GRANULOPOIEZA

Definiţie – totalitatea precursorilor şi a celulelor adulte neutrofile, eozinofile,

bazofile ce pot fi recunoscute sau nu morfologic

Crs.5
FSC-GM (18-28KDa) → produs de mastocite, limfocite T, celule

endoteliale, fibroblaşti, celule epiteliale timice

↓ prin stimulare cu TNF-α, IL-1, lipopolizaharid

CFC-GEMM ↓

CFC-EB ↓

CFC-Meg ↓

CFC-Eo ↓

CFC-GM

- la şoarece – deficitul în FSC-GM – susceptibilitate crescută la infecţii cu

microorganisme obligat intracelulare
 FSC-G → produs de monocite, macrofage, celule
endoteliale, fibroblaşti
→prin inducerea IL-1, TNF-α, endotoxina
→gena – crs.17
- Model animal – deficienţa → neutropenie+lipsa neutrofiliei ca
răspuns la infecţii

Utilizarea în terapie
- Neutropenia cronică severă, neutropenia ciclică
- Mobilizarea CSP în circulaţie ( transplant)
- Tratamentul LAM, SMD + citozin arabina
Seria granulocitară neutrofilă
Morfologie
Mieloblastul – 10-18 μ
- nucleul rotund, ovalar ocupă aproape toată
celula;cromatina fin dispersată, nucleoli 2-5 vizibili
- citoplasma bazofilă cu/fără granulaţii azurofile
- m.e. – numeroşi ribosomi liberi, mitocondrii mici
numeroase
Promielocit - 12-25μ
- nucleul rotund, oval, cromatina fină, nucleoli vizibili 1-3
- citoplasma abundentă cu granulaţii azurofile, zona clară
perinucleară, bazofilă
- m.e. – aparat Golgi bine dezvoltat
- lisosomi- 0,8μ, granulaţii azurofile (mucopolizaharide
sulfatate) , peroxidaze, hidrolaze acide, proteaze, proteine bactericide,
granulaţii primare, “granulaţii toxice”
Mielocitul – 12-18μ
- nucleul excentric, rotund, oval, cromatina mai condensată,
fără nucleoli
- citoplasma slab bazofilă, granulaţii azurofile+granulaţii secundare
neutrofile (FAL+)
- reticul endoplasmic, ribosomi, mitocondrii reduse
- se termină sinteza granulaţiilor specifice
Metamielocitul – 10-18μ
- nucleu încurbat, cromatina densă, fără nucleoli
- citoplasma roz-pal cu granulaţii specifice
Nesegmentatul – 16-18μ
- nucleul – bandă mai îngustă,cromatina densă
Neutrofilul segmentat - 15μ
- nucleu lobat( max. 5 lobi), cromatina densă, apendice
nuclear (sex feminin)
- Citoplasma – roz
- granulaţii – azurofile – foarte rare(m.e.)
- specifice secundare – brune
- terţiare – nu au peroxidază
- au fosfatază acidă, arilsulfatază,
glicozaminoglicani
- vezicule – hidrolaze, elastaze, fosfataza acidă
- microtubului+filamante – importante pentru fagocitoză
- Mişcări –”dezordonate” şi ” orientate”
- Receptori pentru IgG, C3a,C5a
Ciclul de viaţă
-etapa medulară – proliferare, maturare, stocare a celulelor devenite

adulte
-etapa sanguină -de transport către zonele unde sunt chemate
-etapa tisulară – de exercitare a funcţiilor specifice
Etapa medulară – 14 zile
- Compartimentul proliferativ (mitotic) – 4-7 mitoze - 6 zile
- mieloblast, promielocit,
mielocit
- Compartimentul de maturare şi rezervă – metamielocit,
nesegmentat, neutrofil segmentat
- 6-9 zile
- se poate scurta la 3 zile
Etapa sanguină
- Sector circulant şi marginal
- PNc+PNm=10% din PN stocate în măduvă
- Timpul de tranzit de 6-9 ore- toate neutrofilele din sânge se schimbă
de 3-4x /24 ore
- Exerciţiul fizic, stress-ul, adrenalina – demarginalizarea PN
- Glucorticoizii – cresc eliberarea PN din rezerva medulară
- scad numărul de PN ce trec către ţesuturi – scade
apărarea antiinfecţioasă
Etapa tisulară
- Funcţia exercitată la nivel tisular
- Supravieţuieşte 4-5 zile, nu revine în circulaţie
- Migrează către zonele cu maximă expunere a organismului la contactul cu
mediu extern- TR,TD, TU, pielea, cavitatea bucală, ficat
Reglarea granulopoiezei neutrofile
- Stimularea – CFC-GM, CFC-G prin FSC-GM, FSC-G
- în infecţii şi inflamaţii – limfocit T activat
↓
macrofage activate→IL-1
IL-6→ ↓
celule endoteliale şi
fibroblaşti → sinteza factori stimulatori
- Inhibiţia producţiei de PN – macrofagul – eliberează PGE care inhibă FSC-
GM
- PN acţionează inhibitor asupra mieloblastului şi precursorilor proliferativi
prin intermediul chalonelor
- Factorul de eliberare a neutrofilelor+IL-1- în infecţii stimulează descărcarea
din rezervele medulare
Funcţiile granulocitelor neutrofile
Fagocitoza
Activitatea secretorie
Fagocitoza
-prima linie de apărare a organismului
La care participă şi factori extracelulari – bacterii, produşi bacterieni
- complexe Ag-Ac
- produşi de degradare tisulară
- enzime coagulare+fibrinoliză
-mediatori ai inflamaţiei
Recrutatea şi mobilizarea către un focar
1. Atragerea prin agenţi chimiotactici
2. Marginalizarea şi aderarea PN de celulele endoteliale (molecule de
adeziune)
PN- integrine- ICAM-1- moleculă intercelulară de adeziune
- Selectine –ELAM-1- moleculă endotelială de adeziune
Celula endotelială – liganţi – VCAM – 1 – moleculă celulară vasculară
de adeziune
3. Dirijarea – prin chemochine α – IL-8, factorul 4 plachetar
ß (monocit) – MCP-1- proteina
chemotactică monocitară
- MIP -1- proteina
inflamatorie macrofagică
PN- eliberează un factor imobilizator care-l împiedică să părăsească
focarul
Opsonizarea -precede fagocitoza
- opsoninele – molecule de IgG sau C’ (C5a)
- punţi între PN şi bacterie
- izolată din ser o leucokinină -tuftsin sintetizat în splină-
susceptibilitatea la infecţii a celor cu splenectomie, patologie splenică.
4. Fagocitoza – leucotaxia (leucotropismul), ingestia, bactericidia(digestia)
Leucotaxia – emitere de pseudopode
- viteza – 19-35μm/min
- influenţată de pH, temperatura, presiune osmotică
Ingestia particulelor- pseudopode – formează o veziculă digestivă prin
invaginare
- granulaţiile citoplasmatice fuzionează cu vezicula
formând fagozomul
Bactericidia – granulaţiile secundare primele ( FAL, lizozim, lactoferina)
- apoi granulaţiile primare – hidrolaze acide, peroxidaze,
proteaze
distrugerea – proces dependent de O2 - apariţia de superoxizi toxici
superoxid dismutaza ↓
O2+H2O2→O +H2O
↓
+mieloperoxidaza,
halogeni-compuşi bactericizi
- sisteme neoxidante- proteaze lizozim, lactoferină
Eliminarea – bacterioliza terminată – fagozomul se deschide spre exterior
După fagocitoză dispar granulaţiile specifice din citoplasmă.
Activităţi secretorii
- Transcobalamina I
- Α1globulina
Seria granulocitară eozinofilă
Morfologie –mielocitul eozinofil – granulaţii mari, egale, rotunde, roşu-
portocaliu, 0,5 – 1,5μ
- m.e. – granulaţiile formate dintr-un corp
central dens, matrice, membrană cu dublu strat
- conţin 4 proteine bazice
- proteina bazică majoră- leziuni
endocard şi epiteliu respirator la cei cu astm
- proteina cationică eozinofilă- activează
FXII, plasminogenul- tromboembolii
- neurotoxina derivată din eozinofil
- peroxidaza eozinofilului – acţiune
toxică asupra helminţilor
PNEo – nucleul 2 lobi,”în desagă”
- granulaţiile specifice
Receptorii exprimaţi pe eozinofil
- Pentru Ig G,A,D,E
- Pentru mediatori solubili , IL-5
- Fracţiuni ale C’
- Receptori de adeziune
- De aderare pe proteine extracelulare – fibronectina, colagen,
hialuronat
Membrana bogată în lizofosfolipaze – enzime ce cristalizează – cristale
Charcot-Leyden
Pot sintetiza leucotriene, PG
Cinetica eozinofilelor
-CFC-Eo – stimulată de IL-5 –secretată de LT-CD4, ce are acţiune
citotoxică – citotoxicitatea eozinofilului asupra helminţilor şi celulelor
tumorale; factor II de creştere a LB produs de LT; IL-3, FSC-GM
- Timpul de tranzit – 11 zile – 2,5 zile destinate compartimentului de
maturare
- în sânge -3-8 ore
- în ţesuturi
Sedii preferate – organele cu epiteliu în contact cu mediul extern – piele,
plămân, tract GI
Funcţiile granulocitului eozinofil
- Fagocitoza – aceeaşi secvenţă de la neutrofil
- dar, factorii chimiotactici cei mai activi sunt complexele
Ag-Ac
- inhibitor al degranulării mastocitelor
- rol în reacţiile imune de limitare a leziunilor produse de
complexele imune neutralizând histamina, 5-hidroxitriptamina,
bradikinina
- mai puţin activ asupra bacteriilor şi fungilor
- citotoxică- antiparazitară, proteina bazică majoră
 Seria granulocitară bazofilă
CFC-Ba
↓ ← KL- kit ligand –citokina, factor de creştere al
mastocitelor
Bazofile +mastocite
Morfologia
Mielocitul – identificabil după granulaţiile specifice care NU respectă
nucleul–de dimensiuni variabile, albastru-violet
hidrosolubile-se pot spăla în timpul colorării
formate din aparat Golgi
PNBazofil – granulaţii metacromatice numeroase
- nucleul situat central, segmentat
- poate migra în ţesuturi (mai lent)
Mastocitul – celula din ţesuturi – mai mare decât bazofilul din sânge
- nucleu nesegmentat
-granulaţii mai mici şi numeroase
Echipamentul de mediatori
- Mediatori majori preformaţi şi depozitaţi în granulaţii, alţii sintetizaţi
- histamina
- bradikinina
- ß-glucuronidază şi elastază
- proteina majoră bazică
-leucotriene
- heparina
- Factori chemotactici pentru Eo şi PN
- Eliberaţi prin degranulare lentă 6-7 min. - Stimulare Ig E –
dependentă
rapidă 10 sec.favorizată de prezenţa
Calciului intracelular
Ciclul de viaţă – puţin cunoscut
CFC-Ba←IL4, IL3 ←LT
↓Ba
- Mastocitele sunt produse în măduvă şi ajung în ţesuturi traversând
sângele în cantităţi foarte mici
-înrudirea dintre bazofil şi mastocit – prezenţa granulaţiilor bazofile
- histamine
-receptori IgE de mare afinitate
-diferenţiere – mastocitul nu circulă în sânge + durata de viaţă mai
lungă
Funcţiile
- Fagocitoză redusă
- Degranularea – cea mai importantă
- se produce în întraga celulă
- eliberarea mediatorilor
- degranularea anafilactică – receptorii cu afinitate pentru IgE –
eliberarea de mediatori şi substanţe vasoactive proinflamatorii
-mastocitul activat – rol în inflamaţie
- angiogeneză
-remodelare osoasă
- ateroscleroză
- antitumorală
 Seria monocito-macrofagică

Sistem macrofagic, sistem reticuloendotelial(SRE)

Sistem reticulohistiocitar(SRH), sistemul fagocitelor mononucleare

Definiţie - totalitatea celulelor din măduva osoasă, sânge şi ţesuturi înalt

specializate în apărarea organismului
- linie celulară continuă – monoblast, promonocit, monocit,
macrofage( histiocite)
1892 – Metchinikoff – microfage- fagocite polinucleare
-macrofage- fagocite mononucleare – sistem
macrofagic
1924 –Aschoff – concept de SRE - în sens strict – celulele reticulare
- reticuloendoteliale
- celulele Kupffer
- în sens larg – histiocitele
- splenocite, monocite
1949 – Thomas – SRH
1969 – van Furth şi Langevoort (OMS) – sistem al fagocitelor
mononucleare
- criterii – ciclul de viaţă – origine
- cinetica
- distrugere
- structura
- funcţia
celulele progenitoare m.o
promonocite m.o
monocite m.o.+s.p.
macrogfage
Excluse – celulele reticulare
- celulele endoteliale
- fibroblaştii
Morfologie
Monoblaştii ~ mieloblaşti
Promonocite - foarte rare pe frotiu medular
- 10-20μ
- nucleu mare, rotund, ovalar, nucleoli
-citoplasma bazofilă fără granulaţii azurofile
- citochimie – esteraze nespecifice
- peroxidaze
-fosfataza acidă
-arilsulfatază
Monocitele – sânge,ţesuturi, cavităţi
- 10-15μ
-nucleul – ½ din suprafaţa celulei
- reniform, incizuri, rotund, patrulater
- cromatina”fin pieptănată”
- fără nucleoli (sinteza ADN redusă)
Citoplasma – etalată
- abundentă
-fumuriu scămos
- granulaţii azurofile
- vacuole – frecvent
Microscopia în contrast de fază – aderenţa la sticlă
- mişcare cu văluri citoplasmatice
Microscopia electronică cu transmisie – 1-2 nucleoli
- mulţi ribosomi
- granule -dense – Px + /-
- esteraze nespecifice+

inhibabile cu NaF
-lizozim+
Macrofagele – 25-50μ
- nucleul excentric oval, reniform
frecvent 2 nuclei
structura cromatiniană fină densificată la
periferie
1-2 nucleoli
- citoplasma amplă, etalată, gri-pal
granulaţii – lizozomi modificaţi asemănători
granulaţii azurofile din neutrofile (enzime hidrolitice)-fagocitoză
- absenţa fosfastazei alcaline
- aderă la sticlă
-vacuole contractile
- m.e. – aspect de meduză, organite celulare foarte bine
dezvoltate
- microscopia în contrast de fază – etapele de trecere
de la monocit la macrofag- celula creşte în dimensiuni, emit
numeroase pseudopode , devin multinucleate, multe mitocondrii,
lizozomi.
Reacţii citochimice – similare cu monocit
Receptori de suprafaţă – Fc, MAC-1, CD4, C’, oligozaharide

Ciclul de viaţă –
CSP
↓
CFC-GEMM
↓
CFC-GM
5-7zile ↓ factori de creştere IL-3, FSC-GM
CFC-M (sau G)
↓ FCM-factorul de creştere a monocitelor
orientează către CFC-M
monoblast
↓
promonocit (compartiment proliferativ)
5 zile ↓
monocite medulare 7,3x109 în măduvă
↓
sânge
Adult normal – 1-9%
- 400±250/mm3
La copii – 9% -750-800/ mm3
Circuitul este unidirecţional – măduvă – sânge – ţesuturi
- în sânge 3 zile – ţesuturi
Migrarea spre ţesuturi – sub acţiunea moleculelor de adeziune din
diferite ţesuturi, sub controlul citokinelor
În ţesuturi – proces de hipermaturare – de 5-10x mai voluminoase
- creşte capacitatea de
fagocitoză
- creşte conţinutul în enzime
- creşte numărul de mitocondrii
- dezvoltă aparatul Golgi
Macrofagele tisulare (fixe)– realizează populaţie heterogenă
- emit ramificaţii fine (dendrite) devenind fixe, dar
nu permanent
- aspecte diferite în diferite ţesuturi
Celulele Langerhans – Langerhans,1868 iniţial în epiderm
- migrează, foarte răspândite
- originea medulară demonstrată cu markeri
cromosomali de sex la bolnavi cu transplant de măduvă allogenă
Macrofagele hepatice şi pulmonaremai sunt capabile de sinteză de
ADN – reacţii histiocitare locale
Macrofagele trăiesc în ţesuturi câteva luni
Distrugerea lor se face mai ales la nivelul alveolelor pulmonare şi
lumenului intestinal
Macrofagele libere - peritoneu, pleură, sinovială
- ţesuturi conjunctive
Reglarea producţiei de de fagocite mononucleare
- factori stimulatori / inhibitori
- Inhibitori – PGE
- FSC-M –reglatorul zilnic al producţiei de mononucleare
Funcţiile monocitomacrofagelor
- Funcţia cognitivă
- “ Activarea“prin diverşi stimuli
- Activitatea bactericidă
- Modularea răspunsului inflamator
- Iniţierea şi modularea răspunsului imun
- Controlul granulopoiezei şi eritropoiezei
Funcţia cognitivă
- La om – distinge self-ul de non-self
self-ul senescent şi neoplazic de self-ul normal
- Legată de prezenţa pe suprafaţa macrofagelor a receptorilor pentru
Ig, C’, limfocite, complexe imune
Activarea
-macrofagele se pot găsi în 3 stări –repaus, activate, hiperactivate
Activarea –prin stimuli diverşi – LT sensibilizat specific eliberează
limfokine (interferon γ)
interferon γ + FSC-GM - activare macrofag – intens fagocitantă şi
secretantă
care intervine în apărarea antiinfecţiosă
indepărtarea detritusurilor
modularea inflamaţiei
îndepărtarea celulelor senescente
rejectarea celulelor tumorale
- În absenţa limfokinelor – agenţii infectanţi nu sunt distruşi în
interiorul macrofagelor ci se pot multiplica
- Macrofagul poate secreta ~ 100 substanţe
Procesul de hiperactivare( lipopolizaharide microbiene, unele limfokine)
- mărirea capacităţii de ingerare şi digestie a
microorganismelor şi a paraziţilor
- efecte citolitice,citotoxice asupra celulelor tumorale
Activitatea bactericidă
Macrofagele activate omoară germenii fagocitaţi prin peroxizi de
hidrogen, superoxizi şi radicali hidroxilici
- În urma activării pot elibera substanţe toxice pentru organism –
inactivare prin factor de transformare ß
- Microorganisme fagocitate preferenţial de macrofage
Listeria
Salmonella
Brucella
Mycobacterium
Toxoplasma
Legionella
Trypanosoma
fungi
- Secretă substanţe citotoxice care devin semnale chemotactice
pentru neutrofile
Modularea răspunsului inflamator
- Inflamaţia acută – atrage granulocitele, determină febra,
interacţionează cu PMN,PNE, mastocite
- Inflamaţia cronică – secretă factori de coagulare şi fibrinoliză
Proteinaze neutre, agenţi ce stimulează proliferarea fibroblaştilor şi a
celulelor endoteliale ,“ curăţire”
Iniţierea şi modularea răspunsului imun
- Celule prezentatoare de antigen pentru LT – molecule de clasa II
HLA (restricţia T4 hrlper)
- Clasa I HLA –restricţia

CD8
- Îndepărtarea celulelor sanguine senescente şi anormale
- macrofagele din splină (“ celulele litoral”) – sechestrează şi
distrug eritrocitele bătrâne sau patologice după ce au fixat cantităţi
crescute de Ig recunoscute de receptorul Fc de pe macrofag
- in vitro are capacitatea de a distruge celulele tumorale prin
substanţele secretate: FSC-GM,FSC-M, IL.
Mieloblast
Monoblast
Monoblast
Promonocit