Sunteți pe pagina 1din 15

ANATOMIA ȘI

BIOMECANICA
ARTICULAȚIEI SCAPULO-
HUMERALE
Articulația scapulo-humerală,
sau articulația umărului, leagă
centura scapulară de membrul
superior. Este o articulație de
tip sferoidal, cu trei grade de
libertate, în care se pot efectua
mișcari cu amplitudine mare și
în toate sensurile.
Suprafeţele articulare sunt
reprezentate de:
- cavitatea glenoidă a scapulei -
este uşor concavă, acoperită de
cartilaj hialin. Este mai mică
decât capul humeral şi prezintă la
periferie bureletul glenoidian
(labrul glenoidal) care este o
formaţiune fibro-cartilaginoasă,
pe secţiune de formă
triunghiulară. Fața sa externă
este în raport cu capsula
articulară, iar faţa internă este
orietată către cavitatea
articulară. Baza se inseră pe
circumferinţa cavităţii glenoide
iar vârful este orientat către capul
humeral. Labrul glenoidal este
mai lat în partea inferioară a
cavităţii glenoide;
- capul humeral: are o formă
aproximativ sferică. Cartilajul
articular al capului (cartilaj
hialin) este mai gros în partea
superioară și prezintă o mică
depresiune în dreptul
tuberculului mic, unde se
inseră ligamentul
glenohumeral.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- capsula articulară: se inseră pe
circumferinţa cavitătii glenoide, pe faţa
externă a labrului glenoidal şi pe colul
anatomic (la nivelul labrului glenoidal,
inserția capsulei sare peste tendonul
capului lung al bicepsului și se inseră pe
baza procesului coracoid). Este o capsulă
laxă care permite mişcări ample.
La exterior se găsesc fibre longitudinale, la
interior circulare iar printre ele, fibre oblice.
Muşchii supraspinos şi subscapular se prind
pe capsulă şi nu permit prinderea ei între
feţele articulare, în timpul diferitelor
mişcări.
În partea inferioară prezintă nişte plici care
îi dau un aspect exterior de armonică.
Aceste plici dispar în mişcarea de abducţie a
braţului.Tot în partea inferioară, capsula
articulară are un orificiu prin care trece
tendonul capului lung al muşchiului biceps
brahial.
Capsula articulară este întărită de
ligamente;
- ligamentele glenohumerale: sunt
ligamente extraarticulare, situate
anterior de capsula articulară, între
glenă si epifiza proximală a
humerusului și au rolul de a întări
capsula în zona anterioară. Ele sunt în
număr de 3: superior, mijlociu şi
inferior.
Proximal, toate cele 3 ligamente se
inseră pe marginea anterioară a
cavităţii glenoide a scapulei. Distal, cel
superior se inseră pe tuberculul mic,
cel mijlociu se inseră inferior de cel
superior, iar ligamentul glenohumeral
inferior se inseră pe colul chirurgical;
- ligamentul coracohumeral:
este un ligament extraarticular
care se află între apofiza
coracoidă şi tuberculul mare al
humerusului.Un fascicul al
acestui ligament ajunge la
labrul glenoidal.
Ligamentul coracohumeral
este situat superior de
ligamentele glenohumerale.
Este puternic şi bine
individualizat. Are rol de a
limita flexia umărului;
- sinoviala: întăreşte capsula
pe faţa internă, fiind bine
reprezentată. Ea are multe
recesuri, cele mai importante
formând burse pentru muşchi.
Prezintă în partea inferioară a
capsulei plici sinoviale, în
dreptul plicilor capsulare, care
se destind împreună cu
acestea, în mişcarea de
abducţie a braţului.
BIOMECANICA ARTICULAȚIEI
SCAPULO-HUMERALE

Articulaţia umărului este cea mai mobilă articulaţie a corpului uman.


Mişcările care se execută în această articulaţie sunt variate şi foarte ample.
Schematic aceste mişcări pot fi clasificate în mişcări de:
- abducţie - adducţie
- proiecţie înainte - proiecţie înapoi
- rotaţie internă - rotaţie externă
- circumducţie
Abducţia este mişcarea prin care braţul se depărtează de torace.
Adducţia este mişcarea prin care braţul se apropie de torace.
Cele două mişcări se execută în plan frontal. În timpul ambelor mişcări
epifiza proximală a humerusului execută o mişcare de mică amplitudine, în
timp ce epifiza distală a acestuia execută o mişcare amplă.
Cele două epifize se deplasează simultan, dar în sens invers. În mişcarea de
abducţie, capul humeral alunecă de sus în jos în cavitatea glenoidă a
scapulei, în timp ce paleta humerală se ridică spre orizontală.
Mişcările de abducţie - adducţie se execută în jurul unui ax biomecanic
antero-posterior care trece prin partea infero-externă a capului humeral.
Braţul poate fi dus în abducţie până la 90°, în urma mişcării efectuate în
articulaţia umărului. Când braţul se afla în această poziţie, trohiterul intră în
contact direct cu partea superioară a bureletului glenoidian, blocându-se.
Abducţia peste 90° a braţului, nu se mai poate realiza în articulaţia scapulo-
humerală, ci se datoreză „mişcării de basculă” a scapulei, care se efectuează
în articulaţia scapulo-toracică. În această fază numită faza a-II-a a abducţei
braţului, unghiul inferior al scapulei se deplasează lateral şi înainte.Această
fază continuă până când braţul ajunge în poziţie verticală (170° ).
La rândul ei, mişcarea de adducţie se opreşte atunci când braţul ajunge în
contact cu toracele.
Mișcarile de abducție-adducție sunt realizate de urmatorii
mușchi: mușchiul deltoid, supraspinos, lunga porțiune din
bicepsul brahial, mare pectoral, mare dorsal, mic și mare
rotund.
Proiecţia înainte - proiecţia înapoi

Aceste două mişcări se execută în jurul unui ax transversal care trece prin centrul
trohiterului şi prin centrul cavităţii glenoide a scapulei. Capul humeral alunecă în jurul
unui ax transversal, în timp ce epifiza distală a humerusului descrie un arc de cerc paralel
cu planul sagital.
În mişcarea de proiecţie înainte, porţiunea superioară a capului humeral se deplasează
posterior şi inferior, în timp ce partea inferioară a acestuia, se deplasează anterior şi
superior.În acelaşi timp, extremitatea distală a humerusuluise deplasează anterior. La
această mișcare participă următorii mușchi: sternocleidomastoidian, marele dințat, marele
dorsal, mic și mare pectoral.
Mişcarea de proiecţie înapoi a braţului este mişcarea care se face în sens invers.
De remarcat că proiecţia este mult mai limitată (30°-35°) faţă de proiecţia înainte care este
mai amplă (110° - 120°). Peste 120°, proiecţia înainte a braţului nu se mai realizează în
articulaţia umărului, ci articulaţia scapulo-toracică, prin deplasarea anterioară a scapulei
faţă de torace. Mișcarea de proiecție înapoi se realizează datorită urmatorilor mușchi:
mușchiul trapez, sternocleidomastoidian, romboid, marele dorsal.
Rotaţia internă - rotaţia externă

Sunt mişcări care se efectuează în jurul unui ax vertical care trece prin centrul capului
humeral şi prin epitrohlee.
În mişcarea de rotaţie internă, capul humeral alunecă dinainte înapoi în cavitatea
glenoidă, trohiterul deplasându-se din lateral spre medial. Partea anterioară a capsulei
articulare se relaxează, în timp ce partea posterioară este pusă în tensiune.
De asemenea, epicondilul extern al paletei humerale se orienteză din lateral spre medial.
În mişcarea de rotaţie externă lucrurile se petrec în sens invers. Ambele mişcări sunt
reduse ca amplitudine, mai ales rotaţia externă. Amplitudinea mişcării de rotaţie internă
este de 95° şi a celei de rotaşie externă de 80°.
Musculatura pentru rotația internă este
reprezentată de: marele pectoral, marele
dorsal, biceps brahial, subscapular.
Circumducţia: este o mişcare
complexă care se realizează
prin trecerea succesivă a
humerusului prin adducţie -
proiecţia înainte - adducţie -
proiecţia înapoi sau invers.
Capul humeral alunecă în
cavitatea glenoidă păstrând
mereu contactul cu aceasta, în
timp ce extremitatea distală a
humerusului descrie un cerc
complet.