OPTICA

ABSORBTIA LUMINII

I0  I R  I A  IT

I0 – intensitatea fasciculului de lumina, incident pe suprafata unui corp transparent;

IR – intensitatea fasciculului reflectat; IA – intensitatea fasciculului absorbit;
IT – intensitatea fasciculului transmis

continua: toate radiatiile sunt absorbite in

proportii ~ egale
Absorbtia luminii
selectiva: absorbtia preferentiala a radiatiilor cu
o anumita lungime de unda → explica culoarea
diferita a corpurilor
 I  I0 ekx legea Lambert-Bouguère

I – intensitatea luminii transmise; I0 – intensitatea luminii incidente; x – grosimea

stratului de substanta strabatut; k – coeficient de absorbtie

0; pentru o substanta perfect transparenta

< k >SI = m-1 k
; pentru o substanta opaca

(1 / k) → transparenta
In cazul unei solutii de concentratie c, a unei substante absorbante
intr-un solvent perfect transparent: k =  · c ( - coeficient de extinctie)

I  I0 e cx
E   c  x extinctie (absorbanta)

Legea lui Beer

E – const. daca c·x – const.

→ riguros valabila daca:

* solutiile sunt diluate
* nu exista interactiuni intre moleculele de solvit si cele de solvent

Pentru o solutie cu mai multi componenti: E = suma extinctiilor fiecarui

component in parte (marime aditiva)
 k = f(λ) → spectru de absorbtie

Spectrele de absorbtie  influentate de: natura substantei, presiune,

temperatura, pH, natura solventului, concentratia solutiei, prezenta
impuritatilor, lungimea de unda a radiatiei folosite…

Probleme ce pot fi rezolvate studiind fenomenul de absorbtie:

• Identificarea unei substante si controlul puritatii acesteia
• Analiza cantitativa a unor substante (dozari spectrofotometrice)
• Obtinerea de informatii asupra configuratiei moleculelor unei substante
complexe
• Urmarirea desfasurarii unor procese fizico-chimice, din cinetica spectrelor
de absorbtie
ELEMENTE DE
ELECTRICITATE
 DIPOLUL ELECTRIC

• Ansamblu de doua sarcini punctiforme, de valori egale si de semne

contrare, aflate la o distanta foarte mica una de alta

 
p  q l momentul electric al dipolului

q – sarcina electrica; l – distanta dintre cele doua sarcini ale dipolului

<p>SI = C·m <p> = Debye

1 Debye = 1,6x10-19 C · 0,208x10-10 m = (1/3)·10-29 C·m

 POLARIZAREA ATOMILOR SI
MOLECULELOR
Atom (sistem neutru d.p.d.v. electric) dipol instantaneu

Atom intr-un camp electric dipol indus

uniform
 
p   E moment dipolar

a - coeficient de polarizabilitate
E – intensitatea campului electric
 = f(numarul atomic Z)

Atomul se polarizeaza
Molecule:

a) Polare dipol permanent

Apa, HCl, macromoleculele……

Molecule diatomice (O2, N2 H2…..)

b) Nepolare
Structuri simetrice (CH4, C6H6, CCl4…..)

dipol indus
APA – MOLECULA POLARA
Structura moleculei de apă
-- 2 legături covalente
unghi: 105°
lungime: 0,965 Å
dNP = 0.038 Å

• Legătura
covalentă
– molecula de apă : dipol
permanent cu un moment
dipolar de
Md = q·d = 1,858 Debye
≅ 6,2 ⋅10-30 C·m
– molecula de apă se
orientează în câmp
electric
 APLICATII MEDICALE LEGATE DE
EXISTENTA DIPOLILOR

* Electrocardiograma  informatii asupra activitatii inimii

* Electroencefalograma  informatii asupra activitatii electrice a creierului

* Electromiograma  informatii asupra activitatii unui muschi

* Electroforeza  metoda analitica ce permite dozarea constituentilor

plasmei sanguine
 IMPORTANTA FORTELOR ELECTRICE IN DOMENIUL MEDICAL
APLICATII MEDICALE LEGATE DE EXISTENTA DIPOLILOR

Electrocardiograma este o reprezentare grafica

cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate
de inima. Partile componente ale EKG-ului sunt denumite
unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T:
-unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a
camerelor superioare (atriile)
-complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi)
-segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST
supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste
suficient sange
-unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere
electric si se pregatesc pentru o noua contractie.
 IMPORTANTA FORTELOR ELECTRICE IN DOMENIUL
MEDICAL

• Electroencefalograma  informatii asupra activitatii electrice a

creierului
® Sunt inregistrate campurile si potentialele create in exteriorul
creierului de catre curenti foarte slabi (~ μV) care circula prin acesta.

• Electromiograma  informatii asupra activitatii unui muschi cu

ajutorul unui electrod sub forma unui ac metalic
 reprezinta potentialele electrice si variatiile periodice ale acestora in timpul
contractiei musculare
 Electroforeza
 metoda analitica ce permite dozarea constituentilor
plasmei sanguine
Proteinele serice indeplinesc functii variate in organism:
• sursa de nutritie;
• componente ale sistemelor tampon;
• agenti imunologici (imunoglobulinele);
• asigura transportul anumitor ioni si molecule;
• rol de reglare a activitatii diverselor enzime
proteolitice
• rol in reglarea presiunii osmotice.
 Metode electroforetice
Electroforeza liberă (metoda lui Tisélius)
Amestecul de proteine A şi B, care
urmează a fi separate, se introduce într-un
tub în formă de U, în fiecare din ramurile
acestuia adăugându-se un tampon bazic
pur.
Sub actiunea campului electric aplicat, are
loc separarea proteinelor.
Dispozitivul utilizat pentru
realizarea electroforezei libere

Electroforeza pe suport

Dispozitivul utilizat pentru realizarea

electroforezei pe suport

Electrofocalizare – in gradient de pH
 ELECTROFOREZA PE Soluţia proteică → imobilizată pe un
suport inert (hârtie sau gel de acetat
SUPORT de celuloză), îmbibat cu o soluţie
tampon pură (veronal-veronal sodic,
pH 8,6) şi ale cărui extremităţi sunt
introduse în acelaşi tampon.
Sub acţiunea câmpului electric,
componenţii amestecului migrează
cu viteze diferite şi se separă în
zone ce vor fi puse în evidenţă cu
ajutorul unui colorant specific
(albastru de bromfenol pentru
proteine, ninhidrină pentru acizii
aminaţi).

Prin electroforeza se obtin cinci fractiuni notate: albumina serica, α 1, α2, β, γ –

globuline.
Albumina, α1 si β apar sub forma unor benzi omogene, bine definite. α2, si γ  
apar ca benzi difuze, iar fractiunea γ prezinta in partea sa centrala o zona mai
intens colorata.
 CURENTUL ELECTRIC
INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC

Purtatori de sarcina electrica:

* Electroni liberi din reteaua cristalina (in metale)
* Ioni (pozitivi, negativi) (in electroliti)
* Electroni si ioni (in gaze)

I lim Q  dQ intensitatea curentului electric

t dt
dQ – sarcina electrica transportata printr-o suprafata data in unitatea de timp (dt)

<I>SI = A (Amper)
 LEGEA LUI OHM

Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit pasiva

I U Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit, alcatuita dintr-un

R conductor omogen

I - intensitatea curentului electric; U – diferenta de potential aplicata la capetele

conductorului; R – rezistenta electrica a conductorului
 R  1  l    l rezistenta electrica a conductorului
S S
 - conductivitatea electrica; l – lungimea conductorului; S - sectiunea transversala a
conductorului;  - rezistivitatea materialului

<R>SI = 1  (Ohm) = 1 V / 1 A <>SI = ·m

Conductor ideal:  = 0 Metale, aliaje:  ~ 10-8 ·m

Izolator perfect:  →  Izolatori (sticla:  = 1014 ·m)

Semiconductori
Supraconductibilitate:
 scade brusc la zero la o anumita temperatura (temperatura critica, TC)

In general: TC  [0.1, 20] K

Al: 1.175 K; Pb: 7.196 K; C: 15 K
Aliaj (Hg, Ta, Ba, Ca, Cu, O): 138 K

• Superconductibilitatea reprezintă lipsa aproape totală

de rezistenţă electrică la anumite materiale care sunt
răcite la o temperatură în vecinătatea lui zero absolut.
Materialele supraconductoare înlătură risipa de
energie; operează la viteză mare şi sensibilitate
accentuată.
• A fost descoperită în mercur de Heike Kamerlingh
Onnes, în 1911. Comportamente similare s-au găsit
pentru alte 25 de elemente chimice şi la mii de aliaje şi
compuşi.
Aplicatii ale supraconductorilor
Levitatie magnetica - Magnet care
pluteşte peste un supraconductor de
înaltă temperatură (ca. -197 °C) răcit cu
azot lichid  efectul Meissner (1933)
(expulzarea campului magnetic din
interiorul unui supraconductor). Efectul
Meissner este atat de
puternic,incat un magnet poate fi
tinut in levitatie deasupra unui
material supraconductor)

Trenuri MAGLEV
Yamanashi Maglev MLX01
(Japonia)
581 km/h in 2003
Supraconductibilitate
 Imagistica de rezonanta magnetica (Magnetic Resonance
Imaging (MRI)
Prin aplicarea asupra corpului uman a unui camp magnetic intens, creat
de un supraconductor, atomii de hidrogen care exista in apa din corp si
moleculele de grasime sunt fortate sa acumuleze energia campului
magnetic. Ele cedeaza apoi aceasta energie la o frecventa care poate fi
detectata, obtinandu-se imaginea corespunzatoare.

 Magnetoencelografie - SQUID
Supraconductibilitate

Acceleratoare de particule

Cabluri pentru transportul energiei electrice cu

supraconductori de temperaturi ridicate / scazute
 Supraconductibilitate
APLICATII
• Magneti Supraconductori
• Bobine din materiale supraconductoare, care pot genera
campuri magnetice mari, 6-14 T la temperatura He –lui lichid.
• Transport si stocare de energie; componente de motoare,
generatoare,
• Trenul MAGLEV
• Biomagnetism: dispozitive de rezonanta magnetica. Sub
influenta unui camp magnetic intens, moleculele de hidrogen
sunt excitate si elibereaza energia absorbita, ceea ce este
prelucrata si captata ca imagine.
• In domeniul informatic: noile microprocesoare vor avea
frecvente de 4000x mai mari dacat cele actuale.
Supraconductibilitate

Utilizarea materialelor
supraconductoare in
diferite
domenii de activitate
 Efectele fiziologice ale curentilor
electrici
Efectele pe care le pot avea campurile electrice la contactul
accidental cu organismele umane sunt determinate de:
-- diferenta de potential;
-- intensitatea campului si a curentului electric:
-- traseul urmat in organism;
-- starea fiziologica;
-- factori de mediu (umiditate).

* Pericolul de electrocutare este mai mare pentru persoanele obosite,

bolnave sau care au consumat băuturi alcoolice (rezistenţa lor electrică este
mai mică) sau pentru persoanele aflate în medii umede.
• Trecerea unui curent prin organismul uman poartă
numele de electrocutare şi aceasta se poate produce
la o tensiune mai mare de 24 V.
• Curentul maxim admis să treacă prin organismul
uman fără a-l pune în pericol este de 10 mA în curent
alternativ (c.a.) şi 50 mA în curent continuu (c.c.).
• Câmpurile electrice exterioare de frecvente joase,
50-100 Hz, au efecte asupra sistemului nervos
central,
• Cele cu frecvente înalte de 10-50 MHz au efecte
asupra sistemului circulator.
 Efectul curentului electric
Valoarea
Efectul curentului
intensităţii Cauza
electric
curentului
Arsuri, orbire În cazul formării arcului electric
(scurt-circuit)
Înţepături uşoare 1-4 mA În cazul atingerii pieselor aflate sub
tensiune
Contracţii ale 7-15mA În cazul atingerii pieselor aflate sub
muşchilor tensiune
Contracţii ale 25 mA În cazul atingerii pieselor aflate sub
muşchilor toracici tensiune
Modificarea 40 mA În cazul atingerii pieselor aflate sub
ritmului cardiac tensiune
Stop cardiac peste 40 mA În cazul atingerii pieselor aflate sub
tensiune
 Efectele curentului alternativ
• Curentii alternativi rapizi pot avea efecte
favorabile.
• Curentii alternativi cu frecvente de ordinul 106
Hz, nu interfera apreciabil cu procesele
nervoase si pot fi folositi pentru incalzirea
terapeutica in cazul artritei, sinuzitei, etc.
• Daca unul din electrozi este foarte mic,
incalzirea concentrata rezultata poate fi
folosita pentru a distruge unele tesuturi:
tumori, taiere chirurgicala.