Sunteți pe pagina 1din 16

Tema: Coloranții

A elaborat: Neamțu Svetlana


Gr. 46
Profesor :Chișcă Diana
Cuprins
1.Generalități.
2.Clasificarea coloranților.
3. Etapele colorarii.
4. Dezvoltarea industriei coloranților din țara
noastră.
5. Condiții pe care trebuie să le îndeplinească un
colorant.
6.Concluzii.
Generalități

Coloranții sunt substanțe organice naturale sau sintetice colorate care absorb
lumina în domeniul vizibil al spectrului și au proprietatea de-a conferi
culoare altor substanțe sau materiale. Materialele pe care s-au aplicat,se
aplică și se vor aplica coloranții, cu scopul de a le conferi culoare, sunt foarte
diverse și vor fi numite în continuare substraturi de colorat. Ele sunt: pielea,
țesăturile textile din bumbac, blanurile, lemnul, părul uman, construcțiile ,
alimentele, hîrtia, cosmeticele, masele plastice, medicamentele, cauciucul,
practic toate obiectele utilizate de om.
S-a constatat însă că nu toate obiectele colorate își păstrează culoarea
conferită de coloranți pe durata dorită de utilizator, de aceea s-a impus o
definiție mai completă a coloranților. Conform acesteia un colorant este o
substanță colorată capabilă să colorezeze suficient de rezistent un substrat de
culorat.
CULOAREA
• Culoarea este proprietatea substanţelor de a absorbi şi a reflecta
selectiv cele şapte culori fundamentale ale luminii albe.
• Culoarea substanţelor se datorează prezenţei în moleculă a unor
grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori, care absorb
selectiv diferite radiaţii ale luminii, fiecărui cromofor corespunzându-i
una sau mai multe benzi de absorbţie în spectrul vizibil.
• Cromoforii sunt grupări de atomi nesaturate –N=N-, -NO2, -N=O,
C=O. Substanța ce conține cromofori, fiind deci colorată este numită
cromogen. Pentru ca un cromogen ,adică o substanță colorată,sa fie
colorant ,el trebuie să conțină și o altă categorie de grupari de atomi,de
felul grupelor -OH, -NH2, -NHR, -NR numite auxocromi.Auxocromii
intervin în legarea cromogenului de substratul ce se dorea a fi colorat.
• Pentru a asigura solubilitatea unor coloranţi în apă, se introduc în
molecula lor grupe solubilizante, precum grupa sulfonică (-SO3H).
Clasificarea coloranților
A. Dupa natura lor întîlnim:
A 1 Coloranți naturali:
- de origine vegetală: -hematoxilina( este colorantul extras din arborele
Haematoxylum campechianum. Prin oxidare se transformă în hemateină ,
un compus cu o colorație albastru-violet intens.Aceasta este utilizată
împreună cu un mordant (de regulă saruri de Fe(III) sau Al(III))) pentru
colorarea nucleelor celulelor.
-turnesolul este un amestec chimic solubil în apă, având în compoziție
vopsele extrase din licheni. Este deseori absorbit pe hârtie de filtru,
devenind un indicator pH (unul din cei mai vechi indicatori cunoscuți),
folosit pentru a determina caracterul acid sau bazic al diverselor
substanțe. Hârtia albastră de turnesol devine roșie în contact cu acizi și
hârtia roșie de turnesol devine albastră în contact cu baze (substanțe
alcaline), schimbarea de culoare având loc între 4.5 și 8.3 pH(la
temperatura normală de 25 °C). Culoarea neutră a hârtiei de turnesol este
violetul.
o l Hematoxilina
Tur nes
- de origine animală:
carminul (este un pigment al unui colorant roșu-deschis obținut
din sarea de aluminiu a acidului carminic, care este produs la
scară largă, prin zdrobirea femelei insectei cum ar fi coșenila
roșie si coșenila poloneză. Carminul este folosit în produsele
alimentare , cum ar fi iaurtul și anumite mărci de sucuri, în
special cele colorate rubin-roșii. Se mai utilizează la fabricarea
florilor artificiale, vopselelor, cerneală și alte produse cosmetice).
A 2 Coloranti sintetici : albastru de metil(are o
acţiune antiseptică şi analgezică asupra diferitelor
ţesuturi lezate (plăgi, arsuri, rosături, degerături,
etc), favorizând cicatrizarea).
…alte exemple de coloranti sintetici
Roșu congo

• Este un colorant folosit inițial pentru bumbac, abandonat în


prezent datorită toxicității sale. Este un indicator acido bazic,
având utilizări și în domeniul medicinii, pentru colorarea
citoplasmei celulare și a eritrocitelor.
Tartazina

•pulbere de culoare galben-oranj, solubil în apă


•Doza zilnică admisă este de 0-7,5 mg/kg corp
Efecte secundare: prezintă risc de reacţii alergice, migrene,
tulburări vizuale; suspect de producerea de tumori tiroidiene,
modificări cromozomiale şi determină deficienţe în vitamina B6
şi zinc.
• B DUPĂ CARACTERELE CHIMICE AVEM:
B1 Acizi – sunt de obicei săruri de acizi organici gruparea auxocromă principală
fiind încărcată electric negativ.
- se ataşează pe un substrat morfologic încărcat electric pozitiv.
B2 Bazici – gruparea auxocroma principală încărcată electric pozitiv , deci se va
ataşa pe un substrat încărcat negativ.
B3 Coloranti Neutri – grupări auxocrome principale încărcate electric pozitiv şi
negativ, fiind soluţii apoase de coloranţi bazici şi acizi într-o anumită proporţie.
B4 Coloranți direcți- care vopsesc țesăturile de bumbac,mătase și lînă în soluții
neutre sau slab alcaline.
B5 Coloranți cromatabili- folosiți la vopsire lînii și la imprimeria de bumbac.
B6 Coloranți de cadă
B7 Coloranți de sulf
B8 Coloanți de developare
B9 Coloranți azoici –N=N-;
B10 Coloranți chinolinici
B11 Coloranți trifenil-metanici
B12 Coloranți antrachinonici
B13 Coloranți de indigo
Etapele colorarii
1. Deparafinarea
2. Hidratarea
3. Mordansarea ( la nevoie)
4. Colorarea propriu-zisă
5. Spălarea
6. Deshidratarea
7. Clarificarea
Dezvoltarea industriei coloranților din țara
noastră
Industria coloranților este una dintre realizările regimuluide democrație
populară.
În ultima vreme se extinde pe scară din ce în ce mai mare prelucrarea
fracțiunilor din petrol în scopul obținerii materiilor prime aromatice
necesare producției de coloranți.
Hidrocarburile aromatice servesc ca bază de plecare pentru produsele
intermediare.
Produsele intermediare folosite sînt:
-anilina
- Fenolul

-m-nitro-anilina
Acidul sulfanilic
Condiții pe care trebuie să le îndeplinească un
colorant
 să nu fie toxic şi să nu fie cancerigen la diferite niveluri de utilizare;
 să nu conţină impurităţi toxice;
 să aibă solubilitate adaptata la încorporarea sa în faza apoasă şi/sau în
fazalipidică din produsul alimentar;
 să nu imprime gust şi miros particular produsului alimentar în care se
introduce;
 să fie stabil la lumină atunci când este introdus în produs;
 să nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic
(pasteurizare, fierbere, sterilizare);
 să fie stabil în timpul depozitării produsului alimentar în care s-a introdus;
 să nu reacţioneze cu urmele de metale şi nici cu agenţii oxidanţi sau
reducători;
 să poată fi pus în evidenţă în produsul alimentar prin tehnici analitice
adecvate;
Concluzii
Azocoloranților le revine peste 50% din producția mondială de coloranți
organici, deși până în prezent nu s–a găsit nici un azoderivat în natură.
Azocoloranții acoperă întreg spectrul de culori din vizibil și satisfac
necesitățiile de colorare al oricărui substrat.
Coloranții organici servesc pentru multe scopuri: colorarea pielii tăbăcite, a
hârtiei, a alimentelor, a cernelurilor de tipar, a cauciucului, a benzinei și a
uleiurilor minerale (coloranți fluorescenți). Mai sunt apoi utilizați în fotografie
(ca sensibilizatori ai bromurii de argint pentru lumina roșie si infraroșie), în
fotografia și cinematografia în culori, în biologie (pentru colorarea
preparatelor
microscopice) și în medicină. Unii coloranți insolubili sau complecșii metalici
insolubili ai unor coloranți, asa numitele “lacuri metalice”, servesc ca
pigmenți, în locul coloranților minerali, la fabricarea de vopsele pe baza de
ulei de in sau de nitrat de celuloză.
MULȚUMESC!!!!!!

S-ar putea să vă placă și