CULTURA și CIVILIZAŢIA

EGIPTULUI
ANTIC
INTRODUCERE

    Civilizația Egiptului antic lasa impresia unei lumi

închise,deoarece era înconjurat din toate partile d 353h72d
e frontiere naturale-desert,mare si,în îndepartatul sud,munti-
deasemenea resursele sale naturale l-au încurajat sa
manifeste tendinte autarhice.
   La acest aspect se mai adauga si o alta impresie pe care
o lasa civilizatia si cultura egipteana,-aceea de
omogenitate,de uniformitate si de un anumit fel de
imuabilitate,în care schimbarile petrecute au avut totusi loc
în cadrul acelorasi forme.
   Însa,oricât de închisa ne-ar parea acum civilizatia Egiptului
antic,au existat totusi numeroase influente din exterior,mai
ales din partea sumerienilor.Acestea s-au facut simtite în
constructiile în caramida,forma corpului navelor,folosirea
sigiliilor cilindrice,temele artistice,toate acestea,la un loc,sunt
marturii ale influentei sumeri- ene.Însa,toate aceste influiente
au fost de scurta durata.
TREI MII DE ANI DE ISTORIE
   Civilizatia egipteana s-a dezvoltat pe un teritoriu
mic:suprafata cultivabila a Egiptului faraonic nu o depasea
pe cea a Belgiei de astazi.Locuitorii,mai degraba scunzi de
statura(1,63 m la barbati,1,51 m femeile),erau înruditi
somatic si lingvistic cu populatiile  Africii de nord si central-
orientale.Ca rasa tipul egiptean era un amestec de haniti si
semiti.
    Începuturile civilizatiei egiptene,documentate
arheologic,se grupeaza în trei faze:babariana,amratiana si
nagadiana.Prima care se situeaza la începutul mileniului al
IV-lea î.e.n.s-a extins din Egiptul central în majoritatea zonei
meridionale.În aceasta perioada se fac primele schimburi
comerciale.În faza amratiana (databila între 3800-3600
î.e.n.)schimburile comerciale s-au extins pâna în Siria:
   Perioada nagadiana începe prin 3600 î.e.n. si acum apar
pentru prima data în lume vasele de faianta.
 În lunga perioada numita "pre-dinastica"s-au
produs diferentierile sociale în clase,teritoriul
Egiptului a fost împartit în 42 de unitati
teritoriale,administrative si politice,iar comunitatile
gentilice s-au organizat în doua mari state separate
.
   Odata cu unirea celor doua state începe epoca
istorica a Egiptului,care se va împarti în 3 mari
perioade:a Regatului Vechi,Mediu si
Nou.Unificatorul celor doua state a fost regele din
Egiptul de Jos,Menes.
   În timpul celei de a doua dinastii,Egiptul a invadat
Peninsula Sinai.
   Cu dinastia a III-a (2686-2613 î.e.n.)-numita
"memfita începe perioada Regatului Vechi.A fost în
general o epoca de pace si prosperitate.
 Epoca dinastiei a IV-a (2613-2589 î.e.n.)-epoca de culme a
prestigiului monarhiei "de esenta divina"-este legata îndeosebi de
constructia Sfinxului din Giseh si a celor 3 mari piramide ale
faraonilor Kheops,Khefren si Mikerinos.Sub dinastia a V-a (2494-
2345 î.e.n.) caracterul teoretic al regalitatii se accentueaza,templele
capata multe privilegi si facilitati,fapt care face sa creasca foarte
mult prestigiul si influenta preotilor din orasul Heliopolis,devenit
centrul religios al
Egiptului.                                                                              
În timpul dinastiei a VI-a (2345-2181 î.e.n.)tara se dezmembreaza
în mome semi-
 indepemfente.                                                                                    
                                                  
   Sub dinastiile VII-XI(2181-1991 î.e.n.)capitala se muta de la Memfis
la Heracleopolis. Situatia interna se agraveaza .În caeasta perioada
de confuzie s-au redactat Textele Sar-cofagelor si prima forma a
Cartii Mortilor.
         Cu dinastia a XII-a (1991-1786 î.e.n.)începe perioada Regatului
Mediu.Capitala se muta la Teba,unitatea statului se reface ,dinastia
faraonica îsi recâstiga autoritatea,se construiesc numeroase
monumente.                                                                                        
        
    Declinul Regatului Mediu începe cu dinastiile a XIII-a si a XIV-a
Egiptul va fi din nou împartit în doua regate:regatul reunit,din nord,si
regatul teban,din sud.Dinastiile a XV-a si a XVI-a(1674
-1576î.e.n.).                                                                                        
   Dinastia a XVIII-a inaugureaza perioada
Regatului Nou.Ceea ce caracterizeaza
aceasta perioada este
militarismul.                                                  
                                                      
  Ramses I fondeaza în 1320 î.e.n. dinastia
a XIX-a .În timpul dinastiei a XXI-a(1085-
945 î.e.n.)tara se afla într-o jalnica stare de
decadenta.Cu aceasta,epoca Regatului
Nou a luat
sfârsit.                                                          
                                                                     
   
   Ocupând tara ,comandantii trupelor de mercenari straini din
armata egipteana vor reusi sa puna mâna pe putere si sa
întemeieze o dinastie Libiana-a XXII-a (945-924 î.e.n.)-
care va stapâni Egiptul mai bine de doua secole.În aceasta
perioada mestesugurile si comertul cunosc o relativa
dezvoltare,dar în sud începe o grava actiune de
dezmembrare a statului care se va consolida în timpul
dinastiilor XXII-XXIV(759-716 î.e.n.).              
 Dinastia a XXVI-aeste întemeiata de catre un nobil libian
din orasul Sais,din zona Deltei   
Aceasta dinastie se va numi saita.Sub aceasta dinastie
Egiptul îsi intensifica legaturile comerciale si culturale cu
numeroase
tari.                                                                                          
   Regele Cambise întemeiaza dinastia a XXVII-a.Faraonii
dinastiilor a XXVIII-a - XXX-a vor domni peste întregul
Egipt,pâna în 342î.e.n.,când persii
ocupatara.                                                                              
 ECONOMIA.AGRICULTURA.
HORTICULTURA
Baza economiei Egiptului era agricultura.Principalele cereale cultivate erau
orzul si doua varietati de grâu.Pentru arat taranii foloseau un fel de sapaliga
sau de casma de lemn, eventual cu lama de piatra,sau de arama.Dupa
semanat ,o turma de oi sau de porci era pusa sa strabata în lung si în lat
aratura,astfel încât sa îngroape semintele cu picioarele lor.Secerisul care
avea loc în luna aprilie sau mai era facut de catre grupuri de oameni care
erau însotiti uneori si de muzica.Spicele erau taiate cu seceri de lemn,în
care erau înfipte bucatele ascutite de silex,colti,dinti,dând taisului secerii
aspectul de dinti de fierastrau.La aria de treierat,stratul de spice era îmbladit
de catre vite vaci,boi sau asini.Paiele si pleava erau folosite amestecate cu
lut la caramizi.Grauntele erau apoi vânturate si trecute prin
ciur.                                                                                                       
Dupa cereale al doilea loc ca importanta în economia Egiptului îl ocupa
inul.Grauntele de in erau folosite în alimentatie precum si în
medicina.                                                                                                          
  
   Începând cu mileniul al III-lea s-a dezvoltat în Egipt
gradinaritul,pomicultura si viticultura.În gradinile permanente se cultivau
sistematic bobul si lintea,fasolea,mazarea,ceapa si usturoiul, pepenii si
dovlecii, dar mai ales laptuca. Dintre fructe-smochinele si curmalele, rodiile,
nuca de cocos si fructele de sicomor.Vita de vie,adusa din Asia Mica,era
raspândita în Egipt înca înainte de 3200î.e.n.Începând cam din 1600î.e.n.
fusese introdus în Egipt si maslinul dar care ramânea o
raritate.                                                                                                       
   
FLORA. FAUNA. CREȘTEREA
ANIMALELOR.                                 
Rizomul fainos al lotusului-cu cele doua varietati:lotusul alb,cu miros
             
neplacut,si lotusul albastru,cu parfum suav-era folosit în alimentatie.Papirusul
avea o multime de întrebuintari.Din acesta se construiau barci, se împleteau
funii si cosuri,se confectionau sandale, se teseau rogojini,partea de jos a
tulpinei era comestibila,iar din maduva taiata în fâsii se prepara faimoasa
"hârtie"care si poarta numele.Paduri,în Egipt,existau numai de salcâmi,
palmieri, tamarinisi scomori,co lemnul lor spongios,putin reuistent.Lemnul
pentru cunstructii sau penrtu mobile mai pretioase-pinul si cedrul-se aducea din
Nubia,Siria
si  Liban.                                                                                                        
   Fauna Egiptului era foarte bogata.În Delta,si în regiunile apropiate erau
elefanti, rinoceri, mistreti, cerbi, capre negre, mufloni, tauri si magari
salbatici,antilope si gazele.În zonele de desert si în oaze-lei, pantere, gheparzi,
râsi ,hiene,sacali,girafe,struti iar în apele Nilului-crocodili si hipopotami.
   Înca de la începutul muleniului al V-lea locuitorii vaii Nilului aveau pe lânga
gospodaria lor câini,porci si capre,oi,boi si vaci.Abia numai la începutul
sau,numai mijlocul,mileniului al III-lea se poate vorbi de o adevarata
domesticire a animalelor.Astfel egiptenii nu au domesticit numai câinele,boul si
oaia,asinul,porcul sau pisica,ci si antilopa,gazela,tapul salbatic si hiena(care
era îngrasata si consumata). 
Cresterea vitelor era raspândita mai mult în Delta.În restul tarii,terenul de
pasunat trebuia redus la minimum,pentru a se lasa cât mai mult loc
agriculturii.   
 ŢĂRANII                                                                                              
       
     În structura societatii Egiptului elementele de baza erau
taranii,                
Mestesugarii,negustorii si sclavii.Categoriile supra puse le
constituiau scribii,preotii,militarii iar în vârful piramidei sociale se afla
regele.          
   Ţaranul din Delta era cel mai putin supus corvezilor,obligatiilor de
tot felul si abuzurilor administratiei decât cel din valea Nilului;avea o
gospodarie mai înstarita,o alimentatie mai îndestulatoare.În mica lui
gradina cultiva zarzavaturi si fructe,dar nu avea voie sa taie nici un
pom,chiar din livada sa,fara aprobarea vizirului.
    Tot pamântul Egiptului apartinea de drept faraonului.Acesta
daruia suprafete mari templelor,membrilor familiei sale,sau-în
beneficiu-functionarilor superiori ai statului,  precum si ostasilor mai
meritosi.Aceste pamânturi erau lucrate de sclavi,fie-mai cu seama-
de tarani liberi.Ţaranii puteau sa detina si ei mici suprafete de teren
propiu.Însa. faraonul avea dreptul sa confiste oricând un
teren.                            
    Conditia taranului egiptean si modul sau de viata au ramas
aproape neschimbate de-a lungul secolelor si uneltele,si mijloacele
sale de productie au ramas-cu mici si neînsemnificate modificari -
aceleasi.În timpul liber taranul îsi lucra rudimentara îmbracaminte si
încaltaminte,sau îsi confectiona rudimentarele unelte
agricole.                                      
 SCLAVII                                                                                    
                 
    Sclavia în Egipt se prezinta în forme particulare.Statutul
social si juridic al sclavilor era diferit de cel din alte tari ale
antichitatii.Nu erau total lipsiti de drepturi ca la
romani.                                                              
   Sclavii proveneau din rândul prizonierilor de razboi,sau
erau cumparati de la negustori sirieni de sclavi,dar numerosi
erau si tarani liberi care erau nevoiti sa se vânda singuri ca
sclavi debitorilor când nu îsi puteau plati datoriile
contractate.În contractul încheiat între taran si noul sau
stapân era prevazut atât termenul de înrobire,cât si
posibilitatea taranului de a se
rascumpara.                                                                             
    Sclavii puteau fi vânduti,încredintati pentru un timp limitat,
lasati mostenire - dar si eliberati,dupa ce stapânul lor semna
în acest sens un act
oficial.                                                                                       
         
   Sclavii erau folositi la treburi domestice sau în ateliere
mestesugaresti;mai putin în agricultura,unde era preferata
munca salariata a taranului
zilier.                                                                                         
 
 MEȘTEȘUGURILE                                                                             
           
   Marea bogatie naturala a Egiptului erau carierele de piatra.Piatra
de constructie sau pentru lucratul vaselor,statuilor si statuietelor-
granit,bazalt,calcar,gresie,cuart rosu,apoi
diorit,alabastru,onix,serpentina
etc.                                                                                                
   Pregatirea blocurilor de piatra necesare construirii marilor piramide
a atins un nivel tehnic exceptional,si înca cu mijloace atât de
rudimentare de lucru.Dupa despartirea lor din masiv,blocurile erau
trase pe sanii sau pe rulouri de lemn,pâna la locul constructiei,unde
erau fasonate si slefuite.Ridicarea lor la înaltime se facea pe rampe
de pamânt batut,amenajate în acest scop si apoi
înlaturate.                           
     Munca în mine era si mai dura.Cuarturi aurifere se gaseau în
minele desertului situat între Nil si Marea
Rosie.                                          
   Din minele aflate în regiunea muntilor Sinai se aduceau pietre
pretioase.                                                                                            
                
   Printre celelalte mestesiguri cel raspândit era cel al ceramici
artistice,al vaselor decorate, a ramas la un nivel foarte modest în
Egipt,în schimb mestesugarii egipteni lucrau admirabile vase de
piatra. Egiptenii erau renumisi în lumea antica pentru tesaturile lor
din in.                                                       
    În perioada Regatului Vechi serviciul militar era
obligaroriu,la fel ca orice prestatie,dar într-un fel special:pe
timp de pace soldatii efectuau diferite munci în cariere de
piatra sau în constructii.Alteori,faceau parte din "expeditiile
comerciale"pe care statul le trimitea în tari îndepartate.Cu
timpul,din garda personala a regelui a luat fiinta o armata
permanenta,formata din
straini.                                                                                       
           
   Începând din secolul al XIII-lea î.e.n. s-a constituit o
armata profesionista,cu militari de cariera.Faraonul acorda
militarilor propietati funciare,precum si o serie de
privilegii:scutiri de impozite,beneficii în natura s.a.Din epoca
Regatului Nou s-a extins tot mai mult sistemul trupelor de
mercenari.                                                                                
    Nobilii constituiau o categorie sociala ale carei origini
îndepartate se regasesc în stravechea aristocratie
tribala,puternica pâna la formarea celor doua state.Rolul lor
important a continuat ca administratori ai normelor,sau ca
persoane din familia si din anturajul regelui.Faraonul le-a
acordat mosii,tot felul de privilegii-temporar sau pe viata-
demnitati si titluri ereditare.În felul acesta ei si-au
consolidat,treptat,situatia de mari propietari funciari,detinând
cele mai importante functii în administratie si o mare
influienta la Palat.                                                      
 CLERUL                                                                                                                                     
   La începutul istoriei egiptene preotii detineau o situatie fara prea
mare importanta.Regele-fiu al zeului si zeu el însusi-era cel care îi
numea în functie si care le acorda doar anumite
prerogative,limitate la exercitarea unor acte de cult.
   Dar din timpul marilor faraoni Kheops,Khefren si Mikerinos,
preotii superiori fiind numiti dintre fii reglui(sau preotesele
templelor,dintre fiicele lui)prestigiul clerului a crescut,extinzându-si
autoritatea spirituala progresiv chiar si asupra organelor judca-
toresti.Aceasta autoritate a sporit si mai mult pe masura ce cultul
zeului câstiga mai mult în importanta fata de cultul faraonului.Din
ultimii ani ai mileniului al II-lea î.e.n. începand,pe tronul Egiptului vor
ajunge si câtiva mari preoti ai templului lui Amon.                  
   Treburile templului erau conduse de marele preot,secondat de
"consiliul templului".Functia de preot se mostenea în familie
adeseori,dar se si "cumpara"sau era conferita de rege.Corpul
sacerdotal era organizat într-o riguroasa ierarhie,în care intrau mai
putin de 40 categori de preoti.În afara de sacerdoti templul mai
avea -pentru marile ceremonii religioase - un corp de cântareti
vocali si cântareti instrumentisti.                            
   Preotesele templelor,care înca din epoca Regatului Vechi erau
recrutate din familiile regale si aristocrate,vor avea - mai ales în
timpul Regatului Nou - un rol foarte important.Marea preoteasa a
zeului Amon din Teba(functie detinuta întotdeauna de o mambra a
familiei regale)avea o mare infuenta politica;ea era "sotia zeului",si
ca atare tinea locul
faraonului.                                                                                                                 
FARAONUL                                                                                          
                                      
   Denumirea de faraon data regelui dateaza doar din mileniul I
î.e.n.                                      
   Faraonul a fost considerat de la începutl istoriei Egiptului ca un
zeu,atât în viata cât si dupa moarte.Viata eterna îi este asigurata de
drept.Recoltele tarii sunt adunate gratie puterii sale divine.El este cel
mai bun,cel mai drept,atotstiutor si întotdeauna desavârsit în
judecata sa si hotarârile pe care le ia.Faraonul este o imagine a
perfectiunii întruchipate.Viata lui trebuie sa fie asemeni celei a unui
fiu de zeu si zeu el însusi,persoana lui era obiectul uni cult special,lui
i se cuvinea adoratia din partea tuturor,puterea lui de nomarh
absolut deriva de drept din puterea lui divina.Zeul surprem i-a dat
delegatia sa conduca tara,l-a proclamat stapân pamântesc
atotputernic.Viata lui de fiecare zi se desfasoara dupa un ceremonial
complex,asemanator celui rezervat în templu zeului -
tamâieri,ablutiuni,fardare,îmbracare cu vesminte noi s.a.rituri care au
un sens
magic.                                                                                                   
  Cu ocazia ceremoniilor sau în reprezentarile statuare sau picturale
faraonul poarta aceleasi însemne pe care le poarta si zeii:o coada
de taur atârnata de vesmânt(semn al fortei fizice),o coroana
dubla,combinând o boneta alba cu o mitra rosie(coloanele Egiptului
de sus în jos),o barba falsa,un sceptru cu capul zeului Seth si un
bici(semnele puterii divine)iar din coroana atârnându-i în mijlocul
fruntii un cap de cobra,un uraeus,simbolul soarelui.O centura cu
cartusul sau,un pectoral masiv de aur,o salba de aur sau de perle la
gât,bratari la mâini si la glezne,completeaza tinuta de ceremonie. 
 Atributiile cele mai înalte ale faraonului se refera
la sfera vietii religioase.El era seful suprem al
cultului,în numele lui se aduc jertfe zeilor ,în
fiecare zi si în toate templele,el prezideaza toate
ceremoniile si ritualurile legate de viata agricola a
tarii,el porunceste sa se construiasca si sa se
restaureze templele,are prerogative de teolog
suprem,are drepturi si puteri sa decreteze si sa
formuleze dogme religioase.În al II-lea rând
faraonul avea datoria sa-si apere tara contra
dusmanilor.                                                             
          
   Ca viata privata, faraonul avea - singurul în Egipt,
alaturi de câtiva nobili,favoritii sai - privilegiul
poligamiei.Dintre sotii,alegea (provizoriu) una pe
care o declara regina oficiala, pentru a se pastra
puritatea sângelui lua pe una dintre surorile sale
fiicele sale).În plus avea,bineînteles,si un harem
bine aortat.
BIBLIOGRAFIE

Ovidiu Drîmba - “Istoria culturii și

civilizatiei", volumul  I , Editura
stintifica si Enciclopedica,