Sunteți pe pagina 1din 12

CIRCUITUL

CARBONULUI
ÎN NATURĂ

Vasc
Simina
În stare liberă carbonul se găseşte sub formă de
diamant, grafit şi carbon amorf (cărbune).

În stare de compuşi carbonul se


găseşte în toate substanţele
organice, cât şi în unele substanţe
anorganice: dioxidul de carbon sau
carbonaţii.
Diamantul este un mieral nativ și în același
timp o piatră prețioasă. Din cauza durității
sale cristalele de diamant pot fi șlefuite
numai cu pulbere de diamant si de fulerită.

Duritatea extremă a diamantului este


explicată prin legătura stabilă simetrică
dintre atomii de carbon.

Diamantul este solubil în unele metale


ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, 
paladium și alte metale asemănătoare.
Grafitul sau plombagina  este un mineral
răspândit în natură ce face parte din categoria
nemetalelor, fiind după diamant un element
stabil datorită structurii simetrice de C60 cu o
compoziție chimică de carbon pur cristalizând
hexagonal, rar romboedric sau fiind sub
formă amorfă.

Grafitul are în structură cristale opace de


culoare neagră, hexagonale, formă tabulară,
solzoasă, sau bare.

Grafitul sublimează la o temperatură de


3825 °C, fiind insolubil în acizi, devine magnetic
bipolar numai după o tratare pirolitică
(încălzire)și este un bun conductor electric.
Carbonul (din latină: carbo, „cărbune”)
este un element chimic cu simbolul
C și numărul atomic. El este găsit în
natură sub formă de praf și pentru a
obține diamante poate fi ușor șlefuit.

Este un element nemetalic tetravalent,
ceea ce înseamnă că poate
forma legături covalente prin punerea în
comun a patru electroni. În natură sunt
răspândiți trei izotopi, 12C și 13C fiind
stabili, iar 14C este un izotop
radioactiv cu un timp de înjumătățire de
aproximativ 5.730 de ani.

Carbonul este unul dintre puținele


elemente cunoscute din antichitate.
• Carbonul este răspândit în natură atât în stare
naturală, cât şi în stare de compuşi.

• Cărbunele de pământ era cunoscut din antichitate


fiind folosit numai în regiunile în care el se găsea la
suprafaţa pământului.

• Dioxidul de carbon este un gaz solubil în apă şi există


un echilibru între dioxidul de carbon şi apă. În caz de
dezechilibru, dioxidul de carbon este eliminat în
atmosferă şi poate creea perturbaţii climatice
extreme.
• Pe Pământ, circuitul carbonului din natură este
format dintr-o serie de schimburi de substanţă, care
antrenează carbonul,
între biosferă, atmosferă, hidrosferă și litosferă. Cea
mai mare parte a carbonului din circuit se află sub
formă gazoasă, în special ca dioxid de carbon.
HTTPS://WWW.YOUTUBE.CO
M/WATCH?V=R75NL3GN5Y
• Se consideră că în ultima jumătate de secol au fost
emise în atmosferă cantităţi mari de dioxid de carbon
şi de metan, care prin efectul de seră au dus la
începerea încalzirii globale.
• Plantele şi animalele, în timpul nopţii, elimină prin
respiraţie dioxid de carbon. În timpul zilei plantele
asimilează dioxidul de carbon din atmosferă şi cu
ajutorul soarelui realizează procesul de fotosinteză.
Prin acest proces, dioxidul de carbon este
transformat în combinaţii organice.
• Capacitatea de absorbtie a biosferei este limitată.

• Între atmosferă și hidrosferă Co2 este un gaz relativ


solubil in apă și există un echilibru al concentrației.
Circuitul carbonului este practic perfect, ca urmare a
vitezei sale foarte mari cu care circulă în diverse medii
anorganice și în interiorul biocenozelor prin
intermediul rețelelor trofice.
Carbonul reprezintă elementul biogen primordial, fiind
prezent în natură sub formă de roci calcaroase de
origine biogenă, carbonați minerali și sub formă
gazoasă (dioxid de carbon CO2), această ultimă formă
reprezentând calea de circulație a carbonului
anorganic în ecosferă.