AUTISMUL :

medierea prin joc

Speranța Popescu
Conferențiar Universitar Doctor
Universitatea Dimitrie Cantemir – Tîrgu Mureș
Micul Prinț – Antoine De Saint-
Exupery
“- Buna ziua , spuse vulpea .
- Buna ziua , raspunde politicos Micul Prinț , fără să vadă pe nimeni.
- Sunt aici, sub măr.
- Cine ești tu ? Ești tare frumoasă.
-Sunt o vulpe.
-Vino să te joci cu mine . Sunt atât de trist.
-Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
-Ce inseamnă “a imblânzi”?
-Este un lucru demult dat uitării: “a-ți crea legături.”
-A-ți crea legături?
-Sigur, spuse vulpea. Tu nu ești acum pentru mine decât un băiețaș, asemănător
miilor de alți băieți. Eu nu am nevoie de tine și tu nu ai nevoie de mine. Dar, dacă mă
îmblânzești vom avea nevoie unul de celalalt. Tu vei fi pentru mine fără seamăn în
lume și eu voi fi pentru tine fără seamăn în lume.
-Micul prinț a reflectat puțin. Apoi vulpea spuse: - Te rog îmblânzește-mă.”
 JOCUL
In cadrul terapeutic jocul presupune acea acțiune din
partea terapeutului care determină copilul ‘’să aibă
capacitatea de a se juca”(Winnicott, 1971).
Spațiul de joacă determină copilul să se adapteze acelor
obiecte cu care construiește lumea sa ludică. (M.Klein)
In acest spațiu copilul manipulează obiecte care aparțin
lumii externe pentru a le pune în slujba lumii sale
interne.
Jocul este indispensabil
Din punct de vdere neurologic, psihologic, antropologic, jocul este un
act de cunoaștere și dezvoltare indispensabil ontogenetic și filogenetic.
Jocul este indispensabil și în situații de criză: copilul care nu se joacă se
pierde.
Jocul este o acțiune universală care corespunde sănătății.
Jocul are o dimensiune socială importantă în construcția personalității
prin acțiuni care stimulează relaționarea și cunoașterea. (Piaget,
Wallon)
Prin joc copilul eliberează angoasa, agresivitatea și astfel se deschide
calea spre echilibru și structurare . (Freud, Winnicott)
Jocul vector de mediere
Jocul mediază exprimarea emoțiilor și cunoașterea realității.
Jucăriile, sunt mediatori pentru înțelegerea sensurilor lumii
înconjurătoare creând accesul către reprezentări și
simbolizare.
Jocul reprezintă reflectarea realității în imaginar.
Activitățile ludice contribuie la îmbogățirea
experiențelor cognitive, senzoriomotrice și emoționale.
Jocul dezvoltă creativitatea și contribuie la integrarea
regulilor sociale.
Jocul terapeutic cu nisip
PARTICULARITĂȚI ALE JOCULUI ÎN AUTISM
BLANC si col. (2005): copiii acordă atenție preponderant jocului
sensorial , semi-structurat care necesită ajutor progresiv din partea
adultului :încurajare, instrucție verbală și demonstrație (ex:” păpușa
vrea sa mănânce”)
Cercetările remarcă necesitatea ritualizării care generează
securitate și emergența plăcerii la persoanele autiste.
Astfel copilul autist trebuie însoțit pentru a face trecerea de la jocul
senzorio-motor către jocul simbolic .
Alte studii (TROP, STIHMER si SCHREIBMAN, 1995) demonstrează
progresele la nivelul achizițiilor sociale în cdrul jocului
sociodramatic.Sunt evaluate cinci elemente: jocul de rol, imitația și
perseverența dar și comportamentul social si comunicarea.
CONCLUZII
Abordarea “naturală” prin joc de rol ameliorează
comportamentele sociale și limbajul.
Jocul semi-structurat permite învățarea unor conduite
adecvate de răspuns.
În mod global cercetarea pledează pentru legătura directă
dintre joc și progres.
Deasemeni, jocul poate constitui o intervenție optimistă în
cazul copiilor cu autism determinând dezvoltarea unor
domenii de competență chiar dacă la început se intâlnesc
dificultăți.
MODELE DE INTERVENȚIE PSIHOEDUCATIVE CARE SE
SPRIJINĂ PE JOC
1. “FLOOR TIME”/RDI (Relationship Development
Intervention Program), literlamente : “Timpul petrecut pe
podea”, conceput de Greenspan, in 1998, S.U.A.. Abordarea
este centrată pe relație (păriți, educatori, apropiați):
interacțiunea afectivă mediată prin joc favorizează dezvoltarea
cognitivă și emoțională.
In prealabil se face evaluarea dezvoltării funcționale și
emoționale (Scala de evaluare concepută pe șase
abilități (The Parent Network Resourse Guide, 2003)
Programul este conceput pe cinci etape:
ETAPELE RDI
ETAPA 1.
Inainte de a începe jocul copilul este observat cu ce se ocupă în momentul
când părintele /educatorul este disponibil : țipă, se agită, răsfoiește o
carte….etc.
Adultul se acomodează cu “tonul” de moment al copilului chiar dacă se
gândise la un alt plan. Această situație se poate schimba pe parcursul jocului.
ETAPA 2.
“Apropiați-vă de copil”, respectând modul de moment în care se manifestă
părintele/educatorul se apropie comunicând prin gesturi /cuvinte faptul că
vrea să interacționeze (ex.: aleargă în cerc, “te voi prinde” sau dacă este calm
nu se adoptă un ton ridicat , se incurajează atitudinea entuziastă.)
ETAPELE RDI
ETAPA 3.
“Urmați inițiativa copilului”: părintele /educatorul urmează inițiativa
copilului . Nu este o întâlnire educativă ci una emoțională în care
adultul comunică copilului prin diverse mijloace că se află acolo
pentru că îi face plăcere să se joace împreună, să împărtșească
emoțiile împreună. Sloganul este: “Imi place sa fim
impreună.”
Pentru început părintele/educatorul se gândeste la trei lucruri
posibile care îi fac placere copilului sau pur și simplu începe cu o
repriză de îmbrățișat, gâdilat, mângâiat pentru a împărți împreună
emoții pozitive (râs, zâmbet atingeri plăcute ).
ETAPELE RDI
ETAPA 4.
“Dezvoltați și îmbogățiți ideile și comportamentele
copilului.”
Exemple de jocuri.
ETAPA 5.
Deschiderea și închiderea unor bucle de comunicare și
însoțirea copilului în emoțiile negative cum ar fi furia sau
agresivitatea. În timpul manifestării unor astfel de
sentimente părintele/educatorul demonstrează empatie,
înțelegere și permite exprimarea consimțind-o. Exemple.
Comportamentele de
autostimulare
Comportamentele de autostimulare sunt cele care creează cele mai
mari probleme părinților și întrebarea este: “ Cum să le oprim?”
KELLY DORFMAN, cofondatoarea “Developmental Delay Resources”:
“copiii folosesc aceste comportamente de autostimulare ca
modalități de integrare senzorială”.
Aceste comportamente pot fi folosite ca ocazii de interacțiune ce
pot motiva copilul.
Astfel copilul poate progresa pe scala dezvoltării.
Părintele devine parte integrantă a procesului de recuperare.
ORGANIZAREA SPAȚIULUI DE
JOACĂ
Este important să se amenajeze în casă un spațiu de joacă adaptat
nevoilor copilului.
Părintele /educatorul rămâne persoana cea mai importantă în
interacțiunea cu copilul, de aceea poate plasa unele obiecte în așa
fel încât să le poată oferi în timpul jocului.
Exemplu: plasarea obiectelor pe etajere.
Se aleg jucării adaptate vârstei copilului.
Se evită existenteța unor surse de stimulare excesive: zgomote ,
lumini care clipocesc etc. care de fapt distrag atenția în timpul
jocului.
Jucării: șoseta manșon
JUCĂRII: mingii expresive
JUCĂRII: păpușa emoțională
JUCĂRII: șarpe proprioceptiv, colier de masticație
și sacul cu
jucării
CAMERA DE JOACĂ
IMPACTUL ASUPRA FAMILIEI
DR.GREENSPAN și WIEDER:
“Programul de lucru cu FLOOR TIME cere mult din partea
familiei, este nevoie de organizarea unui spațiu de joacă
plăcut și destins. Trebuiesc luate în considerare nevoile
întregii familii.
In fiecare zi părinții fac totul lucrând cu copilul dar fără a
neglija nevoile celorlalți din familie.
Programul FLOOR TIME nu va funcționa fără căldură și
bucurie. Se poate practica în unele momente cu întreaga
familie.
ALTE MODELE DE TERAPIE PRIN
JOC
MODELUL DENVER, dezvoltat de SALLY ROGERS (Denver,
Colorodao), se adresează copiilor sub 6 ani principiul de joc fiind
acela de a învăța competențe sociale, emoționale, communicative
și cognitive.
TIMPUL LIBER STRUCTURAT, JULIEN PERRIN: timpul liber
organizat de adult în care copilul reinvestește în jocuri pe care le
stăpânește deja , le are învătațe.
PROGRAMUL HANEN: ajută și susține dezvoltarea limbajului
copilului prin strategii bazate pe joc.
MARIONETELE ȘI AUTISMUL
MARIONETA -ISTORIC
Sunt acceptate și folosite în autismul tip Asperger (LEFORT, J.C.MALEVAL, 2009)
reprezintă pentru subiect un dublu protector.
Experiența SIMONEI BLAJAN MARCUS (1939), a introdus marionetele terapeutice într-un
spital de psihiatrie pentru copii din New York , condus de LAURETTA BENDER.
Copii dianosticați cu schizofrenie (autismul era considerat o formă dă apărare pentru
replierea în psihoză) au asistat la spectacole cu marionete susținute de un marionetist
GUSTAV WOLTMAN.
Copii complet retrași care nu comunicau au ieșit din această stare începănd să
comunice.
C. BOUCHARD (Qebec, 1986), conferința “Marioneta și terapia”, construiește o
marionetă fidelă ca asemănare cu un copil autist, joacă în fața acestuia scene care
reproduc propriile comportamente. Se raportează după câteva luni schimbări majore la
copilul autist: desenul persoanei, comunicarea.
MARIONETA - Comentarii
Marionetele prezentate copiilor autiști pot avea efecte formatoare: implică
realizarea diferenței între el și celălalt, poate avea un rol unificator raportat la
propiul corp permițând trecerea spre următorul stadiu de dezvoltare, cel al
oglinzii.
Marionetele joacă rolul de protector împotriva angoasei( ex., DONNA
WILLIAMS, 1996, doua personaje, WILLIE și CAROL, substituiau propria
personalitate în negocierile cu lumea exterioara.)
Dimensiunea fundamentală pentru autiști în terapia cu marionete rămâne
distanța dintre marionetă și cel care o manipulează , simbolizând lumea
externă , legatura cu realitatea.
Marioneta reprezintă relația, creează capacitatea subiectului autist de a
comunica cu lumea (KAMRAN NAZEER, 2006)
MARIONETA-CONCLUZII
Utilizarea marionetei de catre autiști poate avea o funcție simbolică
intermitentă.
Marionetele pot constitui o lume animată pentru autist, o lume
constituită din obiecte simbolice care mediază relația cu realitatea
externă.
Marionetele prin lucrul cu ele constituie dispositive de mediere
terapeutică.
Este indicată folosirea lor rațională în funcție de dificultățile
psihologice ale subiectului.
CONCLUZII GENERALE
Practica medierii prin joc la subiecții autiști implică : cunoștințe temeinice privind
logica acestei categorii de subiecți, adaptarea la nevoile personale ale fiecăruia si
o pregătire specializată privind tehnicile de utilizare ale acestor instrumente de
lucru.
Cunoașterea importanței activității ludice în dezvoltarea copilului tipic.
Elaborarea de modele ludice pentru subiecții cu autism care să aibă efect
sructurant.
Medierea prin joc nu poate inlocui evaluarea copilului cu autism în ceea ce
privește diagnosticul cât și demersul psiho-educativ.
Fluctuația permanentă a intereselor și achizițiilor copilului cu autism reclamă din
partea mediatorului regândirea intervențiilor prin joc pe tot parcursul procesului
de recuperare.
CONCLUZIA FINALA
MEDIEREA PRIN JOC CREEAZĂ “LEGĂTURA” pe care o invoca
ANTOINE DE SAINT EXUPERY în cartea “Micul Prinț,” sau investiția
într-o “realianță”.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
The ICDL, Clinical Practice Guidelines: Redefining the
Standards of care for infants, Children and Families with Specials
Needs, www.ICDL.com
Sthephanie Letertre. Autisme : une mediation en-jouee,
Education 2013, HAL, archives –ouvertes .fr
Le Malefan Pascal, Quelques pistes pour une Clinique de
mediation dans l’autisme. Bulletin de Psychologie, vo.518, nr.2,
2012, p. 181-191