Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marcare – Marci.
Marca este:
un semn distinctiv menit să diferenţieze produsele şi
serviciile, destinat să ajute la identificarea producătorului.
semn distinctiv menit să diferenţieze produsele şi serviciile,
prin garanţia unei calităţi superioare şi constante( marca de
calitate).
formează, în condiţiile legii obiectul unui drept exclusiv
(privativ), care aparţine categoriei drepturilor de proprietate
industrială.
2
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci.
1. După destinaţie:
marci de fabrică: Coca Cola, Sony, Kodak, Mercedes-Benz,, Nestle
mărci de comerţ: Adidas, Metro, Aldi, Billa, Quelle, Tesco.
2. După obiectul lor:
mărci de produse
• mărci individuale de produs (F. Procter&Gamble, mărcile: Ariel, Lenor,
Pampers
• o singură marcă pentru toate produsele ( BMW, Audi, etc);
• mai multe mărci pentru fiecare linie de produse a întreprinderii;
• mărci structurate pe mai multe niveluri (Firma Volkswagen: VW-Gholf 3,VW-
Golf 4, VW-Corrada .
3
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci
Mărci de servicii:
• mărci de servicii care se aplică pe produse (mărcile utilizate de spălătorii,
vopsitorii etc);
• mărci de servicii care indică servicii nelegate de anumite produse (servicii
bancare, de asigurări, de transport, agenţii de presă, servicii turistice etc).
• mărci de servicii folosite indirect (hotelurile, restaurantele pot aplica
marca. lor pe produsele din dotare).
4
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci
4. După natura normelor ce le reglementează:
• mărci facultative (majoritatea mărcilor întâlnite în comerţ şi
servicii);
• mărci obligatorii (de exemplu, pe obiectele din metale preţioase,)
5. După compoziţie:
• mărci simple;
• mărci compuse (din două sau mai multe elemente verbale sau
figurative);
6. După natura lor:
• mărci verbale;
• mărci figurative;
• mărci sonore.
5
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci
Alte tipuri de mărci:
marca defensivă (cu anumite modificări de detaliu a mărcii
înregistrate pentru a asigura o protecţie sporită);
marca de rezervă (pe care întreprinderile nu au intenţia s-o
folosească);
marca anterioară;
marca înregistrată;
marca notorie aparţinând unei companii recunoscute;
marca de conformitate cu standardele;
marca de certificare;
contramarca.
6
Marcarea ecologica a produselor
Evaluarea produselor/serviciilor prin prisma unor criterii de performanţă ecologică
a condus la creearea unor sisteme de marcare ecologică, cu caracter voluntar, care
să reflecte preocupările producătorului legate de protecţia mediului
7
Marcarea ecologica a produselor
Ţara Produs Eticheta ecologică
Etichetarea reprezintă un mijloc de comunicare între
industrie, comerţ şi consum, fiind o bază utilă de date.
11
ETICHETAREA MĂRFURILOR ALIMENTARE (1)
denumirea sub care este vândut produsul;
lista cuprinzând ingredientele (toate ingredientele alimentare, în ordinea
descrescătoare a cantităţii, determinată în modul introducerii în fabricaţie,
inclusiv vitaminele şi substanţele minerale adăugate);
cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
perioada durabilităţii minimale sau data limită de consum în cazul
alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de
perisabilitate;
condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită
indicaţii speciale;
sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului. În cazul
produselor de import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale
distribuitorului înregistrat în România;
12
13
14
15
16
AMBALAREA- AMBALAJE
17
AMBALAREA- AMBALAJE
18
AMBALAREA- AMBALAJE
Funcţiile ambalajului
19
AMBALAREA- AMBALAJE
20
AMBALAREA- AMBALAJE
Clasificarea ambalajelor
După natura materialului din care sunt constituite: ambalaje din hârtie – carton, din sticlă, metal,
material plastic, material textil, material complex.
După sistemul de confecţionare: ambalaje fixe, ambalaje pliabile şi ambalaje demontabile.
După tipul ambalajului: lăzi, cutii, flacoane, pungi, saci, hârtie etc.
După domeniul de utilizare: ambalaje de transport şi ambalaje de prezentare şi desfacere.
După gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide şi ambalaje suple.
După modul de circulaţie: ambalaje refolosibile şi ambalaje nerefolosibile.
După natura produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare, ambalaje pentru produse
industriale, ambalaje pentru produsele periculoase.
După nivelul de ambalare: ambalaj primar (în contact direct cu produsul, în general vânzarea produselor
se realizează în ambalaj primar), ambalaj secundar (ansamblul ce cuprinde mai multe ambalaje primare,
destinat transportului, distribuţiei), ambalaj terţiar (cuprinde mai multe ambalaje secundare, fiind
destinat transportului de exemplu palete), ambalaj cuaternar (grupează mai multe ambalaje terţiare
pentru facilitarea operaţiilor de transport, manipulare, depozitare, de exemplu containerele).
21
AMBALAREA- AMBALAJE
Metode de ambalare (1)
Metode de ambalare
Ambalarea produselor alimentare şi nealimentare poate fi realizată utilizând
metodele:
ambalarea în recipienţi confecţionaţi din sticlă, materiale metalice, plastice,
complexe. Metoda este aplicată produselor alimentare şi nealimentare lichide, sub
formă de pastă, pulbere, granule;
ambalarea colectivă presupune gruparea mai multor produse identice într-o
singură unitate de vânzare. Se utilizează în acest scop ambalaje din: hârtie, carton,
lemn, materiale plastice (sub formă de folii contractibile, cutii, navete). În acest mod
pot fi ambalate produsele alimentare sau nealimentare: orez, făină, condimente,
lapte, băuturi, săpun, cosmetice, etc.;
ambalarea porţionată presupune ambalarea unei cantităţi destinate unei singure
folosiri. Se utilizează folii de material plastic, metalic, ambalaje mixte (hârtie, folii
metalice, folii din materiale plastice);;
22
AMBALAREA- AMBALAJE
Metode de ambalare (2)
23
AMBALAREA- AMBALAJE
Metode de ambalare (3)
ambalarea sub presiune sau tip aerosol se aplică în domeniile farmaceutic,
alimentar sau în industria lacurilor şi vopselelor. Metoda constă în dozarea
produsului împreună cu un gaz propulsor într-un recipient rezistent la presiune.
ambalarea aseptică constă în dozarea produsului sterilizat într-un recipient steril
şi închiderea aseptică. Metoda este specifică domeniului farmaceutic;
ambalarea cu pelicule aderente constituie un caz particular utilizat în industria
brânzeturilor, în special la ambalarea caşcavalului. Pe suprafaţa produsului sunt
pulverizate răşini alimentare care prin uscare formează un strat impermeabil la aer şi
vaporii de apă;
ambalarea tip cocon – denumirea provine de la coconul viermelui de mătase,
fiind utilizată în domeniul utilajelor, sculelor metalice pentru a fi protejate împotriva
coroziunii. Metoda constă în aplicarea succesivă prin pulverizare a unor materiale
plastice pe suprafaţa produsului, care prin uscare formează un înveliş impermeabil la
apă, aer, vapori de apă.
Va multumesc !
25