GANEA ANDREEA-DENISA

CLASA A X-A D | COLEGIUL NAȚIONAL “GHEORGHE ȚIȚEICA”

 HISTORY
MIȘCAREA FEMINISATĂ
„NU AM CUNOSCUT NICIODATĂ O FEMEIE CARE SĂ NU FIE PUTERNICĂ – DAR UNEORI NU LASĂ ACEASTĂ
PUTERE SĂ SE VADĂ. APOI ARE LOC O TRAGEDIE, IAR ACEASTĂ PUTERE IESE BRUSC LA IVEALĂ. ÎNDEMNUL
MEU CĂTRE FEMEI ESTE SĂ LASE FORȚA SĂ IASĂ LA SUPRAFAȚĂ ÎNAINTE SĂ AIBĂ LOC TRAGEDIA.”
DIANE VON FURSTENBERG DESPRE FORȚA FEMININĂ
 MIȘCAREA
FEMINISTĂ
Marea explozie internațională din
1900 nu și-a închis porțile înainte ca
numeroase celebrități să declare că
secolul care se pregătea să înceapă
va aparține femeilor. Mișcarea care le
purta numele avea rădăcini adânci în
timpurile trecute, când de altfel își
structurase cele două direcții
principale: în domeniul social și
familial și în cel politic, unde
obiectivul principal îl reprezenta
integrarea femeilor în viața publică,
egalitatea cu bărbații și dreptul la vot.
HISTORY
Organizații internaționale foarte diverse, uneori în conflict unele cu celelalte, au încercat să dea conținut luptei revendicate a
femeilor încă înainte de primul război mondial. Astfel, din 1903, adeptele drepturilor politice (ulterior, numite în deriziune
sufragete) agitau opinia politică britanică; în 1904, într-o ambianță considerată favorabilă, lua ființă o Alianță internațională
pentru dreptul de vot, iar în 1910, Internaționala a II-a socialistă propunea chiar o zi internaționalaă a femeii în acest scop .

ȚĂrile Și anii în care femeile au primit drept la vot

Franța, Italia și
multe alte țări,
[1906] [1918] [1919] [1919] abia după al
[1934] [1946]
Finlanda URSS Germania și SUA [1918-30] [1913] doilea război
Turcia România
Olanda Anglia Brazilia mondial .
 ELENA VĂCĂRESCU
Feminismul a avut ecou și în România, cu deosebire în lumea
artelor. Elena Văcărescu a fost membru de onoare al Academiei
Române și s-a remarcat pentru modul în care a activat pentru
protejarea familiei și a copiilor. O “Asociației pentru
Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române“ se înființa la
Iași, în 1918, între cele mai devotate memebre aflându-se
pictorița Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969). Spre deosebire de
feministele occidentale, care-i considerau pe bărbați dușmani și
refuzau feminitatea ca pe un handicap, militantele din România
își asumau diferența, considerând-o o mândrie și un motiv de
superioritate. Prin interviuri publice, articole, conferințe sau
congrese naționale, ele nu au încetat să solicite drepturi civile și
politice și să protesteze împotriva dicriminării, obținând treptat
succese relevante.
Există un număr impresionant de documente istorice, în
majoritatea lor insuficient studiate și valorificate, care certifică
afirmarea unei ample mișcări de emancipare a femeilor române,
începând cu a doua jumătate a secolului al XIXlea, aproximativ în
caelași timp cu orinetările politice și sociale asemănătoare din
țările dezvoltate occidentale.
Pariciparea femeilor la marile evenimente istorice care au dus la
nașterea României moderne (Revoluția Română din 1848, Unirea
Principatelor Române din 1859, Războiul de Independență al
României (1877-1878), constituirea statului național unitar
 (1918)) a atras după sine maturizarea relativ rapidă a
organizațiilor de femei și integrarea lor în efortul general
democratic pentru reformarea societății românești și pentru
salvarea ființei naționale a românilor din provinciile aflate sub
dominație străină.
Pe scurt, dacă feminismul, conștient și îndrăzneț
“ și inteligent, conduce cererea, acesta va fi
susținută de dorința secretă a tuturor femeilor
de a controla dimensiunea familiilor lor, și un
stat bazat pe vot ar trebui să abroge rapid
aceste legi vechi care stau în calea controlului
nașterii.
Crystal Eastman on women and revolution, 1978
”
În 1918 Cristal Eastman a scris un articol publicat în Birth Control
Review în care a susținut că controlul nașterii este un drept
fundamental pentru femei și trebuie să fie disponibil ca alternativă dacă
dorim ca acestea să participe pe deplin la lumea modernă. Ea a
declarat "eu nu cred că există o femeie între granițele acestui stat, care
nu crede în controlul nașterii!" 
MIȘCAREA FEMINISTĂ
Între anii 1848-1914, apare „Prima mișcare feministă”.
Posterul „Putem să o facem!”  din 1943 a fost Aceasta a insistat asupra dobândirii dreptului de vot.
reînsușit ca simbol al mișcării feministe în anii 1980. Aceste femei sunt împărțite în trei categorii:
„Moderatele”, „Radicalele”, „Socialistele”.
APARIȚIA MIȘCĂRII FEMINISTE

• În societatea burgheză, la sfârșitul secolului al XVIII-lea se face auzită ideea despre egalitatea genurilor.
• Un rol important pe care l-au avut femeile, a fost în secolul XVIII în Franța. Ele luptau alaturi de bărbați în
timpul Revoluției Franceze, totodată  conduceau revolte pentru ca dorința lor să fie împlinită. După
terminarea Revoluției, femeile nu au primit nici un drept. Cea care avea curajul să schimbe drepturile și
mentalitățile oamenilor a fost Olympe de Gouges care declara: „Femeia are dreptul să urce pe eșafod. La
fel, ea trebuie să aibă dreptul să se urce la tribuna pentru a se adresa mulțimii.” De Gouges a trezit interes
nu numai în Franța, dar și în străinătate, deoarece această Declarație a trimis-o Adunării Generale. Ea a
atribuit femeii ca mamă, drepturi speciale. Olympe de Gouges a fost executată de regimul revoluționar al
terorii în 1793. După această lovitură, femeile pierdeau tot mai multe drepturi, până ce toate speranțele
de a fi egale cu bărbații au eșuat. După o scurtă perioadă, în anul 1848, a fost organizată o conferintă în
care se vorbea despre mișcarea pentru drepturile negrilor la care participau și femei. Acestea și-au dat
seama că sunt și ele discriminate. Ele au început să ceară drepturi economice mai bune pentru femeile
divorțate, dreptul de a primi custodia copiilor în cazul unui divorț, dreptul de vot.
•     „Declaration of Sentiment” se baza pe faptul că toți bărbații și toate femeile se nasc cu aceleași drepturi
asupra vieții, libertății și fericirii. Au mai fost elaborate doisprezece rezoluții în care se cereau drepturi
egale pentru femei în contextul privat, religios, economic și politic.Acest moment este considerat ca
începutul mișcării feministe din SUA, care au început să lupte pentru impunerea drepturilor femeii și care a
reușit să obțină câteva dintre drepturile importante.
INFLUENȚĂ ȘI CONCLUZII (DRUMUL AVEA SĂ FIE LUNG LA NIVEL INTERNAȚIONAL)
• "Germania n-a avut o Emmeline Pankhurst, care
să arunce cu pietre şi să facă puşcărie",
subliniază dr. Gilla Dölle, directoarea arhivei
mişcării feministe din Kassel. Ceea ce nu
înseamnă că o astfel de mişcare n-a existat şi în
Germania. Deja în 1865 s-a format la Leipzig o
asociaţie de femei, care avea să pună bazele
mişcării feministe de mai târziu. La sfârşitul lui
noiembrie 1918 a intrat în vigoare în Germania
legea care permitea femeilor să voteze.
• În alte ţări, femeile au fost nevoite să mai lupte
câteva decenii pentru cucerirea acestui drept. În
România, dreptul la vot pentru femei a fost
câştigat abia prin Constituţia din 1938. În Elveţia,
lupta s-a purtat până în anul 1971! Iar femeile
saudite şi-au dobândit acest drept în 2015.
• "Şi astăzi femeile ar trebui să procedeze la fel,
pentru a-şi atinge ţelurile", conchide scriitoarea
Diane Atkinson. Şi câteodată, spune ea, nici nu e
nevoie de mult curaj şi disperare. Prin
solidaritate şi prietenie numai, femeile pot pune
multe în mişcare.
MIȘCAREA FEMINIST (VIDEO)
INFORMAȚII

https://www.dw.com/ro/abia-de-o-sut%C4%83-de-ani-femeile-au-dre
ptul-s%C4%83-voteze/a-42470730https://
ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_feminist%C4%83#cite_note-1
0
https://
www.andreearaicu.ro/dezvoltare-personala/16-citate-despre-puterea-f
eminitatii-de-la-cele-mai-curajoase-femei-ale-lumii
/

https://youtu.be/g2CewziXoDg