Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articulația şoldului (coxofemurală) se prezintă ca o articulație sferoidală tipică, cu trei
axe de mişcare. La nivelul ei se pot produce următoarele mişcări:
1) flexie‐extensie;
2) abducție‐adducție;
3) circumducție;
4) rotație.
Datorită lungimii colului femural şi unghiului de înclinație, mişcările de flexie‐
extensie şi cele de abducție‐adducție se asociază cu mişcări de rotație.
Dacă mişcările de flexie şi extensie ar fi pure, ar trebui să se realizeze în jurul
unei axe transversale care ar trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta
ligamentului rotund. Cum însă flexia se însoţeşte şi de mişcarea de rotaţie înăuntru,
iar extensia se însoţeşte de o mişcare de rotaţie în afară, axa biomecanică corespunde
axei centrale a cavităţii cotiloide. Amplitudinea acestor mişcări este legată de poziţia
genunchiului.
Când genunchiul este extins, flexia şoldului este limitată la 90°, prin punerea sub
tensiune a muşchilor posteriori ai coapsei.
Când genunchiul este îndoit, flexia şoldului atinge 120°.
* Flexia şi extensia
Prin mişcarea de flexie, coapsa se aproprie de peretele anterior
al abdomenului, iar în extensie se îndepărtează.
În flexie, partea anterioară a capsulei şi ligamentul iliofemural
se relaxeză. Limitarea acestei mişcări se face de către muşchii
posteriori ai coapsei. Amplitudinea totală a mişcărilor de flexie
‐extensie depinde de poziția în care se găseşte genunchiul:
astfel, dacă acesta este extins, flexia coapsei atinge 90°, prin
punerea în tensiune a muşchilor posteriori ai coapsei. Când
genunchiul este flectat, flexia şoldului atinge 130°. În poziția
“pe vine”, coapsa se alipeşte de peretele abdominal anterior.
Ligamentele iliofemurale au rol principal în stațiunea
verticală, opunându‐se căderii trunchiului înapoi, ligamentele
pubofemurale au rol adjuvant.
Flexorii principali sunt:
-dreptul anterior;
-psoasul-iliac;
-tensorul fasciei lata;
-croitorul.;
Flexia este limitată de muşchii posteriori ai coapsei. Muşchii flexori sunt mai
puternici decât muşchii extensori.
Amplitudinea mişcării de flexie‐
extensie a şoldului cu genunchiul extins
BIOMECANICA CENTURII PELVINE ŞI
ŞOLDULUI ÎN TIMPUL MERSULUI
Studiul forțelor articulare în timpul activităților dinamice s‐
a efectuat cu ajutorul
analizei mersului pe platforma de forță sau prin recoltarea măsurătorilor in
vivo cu ajutorul protezelor instrumentate prevăzute cu transductori . În
timpul mersului s‐au pus în evidență două momente de creştere brutală a forțelor
intraarticulare:
a) imediat după contactul calcanean forțele cresc de 4 ori greutatea corpului;
b) chiar inainte de ridicarea degetelor, în partea finală a fazei de sprijin forțele
cresc la o valoare de 7 ori greutatea corpului . Pentru femei, aceste valori sunt mai
mici datorită diferențelor anatomice: pelvis larg, unghi cervicodiafizar femural mai
închis (coxa vara), dar şi modul diferit de mers.
În timpul fazei de pendulare, deşi şoldul nu este încărcat, forța de reacție are valoarea
greutății corpului datorită contracției muşchilor extensori care decelerează membrul inferior.
În faza de sprijin, forța de reacție scade sub valoarea greutății corpului prin coborârea
centrului de greutate al corpului.
Mărirea vitezei de mers creşte corespunzător valoarea forței de reacție articulară.
Acțiunea musculară simetrică şi asimetrică în
sprijinul bipodal.
*BIBLIOGRAFIE
1. Biomecanica în educaţie fizică şi sport. Aspecte generale / Georgeta Nenciu – Bucureşti:
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005
2. Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor (cu aplicații la educație
fizică), Ediția a II a, Editura Sport- Turism, București 1997
3. Esențiale în anatomie și biomecanică-Silviu Gabriel Cioroiu, Editura Universității
Transilvania, Brașov 2006
4. Biomecanica Generală, Emil Budescu, Iași – 2013
5. Biomecanica aplicată în activități motrice, Doina Ianc, Editura Universității din Oradea
2009
6. Anatomia omului, Victor Papilian, Editura ALL, București 2001