Sunteți pe pagina 1din 25

1

Marcare – Marci.
Marca este:
 un semn distinctiv menit să diferenţieze produsele şi
serviciile, destinat să ajute la identificarea producătorului.
 semn distinctiv menit să diferenţieze produsele şi serviciile,
prin garanţia unei calităţi superioare şi constante( marca de
calitate).
 formează, în condiţiile legii obiectul unui drept exclusiv
(privativ), care aparţine categoriei drepturilor de proprietate
industrială.

2
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci.
1. După destinaţie:
marci de fabrică: Coca Cola, Sony, Kodak, Mercedes-Benz,, Nestle
mărci de comerţ: Adidas, Metro, Aldi, Billa, Quelle, Tesco.
 
2. După obiectul lor:
mărci de produse
• mărci individuale de produs (F. Procter&Gamble, mărcile: Ariel, Lenor,
Pampers
• o singură marcă pentru toate produsele ( BMW, Audi, etc);
• mai multe mărci pentru fiecare linie de produse a întreprinderii;
• mărci structurate pe mai multe niveluri (Firma Volkswagen: VW-Gholf 3,VW-
Golf 4, VW-Corrada .

3
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci
Mărci de servicii:
• mărci de servicii care se aplică pe produse (mărcile utilizate de spălătorii,
vopsitorii etc);
• mărci de servicii care indică servicii nelegate de anumite produse (servicii
bancare, de asigurări, de transport, agenţii de presă, servicii turistice etc).
• mărci de servicii folosite indirect (hotelurile, restaurantele pot aplica
marca. lor pe produsele din dotare).

După titularul dreptului de marcă


mărci individuale (aparţinând unei persoane fizice sau juridice);
mărci colective (aparţinând unor asociaţii de producători, comercianţi
sau prestatori de servicii).

4
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci
 4. După natura normelor ce le reglementează:
• mărci facultative (majoritatea mărcilor întâlnite în comerţ şi
servicii);
• mărci obligatorii (de exemplu, pe obiectele din metale preţioase,)
 5. După compoziţie:
• mărci simple;
• mărci compuse (din două sau mai multe elemente verbale sau
figurative);
 6. După natura lor:
• mărci verbale;
• mărci figurative;
• mărci sonore.
5
Clasificarea marcilor. Tipuri de marci
 Alte tipuri de mărci:
marca defensivă (cu anumite modificări de detaliu a mărcii
înregistrate pentru a asigura o protecţie sporită);
marca de rezervă (pe care întreprinderile nu au intenţia s-o
folosească);
marca anterioară;
marca înregistrată;
marca notorie aparţinând unei companii recunoscute;
marca de conformitate cu standardele;
marca de certificare;
contramarca.
6
Marcarea ecologica a produselor
Evaluarea produselor/serviciilor prin prisma unor criterii de performanţă ecologică
a condus la creearea unor sisteme de marcare ecologică, cu caracter voluntar, care
să reflecte preocupările producătorului legate de protecţia mediului

Marcarea şi etichetarea produselor ecologice în România


Conform HG 189/28.02.2002 s-a stabilit procedura de acordare a etichetei
ecologice în România unor produse cu un impact redus asupra mediului, pe
perioada ciclului de viaţă. În această categorie sunt incluse produse din grupele:
detergenţi, lacuri şi vopsele, produse textile, încălţăminte, hârtie, maşini de spălat
vase, frigidere, computere personale, în concordanţă cu reglementările europene
în domenii care îndeplinesc cerinţele de protecţie a mediului.
Nu sunt supuse etichetării ecologice : produse chimice, băuturi, produse
farmaceutice, aparatură medicală utilizată în scopuri profesionale, substanţe
definite drept toxice, foarte toxice, substanţe dăunătoare mediului, substanţe
cancerigene, mutagene sau alte produse fabricate prin procedee dăunătoare .

7
 
Marcarea ecologica a produselor
Ţara Produs Eticheta ecologică

Germania Produse din materiale reciclante, produse chimice de Blue Angel


uz casnic
Produse textile Neckermann,
Umweltpradika,
Umweltbaum,
WWF Panda,
Stiftung Warentest
Danemarca, Finlanda, Detergenţi ambalaje, agenţi de refrigerare White Swan (1989)
Islanda, Norvegia, Suedia
Canada Produse din material plastic reciclate, celuloză Environmetal
reciclată Choice (1988)
Japonia Produse de uz casnic din materiale plastice reciclate, Eco Mark (1984)
etc
Europa Produse textile, hârtie, detergenţi, încălţăminte, Eco eticheta europeană (E, 1992) Milieukeur
aparate casnice, etc.
Produse alimentare (după 1995) şi nealimentare
Marea Britanie Ambalaje Green Dot

Franţa Produse agroalimentare NF Environment

Produse industriale, servicii NF, Service, NF Agroalimentaire

SUA Produse alimentare USDA/Organic, 2002

Produse nealimentare TM, Green Seal


Eticheta ecologica
Eticheta ecologică se acordă la cerere, unor grupe de produse care
îndeplinesc următoarele condiţii:

potenţial ridicat de protecţie a mediului;


avantaje competitive pentru producătorii de bunuri, prestatoare de
servicii;
cerere mare de consum sau utilizare finală prin volum de vânzări.

Instituţia autorizată pentru acordarea etichetei ecologice


Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului
Organ consultativ :
Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice.
9
Eticheta ecologica

Specificaţiile etichetei ecologice


Etichetele ecologice acordate în România cuprind două rubrici:
rubrica 1 – simbolul etichetei ecologice – o floare pe un fond alb, cu 6
petale sub formă de cercuri (cu dimensiunea minimă de 5 mm)
colorate alternativ în roşu, galben şi albastru şi frunze colorate în
verde; central se înscriu iniţialele Ro (dimensiunea pe verticală, minim
3mm). Lungimea simbolului este de 40 mm, iar lăţimea de 30mm.
rubrica 2 – conţine informaţii cu privire la motivele pentru care s-a
acordat eticheta ecologică, ce trebuie să vizeze minim 1 şi maxim 3
tipuri de impact asupra mediului sub formă de scurt text descriptiv (de
exemplu: *poluare redusă a aerului, *eficient din punct de vedere
energetic, *toxicitate redusă).
10
ETICHETAREA MĂRFURILOR

 
Etichetarea reprezintă un mijloc de comunicare între
industrie, comerţ şi consum, fiind o bază utilă de date.

 Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat,


litografiat, gravat sau ilustrat care conţine elemente de
identificare a produsului şi care însoţesc produsul sau
este aderent la ambalajul acestuia.
 

11
 
ETICHETAREA MĂRFURILOR ALIMENTARE (1)
denumirea sub care este vândut produsul;
lista cuprinzând ingredientele (toate ingredientele alimentare, în ordinea
descrescătoare a cantităţii, determinată în modul introducerii în fabricaţie,
inclusiv vitaminele şi substanţele minerale adăugate);
cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
perioada durabilităţii minimale sau data limită de consum în cazul
alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de
perisabilitate;
condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită
indicaţii speciale;
 sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului. În cazul
produselor de import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale
distribuitorului înregistrat în România;
12
 

ETICHETAREA MĂRFURILOR ALIMENTARE (2)

locul de origine sau de provenienţă al alimentului, dacă omiterea acestuia


ar fi de natură să creeze confuzii cu privire la originea sau provenienţa reală
a alimentului;
instrucţiuni de utilizare, dacă lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzătoare;
concentraţia alcoolică pentru băuturile cu mai mult de 1,2% vol.acool
etilic;
menţiuni pentru identificarea lotului;
alte menţiuni suplimentare pentru anumite grupe de produse (de exemplu,
lapte şi produse lactate – conţinutul de grăsime, etc)
 valoarea energetică, raportată la 100g aliment, sau pentru o porţie;

13
 

ETICHETAREA MARFURILOR UTILIZATE IN INDUSTRIA OSPITALITATII

Etichetarea produselor cosmetice (conform Legii 508/2002 şi 178/2000).


Produsele cosmetice sunt definite ca fiind diferite substanţe sau preparate ce
urmează a fi puse în contact cu diferite părţi externe ale corpului uman (piele, ochi,
buze, unghii, etc), dinţi sau mucoasă bucală în scopul de a le curăţa, parfuma,
modifica aspectul, proteja, menţinere în bună stare sau pentru mirosurile
corporale.
Produsele cosmetice pot fi comercializate doar dacă sunt specificate pe etichetă,
imprimate pe ambalaj sau recipient, următoarele elemente, în limba română:
denumirea firmei sau abrevierea acesteia;
sediul în România al producătorului/reprezentantului sau autorizatului,
beneficiarul produselor cosmetice sau persoana responsabilă pentru punerea pe
piaţă;
ţara de origine pentru produsele de import;
conţinutul nominal în momentul ambalării produsului (masic sau volumic).

14
 

ETICHETAREA PRODUSELOR COSMETICE

data de minimă durabilitate (A se folosi înainte de….), exprimată în luni, ani


(această ordine, cu cifre arabe), cu excepţia produselor cu durabilitate mai mare de
30 luni;
instrucţiunile de utilizare şi avertizări speciale (dacă nu este posibil din motive de
protecţie se va ataşa un prospect, banderolă, cartonaş);
funcţia produsului cosmetic;
numărul lotului sau o indicaţie care permit identificarea lotului;
lista ingredientelor în ordinea descrescătoare a greutăţii în momentul incorporării
lor (ingredientele cu o concentraţie sub 1% se vor menţiona fără o anumită ordine,
după care cele cu o concentraţie mai mare de 1%), coloranţi, componenţi de
parfumare sau aromă (în lista ingredientelor se pot utiliza denumirile din
Nomenclatorul Internaţional pentru produse cosmetice INCI, iar coloranţii vor fi
înscrişi conform numărului din Indexul Culorilor – Colour Index).

15
 

ETICHETAREA PRODUSELOR COSMETICE

data de minimă durabilitate (A se folosi înainte de….), exprimată în luni, ani


(această ordine, cu cifre arabe), cu excepţia produselor cu durabilitate mai mare de
30 luni;
instrucţiunile de utilizare şi avertizări speciale (dacă nu este posibil din motive de
protecţie se va ataşa un prospect, banderolă, cartonaş);
funcţia produsului cosmetic;
numărul lotului sau o indicaţie care permit identificarea lotului;
lista ingredientelor în ordinea descrescătoare a greutăţii în momentul incorporării
lor (ingredientele cu o concentraţie sub 1% se vor menţiona fără o anumită ordine,
după care cele cu o concentraţie mai mare de 1%), coloranţi, componenţi de
parfumare sau aromă (în lista ingredientelor se pot utiliza denumirile din
Nomenclatorul Internaţional pentru produse cosmetice INCI, iar coloranţii vor fi
înscrişi conform numărului din Indexul Culorilor – Colour Index).

16
 
AMBALAREA- AMBALAJE

Termeni utilizaţi în domeniul ambalării mărfurilor


 Ambalajul reprezintă un mijloc (sau un ansamblu de mijloace)
destinat să cuprindă sau să învelească un produs (sau un ansamblu de
produse), pentru a le asigura protecţie din punct de vedere fizic,
chimic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii
acestora în starea de livrare, în decursul sau până la expirarea
termenului de garanţie.
material de ambalare – înveleşte temporar produsul până la faza
de consum;
material de ambalaj – destinat confecţionării
ambalajelor/accesoriilor de ambalaj;

17
 
AMBALAREA- AMBALAJE

accesorii de ambalaj – elemente ale ambalajului destinate să


completeze/preia anumite funcţii ale acestuia (închidere, etanşare,
consolidare, etc);
ambalare – ansamblul de operaţii (dozare, împachetare, închidere, fixare,
etc), prin care ambalajul îşi îndeplineşte scopul pentru care a fost realizat.
Există diferite variante de ambalare: la bucată, colectivă, porţionată, masică,
volumetrică, în diferite medii, de desfacere, de prezentare, de transport
(diferenţiate prin scop, produs, mediu de ambalare);
preambalare – ambalarea în unităţi de desfacere, facilitând vânzarea
produselor;
operaţii auxiliare ambalării – procese preliminare ambalării efectuate
asupra produsului sau ambalajului în scopul facilitării ambalării şi realizării
funcţiilor ambalajului (inclusiv operaţiei de marcare, etichetare, etc).

18
 
AMBALAREA- AMBALAJE

Funcţiile ambalajului

1. conservarea şi păstrarea calităţii şi integrităţii produsului, protecţia


mediului şi protecţia utilizatorului;
2. optimizarea operaţiunilor de manipulare, transport, depozitare,
distribuţie( paleti, containere)
3. promovarea produselor şi informarea consumatorului.
•consumatorul poate identifica produsele prin intermediul ambalajului;
•consumatorul poate fi informat prin intermediul ambalajului, realizându-se
astfel o comunicare cu clientul.

19
 
AMBALAREA- AMBALAJE

Factorii care determină alegerea ambalajului


Alegerea unui tip de ambalaj este o operaţie importantă care se
realizează ţinând cont de o serie de factori, dintre care:

a) caracteristicile produslui care se ambalează.


b) condiţii de transport, manipulare şi depozitare:
c) caracteristicile şi aptitudinile materialului de ambalaj:
d) tipurile şi funcţiile ambalajului, metode de ambalare:
e) cheltuieli ocazionate de realizarea şi transportul ambalajului:

20
 
AMBALAREA- AMBALAJE

Clasificarea ambalajelor
După natura materialului din care sunt constituite: ambalaje din hârtie – carton, din sticlă, metal,
material plastic, material textil, material complex.
După sistemul de confecţionare: ambalaje fixe, ambalaje pliabile şi ambalaje demontabile.
După tipul ambalajului: lăzi, cutii, flacoane, pungi, saci, hârtie etc.
După domeniul de utilizare: ambalaje de transport şi ambalaje de prezentare şi desfacere.
După gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide şi ambalaje suple.
După modul de circulaţie: ambalaje refolosibile şi ambalaje nerefolosibile.
După natura produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare, ambalaje pentru produse
industriale, ambalaje pentru produsele periculoase.
După nivelul de ambalare: ambalaj primar (în contact direct cu produsul, în general vânzarea produselor
se realizează în ambalaj primar), ambalaj secundar (ansamblul ce cuprinde mai multe ambalaje primare,
destinat transportului, distribuţiei), ambalaj terţiar (cuprinde mai multe ambalaje secundare, fiind
destinat transportului de exemplu palete), ambalaj cuaternar (grupează mai multe ambalaje terţiare
pentru facilitarea operaţiilor de transport, manipulare, depozitare, de exemplu containerele).

21
 
AMBALAREA- AMBALAJE
Metode de ambalare (1)

Metode de ambalare
Ambalarea produselor alimentare şi nealimentare poate fi realizată utilizând
metodele:
ambalarea în recipienţi confecţionaţi din sticlă, materiale metalice, plastice,
complexe. Metoda este aplicată produselor alimentare şi nealimentare lichide, sub
formă de pastă, pulbere, granule;
ambalarea colectivă presupune gruparea mai multor produse identice într-o
singură unitate de vânzare. Se utilizează în acest scop ambalaje din: hârtie, carton,
lemn, materiale plastice (sub formă de folii contractibile, cutii, navete). În acest mod
pot fi ambalate produsele alimentare sau nealimentare: orez, făină, condimente,
lapte, băuturi, săpun, cosmetice, etc.;
ambalarea porţionată presupune ambalarea unei cantităţi destinate unei singure
folosiri. Se utilizează folii de material plastic, metalic, ambalaje mixte (hârtie, folii
metalice, folii din materiale plastice);;
22
AMBALAREA- AMBALAJE
Metode de ambalare (2)

ambalarea în folie contractabilă este aplicată produselor alimentare şi


nealimentare de dimensiuni mici. Porţia se dozează într-o pungă de material plastic
din care se scoate aerul şi se închide ermetic. Prin apă caldă, folia de plastic se
contractă şi ia forma produsului. Acest tip de ambalare capătă diverse denumiri
funcţie de domeniul de utilizare, de tipul de material plastic. De exemplu,
CRYOVAC, SKIN pentru produsele alimentare, BLISTER produsele cosmetice,
etc.
ambalarea în vid este specifică produselor sensibile la acţiunea oxigenului.
Produsul este dozat într-un ambalaj impermeabil la aer. Materialele de ambalare
folosite sunt complexe de tipul foliilor de aluminiu, foliilor de material, etc.;
ambalarea în atmosferă modificată constă în dozarea produsului în interiorul
ambalajului, modificându-se compoziţia principalelor gaze din aer. În funcţie de
tipul produsului se pot utiliza: substituirea aerului cu azot, cu CO2 sau se pot
modifica procentele de O2, N2, CO2 şi eventual vaporii de apă.

23
AMBALAREA- AMBALAJE
Metode de ambalare (3)
ambalarea sub presiune sau tip aerosol se aplică în domeniile farmaceutic,
alimentar sau în industria lacurilor şi vopselelor. Metoda constă în dozarea
produsului împreună cu un gaz propulsor într-un recipient rezistent la presiune.
ambalarea aseptică constă în dozarea produsului sterilizat într-un recipient steril
şi închiderea aseptică. Metoda este specifică domeniului farmaceutic;
ambalarea cu pelicule aderente constituie un caz particular utilizat în industria
brânzeturilor, în special la ambalarea caşcavalului. Pe suprafaţa produsului sunt
pulverizate răşini alimentare care prin uscare formează un strat impermeabil la aer şi
vaporii de apă;
ambalarea tip cocon – denumirea provine de la coconul viermelui de mătase,
fiind utilizată în domeniul utilajelor, sculelor metalice pentru a fi protejate împotriva
coroziunii. Metoda constă în aplicarea succesivă prin pulverizare a unor materiale
plastice pe suprafaţa produsului, care prin uscare formează un înveliş impermeabil la
apă, aer, vapori de apă.
Va multumesc !

25

S-ar putea să vă placă și