Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“Nicolae Testemițanu”

Biopsia

Chișinău 2019
Cuprins:
 Despre biopsie
- Ce este biopsia?
- Tipuri de biopsie
- Scopul si rolul biopsiei în stabilirea diagnosticului
- Riscurile și complicațiile în urma efectuării unei biopsii
 Etapele realizării biopsiei
- Pregătirea pacientului pentru biopsie
- Efectuarea biopsiei
- Pregătirea mostrelor de țesut din biopsie
- Analiza microscopică și diagnosticul anatomopatologic
 Afecțiuni ce pot fi diagnosticate cu ajutorul biopsiilor
 Biopsia orală
 Bibliografie
Ce este biopsia?
Biopsia este o procedură în care este recoltată o mică mostră de
țesut dintr-o anumită parte a corpului care va fi analizată și examinată la
microscop. Medicul poate să recomande biopsia atunci când un test
inițial sugerează o zonă de țesut prezentă în corp care nu este în normă.
Deși cuvântul biopsie poate părea înfricoșător, este important de amintit
că majoritatea procedurilor sunt în totalitate nedureroase, cu un risc
scăzut. O bucațică de piele, de țesut, dintr-un organ sau dintr-o tumoare
suspectată va fi îndepartată chirurgical și trimisă apoi la un laborator,
pentru a fi testată.
Tipuri de biopsie în funcție de execuție
 Biopsie chirurgicală – O mică probă de țesut este prelevată în timpul unei
intervenții chirurgicale, prin excixie. Aceasta este o procedură mai
extinsă și poate necesita spitalizarea. Atunci când se îndepărtează o
zonă mai mare, procedura se numește biopsie excizională. Atunci
când numai o mostră de țesut este prelevată prin
păstrarea arhitecturii histologice a celulelor țesutului, procedura
este numită biopsie incizională sau biopsie de bază.
 Biopsie endoscopică - Medicul folosește un endoscop cu o sursă de
lumină la capăt, pentru a vedea structurile din interiorul corpului.
Anumite unelte speciale sunt apoi introduse prin tub, pentru a obține o
mostră mică de țesut, care urmează să fie analizat. Tuburile folosite în
cazul biopsiei endoscopice pot fi introduse prin gură, rect, tractul
urinar sau printr-o incizie mică facută în piele.
 Biopsie aspirantă cu ac fin sau cu ac gros
În timpul unei biopsii cu ac, medicul folosește un ac special (fin sau gros)
pentru a extrage celulele dintr-o zonă care prezintă suspiciuni. O biopsie
cu ac este adeseori folosită în cazul tumorilor pe care
medicul le poate simți prin piele, cum ar fi nodulii
de la sân care prezinta suspiciuni și în cazul
nodulilor limfatici care au crescut.

Procedurile de biopsie cu ac includ mai multe sub-tipuri, printre care se

numără:
• biopsia aspirantă cu ac fin, când o seringă este folosită pentru a
extrage lichidul și celulele dintr-o anumită zonă, pentru o analiză
amănunțită;
• biopsia cu ac gros (numită și cu ac tăietor), când se folosește un ac
mai mare, cu un vârf ca un dispozitiv de tăiere; procedura se folosește
pentru a extrage un cilindru de țesut din zona suspectată.
Tipuri de biopsie în funcție de organul examinat
 Biopsie renală
Este o procedură folosită pentru a obține un segment de țesut renal, de obicei printr-un ac sau cu
ajutorul unui alt instrument chirurgical. Analiza acestui țesut este apoi folosită în diagnosticarea
unei boli renale. O biopsie renală este, efectuată de un radiolog, cu ajutorul tomografiei
computerizate (CT) sau cu ajutorul utrasonografiei. Cu toate acestea, un medic urolog poate
efectua și el o biopsie renală în timpul unei intervenții chirurgicale la rinichi.
 Biopsie hepatică
Biopsia de ficat rămâne criteriul standard în evaluarea etiologiei și extinderii afecțiunilor hepatice.
O mulțime de abordări pot fi utilizate pentru a obține o mostră din țesutul ficatului. Acestea includ
și biopsia sub îndrumarea ultrasonografiei sau tomografiei computerizate (CT), obținerea țesutului
hepatic prin vena hepatică și biopsia intra-abdominală la o laparoscopie sau laparotomie.
 Biopsie cutanată
Aceasta se poate face cu ajutorul anesteziei locale și prin îndepartarea unei bucăți mici de piele
prin diferite metode, fie prin "răzuire", fie cu ajutorul bisturiului, fie cu ajutorul unei lame circulare.
 Biopsie de maduva osoasă
În interiorul unora dintre oasele mai mari, cum ar fi femurul, celulele sangvine sunt produse în
interiorul unui "material" spongios, numit maduvă osoasă . Dacă medicul suspectează că există
probleme în sânge, poate fi efectuată o biopsie a măduvei osoase. Acest test poate să elimine din
ecuație bolile necanceroase și pe cele canceroase, cum ar fi leucemia, anemia, o infecție sau
limfoamele.
 Biopsie osoasă
Este folosită pentru a verifica dacă exista cancer la nivelul oaselor. Aceasta procedură se poate face
printr-o tehnică de scanare CT sau de un chirurg ortoped. Biopsia osoasă este procedura prin care o
mostră mică de os este prelevată din corp și apoi analizată la microscop, pentru a se depista cancerul, o
infecie sau alte afecțiuni ale oaselor. Mostra de os poate fi indepartată fie prin introducerea unui ac prin
piele și apoi direct în os, fie printr-o incizie (o taietură) prin piele, pentru a expune zona osului respectiv
(biopsie deschisă).
 Biopsie de prostată
Prostata este un alt organ care poate fi supus acestei proceduri. Pentru a ajunge la prostată, o sondă este
introdusă în rect. Medicul îndepartează mici mostre de țesut din prostata pacientului, pe care le testează
pentru a vedea dacă este vorba de cancer sau nu.
 Biopsie endometrială
Modalitatea prin care medicul verifică problemele de la nivelul uterului. Aceasta procedură durează doar
câteva minute și, de cele mai multe ori, este efectuată în cabinetul medicului. Medicul poate face acest
tip de biopsie dacă rezultatele testului Babeș-Papanicolau arată că sunt prezente celule "precanceroase"
în uter. Nu e nevoie de anestezie.
 Biopsia sânului
Procedura prin care se îndepartează o mică mostră de țesut mamar, pentru a fi testată în laborator.
Biopsia sânului este o modalitate bună prin care se evaluează o zonă ce prezint suspiciuni, pentru a
determina dacă este sau nu cancer mamar.
 Biopsie testiculară
Reprezinta un test prin care se ia o mostră mică de țesut de la unul sau de la ambele testicule ale
pacientului. Țesutul este apoi analizat la microscop, pentru ca specialistul să poata vedea dacă bărbatul
poate avea copii. Acest test nu este, de obicei, folosit pentru a descoperi cancerul testicular. Daca
medicul suspectează cancer, cel mai probabil va fi efectuată o intervenție chirurgicală deschisă în acea
zonă, numită orhiectomie (operație prin care se îndepartează unul sau ambele testicule).
Scopul și rolul biopsiei
Dacă medicul a localizat o zonă care îl îngrijorează, acesta poate să
recomande o biopsie, pentru că procedura îl ajută să determine dacă zona
respectivă este sau nu canceroasă. Biopsia este singura modalitate sigură de a
diagnostica majoritatea cancerelor.
Testele de imagistică medicală, precum tomografia
computerizată (CT) sau radiografia pot fi de folos la
identificarea zonelor care prezintă motive de ingrijorare,
dar acestea nu pot face diferența dintre celulele
canceroase și cele necanceroase.
Biopsiile sunt, de obicei, asociate cu cancerul, dar
doar pentru că medicul indică o biopsie, nu înseamnă
că e cancer. Medicii folosesc biopsiile pentru a testa dacă anomaliile din corp sunt
cauzate sau nu de cancer sau de alte afecțiuni.
Riscurile și complicațiile unei
biopsii
Orice procedură medicală care implică tăierea pielii prezintă riscul unei
infecții sau riscul unei hemoragii. Cu toate acestea, pentru că incizia este
mică, în special în cazul biopsiilor cu ac, riscul este mult mai mic pentru
pacient.

În funcție de procedura de biopsie folosită, posibilele complicații includ:

 sângerare excesivă (hemoragie)
 infecție
 deteriorarea prin puncție a țesuturilor sau organelor din apropiere
 amorțirea pielii în preajma locului unde s-a efectuat biopsia.
Pregătirea pacientului pentru biopsie

Unele biopsii pot să necesite o anumită pregătire din partea pacientului, cum ar fi
cazul în care pacientul trebuie să aibă o dietă bazată pe lichide sau să nu mănânce
nimic. Medicul instruiește cu privire la ce trebuie de făcut înainte de această procedură.

o Anestezia locală
Cele mai multe tipuri de biopsii necesită doar un anestezic local, ceea ce înseamnă că
nu va trebui să stai internat în spital peste noapte. De exemplu, în cazul biopsiilor
cutanate, se folosește anestezia locală, pentru a amorți zona de unde se va preleva
țesutul. Tipul de anestezic folosit va depinde, totodată, de zona corpului care urmează
a fi investigată.

o Anestezia generală
În ciuda faptului că la multe biopsii se face o anestezie locală, o internare a pacientului
în spital (peste noapte) este, de obicei, necesară atunci când procedura este efectuată
sub o anestezie generală. Majoritatea tipurilor de biopsie sunt nedureroase o dată ce
anestezicul începe să își facă efectul, deși acest lucru depinde de locul din care se ia
proba de țesut.
o Poziții ale pacientului pentru biopsie
În funcție de zonă sau de organul la care se efectuează procedura, pacientul
va sta așezat într-o anumită poziție.
De exemplu, la biopsia hepatică, pacientul va sta culcat pe partea stângă, cu
mâna dreaptă trecută peste umăr, așezată sub cap. În cazul biopsiei de prostată,
pe parcursul procedurii, pacientul stă întins pe o parte, are genunchii îndoiți și
picioarele aduse spre piept. În timpul biopsiei la sân, pacienta va sta întinsă tot
timpul pe masa de examinare. În cazul biopsiei renale, pacientul va fi așezat pe
masă, iar poziția în care se va recolta fragmentul de țesut este cea în care
pacientul stă pe burtă pe masă, iar sub abdomen i se poate pune ceva ferm, care
să susțină regiunea.
o Contraindicații pentru biopsie
În funcție de tipul de biopsie care se va efectua sau în funcție de organul sau
zona analizată, există unele contraindicații. De exemplu, biopsia osoasă (la osul
iliac) este contraindicată la urmatorii pacienți:
• cei care urmează o terapie cu medicamente anticoagulante sau cei care i-au
medicamente pentru coagulopatie (sângerare excesivă și echimoze)
• cei care sunt extrem de obezi
Contraindicațiile pentru o biopsie la prostată includ absența chirurgicală a
rectului sau prezența unei fistule rectale.
Efectuare biopsiei
Modul în care o biopsie este efectuată va depinde de zona din care
fragmentul de țesut se va preleva. Procedurile minim-invazive, cum ar fi
biopsiile cu ac, sunt de cele mai multe ori efectuate de un specialist radiolog,
dar și de alte tipuri de medici specialiști.
O asistentă va administra intravenos un sedativ în timpul procedurii.
Este posibil să se administreze și un sedativ ușor înaintea biopsiei. Un
anestezic local va fi injectat pentru a amorți zona sau direcția în care va fi
introdus acul, dacă este o biopsie cu ac. Unele biopsii, cum ar fi cele la sân
sau la tiroidă pot fi efectuate fară sedare.
Timpul acordat (sau durata) acestei proceduri variază, în funcție de cum
este efectuată biopsia.
Pregătirea mostrelor de țesut
După ce mostra de țesut a fost îndepartată în urma biopsiei, ea este
pusă într-un recipient cu o combinație de apă și formaldehidă sau alt tip de
lichid, pentru a se pastra mai bine. Recipientul este apoi inscripționat cu
numele pacientului și cu alte informații ce ajută
la identificarea lui și locul biopsiei (de
unde anume de pe corp s-a luat proba),
apoi mostra sau mostrele sunt trimise la
laboratorul de anatomopatologie. În urmatoarea
etapă, un specialist în patologie se uită la
mostră fără microscop. Această etapă îl ajută să
decidă ce parți ale mostrei sunt esențiale
pentru a fi observate apoi la microscop.
Analiza microscopică și
diagnosticul anatomopatologic
Dupa ce au fost prelucrate și tratate cu diferiți coloranți, mostrele sunt
examinate la microscop. Celulele anormale sunt descoperite și marcate cu un
instrument special. Medicul anatomopatolog va examina apoi celulele marcate
pentru a pune diagnosticul.
Există câteva aspecte de care medicii anatomopatologi țin cont și care îi ajută să
decidă dacă un anumit tip de cancer este prezent:
 Dimensiunea și forma celulelor - adeseori,
dimensiunea generală și forma celulelor
canceroase sunt anormale; ele pot fi fie
mai mici, fie mai mari decât celulele
normale
 Dimensiunea și forma nucleului celulelor -
nucleul este centrul celulei, este cel care conține ADN-ul celulei, iar adeseori,
mărimea și forma nucleului unei celule canceroase sunt anormale
 Aranjamentul sau dispunerea celulelor - modul în care sunt aranjate
celulele normale reflectă funcția fiecarui țesut.
Afecțiuni ce pot fi diagnosticate
cu ajutorul biopsiilor
 Cancerul: dacă pacientul are un nodul sau o umflătură undeva în corp, fără o cauză
aparentă, singurul mod prin care se poate determina dacă este o formațiune canceroasă
sau nu este prin intermediul biopsiei.
 Ulcer peptic: o biopsie poate ajuta medicul să determine dacă este o ulcerație cauzată
de antiiflamatoarele nesteroidiene. O biopsie efectuata la intestinul subțire poate fi
folosită pentru a evalua în cazul unui pacient: malabsorbția, anemia sau boala celiacă.
 Diagnosticul bolilor hepatice: această procedură poate să ajute medicul să
stabilească diagnosticul unor tumori sau cancerului în interiorul ficatului. Biopsia poate fi
utilizată pentru a diagnostica ciroza sau fibroza hepatică, atunci când ficatul este
complet cicatrizat de pe urma unei afecțiuni ori leziuni anterioare, cum ar fi consumul
excesiv de alcool pe termen lung sau hepatită. Biopsia poate fi, totodată, folosită pentru
a evalua cât de bine un pacient răspunde la tratamentul pentru hepatită, de exemplu.
 Infecția: o biopsie cu ac poate ajuta la identificarea prezenței unei infecții (rezultatul
poate fi negativ, uneori, adică infecția nu e prezentă), dar ajută și la identificarea tipului
de microorganism care cauzează acea infecție.
 Inflamația: prin examinarea celulelor din cazul unei biopsii cu ac, de exemplu, medicul
poate să determine ce anume cauzează acea inflamație din corp.
Biopsia orală
Procedeu utilizat cu scopul diagnosticării precise a naturii
leziunilor din cavitatea orală. Mai puțin răspândită în practica
stomatologică, biopsia este necesară cu precădere atunci când se
suspectează malignitatea unor leziuni orale.

Există mai multe tipuri de biopsii orale la care medicul stomatolog poate recurge în
vederea stabilirii unui diagnostic corect. Acestea numără excizia, incizia, aspirația și
periajul, biopsia orală putând fi, totodată, directă sau indirectă.
Excizia vizează extirparea întregii leziuni, atunci când dimensiunea acesteia nu
depășește câțiva mm, în timp ce incizia este preferată când leziunile sunt extinse, de
câțiva cm.
Biopsia prin aspirare (puncție aspiratorie) se realizează folosind un ac ce
penetrează leziunea, astfel extrăgându-se celulele care urmează a fi analizate.
Nu în ultimul rând, periajul, o tehnică mai puțin utilizată întrucât se suspectează a
nu oferi rezultate exacte despre natura celulelor prelevate (în special cand scopul este
diagnosticarea unei eventuale malignități), implică folosirea unei periuțe cu fire subțiri
din nylon cu ajutorul căreia se recoltează țesut transepitelial.
Bibliografie
 https://cancer360.ro/biopsia/
 https://doc.ro/sanatate/totul-despre-biopsie
 http://www.sfatulmedicului.ro/Investigatii/biopsia_10356
 https://chirurgieomfio.usmf.md/wp-content/blogs.dir/109/files/sites/10
9/2017/09/C.-Burlibasa-Chirurgie-OMF.pdf