Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ROLUL
EDUCAŢIEI ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII.
Conceptul de educabilitate
Teorii privind educabilitatea
Factorii devenirii fiinţei umane
Definiţii:
Caracteristică esenţială a fiinţei umane -EDUCABILITATEA
"capacitatea (disponibilitatea) omului de a fi receptiv la influenţe
educative şi de a realiza, pe această cale, acumulări progresive
concretizate în diferite structuri de personalitate" (E. Păun, 1988);
"ansamblul posibilităţilor de a influenţa cu mijloace educative
formarea personalităţii fiecărui individ uman, în limitele
psihogenetice ale speciei noastre şi a particularităţilor înnăscute
care conferă fiecăruia individualitatea sa genetică" (I. Negreţ, 1998,
p. 94);
"capacitatea insului uman de a fi educat, de a «se lăsa» supus
acţiunii educaţionale, de a beneficia de ea, în forma dezvoltării
sale fizice, psihice, comportamentale, etc...." (E. Surdu, 1995).
educabilitatea reprezintă o însuşire specifică fiinţei umane,
potenţialitatea structurării personalităţii sale prin receptarea
influenţelor factorilor educaţionali şi valorizarea particularităţilor
individuale ale patrimoniului său genetic.
Definiţii:
Capacitatea omului de a fi receptiv la influenţele şi acţiunile educaţionale,
demersuri realizate cu scopul de a forma şi dezvolta continuu personalitatea
umană se numeşte EDUCABILITATE.
◦ ereditate de specie şi
◦ ereditate specifică.
Ereditatea de specie (genotipul general) asigură
continuitatea speciei, prin transmiterea următoarelor
particularităţi: structura anatomico-fiziologică a
organismului, poziţia bipedă, dezvoltarea sistemului
nervos, tipul de metabolism etc.
Ereditatea specifică (genotipul individual) asigură
transmiterea caracteristicilor particulare care fac ca un
om să se deosebească de altul: culoarea pielii, părului
şi a ochilor, statura şi conformaţia corpului, amprentele
digitale, grupa sanguină, predispoziţiile naturale.
Dintre predispoziţiile naturale menţionăm:
particularităţile organelor de simţ, ale sistemului
nervos, aptitudinile simple senzorio-motorii, memoria,
dispoziţiile afective etc.
Aceleaşi predispoziţiile native sub influenţa diferită a
factorilor externi pot conduce la diferite profiluri
umane.
cea mai importantă caracteristică a predispoziţiilor
psihice este POLIVALENŢA.
polivalenţa elementelor ereditare oferă un evantai
larg de posibilităţi pentru dezvoltarea psihică
ulterioară a omului.
aceeaşi structură de predispoziţii ereditare se
poate dezvolta în sensuri diferite, dacă evoluează
în condiţii de mediu şi educaţie diferite.
Putem lua spre exemplu, doi copii care moştenesc
prin naştere predispoziţii (aptitudini) muzicale.
Unul dintre ei, datorită condiţiilor prielnice create
de mediu şi educaţie devine un mare muzician, iar
celălalt, dacă îi lipsesc aceste condiţii, rămâne un
anonim, "se pierde", nici măcar nu-i vor fi
descoperite predispoziţiile înnăscute.
MEDIUL-cadrul socio-uman al
dezvoltării psihoindividuale
Mediul reprezintă ansamblul de elemente
naturale, sociale, culturale ce ne înconjoară şi
cu care,omul, este în interacţiune permanentă
pe parcursul întregii sale vieţi.
În sens restrâns, pedagogia defineşte mediul