Ce sunt polimerii ?

Polimerii sau compusii macromoleculari sunt

substanţe compuse din molecule cu masă
moleculară mare (macromolecule), formate
prin inlantuirea unui număr mare de
molecule mici identice, numite monomeri,
legate prin legături covalente.
 Polimerii organici sunt foarte
importanţi, având utilizări
multiple b a za ( folii, tuburi, obiecte din
st a la se
a c acauciuc
re rului
e i a
etc
r ). Aceştia se obţin în
i
eact rii pcantităţi
olim rizare
e mari prin Polimerizare
polimerizare,
rm a o lim a a consta in
fo p
te losita c e st e u nirea “cap
s m la coada” a
num na policondensare sau reacţii
e fo a se n u unui mare n
e umar de
prim
alch riepolimer-analoage. de a lchene, prin
a t e . c u l e desfacer ea
m
o m er m o le ea z a dublelor leg
aturi ,sub
mon arul de e form grad influenta ca
r e talizatorilo
Num mer ca numest a radicalilo r,
o r liberi si i
mon erul se re, n. n conditii de n
a
polim limeriz zarea a A se rezultând o
temperatur
a,
e p o e r i m e r macromolec
d olim e mon n. o de forma u ula
n p
Pri cule d ru l A molecula fi
nui fir lung
-
e
mole e polim liforma.
n
obti
 Etimologie si scurt
istoric
Etimologie:
Cuvântul polimer derivă din
cuvintele grecesti
poli = pluri şi
meros = parte.
Termenul a fost adoptat în
1833 de către
Jöns Jakob Berzelius,
deşi definiţia polimerului
dată de el este destul de
diferită faţă de cea Jöns Jakob Berzelius
modernă.
Începând din anul
1811,chimistul
Henri Braconnot
s-a axat pe
studierea
derivatelor
celulozei,probabil
cea mai
importantă parte
din ştiinţa
polimerilor.Demar
area vulcanizării Henri Braconnot
în secolul al
nouăsprezecelea
a îmbunătăţit
duritatea
latexului
 În 1907, Leo Baekeland a
creat primul polimer compet
sintetic, bachelita,care a fost
făcută publică în 1909.
Astazi, polimerii sintetici sunt
produşi în volume mari si îşi
găsesc loc în aproape fiecare
industrie sau segment de viaţă,
folosiţi ca adezivi sau
Leo Baekeland
lubrifiante,dar la fel de bine
sunt utilizaţi de la jucării până la
avioane, precum si aplicaţii
biomedicale.
 Teorii
În afara progreselor semnificative în
sintetizarea şi caracterizarea polimerilor,o
înţelegere corectă a aceastora nu s-a ivit
decât în 1920.Înainte de al doilea deceniu
al secolului nouăsprezece,oamenii de ştiinţă
au crezut că polimerii erau grupuri de mici
molecule(numite coloide),fără mărimi
moleculare bine stabilite,ţinute în strânsă
legătură de o forţă necunoscută,un concept
numit ‘teoria asociaţiei’.
În 1922, Herman
Staudinger a propus
teoria lanţurilor
atomice de polimeri
ţinuţi alături de legături
covalente,o idee care nu
a fost acceptată mai
bine de un deceniu,dar
pentru care Staudinger
a primit Premiul Nobel.
Herman Staudinger
 i W a l lance În ceea
ce
Lucrări
le l u
2 0 ) au adiţie,un priveşte reacţia
o t h e r s ( 1 9
ă p o l im erii are Paul
aport im
portant
de
Ca r şi ele c Flory,19 îl
s t r a t n al din 74.Lucra
demon etizaţi
r a ţ i o sa extin
să în dom rea
o t f i s i n t
c o n s t i tuie.O polimeri e niul
p
r i i care îi lor inclu
mono m e
o n t r ib uţie în polimeri de
zării pas cinetica
ntă c tici a
importa limerilor sinte adiţiei p cu pas ş
ia
t i i n ţ a po m i st u l it al i an transfer
olimeriz
ă r ii,
ş
d u s ă d e chi istul ul lanţul
fost a i m volumul ui
N a t t a şi d e c h
re au inclus ,”C atomic,
Giu l i o r , c a Flory” şi onv
K a rl Zieg l e “Teorem enţia
germ a n
u l N o b el în Huggins a Flory-
t i g a t Premi , p e n tr u acordă P
, pentru
car
câ ş
, î n anul 19
6 3
N a t ta”. remiul N e i se
chi m i e e r - chimie 1 obel în
a t o r u l Ziegl 97 4
“cataliz
. Materiale sintetice, precum nylonul, teflonul sau siliconul au format
baza pentru o industrie a polimerilor.De asemenea,în aceşti ani s-a
acordat o deosebită importanţă sintetizării raţionale a polimerilor.
Polimerii sintetici sunt
produşi în volume mari si îşi
găsesc astăzi loc în aproape
fiecare industrie sau
segment de viaţă, folosiţi ca
adezivi sau lubrifiante,dar la
fel de bine sunt utilizaţi de
la jucării până la avioane,
precum si aplicaţii
biomedicale.
 silicon

teflon
Polimerizarea
Procesul in care mai multe molecule ale unui compus
,monomer(sau mer), se leaga intre ele, formand o
macromolecula(polimer),este numit polimerizare.
 Denumirea de la polimerizare vine de la cuvintele
grecesti poly = numeros si meros = parte.
 Numarul de molecule de monomer care formeaza
polimerul se numeste grad de polimerizare, n.
 Prin polimerizarea a n molecule de monomer A se
obtine polimerul An.
Polimerizarea etenei cu formare de polietena
Polietena se utilizeaza la fabricarea diferitelor tuburi, la izolarea cablurilor
electrice si telefonice,la fabricarea diferitelor obiecte casnice,a foliilor
pentru ambalaj etc.
Polimerizarea propenei cu formare de polipropena. Propena se polimerizeaza
in prezenta catalizatorilor de alchil-aluminiu si tetraclorura de titan .
Polipropena este cel mai usor material plastic, cu proprietati dielectrice bune,
rezistenta la soc, abraziune, agenti chimici, se descompune numai la
temperatura de 300si are o permeabilitate redusa fata de gaze.
Polimerizarea stirenului cu formare de polistiren
Materiile prime necesare obtinerii acestui material plastic sunt etena si
benzenul. Etena reactioneaza cu benzenul in prezenta unor
catalizatori,formând etil-benzenul; acesta dehidrogenat este transformat in
stiren, un lichid incolor cu miros placut, care prin simpla incalzire la 100-180,
se transforma in polistiren.
Folosit ca material izolant pentru diferite piese de radio,televiziune,
radar, cat si pentru izolarea cablurilor. De asemenea la confectionarea
unor piese anexe pentru frigidere si automobile.
Polimerizarea clorurii de vinil cu formare de policlorura de vinil (PVC)
Este unul dintre produsii cei mai utilizati obtinut prin polimerizarea in emulsie.
Policlorura de vinil se prezinta ca o pulbere alba cu densitatea 1,4g/cm3. Prin
prelucrarea materialului ca atare se obtin produse rigide, cu o buna rezistenta
mecanica.
Utilizata la confectionarea articolelor de imbracaminte sau la
marochinarie. In tehnica, PVC-ul se foloseste la confectionarea de
ventile, corpuri de pompe, tevi si conducte, benzi de transport; in
 Polimerizarea propenei,cu
formare de polipropena
Polimerizarea propenei,cu formare de polipropena.
Propena se polimerizeaza in prezenta catalizatorilor de
alchil-aluminiu si tetraclorura de titan .

In comparatie cu polietena,polipropena are unele proprietati mai valoroase.

Este cel mai usor material plastic,are proprietati dielectrice bune,este
rezistenta la soc,abraziune,la agenti chimici, se descompune numai la
temperatura de 300si are o permeabilitate redusa fata de gaze.
 Polimerizarea stirenului, cu
formare de polistiren.
Polimerizarea stirenului, cu formare de polistiren..
Materiile prime necesare obtinerii acestui material
plastic sunt etena si benzenul. Etena reactioneaza cu
benzenul, in prezenta unor catalizatori,formând etil-
benzenul; acesta dehidrogenat este transformat in
stiren, un lichid incolor cu miros placut, care prin
simpla incalzire la 100-180,se transforma in
polistiren,conform schemei:
CH=CH2 ..CHCH2CHCH2CH…
   
C C C C
    
HC CH polimerizare HC CH HC CH HC CH
        
HC CH HC CH HC CH HC CH
       
C C C C
H H H H
Stiren polistiren
Polistirenul este cunoscut in comert si sub
numele de trolit sau styroflex .
Prezinta proprietati electroizolante
deosebite si este foarte rezistent la
apa; de aceea este folosit ca material
izolant pentru diferite piese de
radio,televiziune si radar, cat si pentru
izolarea cablurilor. Se foloseste de
asemenea , la confectionarea unor piese
anexe pentru frigidere si automobile.
 Polimerizarea clorurii de
vinil,cu formare de policlorura de
vinil (PVC)
Polimerizarea clorurii de vinil cu formare de
policlorura de vinil (PVC)
Este unul dintre produsii cei mai utilizati obtinut prin
polimerizarea in emulsie. Policlorura de vinil se prezinta
ca o pulbere alba cu densitatea 1,4g/cm3. Prin
prelucrarea materialului ca atare se obtin produse
rigide, cu o buna rezistenta mecanica.

Prin adaos de plastifianti se obtine un produs moale,

flexibil,folosit ca inlocuitor de piele sau de talpa. Policlorura de
vinil plastifiata cu suport textil are o rezistenta marita la sfâsiere
si este utilizata la confectionarea articolelor de imbracaminte sau
la marochinarie. In tehnica, PVC-ul se foloseste la confectionarea
de ventile, corpuri de pompe, tevi si conducte, benzi de transport;
in constructii la confectionarea de pardoseli,acoperisuri,pervaze
pentru geamuri si tuburi pentru instalatii electrice.
 Cauciucul natural
Intreaga productie mondiala de cauciuc natural se obtine
din plantatiile de arbori de cauciuc (Hevea brasiliensis), ce
ocupa aprox. 5,9 mil ha, situate intr-o zona ce nu
depaseste 15° fata de Ecuator; 92% provine din tarile
Asiei, 7% din Africa, si 2% din America de Sud.
Cauciucul se gaseste fie in niste canale sub forma de suc
alb-laptos sau sub forma de latex coagulat, fie sub forma
de incluziuni in celulele cojii, tulpinii sau ale radacinii.

Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o

hidrocarbura macromoleculara, cu forma bruta (C5H8)n,
unde n variaza intre 1000 si 5000.
Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi si au
ca si component structural de baza izoprenul. Izoprenul,
produs in celulele arborelui de cauciuc are formula bruta:
C5H8 sau 2-metil-butadienã:
CH2 = C- CH = CH2

CH3
Proprietati:
Cauciucul brut are o culoare
slab galbuie, este insolubil in
apa, alcool, acetona, dar
solubil in benzen, benzina,
sulfura de carbon;
Cea mai importanta proprietate
a cauciucului este elasticitatea
mare – sub actiunea unor forte
mecanice exterioare se
deformeaza, dar isi recapata
dimensiunea initiala dupa
indepartarea fortei solicitante.
Cauciucul natural are proprietati
dielectrice foarte bune, dar
caracteristici termice si mecanice Cauciucul sintetic are proprietati
reduse. dielectrice mai slabe decat cel
natural, dar aubvcaracteristici
Vulcanizarea este procesul de
termice si mecanice superioare si
imbunatatire a caracteristicilor,
o rezisteta mai buna la actoinea
cauciucului: macromoleculele se
solventilor, uleiurilor etc.
lega intre ele prin punti de sulf.
Charles Goodyear descoperă
Intrebuintare:
întâmplător vulcanizarea, pe care
o brevetează în 1844.
Cauciucul sintetic
În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină
și să stabilească formula chimică a izoprenului
(C5H8) prin distilarea cauciucului natural.
In anul 1879 Gustave Bouchardat sintetizeaza
cauciucul artificial din izopren și acid clorhidric,
iar in 1900 J. Kondakow reușește sintetizarea din
dimetilbutadienă.
Patentul de obținere a cauciucului artificial a
fost acordat în anul 1909 lui Fritz Hofmann.
 Cauciucul sintetic
Se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin
polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren
sau cu nitril-acrilic etc
Cauciucul poliizoprenic se obtine prin polimerizarea
izoprenului in emulsie sub actiunea unor catalizatori
organo-metalici, rezultand un produs macromolecular
identic cauciucului natural:
CH3 CH3 CH3
  
nCH2=CCH=CH2…CH2C=CHCH2CH2C=CHCH2…
Exista si alte tipuri de cauciuc sintetic formate in urma
polimerizarii :

Cauciucul polibutadienic, cauciucul butadiena-stiren, cauciucul

butadien-acrilonitrilic, cauciucul policloropropenic.
Cauciucul butadienic prin polimelizare sub actiunea sodiului
metalic, a butadienei, obtinute din alcool etilic.
Astazi butadiena se polimerizeazã in emulsie, folosind ca
initiator peroxidul de izopropil-benzen.
In procesul de polimerizare moleculele de butadienã se pot lega
in pozitiile 1,4 rezultând polimeri liniari nesaturati conform
schemei:
1 2 3 4
a) nCH2=CH-CH=CH2  … -CH2-CH=CH-CH2-CH2-
CH=CH-CH2-…
Butadienã Polibutadienã
(polimer liniar nesaturat)
Vloarea practică a unui compus macromolecular este dat de
proprietăţile acestora şi care pot fi grupate astfel :
- proprietăţi fundamentale
- proprietăţi de prelucrare sau de tehnologie
- proprietăţi de exploatare
Compuşii macromoleculari sunt frecvent utilizaţi în industria
electrotehnică şi din acest motiv vom studia unele
proprietăţi ale acestora .
 Gradul de gomflare (umflare)
a cauciucului reprezintă o caracteristică importantă din punct de
vedere practic, dacă acesta urmează să fie utilizat în medii în
care există solvenţi.
Exemplu:
Garnituri de etanşare, furtune, articule de protecţii.
Gradul de gomflare se exprimă prin creşterea relativă a masei sau
volumului polimerului:
unde:
- mo este masa iniţială a polimerului;
- mi este masa dupa umflare a polimerului la timpul ti
Se alege o monstră de cauciuc sub formă de fâşii,
pentru determinarea gradului de gomflare după
formula 2, se măsoară lungimea cauciucului şi se
introduce într-o eprubetă cu solvent (benzină,
benzen, toluen, eter de petrol, etc.).

Din 15 în 15 minute se scoate proba de cauciuc, se

şterge cu hârtie de filtru se măsoară lungimea li şi
se repetă operaţia de 4-5 ori. Se calculează gradul
de gomflare pentru fiecare timp ti şi se reprezintă
grafic.
 Propreietăţile adezive
ale compuşilor
macromoleculari
S-a constatat că unele soluţii ale compuşilor
macromoleculari precum şi unele emulsii au proprietăţi
adezive care se manifestă atât la materialele cu
aceeaşi compoziţie chimică.
Adezivii umplu golurile care există pe suprafaţa care
trebuie lipite şi înlesnesc apariţia unor legături
rezistente, apar fenomene de absorbire şi difuzie şi
chiar intersecţiuni chimice între suport şi adeziv.
În laborator se pot verifica proprietăţile adezive ale
unei soluţii de polimeri şi a emulsiei de poliacetat de
vinil.