Limfocitoze benigne

Limfocitoza infecţioasă acută (boala Smith, limfocitoza acută benignă

asimptomatică)

- Smith, 1941
Definiţie – boală epidemică cu evoluţie benignă, spontan autolimitată, de etiologie
necunoscută
- copil în primii 10 ani de viaţă
- leucocitoză cu limfocitoză
Etiologia – probabil virală
- adenovirusuri, enterovirusuri
Tablou clinic
- Majoritatea cazurilor –asimptomatici – descoperiţi ocazional
Incubaţia - 12-21 de zile, asimptomatică
Perioadă de invazie (12-24 ore) – debut pseudogripal
Perioada de stare – până la 15-20 zile
- necaracteristic : - febră, sdr. digestiv (greţuri, vărsături, diaree 1-3
zile, dureri abdominale→abdomen acut)
- rinofaringită
- rash fugace
- sdr. neurologic- meningoencefalită
- nu prezintă adeno-, hepato-splenomegalii
Diagnosticul de laborator
Hemograma – hiperleucocitoză – 30.0000 -40.000/mmc, 100000/mmc
- cedează în 3-7 săptămâni
- în formula leucocitară predomină limfocitele mici,
persistă 15-30 zile până la 2-3 luni
- eozinofilie
- TR+GR= normale
Medulograma - normală
- sau limfocitoză moderată – 30-40%
Limfocitele – aspect morfologic normal, predominant T
VSH- normală sau uşor crescută, 15-30 mm/h
Electroforeza – creşterea α2 şi γ- globuline
Diagnosticul diferenţial
- Mononucleoza infecţioasă
- LLC
- LAL
- Tusea convulsivă
- Limfocitoza din rubeolă, rujeolă
Evoluţia - benignă

Sindroame mononucleozice
Definiţie – prezenţa ,în sânge, organe limfoide şi măduva osoasă , unor celule limfoide mari,
cu citoplasma hiperbazofilă. Sunt celule foarte heterogene, seamănă morfologic cu
celulele limfoide transformate in vitro în prezenţa fitohemaglutininei sau a unui antigen.
MI (mononucleoza infecţioasă)+ reacţii imunologice nespecifice
MI
- Boală infecţioasă acută, limfoproliferativă cu evoluţie benignă,
spontan autolimitată
- Copil mare+adult tânăr
- Cauzată cel mai frecvent de VEB(virusul Ebstein-Barr)
- Caracterizată prin – sdr infecţios, sdr hematologic, poliadenopatie, splenomegalie
1885 – Filatov, “ limfadenopatia idiopatică a copilului”
1889- Pfeifer – la copii- “febra ganglionară “
1907 – Turck- “ limfocitoză subleucemică”, “leucemie limfatică falsă”, “leucemie
benignă”
1923- Sprunt şi Evans – mononucleoză infecţioasă – mononucleare atipice
caracteristice bolii
Serul celor mai mulţi pacienţi cu MI conţine anticorpi care se leagă de eritrocitele altor
specii (cal, oaie) – anticorpi heterofili -1924- Hăngănuţiu, 1932-Paul şi Bunnell
Epidemiologie
- Răspândire pe tot globul, mai rară în ţările dezvoltate
Noile Hebride – sugarii înfectaţi până la 1 an cu VEB – obiceiul mestecării în gură a
alimentelor
Zona Nilului de Vest – limfom Burkitt endemic, infecţia primară la majoritatea
sugarilor până la 4 luni
- Până la 2 ani 81% au trecut prin infecţia cu VEB, majoritatea asimptomatici
- nr. mare de cazuri -15-25 ani (forme manifeste); neobişnuită peste 30 de ani
Transmitere - salivă, contact direct “boala sărutului”,
- aerogenă
- secreţii vaginale
- transfuzii
Patogenie
- VEB tropism pentru limfocit B (CD21) – tine şi de starea fiziologică a limfocitului B-
→ limfocitele în repaos sunt mai receptive la infecţie
- existenţa unei proteine pe suprafaţa celulelor epiteliale , omolog al CD21;
celulele epiteliale mai puţin diferenţiate
- După intrarea în celulele epiteliale ale orofaringelui +limfocite B inel Waldayer
→LB infectate diseminează în tot sistemul limfoid şi declanşează răspuns
policlonal al LT , populaţia de LT activate sunt LTH, LTSupresor/citotoxice –
distrug LB tonsilare infectate şi determină o faringită severă
- peste 50% din leucocite sunt limfocite , peste 20% sunt limfocite
activate → LT
- Are loc şi stimularea umorală- Ac heterofili şi autpoAc+ răspuns specific: anticorpi
anti –VCA (capsida virală), anti-EA (antigen precoce, proteine non structurale,
debutul replicării virale), anti-EBNA (Ag nuclear)
- Apar Ac heterofili – după 7-21 zile de la debutul bolii la 90% din pacienţi şi pot
persista până la 1 an
- Datorită activării policlonale a LB apar şi autoanticorpi: anti gp plachetare, anti
antigene nucleare, anti-eritrocitari- anemie hemolitică autoimună
Secvenţa apariţiei Ac:
- Boală acută la debut – IgG+IgM anti VCA ; IgM persistă doar câteva luni, IgG
toată viaţa
- Anti-EA – după IgG anti-VCA
- persistă ani
- anti-EBNA – după faza acută şi persistă toată viaţa
Anomaliile hepatice- colestatice sau hepatocelulare
- infiltrate perivasculare
Tabloul clinic
Perioada de incubaţie - 4-50 de zile
Perioada de invazie – subfebrilitate/ febră, cefalee, greţuri, vărsături , disfagie
Perioada de stare – 4-20 zile
- triada – febră+angină+limfadenopatii/splenomegalie
- Angina – eritemato-edematos
- pultacee
- Limfadenopatiile laterocervicale, submandibulare, etc
- Splenomegalia apare după adenopatii – 2-3 cm sub rebord
- Hepatomegalia – moderată, rar asociată cu icter
- Astenie marcată
Forme clinice
După gravitatea bolii:
- Inaparente, subclinice
- Monosimptomatice
- Atipice – cardiomediastinopulmonare, abdominale- abdomen acut
- Grave – confundabile cu leucemia monocitară:
- sdr hemofagocitic viral – proliferare histiocitară cu hemofagocitoză
marcată – la imunodewprimaţi
- sdr limfoproliferativ legat de sex – MI severă+imunodeficienţă
dobândită. Bărbaţi – necroză hepatică extinsă (deces)
După evoluţie:
- Forme acute, subacute
- Sdr mononucleozic cronic – oboseală severă peste 6 luni
Diagnosticul de laborator
Hematologic
- Limfocitoză peste 60% cu 10-20% limfocite mari, activate; în primele zile număr
de leucocite normal sau uşor scăzut dar creşte repede , încât după prima săptămână
ajunge la 10000-20000/mmc iar în săptămâna a3-a peste 30.000 – scad treptat în 2-
12 săpt.
- formula leucocitară – reacţie mononucleozică şi neutropenie relativă sau
chiar absolută
- limfocite +monocite= 60-80% , majoritatea de aspect
normal, 10-30% atipice, aspect general heterogen. Morfologic aceste celule – greu
de încadrat – limfocit, monocit, plasmocit
- 16-30µ
- citoplasmă abundentă, hiperbazofilă mai intens la periferie
uneori vacuolizată
sau cu mici granulaţii azurofile
- nucleu de talie mare, rotund, reniform, ovalar; uneori excentric
-cromatina densă, uneori asemănătoare monocitelor, arareori nucleoli
Numărul creşte după 5 zi de boală, maxim 7-10 zile, dispar după 1-2 luni.
Măduva osoasă
- Modificări necaracteristice – de tip reacţional – creşterea limfocite, plasmocite,
monocite şi peste 10% mononucleare atipice hiperbazofile
VSH - crescut
Diagnostic serologic
Teste nespecifice
- MI test- test calitativ, de aglutinare pe lamă – ser bolnav +eritrocite de cal
formolizate
- Testul Hăngănuţiu Paul Bunnell – Ac heterofili
Teste specifice
- Anti VEB
Examen biochimic
- Creşterea βşi γglobulinelor
- transaminaze, LDH, FAL crescute
Alte etiologii ale MI
- VCM – formă tifoidică, febră, astenie, anorexie, diaree
- Adenovirus
- Herpes simplex
- Primoinfecţia HIV
- Toxoplasma gondii
Diagnostic diferenţial
- Angina
- Febra+splenomegalie – limfom, LED
- Adenopatia – boala Hodgkin
- Adenopatia+limfomonocitoză – TBC, rubeola, etc
- Hiperleucocitoză cu limfomonocitoză - Limfocitoza infecţioasă acută benignă
- LLC, LA monocitară, etc
Evoluţia
- Evoluţie benignă autolimitată în peste 95% din cazuri
- Reacţia HPB- negativează în 2-3 luni