ECOLOGIA UMANĂ

1. Particularități ale biotopului și biocenozei

în ecosistemele antropizate
 În natura elementele componente ale ecosistemului- biotopul și biocenoza-
suferă modificări și înlocuiri în decursul timpului într-un proces de continuă
evoluție, ca urmare atât a evenimentelor naturii (alunecări de teren, ploi
torențiale, inundații, cutremure, vulcani), cât și a intervenției umane (tăieri de
arbori, arături, schimbarea destinației terenului). Influențele specifice existenței și
activității umane în mediul natural au generat așa numitele ecosisteme
antropizate.
 Ecosistemele antropizate, deși depind de om din punct de vedere structural, nu
manifestă totuși diferențe nete față de ecosistemele naturale. Ele sunt mai mult
sau mai puțin sisteme ecologice naturale, optimizate fie pentru obținerea unor
producții vegetale sau animale sporite, fie pentru alte scopuri umane.
Structura unui ecosistem antropizat

 Biocenoza- alcătuită din fitocenoza naturală și plantele de cultură, precum și din

zoocenoza naturală, la care se adaugă și animalele domestice
 Totalitatea oamenilor din sistem
 Ansamblul produselor naturale (natura transformată) create prin activitățile
umane (individuale și umano-sociale) constând din felurite contrucții, mașini,
obiecte de uz divers, inclusiv solul amenajat pentru cultura prin mijloace
artificiale
 Depozitele de deșeuri și reziduri stagnante, neintroduse în ciclurile
biogeochimice ale biosferei
 Antropizarea sistemelor ecologice se realizează pe numeroase căi,
ajungându-se la ecosisteme de tipuri deosebite.
 Dintre cele mai importante- datorită întinderii și însemnătății lor pentru
societatea umană- sunt: agrosistemele și sistemele urban-industriale.
 AGROSISTEMELE
 În agrosisteme omul înlocuiește formele naturale de plante și de animale prin varietăți
cultivate și animale domestice în scopul asigurării unor productivități maxime ale
acestora.
 Numărul speciilor de plante și animale domestice este foarte mic (la plante: cereale,
câteva leguminoase, unele rădăcinoase, câteva specii horticole; la animale: câteva
rumegătoare, porcine și ovine, la care se adaugă câteva specii de păsări).
 Producătorii primari de interes economic (plantele de cultură sau fitocenoza cultivată) sunt
supuși presiunii demografice și concurenței din partea unor plante spontane de tipul
buruienilor. Mediul de cultură (biotopul) îmbogățit cu azotați și fosfați este astfel disputat între
cele două categorii de plante.
 În agrosisteme, prin arături repetate, omul transformă solul în pământ afânat în care se
schimbă radical condițiile de stabilitate, de aerisire, de umezire, iar procesele biologice- care
contribuie la formarea acestuia se dezechilibrează. Astfel, solul devine un corp artificial în care
fenomenele de infiltrare a apei, a evaporării, de înmagazinare a umidității sunt îngreunate.
SISTEMELE URBAN-INDUSTRIALE
 Sistemele urban-industriale se caracterizează printr-un grad mare de antropizare
determinat de aglomerațiile de populație și de industrializare. Ele apar ca
elemente artificiale în mijlocul naturii.
 Privită din punct de vedere ecologic, o comunitate (sat sau oraș) este o distribuție
a populației într-o anumită locație.
 Populația sistemelor urban-industriale este consumatoare a unei uriașe cantități
de substanță și energie aduse în cea mai mare parte în afara sistemului.
 Funcțional, ecosistemele antropizate caracterizate în general prin simplificare
organizatorică, implică instabilitate, cost ridicat de menținere cât și de control al
nivelelor trofice care nu sunt exploatate direct.
2. Particularități ale fluxului de materie și
energie în ecosistemele antropizate
 În ecosistemele naturale principala sursă de energie este energia radiantă solară. Plantele cu
clorofilă - producătorii, captează această energie și produc cu ajutorul ei substanțe organice
din substanțe anorganice (fotosinteză) pe care le iau din mediul înconjurător (sol, apă, aer).
 Prin fotosinteză, energia solară este transformată în energie chimică înmagazinată în
substanțele organice sintetizate. Energia acumulată de plante și substanțe organice sunt
preluate de consumatorii primari.
 Fitofagele, care în procesul de asimilație sintetizează substanțe organice proprii. De la
consumatorii primari, substanțele organice și energia acumulată în ele, circulă în celelalte
verigi ale lanțurilor trofice: consumatori secundari, terțiari, cuaternari.
 După moartea organismelor vegetale și animale, substanțele organice sunt descompuse de
către descompunători în elemente chimice anorganice care se acumulează în apă, aer, sol și
circuitul biogeochimic se repetă.
 În sistemele antropizate omul a reușit prin activitățile sale să învingă frontierele biologie-
părăsind legea reglărilor organice- să își creeze singur mijloacele care să deturneze în
favoarea sa imense cantități de resurse din mediul înconjurător și să le transforme, să le
utilizeze sau să le transfere de la un sistem la altul, fără nicio retroacțiune imediată.
 Unul din numeroasele exemple care se pot da în acest sens este acela al intervenției
omului în circuitul natural al substanțelor care are loc între plante, animale și sol prin
îndepărtarea excrețiilor și a deșeurilor rezultate din metabolismul ființelor vii, dincolo de
limitele ecosistemului, sustrăgându-le de la circuitul lor natural, pentru a le introduce în
alte circuite artificiale.
 Intensificarea activităților umane, are ca efect negativ producerea unor dezechilibre în
ciclurile ecosferice ale unor elemente și în special al oxigenului. De asemenea, abaterea
fluxului natural al substanțelor nutritive din sol spre creșterea unei anumite specii în
scopuri alimentare sau industriale pentru a se obține producții mai mari și de calitate
ridicată cât și posibilitatea folosirii în producția agricolă a unei cantități suplimentare de
energie obținută cu ajutorul combustibililor fosili, duc la o fragilitate a echilibrului
ecologic, ca urmare a lipsirii sale de autoreglare și de posibilități de autoreglare.
 3. Structura și dinamica populației
 Populația umană constituie elementul principal al ecosistemelor umane, care se află în
interdependență cu alte sisteme: societatea, economia, alimentația, cultura etc, toate
având corelații și se interinfluențează atât direct, cât și indirect.
 Populația națională este definită ca o colectivitate de oameni care ocupă un teritoriu
bine delimitat, acela asupra căruia se exercită suveranitatea statului respectiv.
 Nivelul de astăzi al populației planetei este rezultatul unei îndelungate evoluții. Secolul
al XX-lea a reprezentat o epocă unică în istoria umanității, ce se caracterizează printr-
un ritm foarte rapid de creștere a populației, ce a determinat unul din fenomenele
definitorii ale lumii contemporane- explozia demografică.
 Evoluția numerică a populației este determinată, pe de o parte, de mișcarea naturală a
acesteia și pe de altă parte, de mișcările migratorii.
 MIȘCAREA NATURALĂ
 Mișcarea naturală a populației implică fenomenele demografice legate de natalitate,
mortaliate, sold natural (diferența dintre natalitate și mortalitate.
NATALITATEA- ilustrează frecvența sau intensitatea nașterilor în cadrul unei populații.
Indicele folosit este rata natalității, care se calculează pe baza raportului dintre numărul
total al născuților vii și numărul mediu al populației totale exprimat la 1000 de locuitori intr-
un an.
MORTALITATEA- reflectă frecvența sau intensitatea deceselor în cadrul unei populații.
Indicele folosit este rata mortalității, care se calculează pe baza raportului dintre numărul
total al deceselor și numărul mediu al populației totale exprimat la 1000 de locuitori la
nivelul unui an.
SOLDUL NATURAL- reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate. El poate fi pozitiv
sau negativ. În prezent cele mai mari valori ale soldului natural se înregistrează în țări
precum Mali (32%), Ciad (28%), Arabia Saudită (27%), iar cele mai mici în țările Europei
Centrale și Estice, unde se constată valori negative (Germania, România, Ungaria, Rusia).
 MIȘCĂRILE MIGRATORII
MOBILITATEA POPULAȚIEI- se referă la deplasările spațiale ale indivizilor cu și fără
schimbarea domiciliului, indiferent de durata absenței din localitatea de origine, cu scopuri
diverse, la distanțe mai mari sau mai mici. Aceste deplasări determină modificări de ordin
social , profesional, economic etc.
Ele se pot clasifica în două mari tipuri:
 deplasări obișnuite- care nu implică o schimbare de lungă durată a domiciliului; se
desfășoară ritmic, repetitiv, neprovocând dezechilibre în zona de origine și cea de
destinație.
 mișcările migratorii propriu-zise- caracterizate de schimbarea de durată sau definitivă a
domiciliului, care implică modificări majore în viața acestora.
 Cauzele migrațiilor
FACTORI DE RESPINGERE pot fi:
 economici: declinul resurselor, suprapoluarea, scăderea ofertei locuitorilor de muncă, șomajul,
veniturile scăzute etc.
 sociali: lipsa oportunităților de a întemeia o familie,discriminări etc.
 politici: discriminări politice, existența unor regimuri totalitare, războaie, revoluții, atacuri teroriste
etc.
 naturali: catastrofe, cutremure, erupții vulcanice, inundații, tornade etc.
FACTORI DE ATRACȚIE pot fi:
 oferta superioară de locuri de muncă
 oportunitatea obținerii unor venituri mai mari
 nivel de trai mai ridicat
 oportunitatea atingerii unui nivel mai înalt de educație și de specializare în diferite domenii de
activitate