţinând cont de soldurile bugetare ale
producţiei în curs de execuţie.

Costul bugetar al produselor fabricate =

Consumuri directe de materiale +
Consumuri directe privind retribuirea muncii
+ Consumuri indirecte de producţie ±
Modificări ale producţiei în curs de execuţie
Bugete operaționale
Bugetul costului vânzărilor. Acest buget
include calculul costului produselor, care
urmează a fi vândute în perioada
bugetară.

Costul vânzărilor = Soldul produselor finite la

începutul perioadei + Costul bugetar al
produselor fabricate - Soldul bugetar al
produselor finite la sfârşitul perioadei
bugetare
Bugete operaționale
Bugetul altor venituri operaţionale reprezintă un
plan detaliat al veniturilor operaţionale ale
întreprinderii care nu sunt legate de vânzările
produselor şi nu se referă la activitatea de
investiţii şi financiară a întreprinderii.

Bugetul cheltuielilor comerciale include toate

cheltuielile previzionale aferente desfacerii
produselor în perioada bugetară. Responsabil
de întocmirea acestui buget este managerul
departamentului Marketing.

Bugete operaționale
Bugetul cheltuielilor generale şi administrative
reprezintă un plan detaliat al cheltuielilor
operaţionale curente, diferite de cheltuielile legate
nemijlocit de fabricarea şi desfacerea produselor, dar
necesare pentru menţinerea în perioada bugetară a
activităţii întreprinderii în ansamblu.

Bugetul altor cheltuieli operaţionale determină lista

altor cheltuieli operaţionale care nu sunt incluse în
componenţa bugetelor enumerate mai sus, dar pot fi
înregistrate în perioada bugetară.

Bugetul de profituri și pierderi a activității

operaționale. Acest buget se întocmeşte utilizând
informaţia privind veniturile şi cheltuielile aşteptate,
conform bugetelor elaborate şi reprezintă etapa
finală a procesului de pregătire a bugetului
operaţional.
Bugete operaționale
Odată cu elaborarea bugetelor operaționale este
necesar de elaborat și componentele bugetului
financiar (Bugetul investițiilor capitale, bugetul
mijloacelor bănești și prognoza bilanțul contabil)
Bugetul investiţiilor capitale indică investiţiile pe
care întreprinderea le planifica în perioada bugetară
cu indicarea mărimii şi direcţiei acestora.
Determinarea necesităţii investiţiilor capitale constă
în a rezolva, ce active pe termen lung urmează a fi
procurate sau construite pentru luarea deciziei
privind determinarea rentabilităţii investiţiilor.

După elaborarea acestui buget este necesar de

revizuit bugetul rezultatelor financiare din
activitatea operațională, inclusiv bugetul
producției/vânzărilor, etc.

Buget financiar
 Bugetul mijloacelor băneşti
reprezintă un plan de încasări şi plăți
ale mijloacelor băneşti în perioada
bugetară. El însumează toate fluxurile
mijloacelor băneşti, care vor avea loc
conform operaţiunilor planificate la
toate etapele bugetului general.

Buget financiar
 Bilanţul contabil previzionat se
elaborează mai greu. De regulă se
folosesc câteva metode de previziune:

I. Metoda procent din vânzări;

II. Metoda ratelor financiare estimate;
III. Metode statistice de previziune.

Buget financiar
 I. Metoda procent din vânzări.

Această metodă se bazează pe următoarele

afirmaţii:
a) Majoritatea poziţiilor din activ variază o dată cu
variaţia volumului vânzărilor.
b) Valorile curente ale tuturor activelor sunt optime
pentru valorile curente ale veniturilor din vânzări.

Buget financiar
Primul pas al acestei metode este
separarea poziţiilor de bilanţ între
cele dependente de volumul
vânzărilor şi cele independente.

Buget financiar
Dependente de mărimea vânzărilor sunt :
- activele curente;
- datoriile comerciale;
- datoriile calculate pe termen scurt.

Nu sunt dependente de mărimea vânzărilor:

- capitalul propriu;
- datoriile pe termen lung;
- datoriile financiare pe termen scurt.

Activele pe termen lung sunt dependente pe

intervale mari şi independente pe intervale mici.

Buget financiar
Pasul 2 ne arată că poziţiile
dependente se exprimă ca procent din
vânzări şi pentru anul previzionat se
consideră acelaşi raport.

Buget financiar
 Pasul 3 se determină:

- oportunitatea creşterii valorii activelor pe termen lung

(se compara capacităţile de producţie existente cu
volumul de producţie planificat);
- se analizează starea echipamentului şi necesitatea
înlocuirii, modernizării activelor pe termen lung.

Valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung este

diminuată cu mărimea uzurii planificate pentru perioada
următoare (în dependenţă de norma uzurii).
• Se analizează datele prevezionate în bugetul investițiilor
capitale.

Buget financiar
Pasul 4 capitalul propriu se capitalizează cu
mărimea profitului reţinut la întreprindere.

De regulă:
profitul reţinut = profitul net – dividende

Buget financiar
Pasul 5 datoriile pe termen lung şi datoriile
financiare pe termen scurt se reduc cu
mărimea datoriilor ce trebuie rambursate în
anul planificat

Buget financiar
 Pasul 6 se sumează elementele de active
planificate și se compară cu suma elementelor de
pasive.

 În cazul în care activele sunt mai mari ca

pasivele întreprinderea va avea nevoie de surse
suplimentare de finanţare.

 În cazul în care pasivele sunt mai mari ca

activele întreprinderea are bani în exces şi
răscumpără acţiunile sau rambursează unele
datorii.
Buget financiar
Pasul 7 în cazul în care deficitul de surse financiare
se acoperă din contul unui credit trebuie recalculat
profitul net, deoarece un credit nou presupune
cheltuieli cu dobânzi mai mari și elementele din
datoriile financiare pe termen scurt și/sau lung din
pasivul bilanțului contabil previzionat.

Buget financiar
 II. Metoda ratelor financiare
estimate.
De regulă întreprinderea ar trebui
să elaboreze câteva variante de
bugete operaționale, iar activele
întreprinderii se vor determina în
funcție de nivelul ratelor financiare
așteptate de întreprindere.

Buget financiar
 În procesul de planificare trebuie ţinut cont
de următoarele criterii:

 De regulă orice creştere a vânzărilor, duce

la o creştere a activelor.
 Creşterea activelor duce la creşterea
necesarului de finanţare din exterior.
 Distribuirea de dividende duce la o creştere
şi mai mare a necesarului de finanţare din
exterior.
Buget financiar
 Deoarece nu tot timpul creşterea activelor este
proporţională nivelului vânzărilor - se mai folosesc şi
III. metode statistice de previziune.

Aceste metode se bazează pe determinarea unor

legităţi în evoluţia activelor faţă de evoluţia
vânzărilor.

De regulă se aplică metoda regresiei liniare sau

metoda previziunii pe elemente specifice cum ar fi
examinarea activelor în funcţie de eficienţa utilizării,
capacitate de producţie, mărirea numărului de
schimburi, etc.

Buget financiar