Disciplina:

CHIMIE FIZICĂ

Metoda cromatografică
în bioanaliză
Cuprins

1. Cromatografia
2. Schema de principiu a unui cromatograf
3. Clasificarea tehnicilor cromatografice
4. Istoric
5. Cromatograma
6. Cromatograme ideale și reale
Cromatografia

Separarea diferitelor substanţe dintr-un amestec constituie una dintre cele

mai importante probleme ale chimiei analitice.
Cromatografia se bazează pe repetarea echilibrului de repartiţie a
componentelor unui amestec între o fază mobilă şi una staţionară.
Datorită diferenţelor în repartiţie are loc deplasarea, cu viteză diferită, a
componentelor purtate de faza mobilă de-a lungul fazei staţionare .
În general, metodele de separare cromatografice se împart în d
ouă categorii:

 în prima intră cele care se bazează pe interacţiunea diferită

a componenţilor cu faza staţionară (repartiţie, adsorbţie, sch
imb ionic şi afinitate);
 în a doua, cele care se bazează pe mărimea diferită a compo
nenţilor (excluziunea sterică).
Schema de principiu a unui cromatograf
El se compune din:
sursă de eluent;
dispozitiv de introducere a probei;
coloană și un detector la care se adau
gă urnătoarele anexe:
sursa de eluent;
dispozitiv de măsurare și reglare a d
ebitului;
dispozitiv de introducere a probei;
instrument de înregistrare a semnalu
lui furnizat de detector.
Componentele amestecului separat v
or ieşi din coloană la timpuri diferite,
după care sunt introduse de eluent în
detector.
Acesta transformă diferenţa unei pro
prietăţi fizice între component şi
eluent, într-un semnal electric, propo
rţional cu concentraţia
componentului din eluent.
Înregistrarea grafică a semnalului det
ectorului în funcţie de timp se
numeşte cromatogramă.
 CLASIFICAREA TEHNICILOR CROMATOGRAFICE

Cromatografia de lichide(CL) Cromatografia de gaze(CG)

• De adsorbţie • Gaz-Lichid
• Ionică • Gaz-solid
• De excluziune sferică
• Lichid-lichid(LLC)
• Pe coloană sau Planară(PC)
o Pe hârtie
o Pe strat subțire(TLC)
o Pe strat subțire de înaltă performanță(HPTL
C)
Istoric
 Cromatografia de lichide pe coloană a fost introdusă în 1903.
 În 1941 englezii Martin şi Synge descoperă cromatografia de repartiţie pe
hârtie, reuşind să separe cu ajutorul unui amestec de solvenţi aproape toţi am
inoacizii, descoperire extrem de importantă pentru dezvoltarea ulterioră a
biochimiei.
 Doar în 1952, aceiaşi A.J.P. Martin și R.L.M. Synge au înlocuit faza mobilă/
lichidă cu un gaz, realizând pentru prima oară cromatografia de repartiţie
gaz-lichid.
 Acest moment a însemnat demarajul extraordinar al acestor tehnici, devenite
azi unele din principalele mijloace de analiză în chimia organică şi biochimie,
dar şi în criminalistică, igienă, controlul alimentelor, controlul calităţii
medicamentelor .
 Biochimiștii Britanici
A. J. P. Martin R. L. M. Synge
 CROMATOGRAMA
• În orice tip de cromatografie detectorul dă un s
emnal proporţional, uneori cu concentraţia, alt
eori cu masa componentului aflat în celula de
măsură, semnal ce poate fi înregistrat în funcţi
e de timp.
• Diagrama semnal, funcţie de timp sau de volu
mul de eluent se numeşte cromatogramă.
• Pe cromatogramă distingem o serie de maxim
e, numite picuri(peak în limba engleză), care s
e produc deasupra liniei de bază sau a porţiun
ii orizontale a curbei, paralelă cu axa timpului.
• Aceasta apare ori de câte ori în detector nu apa
re nici un component în afara eluentului evide
nt.
CROMATOGRAME IDEAL
E ȘI REALE
 Aspectul unui pic dintr-o crom
atogramă ideală este acelaşi cu
curba obţinută prin reprezenta
rea grafică a funcţiei de distrib
uţie a erorilor(Gauss), a cărei e
xpresie, scrisă în coordonate ca
rteziene x,y este:
Unde:
• μ- o constantă ce simbolizează media di
stribuției, în cazul cromatografiei aceast
a corespunde chiar timpului de retenție;
• σ- abaterea standard a distribuției, tot o
constantă care reprezintă distanța pe ax
a absciselor de la maxim la punctul de i
nflexiune al curbei de eluție. Valoarea σ
reflectă chiar lărgirea picului la trecerea
acestuia prin coloană.
Vă mulțumesc
pentru atenție!