Sunteți pe pagina 1din 31

Redactarea

articolelor științifice

TERZI IULIANA
MASTERAND ANUL I, FACULTATEA BIOMEDICINĂ
Redactarea lucrărilor științifice
Articolul ştiinţific reprezintă principala modalitate de
valorificare a cercetărilor întreprinse de un cercetător, de un
doctorand etc.
Articolele ştiinţifice vor fi luate în considerare, în cadrul
procesului de recunoştere şi apreciere a unei tezei de doctorat,
numai dacă sunt publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice
(conferinţe, simpozioane, congrese) naţionale şi internaţionale sau
în revistele ştiinţifice incluse în baze de date recunoscute pe plan
internaţional.
În mod normal, în momentul susţinerii tezei, doctorandul
trebuie să aibă publicate câteva articole ştiinţific. Prin publicarea
de articole doctorandul îşi validează cercetările efectuate şi devine
recunoscut din punct de vedere ştiinţific.
Redactarea lucrărilor științifice
Când avem intenţia să scriem un articol, trebuie să
ne asigurăm că ştim exact cine este publicul căruia ne
adresăm. Acesta poate fi compus din persoane, care nu
au nici o legatură cu domeniul nostru de cercetare.
Una din cele mai frecvente greşeli pe care le putem
comite este să nu stim nimic despre cititorul articolului
nostru. De multe ori, specialiştii scriu într-un mod
complet inaccesibil acestora.
Redactarea lucrărilor științifice
Nu trebuie să ne apucăm de scris fără să citim mai întâi
instrucţiunile pentru autori ale revistei pe care o vizăm.
Un articol propus spre publicare unei anumite reviste,
dar care a fost redactat dupa regulile impuse de altă
revistă, poate avea mai puţine şanse de a fi publicat, acest
lucru putând sugeră că articolul a fost respins anterior.
Este bine ca, după scrierea fiecarei parţi din articol, să
recitim instrucţiunile şi să verificăm dacă le-am respectat.
Lucrarea științifică

Metodologia de valorificare a unei cercetări


ştiinţifice prin intermediul unui articol
presupune parcurgerea următorilor paşi:
A) Scrierea (redactarea),
B) Evaluarea,
C) Publicarea.
Redactarea lucrărilor științifice
A.Redactarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicarii

Structura (clasică) a unui articol ştiinţific este alcătuită din următoarele


secvenţe:
• titlu;
• rezumat;
• cuvinte cheie;
• introducere;
• alte abordări;
• metodologia cercetării;
• rezultate cantitative, calitative şi interpretări;
• concluzii şi dezvoltări ulterioare;
• mulţumiri (opţional)
• referinţele bibliografice.
Titlul lucrării
Titlu trebuie să rezume cât mai adecvat conţinutul
articolului, urmat de numele autorilor, cu specificarea
instituţiilor în care aceştia activează.
OBS. Autori :
Primul autor – cel care a realizat esenţialul
(concepţie,lucru, dirijare, redactare).
Ceilalţi autori, în funcţie de participare la lucru şi
la redactare.
Adresa de corespondenţă (e-mail).
Rezumat (Abstract)
Rezumat (Abstract) În rezumat se prezintă în mod succint
conţinutul lucrării (fiecare organizator de manifestare ştiinţifică sau
redacţie de revistă precizează întinderea rezumatului, în multe
cazuri, se recomandă circa 150 de cuvinte).
Se precizează domeniul ştiinţific în care se încadrează
articolul, cercetările ştiinţifice efectuate şi rezultatele importante
obţinute împreuna cu implicaţiile aferente.
Rezumatul are în principal doua scopuri: de a sublinia
relevanţa, originalitatea şi calitatea cercetării respectiv de a sugera
cititorului dacă lucrarea îl interesează sau nu, în continuare.
Nu se recomanda utilizarea citărilor bibliografice în cadrul
acestei secvenţe structurale.
Cuvinte cheie
În această secvenţă a articolului suntenumerate
principalele cuvinte cheie, consacrate domeniului
ştiinţific în care se înscrie lucrarea.
Este recomandabil să se înceapă cu cele având un
grad mai mare de generalitate, continuându-se cu cele
particulare, eventual derivate din problematica
sugerata de cele anterior scrise.
În general, 5-7 cuvinte cheie sunt suficiente.
Introducere
Introducerea descrie cadrul ştiinţific general al
lucrării, scopurile, tendinţele şi importanţa lor în
cercetare, ipotezele ştiinţifice ale lucrării (cele care stau
la baza tezei) şi metodologia de principiu care a fost
aplicată, conţinutul secvenţelor ulterioare ale lucrării.
Mulţi autori obişnuiesc să redacteze introducerea
şi rezumatul abia după redactarea tuturor celorlalte
secvenţe (paragrafe).
Alte abordari
În acest paragraf se descriu în mod critic lucrările considerate
relevante, în special cele din fluxul principal de publicaţii şi care
abordează căi ştiinţifice identice, similare sau chiar conexe celor
abordate în articol.
În această secvenţă a articolului este bine să se descrie cu acurateţe
şi în mod onest, deontologic, genul proxim şi diferenţele specifice între
abordările din articol şi altele prezentate în literatură, considerate
importante, focalizate pe aceeaşi temă sau pe una apropiată (“Un
cercetător autentic trebuie să recunoască explicit şi în mod clar
rezultatele ştiinţifice ale unui coleg de-al sau, ca pe bunuri personale ale
acestuia”, scrie în codul de conduita al unei academii europene).
Un asemenea paragraf trebuie deci să descrie stadiul actual al
cunoaşterii în domeniu, într-un mod clar, tematic, critic, coerent şi
concis, raportat la realizări anterioare valoroase şi, recomandabil,
recente.
Metodologia cercetării
Metodologia cercetării, în care se prezintă metodele, tehnicile,
algoritmii, tehnologiile, cadrul experimental, cadrul de evaluare a rezultatelor,
materialele etc. utilizate în cadrul investigaţiei ştiinţifice.
Desigur ca metodologiile diferă, fiind extrem de diverse şi specifice, de la
cercetarea fundamentală la cea aplicativă, precum şi de la un domeniu ştiinţific
la altul.
Important este ca acest cadru al cercetării să fie unul acceptabil din
punct de vedere ştiinţific, astfel încât să ofere elementele necesare
reproducerii acelei cercetări în oricare alt loc, cu garanţia obţinerii, practic, a
aceloraşi rezultate esenţiale, de către orice alt grup de cercetare care o
utilizează întocmai (caracterul repetitiv şi reproductibil al ştiinţei).
Aceste aspecte sunt legate şi de caracterul deschis al cercetării ştiinţifice
de tip academic, care îşi valorifică rezultatele prin publicare. Tot aici trebuie să
se specifice în mod clar şi detaliat, aspectele originale propuse în lucrare.
Metodologia cercetării
Daca este posibil, superioritatea metodelor originale propuse se
demonstrează teoretic (fapt deseori posibil în cercetarea fundamentală prin
intermediul ştiinţelor tari, cele maturizate teoretic prin axiomatizare şi
matematizare) sau se justifica din punct de vedere teoretic şi, ulterior, se
demonstrează pe baze experimentale, statistice, euristice etc., cum deseori se
întâmplă în cercetarea de tip aplicativ, ingineresc (prin implementări fizice,
emulări, simulări etc.). Nu este necesar ca această superioritate a metodelor
originale propuse să fie una globala, absolută.
Spre exemplu, chiar daca un algoritm nou propus nu este superior altora din
punct de vedere al timpului în care rezolvă problema (complexitatea algoritmului),
el poate fi superior din punct de vedere al necesarului de memorie pe care îl
implica sau al puterii electrice consumate, fapte remarcabile de asemenea.
În cadrul acestui paragraf se recomanda folosirea timpului trecut în
prezentare.
Acest paragraf constituie probabil partea cea mai vulnerabila în cadrul
procesului de recenzie ştiinţifică.
Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări

Se expun rezultatele obţinute, se compara cu cele cunoscute prin


intermediul altor cercetări (le contrazice? le confirmă? există excepţii în
cadrul rezultatelor obţinute? dacă da, de ce? etc.) şi se interpretează
importanţa şi utilitatea acestora (posibile aplicaţii).
Este inacceptabila prezentarea aceloraşi rezultate în mai multe forme
(prin tabele, grafice, cronograme, text etc.).
Graficele trebuiesc însoţite de legende lămuritoare care să utilizeze
abrevieri şi notaţii consacrate.
Se recomanda ca redactările metodologice şi cele cu privire la
rezultate, să se facă run-time, adică chiar pe parcursul efectuării cercetării,
din motive de exactitate a prezentării (altfel, fenomenul de uitare a unor
detalii poate interveni în mod nedorit).
În special în acest paragraf se recomanda o redactare concisă, ne-
repetitivă şi obiectivă.
Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări
Stilul abordat în scrierea unui articol.
Simplitatea, claritatea si concizia sunt atuuri ale oricarui articol. Acesta
este, înainte de toate, o lucrare ştiinţifică, nu o opera literara…Trebuie sa
folosim propozitii scurte şi expresii cât mai simple, deoarece întotdeauna ceea
ce este simplu spus este şi mult mai uşor de citit.
Scopul nu este de a impresiona, ci de a informa, iar cititorul trebuie să
poata înainta cu lectura, nu să fie ţinut pe loc. De vreme ce acesta s-a decis să
citeasca articolul, el vrea să înteleagă imediat despre ce este vorba, prin
urmare, tot ceea ce stânjeneste înţelegerea rapidă este nepotrivit.
Trebuie acordată mare atenţie pentru corectitudinea gramaticală,
deoarece greşelile de acest gen, nu numai că distrag atenţia cititorului de la
conţinut, dar ne subminează foarte mult credibilitatea. Abrevierile trebuie
folosite numai atunci când considerăm ca ele îl ajuta pe cititor să înainteze cu
lectura. Asadar, este bine să încercăm să rezistam tentaţiei de a le folosi doar
pentru faptul că astfel este mai comod pentru noi, ca autori. Abrevierile
trebuie definite la prima folosire şi trebuie păstrată o consistenţă în folosirea
lor. În plus, trebuie să ne asigurăm că am luat cunostinţă de regulile stabilite
de publicaţia căreia ne adresam pentru abrevierile care se folosesc de obicei.
Rezultate cantitative şi calitative.
Interpretări
2. Tabele
Folosirea tabelelor este preferabilă textului, tabelele având
multiple avantaje. Ele prezintă informaţia sub o forma vizuală
accesibilă şi, dupa cum este cazul, descriu amanunţit sau, dimpotriva,
rezuma informaţia din text.
Cu ajutorul lor, putem aseza informaţia într-un singur loc, la care
putem face o trimitere a cititorului (este bine însă ca trimiterea la un
anumit tabel să fie făcută doar o singură data în text).
Tabelele uşurează compararea informaţiilor ţi permit clarificarea
relaţiei dintre unele categorii de date. Textul nu trebuie să reia
integral datele prezentate în tabel, ci doar pe cele esentiale.
Rezultate cantitative şi calitative.
Interpretări
Titlul tabelului. Întrucât tabelul trebuie să poată fi înţeles ca
atare, titlul trebuie să îl descrie ca pe o structura de-sine-stătătoare.
Acesta trebuie formulat cât se poate de precis şi cât mai la obiect,
fiind preferabil să nu cităm în titlu o nota de subsol.
Capetele de tabel. Capetele de coloana trebuie să spună
cititorului ce reprezintă datele/informaţiile din fiecare coloană. Ele
trebuie să fie organizate de aşa manieră, încât să nu mai fie nevoie să
fie repetate şi ordonate, pentru ca tabelul să poată fi citit logic, de la
stânga la dreapta şi de sus în jos.
Când numarul de coloane este superior sau dublu faţă de numărul
de linii, este recomandabil să inversăm liniile şi coloanele.
Când capetele de tabel sunt prea încărcate, putem folosi abrevieri,
pe care le vom explica într-o nota de subsol.
Rezultate cantitative şi calitative.
Interpretări
Corpul tabelului.
Informaţia din stânga, reflecta, în general,
principiul de organizare a tabelului.
Corpul nu trebuie să conţină decât numere sau
semne simple ( de ex. ,,+" sau ,,-").
Când avem prea multe valori de ,,0", trebuie sa
excludem parametrul respectiv, precizând eventual
acest lucru într-o nota de subsol.
Rezultate cantitative şi calitative.
Interpretări
Note de subsol. Conţin informaţia care nu a putut fi inclusă în tabel,
dar este relevantă pentru ideea principală.
Uneori, notele de subsol pot chiar să reproducă o parte din text, dacă
vrem să furnizăm detalii cu privire la metodele experimentale, de
exemplu. Atunci când recurgem la tabele, trebuie să evităm unele
,,capcane", precum: tabele prea scurte sau, dimpotrivă, prea complexe din
punct de vedere vizual şi deci confuze; tabele cu titlu prea lung ori prea
scurt sau cu titlu care nu reflectă conţinutul sau ideea principală; tabele
care conţin date eronate, informaţii inutile sau informaţii care se repetă.
Prin urmare, un tabel corect alcătuit, trebuie să fie uşor de înţeles ca
atare, fară alte explicaţii, şi să reflecte titlul. El trebuie să fie clar din punct
de vedere vizual, organizat, non-repetitiv, să aibă consistenţă internă şi
consistenţă cu ideile din text.
Grafice şi figuri
În general, graficele şi figurile fac ca articolul să fie mai atractiv, însă trebuie să avem în
vedere faptul că aceeaşi informaţie nu trebuie să apară în articol şi sub formă de tabel şi sub
forma de grafic. Desigur, trebuie să alegem tipul de grafic cel mai potrivit, în raport cu
informaţia pe care vrem să o furnizam. De exemplu, putem folosi:
• diagrama prin benzi (dreptunghiuri cu latura mare orizontală), pentru a indica marimea
diferitelor elemente sau grupuri de elemente studiate;
• diagrama prin coloane (dreptunghiuri cu latura mare verticală), pentru a indica
dinamica unui fenomen, atunci când se au în vedere doar câteva din datele observate de-a
lungul unei perioade;
• cronograma (linia frânta, rezultata din unirea punctelor succesive, având drept
coordonate timpul şi nivelul caracteristicii), atunci când vrem să reprezentam întreaga serie
cronologică;
• diagrama de structură (segmentarea proporţională a unei figuri geometrice simple:
cerc, dreptunghi etc.) permite, prin colorare sau haşurare distinctă, obţinerea unei imagini a
fenomenului analizat);
• cartograma, atunci când vrem să subliniem deosebirea dintre unităţile administrativ-
teritoriale ale ansamblului studiat.
În fine, trebuie să fim foarte precauţi în privinţa proportionalităţii scalei de reprezentare,
pentru ca graficul construit de noi să nu prezinte în mod distorsionat fenomenul studiat
Concluzii
În acest capitol se prezintă în mod sintetic principalele concluzii
ale cercetării şi, în baza acestora, viitoarele oportunităţi de cercetare
considerate a fi fezabile şi fertile din punct de vedere ştiinţific.
S-au întâlnit cazuri în care faptul de a nu fi scos în evidenţă în
mod clar concluziile novatoare ale cercetării, de a nu da interpretările
adecvate şi de a nu sublinia importanţa rezultatelor, a condus ulterior
la pierderea paternităţii unor descoperiri ştiinţifice valoroase.
Chiar dacă ulterior se demonstrează că autorul respectiv a avut
prioritate ştiinţifică, faptul de a nu fi crezut suficient de mult în
importanţa descoperirilor sale ţi deci, de a nu le fi subliniat îndeajuns
la momentul publicării lucrării, îi va putea fi reproşat de către ceilalţi
cercetători.
Mulțumiri
În mod opţional, lucrarea poate prezenta un scurt
paragraf de mulţumiri, în care, de obicei, autorii
prezintă recunoştinţa lor instituţiilor şi persoanelor
fizice care i-au sprijinit, din punct de vedere ştiinţific
sau/şi material, pentru buna desfăşurare a cercetării
expuse.
Bibliografie
Articolul se încheie cu referinţele bibliografice utilizate.
Acestea trebuie să fie relevante, recente şi, de recomandat,
aparţinând fluxului principal de publicaţii, pentru a fi consultabile de
către orice alt cercetător (exista cazuri când rezultate ştiinţifice
valoroase publicate în reviste sau conferinţe obscure nu sunt citate de
alţi cercetători, deşi aceştia au cunoştinţă de ele, întrucât publicaţia
respectivă nu există în marile biblioteci).
De menţionat faptul că fiecare referinţă bibliografică trebuie citată
în textul lucrării, cu motivarea clara a contribuţiei ştiinţifice la care se
face referire (în caz contrar, citarea este nejustificată, putând sugera
multiple conotaţii negative precum obedienţa, dorinţa de epatare etc.).
Nu este recomandat să se facă referinţe la lucrări nepublicate.
Modul formal de a insera o citare în text diferă de la o publicaţie la
alta.
Bibliografie (continuare)
Această sectiune este capitală pentru credibilitatea noastră şi
nu trebuie lasată pe ultimul moment sau încredinţată spre
redactare secretarei sau celui mai tânar dintre autori
Greşelile de ortografie, în menţionarea unor titluri de lucrări
sau nume de autori, ori atribuirea citatelor unor altor autori sunt,
evident, neplăcute pentru aceştia şi, în plus, îl induc în eroare pe
cititor.
Este bine ca în aceasta secţiune să enumeram numai
referintele relevante publicate, de o maniera care să corespundă
condiţiilor impuse de publicaţia căreia ne adresăm.
Un număr prea mare de referinţe poate sugera nesigurantă
sau, mai grav, incompetenţă. Din această cauză, este recomandabil
ca numărul lor să nu fie mai mare de 40.
Anexă

Uneori, articolul poate conţine şi o anexă în care


se pot detalia anumite rezultate folosite în corpul
principal al lucrării.
Observaţii
  În general, un articol matur ştiinţific este recomandabil să fie
valorificat prin publicarea într-o revistă (journal) cu factor de impact ridicat,
cu un indicator JRK cât mai mare, care-i oferă deci o bună vizibilitate.
Se obişnuieşte ca pe parcursul unei cercetări serioase (inclusiv
doctorat), să se publice rezultatele parţiale obţinute în cadrul unor
conferinţe internaţionale special dedicate, de prestigiu.
Acest fapt este foarte indicat şi pentru asigurarea priorităţii cercetării,
întrucât aceste conferinţe asigura rapiditatea publicării în cazul unor lucrări
de calitate, spre deosebire de reviste.
Este recomandabil ca la finele proiectului, să se scrie un articol de
sinteză care sa fie trimis la o revista importantă. În general, perioada între
trimitere şi publicare, în cazul acestor reviste, este una lunga, uneori chiar
de 1.5 – 2 ani, în primul rând datorita recenziilor ştiinţifice deosebit de
exigente, care implica rafinări succesive ale lucrării.
B. Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării

În cele ce urmează se vor evidenţia principalele cerinţe pe care


trebuie să le îndeplinească o lucrare ştiinţfică pentru a fi acceptată
spre publicare într-o revistă de prestigiu sau într-o conferinţă de
valoare internaţională recunoscută, bazat pe o excelentă lucrare a lui
Dr. Alan Jay Smith [3].
Cunoaşterea acestora este de mare utilitate pentru autorii de
lucrări ştiinţifice.
Se va insista pe metodele de evaluare a lucrării şi de scriere a
recenziei aferente, evidenţindu-se standardele şi procedurile de facto.
Aşa cum am mai aratăt, aceste publicaţii ştiinţifice publică pe
baza unor evaluări riguroase, făcute de experţi ai domeniului în care
se încadrează lucrarea . Acesti experţi independenţi se numesc
referenţi iar procedura de recenzie aferentă se numeşte peer review.
Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării

Recenzia lucrărilor ştiinţifice este considerată un serviciu


public, fiind o obligaţie profesională pentru un cercetător (care
şi el la rându-i, a beneficiat de serviciile profesionale ale unor
alţi referenţi). Din pacate, nu exista modalităţi formale de
instruire în acest sens, referenţii învaţând să scrie recenzii din
practică, în baza feedback-ului de la editori, văzând referatele
de recenzie ale propriilor lucrări, citind alte referate etc.
Scopul final al recenziei unei lucrări ştiinţifice este acela
de a decide dacă respectiva lucrare a adus o contribuţie
valoroasă în domeniu, suficientă pentru publicare.
Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării
Referatul de recenzie ar trebui structurat în câteva părţi distincte.
Astfel, de obicei, se începe prin prezentarea succintă a recomandării
făcute, însoţită de principalele motive care o justifică. Apoi, ar trebui
rezumată esenţa lucrării în maximum 5 fraze, dovedindu-se astfel că
referentul a înteles, cel putin principial, conţinutul lucrării. În al 3-lea rând
ar trebui evaluate semnificaţia şi obiectivele lucării. Apoi, ar trebui
evaluată calitatea ştiinţifică a lucrarii (metodologie, tehnici, acurateţea
rezultatelor, interpretărilor precum şi a prezentarii).
Daca la un moment dat referentul a găsit una sau mai multe greşeli
care compromit rezultatele lucrării, evident că recenzia în continuare nu-
şi mai are rostul.
În final, pe aceasta bază, trebuie dată o recomandare globală
editorului (admisă spre publicare sau respinsă). Dacă această
recomandare este una favorabilă, trebuie explicitate în mod clar
modificările necesare precum şi cele recomandate.
Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării
În general, lucrările ştiinţifice focalizate pe cercetare originală se
ierarhizeaza într-una din următoarele categorii:
• Lucrare cu rezultate majore, extrem de semnificative şi
consecinţe majore (statistic,mai putin de 1% din lucrări),
• Realizări foarte bune, solide, interesante, cu o contribuţie
originală clară (mai putin de10% din lucrări),
• Contribuţii la cunoaşterea ştiinţifică minore dar pozitive
(probabil 10% - 30% dinlucrări),
• Lucrare elegantă, corectă din punct de vedere ştiinţific sau
tehnic, dar de utilitate neglijabilă,
• Nici elegantă, nici utilă, dar fără mari greşeli,
• Lucrare de foarte slabă calitate.
C. Publicarea lucrarilor ştiinţifice

În urma evaluării, funcţie de concluzia experţilor,


unele lucrări pot primi acceptul de publicare.

Bibliografie
• Vintan, Lucian N.,Scrierea şi publicarea ştiinţifică
• Tereanu, Carmen , Cum sa scriem un articol stiintific
• Smith A. J., The Task of the Referee, IEEE Computer, April 1990