Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
medicament.
Nutraceuticele: definiție.
Suplimentele alimentare
Fitoterapia versus
“produsele naturiste”
Aditivii alimentari:
reglementări și utilizare
în industria alimentară
Alimentul medicament și
carențele alimentare
Obiceiuri alimentare și
carcinogeneza
Răspunsul individualizat
la factorii xenobiotici
alimentari:
Nutrigenomica
alimentul conţine
nutriente esenţiale
(carbohidraţi, proteine,
lipide, vitamine, minerale,
etc.) şi este ingerat cu
scopul producerii de
energie, a stimulării
creşterii şi în general, a
menţinerii vieţii. (definiţia
biomedicală - Chadwik,
2000)
MEDICAMENTUL: substanțe sau
amestecuri de substanțe biologic active care
potrivit datelor științei medicale, atunci când
sunt folosite conform regulilor permit:
◦ recunoașterea, prevenirea, îndepărtarea sau atenuarea
unor simptome patologice
◦ Identificarea sau influenţarea structurilor unor organe,
a unor funcții organice sau ale comportamentului în
măsura în care acestea servesc unui scop medical.
(definiția OMS)
SIMILITUDINI:
◦ ambele sunt consumate,
cel mai frecvent prin
ingestie,
◦ ambele ridică probleme de
siguranţă cum ar fi:
reacţiile alergice
reacţiile adverse
◦ ambele au potenţial de a
afecta starea de sănătate.
DIFERENTE:
◦ Diferena esențială: alimentele sunt
consumate pentru menţinerea vieţii şi
a sănătăţii în timp ce, medicamentele
sunt utilizate pentru a combate bolile.
◦ Diferența majoră: medicamentele
trebuie să aibă un efect terapeutic,
deci sunt testate din punct de vedere
al eficacităţii. Până recent alimentele
au fost testate din punct de vedere al
siguranţei şi calităţii, dar nu şi al
eficacităţii.
Deşi sunt foarte diferite, alimentele şi medicamentele
sunt supuse unor normative regulatorii comune în
multe state cum ar fi Canada (Food & Drugs Act) şi SUA
(Food & Drugs Administration).
În Uniunea Europeană nu există o legislaţie armonizată
referitoare la revendicările pentru sănătate, acestea
fiind decise la nivel naţional.
Cu toate că medicamentele sunt supuse unui control
mult mai riguros decât alimentele, dezvoltarea recentă
a unor noi produse alimentare cu impact asupra
sănătăţii duce la ştergerea treptată a diferenţelor de
abordare între medicamente şi alimente.
O nouă tendinţă pe piaţa alimentelor o reprezintă
”adăugarea de valoare” produselor alimentare în sensul că
acestea ar putea ameliora sau chiar preveni instalarea
unor boli.
Spre deosebire de industria farmaceutică care investeşte
peste 10% din profit în cercetare şi dezvoltare, industria
alimentară nu depăşeşte investiţii de 1% în acest scop,
fapt motivat şi de faptul că beneficiile aduse de inovaţie în
domeniul alimentar nu se bazează doar pe efectul asupra
sănătăţii, ci mai ales pe gust, aspect şi preţ.
Noile inovații în domeniul alimentar impun testarea
alimentelor din același punct de vedere ca și
medicamentele, adică al eficacității.
Pe plan mondial sunt utilizaţi
un număr relativ mare de
termeni pentru a defini
produsele naturale dezvoltate
în beneficiul sănătăţii:
◦ alimente funcţionale
(functional foods),
◦ nutraceutice
(nutraceutical),
◦ alimente farmaceutice
(pharmafood),
◦ alimente proiectate
(designer food).
Practic, ”alimentele funcţionale” au fost
clasificate în două categorii:
alimente funcţionale destinate prevenirii unor
boli
alimente funcţionale pentru corecţia unor
deficiențe nutritive sau boli metabolice
DEFINITIE:
sunt produse
alimentare precum şi
componente ale
acestora, care:
◦ îmbunătăţesc starea
generală de sănătate a
consumatorilor,
◦ evită riscul îmbolnăvirilor,
ameliorează calitatea
fizică sau psihică a vieţii,
◦ Cresc capacitatea de
recuperare după boli sau
exerciţii fizice extenuante.
Alimentele funcţionale trebuie să rămână sub formă
de produse alimentare şi să-şi demonstreze efectele
în cantităţi care se consumă în mod normal în dietă
(Comisia Europeană a Ştiinţei Alimentelor Funcţionale în Europa) .
Alimentul funcţional poate fi
un:
◦ aliment natural
◦ aliment în care s-a adăugat un
component
◦ aliment din care s-a eliminat un
component
◦ aliment în care natura uneia sau
mai multor componente a fost
modificată
◦ orice combinaţie a acestor
posibilităţi
Comitetul de Avizare a
Alimentelor (Marea Britanie):
’’orice precizare, sugestie
sau implicaţie în etichetarea
alimentelor şi reclamă făcută
acestora (inclusiv numele
mărcii şi desenul), care
sugerează că alimentul
respectiv este într-un fel
benefic pentru sănătate’’.
S.U.A.: ’’orice precizare care
caracterizează în mod
explicit sau implicit legătura
oricărui component cu o
boală, sau cu o stare legată
de sănătate’’.
REVENDICAREA DE SĂNĂTATE
Codex Alimentarius (1997) a clasificat revendicările în:
Tipul 1: Revendicări legate de principiile dietetice
sau de dietele sănătoase
Ex.: Dietele sărace în acizi saturaţi sunt
recomandate de...
Sfatul..... este de a alege o dietă bogată în
fibre
Tipul 2: Revendicări privind conţinutul de nutrienţi
Ex. : sursă de Ca; bogat în fibre; cu conţinut redus
de grăsime
Tipul 3: Revendicări comparative Sau ?
Ex.: scăzut, mai mic decât, redus, mai mult decât
etc.
Tipul 4: Revendicări referitoare la funcţia nutrientului
– se referă la rolul fiziologic al nutrientului în
legătura sa cu creşterea, dezvoltarea şi funcţiile
normale ale organismului.
Ex.: Ca ar putea ajuta la dezvoltarea oaselor şi a
dinţilor sănătoşi
Conţine acid folic care contribuie la
dezvoltarea normală a fătului
REVENDICĂRI RELEVANTE PENTRU ALIMENTELE
FUNCŢIONALE
Tipul A: Revendicări ale ’’funcţiilor
îmbunătăţite’’ – se referă la anumite efecte
benefice ale nutrienţilor şi non-nutrienţilor
asupra funcţiilor fiziologice sau activităţilor
biologice dincolo de rolul lor stabilit în
creştere, dezvoltare şi alte funcţii normale ale
organismului.
Ex.: Unele oligozaharide nedigestibile
pot îmbunătăţi creşterea unei microflore
specifice în organism
Cofeina poate îmbunătăţi
performanţele de învăţare.
Tipul B: Revendicări privind ’’reducerea
riscului de îmbolnăvire’’ – sunt în legătură cu
consumul unui aliment sau a unui component
alimentar care ar putea ajuta la reducerea
riscului unei anumite îmbolnăviri sau stări
datorită unor nutrienţi sau non-nutrienţi
specifici pe care îi conţine.
Ex. Un consum suficient de calciu poate
reduce riscul de osteoporoză de mai târziu
EVALUAREA ALIMENTELOR FUNCŢIONALE ŞI
NUTRACEUTICE
Britanie, Olanda
APC România solicita autorităţilor de
resort interzicerea folosirii acestui
compus, cel puţin pentru produsele
frecvent consumate de copii, deoarece
s-a constatat ca dozele mari de
tartrazină determina modificări
histologice ireversibile ale ficatului.
Doza maximă admisă pentru consum
este de 0,75 mg/kg corp, iar în
produsele alimentare 70 mg/kg corp,
cu excepţia rahatului, unde doza
admisă este de 30 mg/kg.
Cu alte cuvinte, dacă un producător
introduce în băuturi răcoritoare
cantitatea maximă de colorant - 70
mg/kg (echivalent litru) - atunci o
persoana de 30 kg care bea doi litri de
suc va ingera 140 mg colorant, în timp
ce doza maximă admisă pentru o
persoană de 30 kg este de 22,5 mg
ALIMENTUL MEDICAMENT ŞI CARENŢELE
ALIMENTARE
◦ Lapte imbogatit cu Ca si Fe
◦ Cereale imbogatite cu acid folic
◦ Oua continand acizi omega – 3 nesaturati
◦ Bauturi fermentate pe baza de lapte
◦ Iaurt continand culturi de bacterii lactice
◦ Paine imbogatita in fibre
◦ Margarine cu continut de fitosteroli
◦ Sucuri de fructe imbogatite cu Ca, Fe
ALIMENTUL MEDICAMENT ŞI CARENŢELE
ALIMENTARE
Probiotic (Fuller, 1989, 1992) – supliment alimentar cu
organisme vii care influenţează benefic organismul gazdă
prin îmbunătăţirea echilibrului microbian intestinal.
Prebiotic (Gibson şi Roberfroid, 1995) – ingredient
alimentar nedigestibil care influenţează benefic
organismul gazdă prin stimularea selectivă a creşterii
şi⁄sau activităţii unor specii sau unui număr limitat de
bacterii în colon.
Sinbiotic (Gibson şi Roberfroid, 1995) – amestec de
probiotice şi prebiotice care influenţează benefic gazda
prin implantarea suplimentelor dietetice microbiene vii în
tractul gastrointestinal şi îmbunătăţirea supravieţuirii
acestora.
OBICEIURILE ALIMENTARE șI
CARCINOGENEZA
•Alimentele pot constitui in anumite conditii factori favorizanti ai aparitiei
neoplaziei.
•Desi substantele cancerigene alimentare sunt consumate in cantitati mici
de-a lungul anilor, efectul lor este cumulativ, boala aparand dupa mai
multi ani.
•Carcinogneza de origine alimentară are loc atât pe cale directă sub
acţiunea unor substanţe chimice existente în alimente, cât şi pe cale
indirectă prin facilitarea formării în organism de substanţe cancerigene.
Acest ultim aspect este corelat cu excesele şi deficienţele nutriţionale.
OBICEIURILE ALIMENTARE șI
CARCINOGENEZA
Factori xenobiotici
carcinogeni
- Carcinogeni prezenţi natural în alimente
(cafeina, alcaloizii polizidinici, glicozizi etc.)
- Contaminanţii alimentari (nitrozamine,
hidrocarburi policiclice aromatice, clorura de
vinil, micotoxinele, pesticdele etc)
- Aditivii alimentari (antioxidanți, conservanți,
antiseptice, coloranți, aromatizante,
emulsionanți)
-Alţi factori carcinogeni (produşi rezultaţi în
urma prelucrării termice a alimentelor:
peroxizi lipidici, compuşi rezultaţi din
combinarea glucidelor cu aminoacizii şi găsiţi
în carnea friptă etc.
OBICEIURILE ALIMENTARE șI
CARCINOGENEZA
Numeroase aspecte ale dietei sunt asociate cu cresterea
neoplaziei si anume:
obezitatea ( la femei, probabil asociata cu
producerea de estrogen de catre tesutul gras) creste
riscul cancerului endometrial.
alimentatie bogata in grasimi și proteine( creste
formarea radicalilor liber) este asociata cu cancer
endometrial, mamar, prostatic ,ovarian si rectal.
obiceiurile alimentare vicioase: alimente afumate si
sarate contin nitrati duc la aparitia cancerului gastric,
consumul exagerat de alcool.
dieta saraca in fibre alimentare este intalnita in
cancerul colo-rectal
scăderea aportului de micronutrienţi: vitamina C, A,
E, B2, B6, acid pantotenic, fier, iod.
SWEDEN SUA
Ethical values: "Eating is Being trendy: "Eating is
thinking of building your image."
consequences."
O
M
U
L
?!
I
I
T
O
R
U alimentatia
antropozofica sau
L alimentatia omului
U intelept
I