A fost odată ca niciodată trei purceluși.

Într-o zi, au decis să plece de acasă pentru a-și

construi propria lor casă.
 Primul purceluș a considerat că o casă de paie ar fi o
casă bună.
 Și-a construit-o foarte repede și a fost foarte
mulțumit de rezultat.
 Cel de-al doilea purceluș a considerat că o casă din
nuiele va fi o casă bună.
 Și-a construit-o foarte repede și a fost foarte
mulțumit de rezultat.
 Cel de-al treilea purceluș a considerat că o casă din
cărămidă va fi o casă bună.
 A avut nevoie de mult timp pentru a o construi dar a
fost foarte mulțumit de rezultat.
Într-o zi, a apărut un lup mare și rău.
El a văzut casa de paie a primului purceluș.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru în casa ta!
- Nici nu mă gândesc, îi strigă primul purceluș!
- Atunci, am să suflu din toate puterile, iar casa ta se va
spulbera, urlă lupul!
 Lupul a început să sufle. În scurtă vreme, căsuța din
paie
s-a împrăștiat în toate părțile iar primul purceluș abia a
scăpat din ghearele lupului, ajungând la cășuța din nuiele a
fratelui său.
 Lupul l-a urmărit și în scurt timp a ajuns și el la casa
din nuiele a celui de-al doilea purceluș.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru în casa ta!
- Nici nu mă gândesc, îi strigă cel de-al doilea purceluș!
- Atunci, am să suflu din toate puterile, casa ta ți se va
împrăștia iar eu vă voi prinde pe amândoi, urlă lupul!
 Lupul a început să sufle cu putere. Casa de nuiele
era mai rezistentă dar nici lupul nu s-a lăsat și când suflă a
cincea oară, casă se cutremură și se prăvăli la pământ. Cei
doi purceluși o rupseră din nou la fugă spre casa celui de-al
treilea purceluș.
 Lupul i-a urmărit și în scurt timp a ajuns și el la casa
din cărămidă a celui de-al treilea purceluș.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru în casa ta!
- Nici nu mă gândesc, îi strigă cel de-al treilea purceluș!
- Atunci, am să suflu din toate puterile și am să vă prind pe
toți trei, urlă lupul furios!
Lupul trase adânc aer în piept și începu să sufle. Dar oricât
sufla, nici cea mai mică piatră nu se mișca din loc. De atâta
efort, lupul se învinețise, dar căsuța din cărămidă era de
neclintit.
 Supărat, lupul aproape dădu să plece când zări
hornul de pe acoperiș. Se cățără cu grijă până pe acoperiș
și apoi începu să coboare pe horn, lingându-se pe bot cu
gândul la purceluși.
 Dar lupul nici nu bănuia ce îl aștepta! Pe foc, era un
ceaun mare cu tocană în clocot...
...și lupul alunecă drept în oala cu tocană fierbinte!
 De durere, lupul scăpă un urlet înfiorător și zbură
prin horn, înapoi pe acoperiș, căzu pe pământ și se pierdu
prin pădure.
 Cei trei purceluși îl priveau din urmă și se bucurau
că au reușit să scape de lupul cel rău.
De acum încolo, ei au trăit sub același acoperiș, în bună
înțelegere.