Sunteți pe pagina 1din 51

PACIENTUL COMATOS

CONDUITA DE
URGENTA
 Coma este o suferință gravă a creierului,
caracterizată prin alterarea, până la pierderea
totală a funcțiilor de relație cu conservarea
parțială a funcțiilor vegetative.

 Coma este un status in care pacientul nu poate


fi trezit de stimuli externi sau nevoi interne,
fiind alterate atat vigilitatea cat si
perceptivitatea .
 Diagnosticul diferential :

Starea vegetativa se caracterizeaza prin lipsa


perceptivitatii, mentinerea respiratiei spontane
si echilibrului hemodinamic. Ochii se inchid si se
deschid ciclic sugerand alternanta somn- veghe.
Aceasta poate fi un stadiu de revenire din coma
sau poate persista pana la deces.
 Mutismul akinetic- pacientul este vigil, fara
tulburari de perceptie dar areactiv.Se mentin
miscarile globilor oculari, deglutitia,reflexele
cutanate.

 Aceasta stare se datoreaza perturbarii functiilor


lobilor frontali si/sau sistemului limbic si
nucleilor cenusii de la baza.
 Sindromul Loked In – se manifesta clinic prin
tetraplegie cu deficit de functie al nervilor
cranieni cu mentinerea miscarilor de
verticalitate a globilor oculari si miscarii
pleoapelor.Sunt mentinute vigilitatea si
constienta. Poate comunica printr-un cod al
globilor oculari.
Cauzele comei:
Procese expansive supra si subtentoriale ce determina
cresterea presiunii intracraniene si fenomenul de
angajare cu compresiunea trunchiului cerebral.
Leziuni supra si subtentoriale care afecteaza direct
sistemul reticulat activator ascendent(SRAA).Pot fi
encefalite,demielinizari masive in trunchiul cerebral,
infarcte,supradoze de sedative ,tulburari metabolice cu
encefalopatie.
Suferinta difuza a scoartei cerebrale datorita
hipoxiei,ischemiei,tulburarilor metabolice,encefalitei.
Etiologia comelor :

Come postraumatice
Come neurologice
–Accidente vasculare ischemice sau hemoragice
–Postepileptice
–prin hipertensiune intracraniană
-tumori primare sau metastatice
-hematoame intracerebrale
-abcese cerebrale

come metabolice:

–uremică
–hepatică
–hiperglicemică /hipoglicemică
–hiperosmolară
–dezechilibre hidro- electrolitice
–deficit de tiamină
come prin intoxicaţii acute şi rar cronice
coma farmacologică indusă în timpul anesteziei
coma hipoxică
coma hipercapnică
coma infecţioasă :- encefalita
-meningita
coma multifactorială
coma de etiologie neprecizată
come endocrine : - hipotiroidism
-hipertiroidism
-hipercorticism
Evaluarea pacientului comatos
 Evaluarea stării de conştienţă presupune investigarea
celor trei aspecte ale comportamentului conştient:
 Răspunsul globilor oculari;
 Răspunsul verbal;
 Răspunsul motor.
 Aprecierea se va face în funcţie de comportamentul
spontan, răspunsul la stimulii verbali şi dureroşi,
fiecare tip de răspuns fiind cuantificat cu un punctaj.
Suma acestora reprezintă scorul GLASGOW de
evaluare al profunzimii comei.
 
STABILIREA SCORULUI GLASGOW
• Gradul de răspuns conştient: Deschiderea
ochilor; starea pupilei ; Răspunsul
motor şi verbal

• Seminificaţie: Ascultarea comenzilor simple


demonstrează un grad superficial al comei şi
permite aprecierea evoluţiei ca favorabilă
• Tipul respiraţiei:
Respiraţie Cheyne-Stokes;
Hiperventilaţie;
Respiraţie ataxică (neregulată ca ritm şi
profunzime).

• Semnificaţii:
Leziune la nivelul SNC;
Cauză metabolică;
Cauză toxică sau metabolică.
• Ochii:
• Pupilele (dimensiuni, egalitate, răspuns fotomotor):
• Inegalitate pupilară (Fig 1)
• Midriază progresivă;
• Midriază fixă.

• Semnificaţii:
• Semn de focalizare neurologică; Fig.1 Inegalitate pupilara ( midriaza

dreapta si mioza stanga)
Sindrom de hipertensiune intracraniană;
• Injurie gravă SNC (punte).

• Mişcările globilor oculari


• Reflexul cornean:
• Atingerea corneii determină în mod
normal reflexul de clipire (Fig. 2)
 
Semnificaţie: Figura 2 – Testarea reflexului cornean
• Testarea integrităţii nervilor cranieni V şi VII;
• Absenţa unilaterală a reflexului este semn de
focalizare neurologică;
• Absenţă bilaterală a reflexului în coma profundă.
• Simetria facială: asimetria feţei (dispariţia ridurilor de mimică la nivelul
unui hemifacies, pierderea tonusului muscular) = semn de paralizie
• Reflexul de deglutiţie: Dispare la pacientul comatos;
Paralizia nervilor cranieni V şi XII.

• Inspecţia cefei: Redoarea cefei (apare în meningite şi hemoragii


subarahnoidiene);
Absenţa mişcărilor spontane ale gâtului (în fracturile coloanei cervicale).

• Răspunsul motor al extremităţilor la stimulii dureroşi: observarea


mişcărilor spontane ale extremităţilor şi a celor determinate de apăsarea
fermă a unei artriculaţii
Absenţa mişcărilor spontane şi provocate de durere în coma profundă.
• Reflexele osteo-tendinoase: reflexul bicipital şi rotulian 
Reflexe exagerate unilateral (posibilă focalizare);
Reflexe absente unilateral (semn de paralizie);
Reflexe abolite bilateral (comă profundă).
• Reflexe anormale (patologice):
• Reflexul Babinski (dorsiflexia halucelui ± a
celorlalte degete – Fig. 3) semnifică leziune
controlaterală a tractului corticospinal (semn
de focalizare neurologică)

Fig.3 Ilustrarea reflexului Babinski


• Posturi anormale: spontane sau declanşate de stimuli dureroşi
Postură flască, areactivă la durere (leziuni cerebrale extensive);
Postura de decorticare (triplă flexie a membrelor superioare, cu
rotaţie internă a pumnului şi extensia membrelor inferioare – Fig. 4)
în cazul leziunilor cerebrale sau a depresiei metabolice funcţionale
cerebrale grave;

Fig. 4 Postura anormala de decorticare


• Postura de decerebrare (extensia braţelor şi antebraţelor, flexia mâinilor cu
rotaţie externă a pumnului şi extensie completă a membrelor inferioare –
Fig. 5) în cazul leziunilor severe, ireversibile ale SNC (prognostic nefast).

Fig. 5 Postura anormala de decerebrare

• Tonusul muscular : Rigiditatea/ flaciditatea extremă a flexorilor sau


extensorilor membrelor în paralizii (spastice/flaşte)
• Funcţia respiratorie:
Numărul şi periodicitatea respiraţiilor;
Ascultaţia pulmonară.
• Funcţia cardio-vasculară:
Monitorizarea TA, FC (puls);
Aritmii
________________________________________________________
• Monitorizarea eliminărilor:
Diureză (incontinenţă urinară sau glob vezical cu falsă
incontinenţă);
Eliminările fecale (encoprezis, diaree, constipaţie);
________________________________________________________
• Monitorizarea temperaturii corporale:
Determinarea t°C rectale (niciodată orale!), mai fidelă decât cea
axilară la pacientul inconştient
________________________________________________________
• Monitorizarea electroliţilor
• DIAGNOSTICE DE NURSING LA PACIENTUL INCONŞTIENT
 
• Deficit al eliminării secreţiilor din căile aeriene superioare datorat abolirii
mecanismelor normale de apărare ale tractului respirator superior, cauzată de
disfuncţia centrilor nervoşi superiori;
• Risc crescut pentru apariţia deficitului volemic datorat incapacităţii de ingestie
a lichidelor;
• Risc crescut pentru alterarea integrităţii mucoasei bucale datorat respiraţiei
orale, abolirii reflexului de deglutiţie şi incapacităţii ingestiei de lichide;
• Risc crescut pentru alterarea integrităţii cutanate datorat imobilizării prelungite
sau agitaţiei motorii;
• Risc crescut pentru apariţia leziunilor corneene datorat abolirii sau diminuării
reflexului cornean de clipire;
• Alterarea termoreglării datorată suferinţei centrilor de termoreglare
hipotalamici, cauzată de suferinţa cerebrală;
• Alterarea eliminării urinare (incontinenţă/ retenţie urinară) datorată abolirii
controlului conştient al micţiunii cauzată de sufeinţa centrilor nervoşi;
• Alterarea eliminării fecale (encomprezis/ diaree/ constipaţie) datorată abolirii
controlului conştient al defecaţiei cauzat de suferinţa centrilor vnervoşi;
• Alterarea relaţiilor normale de familie datorată situaţiei de criză cauzate de
inconştienţa persoanei suferinde.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI INCONŞTIENT
 

• OBIECTIVELE DE ÎNGRIJIRE PE DURATA PERIOADEI DE INCONŞTIENŢĂ


 
• Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare;
• Menţinerea echilibrului volemic (hidric şi electrolitic);
• Păstrarea integrităţii cutanate, cu evitarea apariţiei leziunilor de decubit
(escarelor) şi a leziunilor traumatice (accidentale);
• Păstrarea integrităţii mucoasei buzelor şi cavităţii bucale;
• Păstrarea integrităţii corneii, cu evitarea keratietelor şi a apariţiei ulcerelor
corneene;
• Menţinerea echilibrului termic;
• Menţinerea eliminării urinare;
• Menţinerea eliminării fecale;
• Suportul psihologic al familiei/aparţinătorilor pacientului inconştient.
• INTERVENŢIILE DE ÎNGRIJIRE:
 
• Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare:
• Controlul cavităţii bucale şi îndepărtarea eventualelor proteze dentare;
• Introducerea unei canule oro-faringiene pentru a preveni obstruarea căilor aeriene
superioare prin căderea bazei limbii şi închiderea glotei;
• Plasarea pacientului în poziţia de siguranţă (decubit lateral sau pronaţie ¾) pentru
a preveni obstruarea căilor aeriene şi eventuala aspiraţie a lichidelor de vărsătură
• În absenţa unor contraindicaţii specifice (fracturile de coloană cervicală, stop
cardio-respirator care impune resuscitarea) pacientul inconştient nu va fi poziţionat
niciodată în decubit dorsal!
• La pacienţii cu sindrom de hipertensiune intracraniană este necesară şi ridicarea
căpătâiului patului la 45° pentru a preveni aspirarea secreţiilor în căile aeriene
inferioare;
• Menţinerea libertăţii căilor aereien superioare va fi asigurată prin aspirarea
repetată a secreţiilor faringiene, la interval de 15-20 min;
• Monitorizare prin ascultarea zgomotelor respiratorii cu stetoscopul şi urmărirea
frecvenţei şi regularităţii respiraţiei.
Evoluţie aşteptată:

• Ascultaţie pulmonară normală;


• Absenţa tulburărilor frecvenţei şi ritmului respirator
• Evoluţie defavorabilă:
• Apariţia semnelor de insuficienţă respiratorie, datorată
ventilaţiei spontane ineficiente
• Măsuri:
• Anunţarea medicului;
• Oxigenoterapie (prescrisă de medic), cu oxigen umidifiat şi cu
presiune pozitivă, pe sondă nazală/ canula oro-faringiană;
• Pregătirea trusei de intubaţie oro-traheală în vederea ventilaţiei
mecanice asistate
• Asigurarea echilibrului volemic şi nutriţional:
 
• Urmărire prin evaluarea periodică a stării de hidratare, a aspectului
mucoaselor şi a tonusului musculare;
• Testarea periodică a reflexului de deglutiţie;
• Monitorizarea electroliţilor şi a altor constante de laborator recomandate
de medic;
• Asigurarea parenterală a fluidelor, pe durata abolirii reflexului de
deglutiţie, cu supravegherea atentă a cantităţii şi ritmului de administrare
a fluidelor (stabilite de medic);
• La pacientul intubat după stabilizarea condiţiei clinice este posibilă
alimentaţia enterală pe sondă nazo-gastrică (lichide, soluţii
macromoleculare şi glucidice).
•  
• Evoluţie aşteptată:
• Absenţa semnelor de deshidratare;
• Valori normale ale electroliţilor serici.
• Menţinerea integrităţii mucoasei orale:
 
• Inspecţia periodică a cavităţii bucale (uscăciune, leziuni
inflamatorii, cruste);
• În absenţa unei igiene orale riguroase pacientul inconştient
prezintă risc crescut pentru apariţia parotiditei septice;
• Curăţirea limbii, îndepărtarea crustelor şi aspirarea secreţiilor;
• Ungerea buzelor cu un strat subţire de ulei de parafină.
•  
• Evoluţie aşteptată:
• Mucoasă bucală curată, umedă, intactă.
• Menţinerea integrităţii tegumentelor:

• Evitarea apariţiei escarelor prin: schimbarea repetată a poziţiei, la 1-2 ore


interval;
• Păstrarea aşternutului curat, uscat, întins fără cute;
• Protejarea proeminenţelor osoase de sprijin (mijloace pneumatice);
• Evitarea manipulării pacientului prin tragere-târâre (doar ridicare!);
• Igienă riguroasă a tegumentelor prin spălare la pat, uscare, talcare;
• Evitarea rănirilor accidentale la pacienţii inconştienţi şi agitaţi prin mijloace
speciale de protecţie (protecţii textile/pneumatice);
• Mobilizare şi gimnastică pasivă a extremităţilor pentru a evita contracturile
musculare;
• Poziţionarea antebraţelor în abducţie, cu degetele mâinilor în flexie şi uşoară
supinaţie a mâinii (prevenirea atitudinilor vicioase).

• Evoluţie aşteptată:
• Absenţa escarelor;
• Păstrarea elasticităţii şi integrităţii tegumetare.
• Menţinerea integrităţii corneene:
• Abolirea reflexului cornean şi păstrarea fantelor palpebrale deschise
deremină uscarea şi iritarea corneii, favorizând apariţia keratitei şi a
ulcerelor corneene.
• Spălarea (separată) a ochilor cu tampoane sterile de bumbac şi ser
fiziologic steril;
• Instilarea repetată de metilceluloză, lacrimi artificiale sau ser fiziologic
sterile, câte 2 x 2pic, la 2-4 ore;
• Menţinerea ocluziei palpebrale între reevaluările periodice.
 
• Evoluţie aşteptată:
• Aspect normal al corneii (absenţa inflamaţiei şi ulceraţiilor)
 
• Asigurarea eliminării urinare normale:
• În cazul retenţiei de urină se impune instituirea sondajului vezical cu sistem
închis de dreanj urinarşi clamparea intermitentă a sondei Foley (pentru
menţinerea tonusului vezicii urinare);
• Menţinerea unei diureze = 500 – 1000 ml/zi;
• Toaletarea şi aseptizarea atentă a meatului urinar pe durata menţinerii
sondajului urinar;
• Suprimarea cât mai precoce a sondei vezicale, odată cu menţinerea unei
condiţii cardiovasculare stabile, cu verificare periodică (orară) a eventualei
reapariţii a globului vezical;
• Colectarea urinii pe catetere extern penian (tip prezervativ) sau tampoane
absorbante la femei;
• După reluarea stării de conştienţă se recomandă gimnastică precoce de
reeducare a vezicii urinare.

• Evoluţie aşteptată:
• Micţiuni spontane;
• Absenţa globului vezical.
• Asigurarea eliminării fecale:
• Evaluarea periodică a distensiei abdominale: ascultarea zgomotelor
hidroaerice (sesizarea din timp a parezelor digestive) şi măsurarea
perimetrului abdominal;
• Risc de diaree prin: infecţii, efect secundar al antibioticelor, nutriţie
enterală hiperosmolară;
• Encoprezis;
• Constipaţie cu formare de fecaloame, favorizată de imobilizare şi absenţa
fibrelor alimentare;
• Utilizarea pungilor colectoare pentru fecale;
• Clisme evacuatorii, repetate la interval de 2 zile (dacă nu există sindrom de
hipertensiune intracraniană) sau supozitoare cu glicerină, eventual laxative
administrate pe sonda de nutriţie enterală.

• Evoluţie aşteptată:
• Eliminare zilnică a scaunului;
• Scaun cu aspect normal.
• Asigurarea suportului psihologic al familiei pacientului
inconştient:
• Reacţia de criză determinată în cadrul familiei de instalarea stării de
inconştienţă a pacientului, cu prognostic incert, determină
manifestări variate: anxietate, refuzul realităţii, furie, remuşcare,
durere, vinovăţie, reconciliere etc;
• Toate aceste sentimente trebuie exprimate;
• Informare corectă a familiei asupra stării de sănătate şi evoluţiei
pacientului;
• Încurajarea comunicării verbale şi gestuale dintre mebrii familiei şi
pacientul inconştient (menţinerea stimulării senzoriale) şi
participarea acestora la îngrijirea bolnavului;
• Asistarea familiei, prin informare, în luarea deciziei faţă de îngrijirea
postspital.
 
• Alte intervenţii de nursing la pacientul inconştient:
 
• Asigurarea securităţii fizice a bolnavului (evitarea rănirilor accidentale):
• Suporturi moi;
• Evitarea constrângerilor de orice natură odată cu redobândirea stării de
conştienţă.
• Evitarea deprivării senzoriale pe durata perioadei de inconştienţă:
• Stimulare senzorială permanentă prin vorbitul cu pacientul inconştient
(evitând discuţiile cu conţinut negativ la adresa evoluţiei şi
prognosticului);
• Emisiuni TV, radio, zgomote înregistrate din mediul familiar sau de lucru;
• Contact fizic: atingere, masaj;
• Menţinerea ritmului circadian (iluminare);
• Încurajarea capacităţii de autoîngrijire odată cu redobândirea stării de
conştienţă şi planificare gradulaă a activităţilor zilnice simple.
COMA
- CONDUITA TERAPEUTICA -
A. STABILIZAREA BOLNAVULUI – e prima masura si se refera la
ABC-ul (Airway, Breath, Circulation) resuscitarii cardiopulmonare
(CPR)
 controlul cailor aeriene (evacuam corpii straini, verificam patenta
cailor aeriene; verificam frecventa si existenta sau nu a respiratiei
spontane)
 IOT (intubatia orotraheala) e indicata cand:
 bolnavul e dispneic
 hipoventileaza
 prezinta varsaturi incontrolabile

! inainte de intubatie facem un examen neurologic sumar (nu mai


mult de 60 sec pentru ca paralizia indusa pentru IOT anuleaza un
examen neurologic ulterior
 IOT este precedata de ventilatie pe masca cu O 2 1 00%
 corset cervical daca suspicionam fractura coloanei cervicale
B. EVALUAREA CLINICA
Scurt istoric
 datele ideale sunt oferite de persoane ce cunosc bine bolnavul
(traumatism, abuz de droguri, stari febrile recente, boli cardiace,
insuficienta de organe, crize convulsive)
 deseori datele sunt oferite de martori si sunt insuficiente
EXAMENUL NEUROLOGIC
Scop
 evalueaza profunzimea comei (Scorul G.C.S, acesta da
indicatia de protezare ventilatorie)
 obtinerea de date de diagnostic
Daca IOT (protezarea ventilatorie) e absolut
necesara, avem numai 60 sec (inaintea
sedarii/curarizarii) sa evaluam 4 variabile
neurologice esentiale:
 miscarile spontane ( 15 secunde)
 reflexul pupilar (-15 secunde)
 motilitatea oculara (15 secunde)
 raspunsul motor (15 secunde)

! NB. Reflexele osteotendinoase (cu ciocanelul)


nu sunt necesare
INSERTIA DE CATETERE
 Stabilirea accesului la o vena la instituirea unei perfuzii

 Concomitent cu măsura de resuscitare respiratorie sunt


necesare :
-puncția venoasă sau denudarea venei
-recoltarea unor eșantioane de sânge pentru determinarea
ureei, glicemiei, hemogramei necesare diagnosticului
etiologic
-instalarea unei perfuzii ( glucoză 5%)
 Observații: crearea accesului la o venă, eventual la
ambele brațe trebuie aplicată în toate comele profunde ,
care se pot aplica în orice moment cu insuficiență
circulatorie periferică. În acest caz se poate institui
terapia șocului care și-ar putea face apariția.
 Montarea cateterului venos periferic
pentru perfuzii.
 Constă în puncţionarea unei vene
periferice, în condiţii de asepsie riguroasă,
şi administrarea unor soluţii
medicamentoase, intermitent sau
continuu, în circulaţia venoasă. Acest
cateter este lăsat pe loc în funcţie de nevoi
şi/sau în funcţie de durata tratamentului
Lavajul gastric
 Prin lavaj gastric  Scop: Evacuarea
înţelegem conţinutului stomacal
toxic.
evacuarea
conţinutului
stomacal şi
curăţirea mucoasei
de exudate şi
substanţe străine.
LAVAJUL GASTRIC
Indicaţii: Contraindicaţii:
 Intoxicaţii alimentare sau  Intoxicaţii cu substanţe
cu substanţe toxice; caustice;
 Stază gastrică însoţită de  Hepatite cronice, varice
procese fermentative; esofagiene;
 Pregatirea preoperatorie în  Îmbolnăviri cardio-
intervenţiile de urgenţă sau pulmonare decompensate;
pe stomac;  Ulcer gastric în perioada
 Pregatirea pentru dureroasă;
exemenul gastroscopic.  Cancer gastric.
LAVAJ GASTRIC PREGĂTIREA
PACIENTULUI
Fizic:
Psihic:  Aşeazăm pacientul pe scaun
 Se anunţă şi se şi se protejează cu un prosop
explică tehnica, în jurul gîtului;
importanţa  Se aşează şorţul de cauciuc;
colaborării sale.  Se îndepărtează proteza
dentară ( cand este cazul);
 Se oferă tăviţa renală şi este
rugat s-o ţină sub bărbie.
PREGATIREA MATERIALELOR
NECESARE :
De protecţie:
 2 şorţuri;
 Muşama, cearşaf;
 Prosop.
Sterile:
 Sonda gastrică Faucher;
 Seringă Guyon;
 Pensă hemostatică.
Nesterile:
 Cană de 1 litru;
 Palnie, apă caldă la 25-26
grade;
 Recipient pentru captarea
lichidului (găleată, lighean);
 Scaun.
TEHNICA
 Asistenta medicala se spală pe mîini, îmbracă mănuşi sterile;
 Măsoara sonda, o umezeşte;
 Cere pacientului să deschidă gura, să respire adînc;
 Întroduce capătul sondei cat mai aproape de rădăcina limbei
invitand pacientul să înghită;
 Se verifică prezenţa sondei prin aspirare cu seringa;
 La capătul liber al sondei se adaptează palnia
 Se umple palnia;
 Se ridică palnia deasupra capului pacientului;
 Înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm., sub
nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna
în ea lichidul din stomac;
 Se goleşte conţinutul palniei în vasul colector;
 Se repetă operaţia pană ce lichidul este curat;
 Se îndepărtează palnia şi se pensează capătul liber al sondei după
care se extrage cu atenţie.
VERTIFICAREA PREZENTEI SONDEI
INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI

De ştiut:
 Se oferă un pahar cu apă să-  Dacă apare senzaţia de
şi clătească gura; vărsătură, se indică respiraţie
 Se şterg mucozităţile de pe profundă.
faţă şi bărbie;  Sonda poate ajunge la
 Se îndepărtează tăviţa renală laringe, apare reflexul de
şi şorţul; tuse, hiperemia feţei apoi
 Se aşează pacientul în ceanoza - se va retrage
poziţie comodă. sonda;
 Sonda se poate înfunda cu
resturi alimentare – se
îndepărtează prin insuflaţie
de aer cu seringa.
COMPLICATII
:
 Se pot
produce
bronhopneumonii
de aspiratie.
Masuri pentru cresterea eliminarii toxicului:
modificari ale pH – ului (plasmatic si urinar), diureza
fortata, hemodializa, hemoperfuzia, carbune activat in
doze repetate, exsangvinotransfuzia, plasmafereza,
hiperoxibarism.
Diureza osmotica reprezinta o metoda deosebit
de eficienta in epurarea organismului de toxicele
exogene. Daca eficienta ei maxima se exercita in
intoxicatiile cu barbiturice (fenobarbital, in primul
rand), experienta ne-a aratat ca ea isi pastreaza
valoarea epuratoare in majoritatea intoxicatiilor. De
aceea, ea trebuie instituita practic la orice intoxicat,
bineinteles daca nu exista contraindicatii. Alaturi de
administrarea antidotului, salvarea unui intoxicat
sau recuperarea fara sechele se datoreaza in primul
rand promptitudinii si aplicarii corecte a doua
gesturi terapeutice : spala-tura gastrica si diureza
osmotica.
• Principiul metodei consta in a provoca o eliminare
crescuta si accelerata a toxicului, cu ajutorul unei
diureze induse prin substante hiperosmolare:
manitolul si, intr-o masura, glucoza hipertona.
Pentru unele toxice ca barbituricele, alcalinizarea
urinei creste concentratia toxicului in urina
primitiva, mai ales sub forma ionizabila, forma
nesupusa reabsorbtiei. Avantajul diurezei
osmotice este, de asemenea, de a restabili
presiunea arteriala si diureza in cateva ore.
• Metoda de administrare. Dupa o prima perfuzie cu 500 ml sol.
glucozata 10%, in scopul asigurarii unei linii corespunzatoare, se
administreaza urmatoarele compozitii, in flacoane de 500 ml:

a) Pentru diureza osmotica alcalina: -sol. glucozata 10% - 1/3;


-sol. manitol 10% - 1/3;
- sol. bicarbonatata 14%o - 1/3.
Se adauga KCl 1,50 g la fiecare flacon.

b) Pentru diureza osmotica neutra : -sol. glucozata 10% - 2/3;


- sol. manitol 10% - 1/3; se adauga KCl 1,50 g si NaCl 0,5 g la un flacon
de 500 ml. Solutiile pot fi folosite si alternativ, fiecare in cantitati de
cate 500 ml.
Hemodializa

 Hemodializa este una din cele mai eficiente


metode pentru tratamentul insuficientei
renale avansate. Aceasta procedura
terapeutica este foarte populara si ajuta sute
de mii de pacienti sa isi desfasoare activitatile
curente, sa se bucure de viata si sa isi exercite
profesiile si hobby-uriule, in ciuda suferintei
renale cronice. 
 Hemodializa este un proces care foloseste o
membrana artificila (facuta de om) pentru
a: 
- Elimina din organism produsi metabolici
precum uree; 
- Restabili echilibrul electrolitic in sange; 
- Elimina fluidele in exces din organism. 
Folosirea antidotului specific in
5% din intoxicatii:
Naloxona 0,4-2 mg i.v.à 10mg +
glucoza/dextroza 50% 50 ml la
toti intoxicatii cu deprimare SNC
+ vitamina B1 100 mg (vitamina 
neurotropa), Νaltrexona p.o.
Antagonizeaza efectele
endorfinelor ceea ce impiedica
aprofundarea comei.
VA IM
T U M
L
MU R U
N T
PE !
E ! !
N TI
AT E