Contractul de factoring

Planul:
1. Noţiunea contractului de factoring şi
delimitarea factoringului de cesiunea de creanţă
2. Elementele contractului de factoring
3. Drepturile şi obligaţiile părţilor în contractul
de factoring
4. Răspunderea în contractul de factoring
1. Noţiunea contractului de factoring şi delimitarea
factoringului de cesiunea de creanţă
Conform art.1811 CC RM, prin contractul de factoring, o parte, care
este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se obligă să cedeze
celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor),
creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de
vânzări de bunuri, prestări de servicii şi efectuare de lucrări către
terţi, iar factorul îşi asumă cel puţin două din următoarele obligaţii:
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a
creanţelor;
d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele
preluate (delcredere).
Contractul de factoring este un contract
sinalagmatic, consensual, oneros şi cu executare
succesivă. El este un contract complex, incluzând
elemente specifice creditului, prestării serviciilor
financiare
Relaţiile de factoring au un caracter mai complicat
decât o cesiune de creanţă obişnuită, îmbinându-se
nu doar cu relaţiile de împrumut şi credit, dar şi cu
posibilitatea prestării altor servicii financiare, cum
ar fi evidenţa contabilă, asigurarea efectuării
procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor
ş.a. şi cesiunii de creanţă.
Deosebirea de cesiunea de creanță:
• obiectul cesiunii este un drept, o creanţă, pe când obiectul factoringului pot fi şi
acţiunile de finanţare a aderentului, inclusiv împrumuturile şi plăţile în avans, ţinerea
contabilităţii creanţei şi altele;
• în cesiunea de creanţă, odată cu cesiunea creanţei, asupra cesionarului, în virtutea legii,
trec garanţiile şi alte drepturi accesorii, pe când drepturile şi garanţiile aderentului faţă
de debitor trec asupra factorului o dată cu încheierea transferului creanţei asupra
factorului, dar numai în măsura în care acest fapt este prevăzut de contractul de
factoring;
• cesiunea de creanţă poate avea loc nu numai în baza unui contract, dar şi în baza legii,
a unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii a autorităţii publice (art.839 CC RM), pe
când transmiterea drepturilor aderentului în raporturile de factoring poate avea loc doar
în baza contractului respectiv;
• titularul unei creanţe o poate transmite, fără consimţământul debitorului, unui terţ, dacă
aceasta nu contravine esenţei obligaţiei, înţelegerii între părţi sau legii (art.826 CC
RM), pe când în contractul de factoring despre cesiunea creanţelor debitorii aderentului
poate să fie notificaţi, iar în contractul de factoring acoperit – fără notificarea
creditorilor (art.1820 CC RM).
Importanţa factoringului constă în faptul că furnizorul
sau prestatorul este eliberat de procedurile legate de
efectuarea plăţilor pentru bunuri livrate, lucrările
efectuate şi serviciile prestate, profitând astfel de
posibilitatea de a concentra toate eforturile la activitatea
de fabricare, de producere a mărfurilor, executarea
lucrărilor şi prestarea serviciilor, de asemenea la
efectuarea operaţiilor de marketing. Astfel are loc
separarea funcţiilor de producere şi comercializare a
bunurilor, prestarea serviciilor şi efectuarea acţiunilor
necesare pentru asigurarea financiară a activităţii
furnizorului sau prestatorului.
Schema operaţiunii de factoring
1. Livrarea mărfii în condiţii de plată amânată.
2. Cesionarea creanţei Băncii pentru livrarea
efectuată.
3. Plata în avans (finanţarea până la 90 % din
valoarea livrării) imediat după livrare.
4. Plata pentru marfa livrată în mărime de
100%.
5. Achitarea sumei rămase după deducerea
dobânzii calculate.
 2. Elementele contractului de factoring
Părţile: - întreprinderea de factoring (factor), care
dobândeşte creanţele de la partenerul său contractual şi care
prestează acestuia unele servicii sau efectuează lucrări cu o
terţă persoană – aderentul – furnizorul de bunuri şi servicii.
Obiectul contractului de factoring îl constituie creanţele
cesionate sau serviciile prestate şi lucrările efectuate de către
factor. Potrivit alin.(4) art.1811 CC RM părţile sunt obligate
să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile
creanţelor care fac obiectul contractului. Pot fi cesionate
creanţele existente sau viitoare, precum şi cele condiţionate.
Obiectul contractului de factoring pot fi toate creanţele
aderentului sau doar o parte din ele (alin.(1) art.1813 CC
RM).
Contractul de factoring se încheie în formă scrisă
(alin.(2) art.1811 CC RM). Forma contractului se
determină în funcție de forma tranzacţiei pe care
se bazează creanţa. Forma poate fi simplă sau
notificată.
Factoringul, după natura sa juridică, este un
contract cu titlu oneros şi se exprimă prin preţul
datorat factorului. Acest preţ este comisionul ce se
cuvine factorului pentru serviciile prestate.
Comisionul constituie un anumit procent din
creanţele cesionate, plus taxa stabilită pentru
delcredere şi alte servicii.
Astfel, potrivit alin.(1) art.1816 CC RM, contractul este
nul în cazul în care nu prevede în mod expres suma ce
urmează să fie plătită factorului.
Preţul factoringului poate servi şi drept garanţie pentru
factor. Potrivit alin.(2) art.1816 CC RM, în cazul în care
factorul cere o parte din suma creanţei ca garanţie pentru
acoperirea riscurilor legate de derularea contractului,
acesta din urmă trebuie să prevadă în mod expres
conţinutul şi mărimea sumei. Garanţia nu poate depăşi
20% din suma creanţei.
Termenul nu este prevăzut, se stabilește prin acordul
părților.
 Formele contratului de factoring
Factoringul cu regres
Factoringul cu regres sau cu recurs este factoringul în temeiul căruia riscul
insolvabilităţii sau al refuzului de plată a creanţelor de către debitorul cedat este
suportat de către aderent.
Factoringul fără regres
Factoringul fără regres sau fără recurs este forma de factoring ce se
caracterizează prin dobândirea de către factor a creanţelor transferate cu riscul
de neplată sau al insolvabilităţii debitorului cedat. Altfel spus, dacă debitorul
cedat, la scadenţă, refuză plata creanţelor, factorul nu se mai poate îndrepta
împotriva aderentului pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de preţ al
facturilor.
Factoringul la scadenţă
Factoringul la scadenţă sau maturity factoring reprezintă mecanismul juridic în
care factorul va plăti aderentului creanţele cesionate numai la scadenţa acestora.
3. Drepturile și obligațiile părților
Drepturile aderentului:
- să ceară de la factor executarea obligaţiilor
stipulate în contract;
- să decidă asupra volumului de drepturi care vor fi
cesionate factorului;
- să decidă care drepturi vor fi cesionate: cele care
există în momentul încheierii contractului sau cele
care vor apărea în viitor.
Obligaţiile aderentului:
- să cedeze creanţele existente sau viitoare,
condiţionate, determinate în momentul încheierii
contractului sau determinabile cel târziu în
momentul apariţiei lor (art. 1811 CC RM);
- să cedeze creanţe reale, valabile;
- să transmită factorului actele care certifică
cesiunea creanţelor şi să confirme informaţia ce
prezintă importanţă pentru executarea creanţei;
- să execute obligaţiile contractuale faţă de
debitori, care stau la temelia cesiunii de creanţă.
Drepturile factorului:
- să ceară de la aderent executarea obligaţiilor
contractuale faţă de creditorii săi;
- să ceară de la aderent executarea obligaţiilor
contractuale faţă de factor, obligaţii ce se referă la
volumul drepturilor cesionate factorului;
- să insiste la stipularea în contract a unei clauze
speciale prin care drepturile şi garanţiile aderentului
faţă de debitor să treacă asupra factorului odată cu
încheierea transferului creanţei asupra factorului;
- să ceară de la aderent o parte din suma creanţei
drept garanţie pentru acoperirea riscurilor legate de
derularea contractului (alin.(20) art.1816 CC RM).
Obligaţiile factorului:
- să execute cel puţin două obligaţii, stipulate în
contract, din cele patru obligaţii prevăzute de
lege. Obligaţiile ce urmează să şi le asume
factorul se stabilesc prin acordul părţilor având
în vedere posibilităţile factorului, necesităţile
aderentului şi alte criterii;
- să informeze debitorii aderentului despre
transferul creanţei dacă această obligaţie a
factorului este stipulată expres în contract.
Drepturile şi obligaţiile ambelor părţi:
- la încheierea contractului părţile au obligaţia să respecte prevederile
legale cu privire la forma contractului de factoring. Acest contract se
încheie numai în formă scrisă;
- să-şi ofere reciproc informaţiile necesare, pentru ca derularea
contractului să decurgă cu respectarea intereselor fiecărei părţi;
- să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile
creanţelor care fac obiectul contractului, precum şi elementele
pentru determinarea sumei de plată. Creanţa poate fi individualizată
prin indicarea debitorului, sumei creanţei, temeiului apariţiei
obligaţiilor contractuale dintre aderent şi debitor şi/sau altor
caracteristici care pot contribui la identificarea creanţei;
- să stabilească două obligaţii, din cele patru prevăzute de lege, care
vor fi executate de factor;
- să notifice creditorii aderentului despre cesiunea creanţelor. Această
obligaţie se aplică doar în factoringul deschis (alin.(1) art. 1820 CC
RM).
Drepturile şi obligaţiile debitorului aderentului:
- este obligat să achite datoriile faţă de factor ca creditor
nou;
- poate opune factorului toate obiecţiile şi excepţiile pe
care le are faţă de aderent;
- Este în drept să ceară factorului compensarea creanţei
sale faţă de aderent dacă această creanţă era scadentă în
momentul transferului creanţei către factor (alin.(1) art.
1818 CC RM);
- este în drept să ceară reparaţia prejudiciului cauzat doar
faţă de aderent în cazul în care acesta nu-şi îndeplineşte
obligaţiile contractuale faţă de debitor, dacă debitorul a
plătit factorului, iar acesta a achitat plăţile respective
aderentului (art. 1819 CC RM).
4. Răspunderea în contractul de factoring
- aderentul poartă răspundere faţă de factor pentru
existenţa creanţelor (alin.(1) art. 1815 CC RM);
- aderentul este responsabil faţă de factor şi debitorii
săi pentru îndeplinirea propriilor obligaţii
contractuale faţă de debitori;
- aderentul poartă, de asemenea, răspundere faţă de
factor pentru capacitatea de plată a debitorului, în
cazul în care riscul nu a fost preluat de factor în
baza contractului;
- factorul poartă răspundere faţă de aderent pentru
executarea obligaţiilor asumate prin contract.