Diagnosticul radioimagistic in sfera

ORL
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
nazosinusale
 Examenul radioimagistic al regiunii
nazosinusale urmareste evidentierea
urmatoarelor structuri anatomice:
 Sinusurile cranio-faciale (sinusurile anterioare
ale fetei)
- sinusurile frontale
- celulele etmoidale anterioare
- sinusurile maxilare
 Sinusurile cranio-bazale (sinusurile
posterioare ale fetei)
- sinusurile sfenoidale
- celulele etmoidale
Incidenta supraoccipito-
alveolara (pozitia nas-
barbie-film, Tcheboul)
 Se realizeaza cu pacientul
in decubit ventral, raza
centrala formeaza un
unghi de -52º cu planul
orbito-meatal iesind prin
punctul alveolar.
 Se vizualizeaza sinusurile
maxilare si frontale, fosele
nazale. Sinusurile apar
proiectate intre arcadele
dentare (pacientul are
gura larg deschisa).
Incidenta de fata
(Blondeau)
 Ofera o imagine a craniului
de fata cu proiectarea
stancilor sub planseul
sinusului maxilar.
 Se realizeaza de preferat cu
pacientul asezat si o
inclinare a razei central de
-50º fata de planul orbito-
meatal, orientate occipito-
nazal.
 Permite studiul sinusurilot
maxilare, a foselor nazale si
a sinusurilor frontale (dar
care apar deformate)
 Incidenta “fata inalta” Caldwell

 Este o incidenta de fata care obtine proiectia

stancilor in portiunea inferioara a orbitei.
 Pacientul este asezat sau in decubit ventral,
raza centrala are o inclinare de -25º fata de
planul orbito-meatal.
 Incidenta permite studiul sinusurilor frontale,
a regiunii sfeno-etmoidale si in mod secundar
a foselor nazale si a cornetelor nazale.
 Incidenta vertico-nazala (pozitia barbie-
film, Waters)

 Semiaxiala, evidentiaza sinusurile frontale,

septul nazal, sinusurile maxilare si oasele
malare.
 Este utilizata frecvent in traumatismele fetei
sau modificari de structura ale osului malar.
 Incidenta axiala Hirtz

 Se efectueaza cu raza centrala la -105º fata

de planul orbito-meatal, pacientul fiind in
decubit ventral sau dorsal, cu capul
hiperflectat.
 Se foloseste pentru evidentierea sinusurilor
craniobazale, in care se observa:
- sinusurile maxilare, celulele etmoidale
posterioare, sinusul sfenoidal si spatiul clar
faringian.
 Incidenta craniu profil
 Se realizeaza cu raza central perpendicular pe
planul sagital, centrand pe linia orbito-
meatala.

 Examenul radiologic complet al sinusurilor

anterioare si posterioare ale fetei presupune si
executarea unei incidente de craniu profil
(bitemporala).

 Pentru oasele nasului se foloseste tot

incidenta de profil si in plus, pentru
evidentierea unor deplasari, incidenta
semiaxiala.
 Tomografia computerizata
 Permite achizitia de imagini de inalta precizie, cu vizualizarea
perfecta a structurilor osoase, a cavitatilor delimitate si a
continutului acestora.
 Tesuturile se caracterizeaza densitometric prin:

- Densitati negative marcate: aerice (- 1000 UH – Unitati

Hounsfield)
- Densitati negative apropiate de 0 UH: grasoase (-10, -100 UH)
- Lichidele au densitate in jur de 0-10 UH
- Densitatile mucoide sunt in jur de 10-20 UH
- Tesuturile au densitati de 30-50 UH
- Continutul sanguine recent: 50-60 UH
- Structurile fibrotice si osoase au densitati crescute: 200-1000
UH (osul spongios 120-140 UH, osul compact >250 UH)
 Administrarea de SC este utila in
caracterizarea tisulara precum si in stabilirea
extensiei tumorale, aceasta fiind imperativa in
anumite situatii:
- Pacientii suspectati de angiofibrom
- In cazul tumorilor extinse endocranian
- In cazul complicatiilor infectiilor sinusale
(complicatii cerebrale sau orbitare)
 Imagistica prin rezonanta magnetica IRM
reprezinta o mdaliatte de investigare
moderna, neinvaziva si neiradianta, care
permite obtinerea de imagini multiplanare.
Metoda este de electie in studiul spatiilor
profunde ale fetei, in studiul unor afectiuni
concomitente sau mai ales in cazul extensiilor
patologice tumorale orbitare si endocraniene.

 Ecografia sinusala – in special pentru

decelarea afectiunilor sinusale la gravide
 Modificarile radiologice elementare (1)
 Modificari de transparenta: caracteristica radiologica a
cavitatilor sinusale este transparenta, direct proportionala
cu volumul de aer continut sau structura si conformatia
peretilor sinusali.
Modificarea transparentei poate fi data de:
- Proliferarea mucoasei endosinusale:
- Inflamatorie acuta cu scaderea omogena a transparentei
(voal fin) sau cronica cu reducerea neomogena a
transparentei
- Tumorala, benigna (opacitati omogene, bine conturate, de
aspect polipos) sau maligna (opacitati omogene sau
neomogene cu caracter invadant)
- Aparitia unui exudat sero/seropurulent cu opacifiere
intensa, omogena (nivelul lichidian se poate pune in
evidenta pe o radiografie in incidenta de fata executata in
ortostatism)
Modificarile radiologice elementare (2)
 Modificari de structura osoasa
- Distructive prin demineralizare (in sinuzite
cronice), osteoliza (in tumori maligne) sau
atrofie prin presiune
 Reconstructive (in sinuzite cronice, osteoame)

 Modificari de forma si dimensiuni in:

- Tumori maligne
- Mucocel etmoidofrontal
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
otologice

 Principalele repere pe care le urmarim sunt:

o celulele pneumatice mastoidiene si septurile intercelulare
o casa timpanului (pereti ososi)
o conductul auditiv extern
o labirintul format din cohlee, vestibul si canalele
semicirculare
o conductul auditiv intern
o sinusul venos lateral
o articulatia temporomandibulara

 !!! Intotdeauna se executa doua radiografii simetrice, prin

comparatie.
Incidenta temporo-timpanica (Schuller)
Este o imagine de ansamblu a regiunii
petromastoidiene ce prezinta 2 segmente:
 anterior: format din articulatia temporomandibulara, cu
cavitatea glenoida si condilul maxilarului inferior
 posterior: mastoida, cu urmatoarele repere:

- conductul auditiv extern si casa timpanului, a caror

proiectie suprapusa delimiteaza o zona circulara de
transparenta crescuta situata imediat posterior de
articulatia temporomandibulara
- nucleul labirintic → intens radiopac, situat postero-
superior de proiectia conductului auditiv extern
- celule pneumatice mastoidiene
- sinusul venos lateral → banda de transparenta
crescuta, dispusa paralel cu marginea posterioara a
mastoidei
Incidenta occipito-zigomatica (Stenvers)
 Evidentiaza:
- canalul semicircular superior
- nervul facial (VII) in prima portiune
- conductul auditiv intern, fiind incidenta de
electie pentru studiul acestei structuri
- cohleea
- vestibulul
- canalul semicircular extern
- marginea superioara a stancii temporale
- varful stancii
Incidenta antro-timpanala (Chausse III)
 Ofera o imagine de ansamblu asupra urechii
medii si interne, evidentiind:
- vestibulul
- cohleea cu primul tur de spira-promontoriul
- conductul auditiv intern
- canalul semicircular extern (lateral)
- canalul semicircular superior
Incidenta fronto-suboccipitala Worms
 Stancile se proiecteaza la nivelul orbitelor,
evidentiind:
- conductul auditiv intern
- vestibulul
- lantul de oscioare
- canalul semicircular extern
- primul tur de cohlee
- marginea superioara a stancii
Incidenta axiala Hirtz (baza de craniu)
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
otologice
 Conduita in alegerea incidentelor respecta
intotdeauna urmatoarea succesiune:
- examinarea radiologica incepe intotdeauna cu
radiografii comparative in incidenta Schuller
pentru a avea o imagine asupra regiunii
petromastoidiene
 Urmatoarea incidenta in functie de semnele
clinice si de formatiunile anatomice pe care le
dorim sa le examinam:
- in afectiunile inflamatorii – incidenta Chausse
III – pentru antrul mastoidian si regiunea
aditotimpanala
- in traumatisme, tumori (neurinom de acustic)
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
otologice
 Tomografia computerizata realizeaza
imagini foarte precize, de inalta precizie a
tuturor structurilor osoase, inclusiv a lantului
de oscioare, fiind deosebit de utila in
explorarea urechii medii si interne.
  
 IRM, imagistica in rezonanta magnetica,
este examenul cel mai performant pentru
structuri non-osoase avand o importanta
deosebita in tumorilede conduct auditiv intern
si de unghi pontocerebelos (neurinoame).
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
otologice
 Modificarile radiologice elementare ce se pot vizualiza in
regiunea petromastoidiana sunt:
o modificari de transparenta

- reducerea transparentei → otomastoidita acuta, cronica

- cresterea transparentei → otomastoidita cronica
colesteatomatoasa
→ cavitate de evidare postoperatorie
o modificari de structura osoasa

- distructive:
a) demineralizare → otomastoidite acute, cronice
b) osteoliza → otomastoidita cronica, metastaze
c) atrofie prin presiune → colesteatom; neurinom;
glomus de jugulara
- reconstructive → osteoscleroza difuza sau localizata
o modificari dimensionale si de forma
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
faringelui
 Explorarea radioimagistica in afectiunile
faringo-larigiene prezinta o importanta
deosebita, avand un aport important in
completarea diagnosticului clinic.

 Metodele radiologice clasice care se pot utiliza

sunt multiple si variaza in functie de regiunea
explorata:
• Rinofaringe – incidenta craniu de profil;
tomografie simpla in incidenta de profil;
incidenta de baza de craniu Hirtz
• Oro- si hipofaringe – radiografii in incidenta de
profil simple sau cu substanta de contrast
 Incidenta craniu de profil
 Ofera o imagine de ansamblu a rinofaringelui
si a structurilor adiacente, prezentand
urmatoarele repere:
- Sinusul sfenoidal
- Cornetul inferior
- Rinofaringele
- Peretele posterior faringian
- Valul
- Axisul
- Mandibula
 Tomografia simpla in incidenta craniu de
profil

 Obtine o imagine clara, perfect interpretabila,

a rinofaringelui prin “stergerea” imaginii
celorlalte structure care se suprapun peste
imaginea rinofaringiana in incidenta craniu de
profil.

 In ambele incidente , examinarea se poate

completa cu imaginile obtinute dupa
ingerarea de SC ce se muleaza pe peretii
rinofaringelui, delimitand mai bine structurile.
Pentru examinarea oro- si hipofaringelui prezinta utilitate
incidenta faringo-laringe de profil, pe care distingem:
 Orofaringele
 Baza limbii
 Valecula
 Epiglota
 Peretele posterior faringian
 Hipofaringele

Modificarile radiologice elementare ce apar la nivelul

regiunii faringolaringiene pot fi:
 De volum
 Pierderi de substanta
 Leziuni cartilaginoase si osoase
 Diagnosticul radioimagistic al afectiunilor
laringiene
Evaluarea radiologica a laringelui in radiologia clasica se
bazeaza pe urmatoarele incidente: 
 Incidenta de profil, in care se evidentiaza:
 Epiglota; Osul hioid; Repliul aritenoepiglotic; Cartilajul
tiroid; Spatial glotic; Spatial subglotic; Cartilajul cricoid;
Traheea cervicala; Coloana cervicala; Peretele posterior
faringian

 Tomografia simpla in incidenta de fata, care se executa de

obicei in fonatie, prezinta urmatoarele repere:
 Epiglota; Osul hioid; Repliul aritenoepiglotic; Vestibulul
laringian; Sinusul piriform; Cartilajul tiroid; Banda
ventriculara; Ventricul; Coarda vocala; Spatial subglottic;
Cartilajul cricoid; Traheea cervicala
 Modificarile radiologice elementare ce apar la
nivelul regiunii faringolaringiene pot fi:
 De volum
 Pierderi de substanta
 Leziuni cartilaginoase si osoase
 
 Explorarile imagistice modern (CT, IRM)
completeaza prin imagini de o inalta rezolutie.
 Va
multumesc!