KINETOTERAPIA ÎN

DEFICIENŢELE
BAZINULUI ŞI
ŞOLDULUI

CURS NR. 9
DEFICIENTELE BAZINULUI

Diagnosticul de deficienţă a
bazinului se stabileşte când se constată
modificări morfologice în privinţa
formei, dimensiunilor şi înclinării.
Mărimea şi forma bazinului suferă
transformări cu vârsta şi sexul. Foarte
îngust şi înclinat anterior la copiii mici
de ambele sexe, bazinul se dezvoltă
rapid, mai ales la fete în preajma
pubertăţii. Astfel, la femei apare mai
larg, cu diametrele bitrohanterian şi
biiliac mai mari şi cu strâmtoarea
superioară mai ovală în sens
transversal.
 Diagnosticul de deficienţă a
bazinului se stabileşte când se constată
modificări morfologice în privinţa
formei, dimensiunilor şi înclinării.
Mărimea şi forma bazinului suferă
transformări cu vârsta şi sexul. Foarte
îngust şi înclinat anterior la copiii mici
de ambele sexe, bazinul se dezvoltă
rapid, mai ales la fete în preajma
pubertăţii. Astfel, la femei apare mai
larg, cu diametrele bitrohanterian şi
biiliac mai mari şi cu strâmtoarea
superioară mai ovală în sens
transversal
 CLASIFICARE
1. Modificările formei constau în:
 bazin turtit anteroposterior sau
transversal;
 bazin asimetric;

 bazin trilobat.

2. Modificările dimensiunilor bazinului

dau aspectul de:
 bazin mare

 bazin mic.
 CLASIFICARE

3. Modificările de înclinare se produc în

cele trei planuri anatomice:
 sagital modificând gradul curburii
lordotice de la nivel lombar:
- înclinare anterioară-anteversie;
- înclinare posterioară-retroversie;
 frontal determinând asimetrii ale
şoldurilor: înclinare laterală-
lateroversie;
 transversal: rotaţie în jurul axului
vertical determină asimetria şoldurilor
orientând unul înaintea celuilalt,
facilitând apariţia unei scolioze.
Modificările bazinului duc la
modificarea aspectului abdomenului şi
regiunii fesiere.
 CLASIFICARE
Bazinele patologice au fost clasificate de
Rebedea T şi cuprind 6 grupe:
 grupa I - bazine deficiente prin
mobilitate exagerata fiind insotite si de
alte deformaţii scheletice ca urmare a
rahitismului, scheletul fiind mai maleabil
deformându-se uşor sub influenţa
presiunilor.
 grupa II – bazine deficiente prin leziuni
ale coloanei vertebrale, numite şi bazine
vertebrale, deformaţiile coloanei
modifică centrul de greutate producându-
se astfel bazine de tip cifotic, lordotic,
scoliotic sau combinaţii ale acestora.
 grupa III- bazine viciate prin leziuni ale
membrelor inferioare- bazine de
schiopătare. Presiunea pe membrele
inferioare se transmite anormal la nivelul
centurii pelvine producându-se leziuni
asimetrice: osteoartrita şoldului, luxatia
congenitală de şold.
 CLASIFICARE
 grupa IV – bazine deficinte produse de
anomalii în dezvoltarea iniţială a oaselor:
prin exces sau prin oprire în dezvoltare a
oaselor (bazin infantil, bazin
achondroplazic, bazin oblic ovalar, bazin
despicat anterior sau posterior, bazin viciat
prin oprirea în dezvoltarea a sacrului).
 grupa V – bazine obstruate de coloana
vertebrală (spondiloliză, spondilolistezis).
 grupa VI – bazine obstruate de tumori sau
fracturi.
Bazinele rahitice ocupă aproximativ 90% din
totalul bazinelor patologice.
O clasificare mai simplă împarte bazinele
deficiente în două categorii:
 bazine îngustate;
 bazine deformate.

In deficienţele bazinului tratamentul este

etiologic şi simptomatic deoarece cele mai
frecvente deficienţe la acest nivel sunt
secundare.
  
DEFICIENŢELE MEMBRELOR INFERIOARE

Aceste deficiente afectează atât

copiii cât şi adulţii fiind destul de
mult intâlnite. Se localizează la
nivelul celor trei articulaţii principale:
şold, genunchi, gleznă.
DEFICIENŢELE ŞOLDULUI
Şoldul reprezintă segmentul de
trecere dintre bazin şi membrele
inferioare. Relieful este mai
accentuat la fete din cauza
dimensiunilor mai mari ale bazinului.
La nivelul şoldurilor se descriu:
 modificări de poziţie (atitudini
vicioase);
 modificări morfologice (structurale).
 
MODIFICĂRILE DE POZIŢIE

1. Atitudinea de flexie a coapselor

determină anteversia bazinului ceea ce
produce o hiperlordoză lombară fiind mai
accentuată cu cât gradul de flexie este
mai mare. Aceasta atitudine se întâlneşte
la persoanele obeze cu hipotonia
abdominalilor şi fesierilor.
Tratamentul kinetic se realizează din
poziţia stând, pe genunchi, decubit şi
atârnat şi cuprinde exerciţii de membre
inferioare pe bazin pentru tonifierea
abdominalilor si fesierilor, executate
simultan sau alternative, cu sau fără
izometrie.
 MODIFICĂRILE DE
POZIŢIE

2. Poziţia asimetrică constă în proiecţia

anterioară, lateral şi în sus a unui şold
dotorită adoptării sprijinului unipodal
timp îndelulgat. Poate fi şi consecinţa
unor scolioze sau a membrelor inferioare
asimetrice.
Corectarea se realizează prin
tratamentul afecţiunii primare. In cazul
inegalităţii membrelor se recomandă
purtarea unui talonet pentru egalizarea
lungimii.
3. Rotaţia internă sau externă a şoldului
are repercursiuni asupra picioarelor, care
sunt duse în adducţie, respectiv abducţie.
Atitudinile deficiente ale coapselor
determină scurtări sau alungiri aparente
ale membrelor inferioare. 
 MODIFICĂRILE
MORFOLOGICE
Modificările morfologice pot fi congenital sau
dobândite.
1. Coxa vara şi coxa valga determină modificări
ale unghiului cervico-diafizar numit şi unghi de
înclinare, realizat între colul şi diafiza femurală
cu o valoare normală de 125-140°.
Mărirea peste 140° realizează coxa –valga
orientând membrul inferior în abducţie. Când
afecţiunea este unilaterală modificările sunt
importante, mobilitatea în articulaţia coxo-
femurală fiind crescută, şoldul interesat fiind
mai slab evidenţiat.
MODIFICĂRILE MORFOLOGICE
Micşorarea unghiului de înclinare sub 125°
realizează coxa vara fixând membrul inferior în
adducţie.
Coxa vara se poate produce în jurul vârstei de 12-
14 ani şi se caracterizează prin:
 lărgirea bazinului la nivelul diametrului
bitrohanterian;
 pe faţă externă a coapsei trohanterul mare apare
proeminent;
 mersul se realizează greoi cu membrele inferioare
în varus (in paranteză).
MODIFICĂRILE
MORFOLOGICE
 MODIFICĂRILE
MORFOLOGICE

2. Coxa plana este datorată alterării

structurii cartilajelor de creştere fiind
asociată cu mineralizarea neuniformă
a scheletului. In consecinţă se produce
deplasarea laterală a capului femural
în cavitatea acetabulară. Deformaţia
apare între 3-5 ani, băieţii fiind mai
afectaţi de 6 ori decât fetele.
Din punct de vedere clinic se
manifestă prin dureri la nivelul
marginii interne a genunchiului de
partea bolnavă, schiopătare, limitarea
mişcărilor de abducţie şi rotaţie
internă.
Tratamentul este ortopedic asociat cu
tratament kinetic de consolidare.
Practicarea sportului de performanţă
este contraindicat.
 MODIFICĂRILE MORFOLOGICE
LUXAŢIA CONGENITALĂ DE ŞOLD
Luxaţia congenitală de şold constă în dislocarea capului
femural din cavitatea acetabulară în timpul extensiei şi
adducţiei şoldului (manevra Barlow). In flexie şi abducţie
capul femural revine in cavitatea acetabulară (Ortolani).).
 SEMNE CLINICE
Afecţiunea poate fi diagnosticată de la naştere dar
începe să se manifeste după 4 luni, când şoldul
începe să fie solicitat.
Semnele caracteristice luxaţiei congenital de şold
sunt:
asimetria plicilor coapsei, cele de pe partea antero-
internă a şoldului luxat sunt mai ridicate;
înclinarea fantei vulvare de partea şoldului luxat;
semnul Trendelenburg – coborârea plicii fesiere
opuse, când copilul se sprijină pe membrul afectat;
 LUXAŢIA CONGENITALĂ DE
ŞOLD
SEMNE CLINICE
 scurtarea membrului de partea şoldului
luxat;
 limitarea abducţiei şi rotaţiei externe;
 mers şchiopătat în luxaţia unilaterală şi
mers legănat în luxaţia bilaterală.
Boala este de 6-7 ori mai frecventă
la fete şi se localizează mai des la
membrul inferior stâng.
 TRATAMENT
Tratamentul este complex ortopedic
dublat de kinetoterapie până la vârsta de
un an şi chirurgical dublat de
kinetoterapie după vârsta de 1 an.
Mijloacele kinetice indicate sunt:
masajul, posturările, mobilizările pasive,
mobilizările active.
Mersul este reluat la indicaţia
medicului, fiind individualizat.
 Sunt contraindicate: săriturile,
mişcările de adducţie, alergatul pe teren
variat, sportul de performanţă.
 MODIFICĂRILE
MORFOLOGICE
4. Coxita tuberculoasă este
determinată de localizarea infecţiei
tuberculoase la nivelul articulaţiei
coxofemurale, urmată de liză osoasă
cu scurtarea membrului afectat.
Tratamentul este complex,
igienico-dietetic, medicamentos şi
ortopedic. Tratamentul instituit
tardiv determină leziuni
osteoarticulare severe, urmate de
anchiloza şoldului în poziţii vicioase.
 BIBLIOGRAFIE
 Cîmpeanu M., Kinetoterapia deficienţelor
fizice, Editura Napoca Star, Cluj 2008;
 Cordun Mariana. Postura corporală
normală şi patologică. Editura ANEFS,
Bucureşti 1999;
 Duma Eugen, Deficienţele de dezvoltare
fizică, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 1997;
 Fozza Ana Cristina. Îndrumar pentru
corectarea deficienţelor fizice, Ed.
Fundaţiei România de mâine, Bucureşti,
2002;
 Moţet D., Kinetoterapia în beneficiul
copilului, Ed. Medicală, Bucureşti, 2010.