Sunteți pe pagina 1din 40

Kinetoterapia în afecțiunile

reumatologice

Spondiloza cervicală
C2
Coloana vertebrală

• este formată din 33-34 segmente osoase a


– 344 suprafeţe articulare;
• 24 discuri intervertebrale;
• 365 de ligamente;
• asupra coloanei vertebrale acţionează 730
muşchi cu acţiune directă.
Regiunile coloanei vertebrale

• regiunea cervicală – 7 vertebre;


• regiunea toracală – 12 vertebre;
• regiunea lombară – 5 vertebre;
• regiunea sacrococcigiană – 9-10 vertebre
unite între ele.
Amplitudinile de mişcare

• Considerând coloana vertebrală în ansamblu


– flexie 110 - 135;
– extensie 50 - 75;
– înclinare laterală 60 - 80;
– rotaţie 75 - 105.
Poziţia funcţională 0 (zero) a coloanei
vertebrale

• prezintă curburi fiziologice


– segmentul cervical are o curbură de tip lordoză de
aproximativ 36;
– curbura toracală de tip cifoză, aproximativ 35;
– curbura lombară de tip lordoză, aproximativ 40 -
50.
Spondiloza (spondilartroza)
• denumire generică sub care se înscriu modificările
degenerative ale coloanei vertebrale;
• procesul degenerativ poate interesa
– articulaţiile disco-vertebrale (durerea apare la flexia
coloanei);
– articulaţiile interapofizare (exacerbarea durerii la extensie).
• cel mai frecvent spondiloza apare în zonele cu
mobilitatea cea mai mare:
– C5 – T8;
– L3 – L5.
Manifestările clinice
• sunt urmarea
– lezării discului intervertebral;
• cu hernierea cel mai frecvent laterală a nucleului pulpos;
– apariţia osteofitelor anterioare (cele mai mari dar şi
cele mai puţin simptomatice) sau posterioare (care
comprimă cel mai adesea rădăcinile nervoase şi
îngustează găurile de conjungare);
– alunecarea corpilor vertebrali (listezis);
– destinderi ale ligamentelor paravertebrale;
– spasmul musculaturii vecine.
Durerea

• este dominantă;
• nu este o corelaţie semnificativă între
simptomele clinice şi modificările radiologice;
• poate fi localizată
– în zona afectată;
– sau poate iradia de-a lungul rădăcinilor interesate.
Manifestări neurologice

• pot să apară
– alterarea reflexelor osteotendinoase;
– tulburări motorii sau de sensibilitate în zonele
corespunzătoare.
Spondiloza cervicală

• boala artrozică localizata la nivelul


segmentului cervical al coloanei vertebrale;
• incidența este mare, 75% din populația > 40
de ani, frecvența crește cu vârsta.
• afectează, aproape exclusiv partea inferioară a
coloanei cervicale, care este mai mobilă (în
special C5 - C7);
• poate fi cauza unei cervicalgii.
Spondiloza cervicală
• Afectează diferite articulaţii de la acest nivel
– discovertebrale, cel mai implicat este discul mai ales la nivelul C 5
–C6, pot fi afectate și discurile vecine. discul C5 - C6 are înălțime
redusă, platourile adiacente sunt osteoscleroase, se formează
osteofite anterioare, laterale și posterioare.
– interaapofizare, mai ales la C2– C3 şi C3– C4;
– uncovertebrale (la nivelul coloanei vertebrale cervicale există
articulaţii adevărate între corpii vertebrali, lateral de o parte şi
de alta a discului – articulaţii uncoverebrale – unciforme), se
localizează mai ales la nivelul C5– C6, C6– C7, C7– D1, acestea
proemină anterior și lateral, îngustând găurile de conjugare.
– modificarea curburii cervicale (lordoza) în rectitudine sau chiar
hiperlordoză.
Uzura diferitelor articulaţii

• de la acest nivel produce mai multe tipuri de


suferinţe:
– discartroza cervicală, cu sau fără hernie de disc;
– artroza interapofizară;
– uncartroza.
Aspecte clinice

•  Durerea
– este localizată în regiunea cervicală;
– poate iradia în vecinătate sau la distanţă;
– induce contractura musculaturii scheletice (se
închide un cerc vicios în care durerea iniţială
provoacă contractură musculară de apărare,
contractură musculară ce va devenii ea însăşi
sursă generatoare de durere);
Durerea

• de la cervicalgii cronice până la durere acută


– cervicalgiile cronice se manifestă ca un fond dureros
aproape permanent în partea centrală și inferioară a
coloanei cervicale și pot fi întrerupte de episoade
dureroase acute;
– episoadele dureroase acute durează câteva zile,
fiind favorizate de anumiți factori (efort, posturi
menținute mult timp, frig) ce determină apariția
unei reacții inflamatoare la nivelul leziunilor
artrozice.
Durerea
• în afara sindroamelor radiculare
– este difuză, vag localizată, cu debut insidios, de intensitate moderată şi
evoluţie îndelungată;
– de tip mecanic, accentuându-se prin oboseală şi ortostatism prelungit,
mers, transportul unor obiecte grele, fixarea pentru o perioadă
îndelungată a capului în poziţie rigidă;
– se ameliorează (sau chiar dispare) în repaus, în special în decubit pe un
plan dur;
– se poate asocia cu dureri ale ţesutului moale subiacent, dureri celulitice –
cervicalgii;
– pe un fond cronic pot apărea „crize dureroase” de câteva zile (săptămâni),
caracterizate prin dureri foarte intense ce determină impotenţă
funcţională şi contractură musculară antalgică – criza de torticolis acut;
– crizele dureroase acute sunt favorizate de expuneri la frig şi pot survenii în
urma unor mişcări forţate (bruşte) sau a ridicării unei greutăţi.
Durerea
• în sindroamele radiculare – nevralgia cervicobrahială
– poate avea debuta acut sau insidios cu agravare progresivă;
– este unilaterală şi poate iradia în umăr şi în membrul
superior respectiv, traiectul brahialgiei depinzând de
rădăcina atinsă a plexului brahial;
– în general au sediul fix;
– pot apărea spontan sau pot fi declanşate prin efortul de
tuse, strănut, sau prin mişcările coloanei cervicale;
– evoluează în pusee, cedând la repaus şi intensificându-se
după efort şi uneori nocturn (puncte tigger supraspinos şi
subspinos, pliu cutanat dureros – infiltraţii celuliice).
Examenul clinic

• Inspecţia
– anomalii de statică vertebrală (în special datorită
unei atitudini antalgice), se evidenţiază o poziţie
antalgică a capului care poate să fie înclinat
lateral, rotat sau în flexie.
Examenul clinic

• Palparea
– evidenţiază modificări ale tonusului musculaturii
paravertebrale, de intensitate variabilă, de la o simplă creştere
de tonus până la o contractură puternică extrem de dureroasă;
– se depistează puncte de maximă sensibilitate dureroase
„puncte trigger” (la emergenţa nervului supraspinos, a
nervului subspinos, inserţiile musculare de pe partea medială a
omoplatului, etc);
– pliul cutanat poate fi dureros (infiltraţii celulitice) sau nu, când
doar presiunea provoacă durere – suferinţă a structurilor
musculo-aponevrotice);
Examenul clinic

• Palparea
– în nevralgia cervicobrahială
• se poate decela o durere paramediană, la nivelul
interliniului afectat;
• puncte dureroase radiculare (analoage punctelor
valleix) pe traiectul rădăcinilor nervoase afectate;
• se constată o diminuare a reflexelor osteotendionoase
(reflexul stiloidian şi reflexul tricipital) la nivelul
membrului în cauză.
Examenul clinic
• Palparea
– în cazul de compresiune medulară (situaţie
frecventă), pot apărea şi semne medulare
• sindrom piramidal reflex însoţit de tulburări de
sensibilitate profundă;
• mai rar parapareze spastice.
– când se asociază compresiunea arterei vertebrale
se evidenţiază semne funcţionale de insuficienţă
vertebrobaziară declanşată de mişcările gâtului.
Examenul funcțional

• Mobilitatea coloanei vertebrale cervicale


– mobilitatea coloanei cervicale se evaluează global prin
mişcări elementare: flexie, extensie, înclinări laterale,
rotaţie, nedepăşind pragul dureros;
– limitarea activă și pasivă a amplitudinii de mișcare a
coloanei cervicale
• rotația (dificultatea de a privi înapoi);
• înclinarea laterală;
– în nevralgia cervicobrahială
• limitare a amplitudinii de mişcare (în special hiperextensia şi
înclinarea laterală controlaterală), aceste mişcări amplificând
totodată durerea.
Examenul funcțional

• Mobilitatea coloanei vertebrale cervicale


– flexia – indicele menton – stern (N = 0)
– extensia – indicele occiput – perete (N = 0)
– înclinare laterală – distanţa acromion – tragus,
– aprecierea unghiului – 40- 45
– rotaţia capului (stânga – dreapta).
Examenul funcțional

• Testarea forţei musculare


– grupele musculare din această regiune.
Examenul paraclinic
• Examenul radiografic
– de profil
• statica coloanei cervicale;
• înălțimea discurilor intervertebrale (diminuată );
• existența osteofitelor anterioare;
• spațiul intervertebral articular diminuat și osul
subcondral condensat.
– antero-posterioară
• osteofite externe;
• înclinației laterale a coloanei cervicale.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul acut/subacut

• Obiective
– Ameliorarea durerii
– Ameliorarea contracturi musculare.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
acut/subacut
• Kinetoterapie – repaus articular
– imobilizarea cu ajutorului unei orteze simple (minerva), cu
ranforsare rigidă sau cu sprijin mentonier anterior, corect aplicată
la nivelul segmentului vertebral afectat şi menţinută 24 de ore,
ortezele sunt folosite pe perioade scurte de timp ca să nu se piardă
forța la nivelul musculaturii gâtului.
– posturarea antalgică respectată pe durata tratamentului, când se
renunţă la orteză în pat, pe o pernă care să susțină lordoza
cervicală;
– masaj sub forma mobilizării ţesuturilor moi, miofasciale şi presiuni
exercitate pe inserţiile musculare, se vor evita presiunile la nivelul
spaţiilor interspinoase, pe ligamentul nucal, la emergenţa nervului
Arnold;
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
acut/subacut

• Termoterapie
– Crioterapie – masaj cu gheaţă în scopul relaxării
musculare şi a blocării conductibilităţii nervoase
• se masează corpul muscular contractat, inserţiile sale şi
punctele trigger, 5-10 minute de mai multe ori pe zi.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
acut/subacut

• Electroterapie în scop antalgic


– curenţi de joasă frecvenţă (curenţi diadinamici –
CDD, curenţi Träebert, stimularea electrică neurală
transcutanată – TENS, etc).
• intensitatea curentului are mare importanţă şi va fi
dozată întotdeauna în funcţie de pragul de sensibilitate
la durere al bolnavului, în aplicaţiile de lungă durată
(peste 20 minute), indiferent de forma curentului
utilizat, sensibilitatea va fi la prag sau chiar uşor sub
prag. Pentru aplicaţii speciale de CCD pe punctele
trigger, se folosesc intensităţi supraliminare cu durată
scurtă – 1-2 minute;
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
acut/subacut
• Electroterapie
– curenţi de joasă frecvenţă
• curentul galvanic, în special în ionogalvanizare, se impune
respectarea normelor metodologice – compresă personală, apă
distilată, soluţie medicamentoasă adecvată, soluţii de protecţie,
durată mare a procedurii, postură relaxantă a pacientului;
• electrostimularea prin tehnica TENS se realizează cu curenţi
rectangulari de joasă frecvenţă a căror frecvenţă este variabilă
de la 10 – 200 Hz, durată fixă a fiecărui impuls şi intensitate
variabilă. Electrozii se aleg în funcţie de regiunea de tratat şi se
aplică pe punctele de durere la mică distanţă unul de altul sau
negativul pe punctul de maximă durere şi pozitivul
paravertebral la nivelul rădăcinii spinale corespondente.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
acut/subacut
• Electroterapia
– curenţi de înaltă frecvenţă – ultrasunetul sub forma
ultrasonoforezei cu hidrocortizon în câmp semimobil cu
intensitate de 0,6 - 0,8 W/cm2 şi durată de 5 - 6 minute;
– unde scurte – metoda în câmp inductor cu monedă (încălzeşte
structurile profunde), suprafaţa electrodului trebuie să fie
paralelă cu suprafaţa tratată, la o distanţă de 2-3 cm, intensitatea
se alege în funcţie de stadiul evolutiv şi sensibilitatea bolnavului;
– în stadiul acut se preferă doze mai reci (oligoterme sau aterme)
cu durate mai mici de tratament şi ritm de aplicare redus;
– în stadiul subacut, ritmul de aplicare este zilnic, numărul total de
şedinţe 8 – 10.
Recuperarea medicală în
cervicalgie stadiul cronic

• Obiective
– Ameliorarea durerii
– Reducerea contracturi musculare
– Ameliorarea mobilităţii coloanei vertebrale
cervicale (în limite funcţionale)
– Reechilibrarea tonusului muscular (flexori şi
extensori).
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic

• Kinetoterapia
– masaj, din momentul în care durerea are o
intensitate suportabilă de către bolnav, important
este ca tehnica de lucru să fie adecvată.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic

• Kinetoterapie
– masaj - tehnicile de lucru
• neteziri;
• presiuni statice localizate;
• presiuni dinamice profunde;
• presiuni combinate cu întinderi ale ţesuturilor;
• mobilizarea pliului cutanat;
• masaj transversal de tip fricţiune sau fricţiune presiune;
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic
• Kinetoterapie
– masaj - tehnicile de lucru
• presiuni exercitate cu toată palma pe masele musculare;
• presiuni digito-palmare;
• întinderea maselor musculare cu podul palmei sau cu degetele;
• întinderea planului cutanat în raport cu planurile subiacente;
• masajul feţei: frontal, temporal, maseteri, regiunea suborbitară;
• masaj pulpar şi presiuni asupra scalenilor asociat cu întinderea
lor prin înclinarea controlaterală a capului;
• masajul scalpului prin mobilizarea pielii pe planurile profunde.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic
• Kinetoterapie
– tracţiuni continue sau discontinue efectuate manual
şi combinate cu mobilizarea pasivă în toate sensurile
fiziologice de mişcare la nivel cervical;
– mobilizări active libere;
– active cu rezistenţă;
– tehnici de facilitare neuromusculară în scopul
relaxării musculare – “hold- relax”;
– contracţii izometrice, stretching, exerciţii cu bastonul.
- se încep când durerea e minimă (absentă) iar
mobilitatea în limite apropiate de normal.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic
• Kinetoterapia
- mijloacele kinetotarapiei vor fi individualizate,
având ca obiectiv primordial refacerea tonusului
şi a forţei de contracţie a grupelor musculare
extensoare ale cefei, acţionându-se concomitent
şi pentru refacerea lordozei fiziologice cervicale;
- se vor lucra concomitent şi centurile scapulo-
humerale şi coloana vertebrală dorsală
superioară.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic

• Termoterapie
– crioterapia locală sau căldură locală cu efecte de
relaxare musculară şi creştere a troficităţii tisulare.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic
•  Electroterapie
– unde scurte – metoda în câmp inductor cu monedă
(încălzeşte structurile profunde), suprafaţa electrodului
trebuie să fie paralelă cu suprafaţa tratată, la o distanţă
de 2-3 cm, intensitatea se alege în funcţie de stadiul
evolutiv şi sensibilitatea bolnavului;
• în afecţiuni cronice degenerative se preferă doze mari (calde)
şi durate mai mari de tratament, cu cât afecţiunea prezintă o
perioadă cronică mai mare ritmul de aplicare poate fi o dată
la două zile şi durate ale şedinţei mai mari de 20 – 30 minute.
Se pot efectua serii de 12 – 15 şedinţe repetabile după o
perioadă de timp;
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic
• Electroterapie
– curenţi interferenţiali – efect antalgic şi
miorelaxant;
• se încadrează regiunea cervicală inferioară între cei
patru electrozi plani sau între cei doi electrozi tripolari
(înterferenţă spaţială) şi se aplică frecvenţele adecvate
obiectivului terapeutic urmărit (antalgic, excitomotor)
în formele de lucru MANUAL sau SPECTRU (sau maniera
alternativă).

– ultrasunet.
Recuperarea medicală în cervicalgie stadiul
cronic
• Kinetoprofilaxia
– presupune unele recomandări igienice care pot avea o
valoare deosebită dacă sunt urmate:
• repaus nocturn fără pernă mare, utilizând o pernă
ortopedică, sau rulou cervical – se menţine lordoza cervicală
şi se relaxează musculatura tensionată în timpul zilei;
• pe parcursul zilei, la un interval de 2-3 ore, se întrerupe
activitatea şi se execută câteva mobilizări libere ale coloanei
vertebrale cervicale pe toate sensurile de mişcare şi 1-2
exerciţii cu rezistenţă;
• controlul posturii, conştientizarea unei posturi corecte
indiferent de poziţia în care se află bolnavul (aşezat,
ortostatism, decubit).