Sectorul public

Prezent și perspective
în economia bazată pe cunoștințe
 Introducere
• Trecerea către societatea informațională, bazată pe cunoaștere este considerată, pe plan mondial,
ca o evoluție necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextul „noii economii”, bazată
în principal, pe produse și activități intelectual-intensive, precum și pentru realizarea unei
civilizații socio-umane avansate.

• Ce este nou în managementul cunoștințelor este actul de a fii conștient despre existența unui
proces de managementul cunoștințelor.
 Noțiuni teoretice
Caracteristici ale cunoștințelor care le diferențiază de informații:
• Cunoștințele sunt acte umane
• Cunoștințele sunt rezultatul gândirii
• Cunoștințele aparțin comunităților
• Cunoștințele circulă în cadrul comunităților în diverse moduri.

Tendințele noi din managementul public, asociate termenului „noul management public” sugerează că
organizațiile publice ar trebui să încerce să emuleze tehnicile de succes din sectorul privat. Totuși, diferențe
semnificative în politicile și practicile de management a resurselor umane, managementul aspectelor etice,
procesul de luare a deciziilor, impun ca pentru sectorul public să fie aplicate strategii speciale pentru
managementul cunoștințelor.
 Importanța și rolul sectorului public în economia modernă

Sectorul public este o necesitate pentru orice economie. Funcţionarea sa este impusă de imperfecţiunile
pieţei, dar aceasta nu înseamnă că implicarea sa este întotdeauna optimă. Interesele agenţilor economici diferă,
ceea ce înseamnă că niciodată nu vor fi satisfăcuţi deplin toţi participanţii la viaţa economică.

Sectorul public desemnează acea parte a economiei în care se manifestă, pe de o parte, proprietatea de stat
şi, pe de altă parte, proprietatea publică. Sectorul public asigură anumite bunuri şi servicii pe care firmele
private nu le pot oferi, cum ar fi bunurile publice pure, bunurile non-rivale, utilităţile publice şi bunurile private
pure.

Rolul său este acela că face posibilă existenţa unor bunuri colective şi a unei eficienţe colective.
 Managementul cunoștințelor din domeniul public
În anul 2003, comitetul PUMA a decis că managementul cunoștințelor reprezintă un domeniu
proprietar de cercetare, iar în 2004 a realizat prima analiza asupra practicilor de managementul
cunoștințelor în organizațiile publice din țările membre OECD.
Factorul uman:
• Dezvoltarea unei culturi organizaționale propice pentru managementul cunoștințelor este cea mai
importantă și dificilă provocare în managementul cunoștințelor. Succesul inițiativelor de managementul
cunoștințelor depinde de motivația, disponibilitatea și abilitatea angajaților de a răspândi și face schimb
de informații.
Procesele:
În ceea ce privește procesele și tehnicile pentru managementul cunoștințelor pot fi identificate
următoarele etape:
• Identificarea - determinarea competențelor cheie, recunoașterea domeniilor de cunoștințe și
recunoașterea capacităților strategice, stabilirea nivelului de expertiză pentru fiecare domeniu de
cunoștințe și concentrarea pe crearea unor legături între cunoștințele existente și cele necesare.
• Capturarea - încercarea de a obține cunoștințele necesare din surse interne și externe,
formalizarea lor și clasarea cunoștințelor obținute.
• Selecția - aprecierea valorii cunoștințelor colectate și formalizate și filtrarea lor pentru obținerea
de cunoștințe potrivite.
• Tehnologia:
Tehnologia este un factor important utilizat în toate procesele de management a cunoștințelor. În prezent, pe
piață există nenumărate soluții tehnologice pentru managementul cunoștințelor. Pentru alegerea unei tehnologii
potrivite ar fi necesare următoarele acțiuni:
• Identificarea soluțiilor hardware și software potrivite pentru managementul cunoștințelor și asigurarea că
tehnologiile utilizate se potrivesc angajaților și proceselor din organizație.
• Crearea unei infrastructuri tehnologice prin identificarea necesităților angajaților în materie de resurse, cunoștințe
și procese.
• Implementarea în organizație a tehnologiilor intranet și de comunicație în vederea încurajării proceselor de
răspândire a cunoștințelor (e-mail, liste de discuții, chat, audio și videoconferințe).
• Crearea unui portal de cunoștințe accesibil prin intranet.
 De ce avem nevoie de organizații publice?

• Atunci când vorbim de organizaţii publice ne referim la administraţia publică (centrală sau
locală) şi la instituţii economice aflate sub controlul statului. Anumiţi autori (Nutley şi Osborne,
1994) sugerează că organizaţiile publice sunt organizaţii non profit responsabile în faţa
parlamentului (de unde le derivă, în ultimă instanţă, puterea).
• Organizaţiile non-guvernamentale (ONG) nu se încadrează în mod direct în această descriere,
dar deţin calitatea de organizaţii non-profit, fapt ce le plasează în mare măsură în sfera
managementului public.
 Sistemul public în România
Analiza PEST a managementului public din România reprezintă un instrument de analiză a factorilor conjuncturali externi în care
operează instituţia: politic, economic, social şi tehnologic. Aceştia arată impactul şi tendinţele generale ale celor patru factori, stimulatori majori
ai schimbării.

Factorul politic este materializat:

- prin cadrul legislativ în care funcţionează instituţia, politicile, strategiile guvernemantale şi programele de guvernare;.
- prin stabilitatea politică încă slabă la nivelul instituţiilor publice şi lipsa unei apartemenţe clare la o anumită doctrină politică a managerilor
sistemului public; (permanenta migraţie a politicienilor de la un partid la altul).
Factorul economic:
- reprezintă componenta variabilă care include mediul de afaceri şi investiţional, programele de finanţare, adoptarea unor strategii fiscale la nivel local,
politicile micro şi macro-economice. Crearea de programe capabile să atragă fondurile structurale corelată cu utilizarea eficientă a celor deja atrase pot
creşte performanţă economică a administraţiei publice.
Factorul social - ansamblul de valori, atitudini, tipologii şi caracteristici demografice care conferă o notă de specificitate mediului extern. Gradul de
ocupare a forţei de muncă, şomajul, protecţia socială pot influenţa la rândul lor activitatea instituţiei care este interfaţa Guvernului în teritoriu în ceea ce
priveşte politicile publice sectoriale. Calitatea serviciilor prestate populaţiei determină atitudini, poziţii şi reacţii creionând, funcţie de acestea un mediu
„ostil sau prietenos” desfăşurării activităţii. Deloc de neglijat este contribuţia societăţii civile în procesele decizionale, fondată pe criterii participative şi
transparente care pot orienta actul administrativ spre satisfacerea concretă a nevoilor sociale.

Factori tehnologici - forţele tehnologice care influenţează activitatea instituţiilor publice sunt dezvoltarea tehnologiilor IT ce pot reduce
costurile instituţiei prin aplicarea celor mai bune tehnologii şi soluţiile software cu utilizarea în administraţie care cresc cererea şi oferta de
servicii.
 Analiza SWOT a scos în evidenţă punctele tari şi punctele slabe din organizarea şi funcţionarea instituţiei, oportunităţile momentului
precum şi ameninţările la adresa instituţiei astfel încât să adaptăm punctele tari la oportunităţi, să reducem la minimum ameninţările şi să
eliminăm punctele slabe.

Puncte tari: adoptarea celor mai eficiente metode de fidelizare a angajaţilor; deschiderea permanentă spre înnoire şi perfecţionare; capacitate de
adaptare ridicată a resurselor umane la structurile funcţionale specifice reformelor care au avut loc în România; receptivitate şi adaptabilitate la
modificările cadrului legislativ şi la diversitatea sarcinilor de serviciu; autoritatea instituţiei; expansiunea sectorului IT.
Punctele slabe: dificultăţi întâmpinate în aplicarea funcţiilor managementului; neaplicarea managementului calităţii totale; personal insuficient în
raport cu volumul sarcinilor atribuite; fonduri insuficiente pentru formare profesională; concentrarea pe rezolvarea unor activităţi nerelevante mari
consumatoare de timp; în managementul instituţiilor publice primează în foarte multe cazuri interesele personale nu cele ale comunităţii; eficienţa
scăzută a utilizării resurselor alocate; lipsa unor strategii de marketing; imposibilitatea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate pentru a deveni
solicitanţi în cadrul programelor de finanţare comunitară; nivel de trai scăzut în comparaţie cu alte state membre ale Uniunii Europene;

Oportunităţi: beneficii rezultate din experienţa statelor membre UE; dezvoltarea continuă a parteneriatului public-privat; existenţa fondurilor
europene destinate dezvoltării instituţionale; cooperarea cu alte ţări pentru formarea personalului din administratia publică prin stabilirea de
parteneriate; accesul funcţionarilor/managerilor publici la obţinerea unor burse guvernementale în străinătate.

Ameninţări: gradul ridicat al migraţie funcţionarilor publici în alte sectoare birocraţie excesivă; capacitate limitată de implementare a
politicilor publice; schimbarea partidelor de la guvernare; instabilitate legislativă; implicarea ridicată a forţelor politice în managementul
public; nivelul diferenţiat de de dezvoltare pe regiuni economice urban/rural.
Concluzii
 Bibliografie

• Management%20public_2013.Pdf
• “Aspecte ale managementului cunostintelor in sectorul public” -
http://ramp.Ase.Ro/_data/files/articole/5_03.Pdf
• Http://www.Miteapl.Ro
• Managementpublic.Pdf
• Mutatii semnficative in mg public si in romania
VA MULTUMIM