Modele atomice semiclasice

Postulatele lui Bohr

La baza teoriei sale, Bohr a pus următoarele postulate :
Postulatul 1. Electronii în atomi se află în stări numite stări staţionare
în care aceştia, chiar dacă execută mişcări accelerate, nu emit radiaţie. În
aceste stări, legile mecanicii clasice sunt valabile, echilibrul dinamic fiind
realizat conform lor.
Postulatul 2. Trecerea dintr-o stare staţionară în altă stare staţionară
are loc emiţând sau absorbind energie, după cum starea finală are o
energie mai mică sau mai mare decât cea iniţială. Radiaţia emisă sau
absorbită cu ocazia unei asemenea tranziţii este monocromatică şi are
frecvenţă determinată de relaţia
h  Ei  E f
En   hcTn

Rhc
En  
n2
 Conform acestor postulate, se poate da o interpretare imediată noţiunii de termen
spectral. Din (6.1) se obţine imediat (vezi paragraful 5.1.3) că un termen spectral este direct
legat de energia unei stări staţionare din atom prin relaţia

- En  hcTn

Faptul că stările staţionare sunt caracterizare de energii negative se justifică prin

experienţele de rezonanţă optică pe atomi în stare fundamentală (vezi paragraful 5.2).
Analogia dintre termeni şi nivelele energetice interne atomului este evidentă. Astfel,
diagrama termenilor este echivalentă cu cea a nivelelor energetice, nivelele cele mai joase
corespunzând termenilor mai mari. Evident, deoarece starea electronului în atom este o stare
legată, energiile totale sunt negative. Pentru atomul de H, acest rezultat ne conduce imediat la
următoarea expresie a energiei stărilor staţionare

Rhc
En   2
(6.2)
n

Pentru găsirea stărilor staţionare sunt necesare ipoteze şi condiţii suplimentare prin
care se deosebesc de celelalte stări mecanice posibile. Bohr a formulat o asemenea condiţie
pentru mişcarea electronului pe orbite circulare, dar această limitare nu determină o schimbare
de principiu.
 .
Condiţia de cuantificare
De remarcat că Bohr nu a dedus expresia pentru energia stărilor
staţionare ale atomului de hidrogen.
Aceasta a fost dedusă pe cale empirică experimentaţă, aşa cum
am arătat în capitolul anterior.
Pentru a obţine pe baza postulatelor mai sus menţionate aceeşi
expresie, conform lui Bohr, orbitele circulare staţionare trebuie să fie
acelea pentru care momentul cinetic al electronului în mişcarea pe
orbită este cuantificat.
2
1 Ze2 e02 e
Ep     e02 
4 0 r r 4  0
Ec=k/(2r)= - Ep/2

me04
E
2
L  n   h / 2
2L
Confirmarea experimentală

Calculul constantei lui Rydberg

1 me 4 1 R
Tn  
( 4 0 ) 2 4 3 c n 2 n 2

me 4 Z 2
R 
( 4 0 ) 2 4 3 c
R  109700 cm -1

Valoare care, în limitele de precizie (câteva miimi) cu care erau cunoscute

atunci constantele e, m, h, concordă cu valoarea experimentală.
Existenţa seriilor Brackett si Pfund

~ 1 1
  RH  2  2  , n > 4 ( Brackett, 1922, I.R.)
4 n 

~ 1 1
  RH  2  2  , n > 5 ( Pfundt , 1925, I.R.)
5 n 
 “Dimensiunea” atomului de hidrogen

Se arată uşor că razele orbitelor circulare permise de teoria Bohr sunt:

n2 2
rn  ( 4  0 ) 2
Z me

Pentru hidrogen, raza primei orbite circulare, numită şi prima rază Bohr este:

r1  0,53 A  a

rezultat aflat într-o bună concordanţă cu cunoştinţele despre dimensiunile atomice din acea
epocă (1913), furnizate de teoria cinetico-moleculară şi de experimentele de difracţie de raze
X.
Corecţia de nucleu cu masă finită

mM

m M

~  RZ 2  1  1  , n > m
 2 
 m n2 

unde
M 
R R  R
mM m
 Principiul de corespondenţă. Condiţiile de cuantificare

Interpretarea teoretică a fenomenelor fizice la scară microscopică - atomică au ca

punct de plecare cele două postulate ale lui Bohr. Ele nu constituie însă condiţii
suficiente pentru cr tranziţii. Golul în teorie trebuie completat, lucru ce se face cuajutorul
condiţiilor de cuantificare. Aceste condiţii pot fi considerate ca postulate, verificate prin
concordanţe între rezultatele teoretice şi faptele experimentale. Se poate proceda însă şi
altfel, folosind la maximum legile clasice. Se ştie că aceste leginu sunt valabile la scară
atomică, dar sunt valabile la scară macroscopică. Sunt valabile atunci când acţiunea
sistemului studiat este mare faţă de cuanta de acţiune h, astfel că natura discretă a
acţiunii să nu se mai observe.
Deci, ori de câte ori variabilele de acţiune au valori mult mai mari decât h, legile
clasice pot fi aplicate pentru descrierea respectivelor fenomene.
Legile cuantice trebuie să conducă la rezultate care tind asimptotic către cele
clasice atunci când mărimile de tipul unei acţiuni devin mari faţă de h.
Această concluzie este cunoscută sub numele de principiul de corespondenţă
enunţat de Niels Bohr (1923). Enunţat sub forma aceasta nu este util pentru dezvoltarea
teoriei cuantice. Dacă se inversează însă modul de enunţate se ajunge la un principiu
util, şi anume :
Din anumite rezultate clasice, valabile asimptotic, se poate, printr-o extrapolare
convenabilă, obţine legi cuantice exacte.

Exemplu: Atomii in stari excitate Rydberg

 MODELUL SOMMERFELD AL ATOMULUI DE HIDROGEN

 pr dr  nr h
 pd  nh
 p d  n h
L
pi 
q i
Ze 2

m 2 2 2 2 2 2
L  T  U  r  r     r sin  
2

4 0 r

a) mişcarea este plană;

b) dacă energia totală a electronului este negativă, el va descrie în jurul nucleului o elipsă:
p
 1   cos 
r
L2
p
mZe02

1/ 2
 2 E L2 
  1  2 4

 mZ e0
 E < 0 fiind energia electronului, iar L - momentul lui cinetic.

Semiaxele elipsei sunt

,
p
a 2 b  a 1  2
1 

Ze02 mZ 2 e04
E
2a

2L

2
1  2 
există trei integrale prime ale mişcării mecanice, energia totală E, momentul cinetic L
şi proiecţia Lz a momentului cinetic pe o axă.
Considerând pentru început doar problema plană, electronul
are două grade de libertate r şi , lagrangeanul problemei fiind
m 2 2 2 Ze02

L  r  r  
2 r

J r   pr dr  nr h

J    p d  n h

p  L  n 
:
Pentru orice stare staţionară momentul cinetic este o mărime cuantificată,
multiplu întreg de .
 rmax 1/ 2
  Ze02 L2  
Jr   pr dr  2  2m E   
2 
rmin   r 2mr  

n h
nr h   n h  n  n  nr
2
1 

2  2 mZ 2 e04 1 Z2
En   2 2
  Rhc
h n n2

l  n  1  l = 0, 1, 2, ..., n -1
L =  l +1
 T
1
2
 1
 
pr r  p  p   pr r  p 
2


1
 0
T  dt 
1
2   pd   p d   1
2 
p d

n  n  n

 p d  mh  2p
  p  Lz  m Lz  L  cos 

l 0 1 2 3 4 ...
notaţia s p d f g ...

n 1
  2l  1  n 2
l 0
 6.1 DEFICIENŢELE TEORIEI CUANTICE VECHI

Noţiunile prezentate începând cu radiaţia termică reprezintă teoria cuantică veche şi

constituie o etapă pregătitoare în înţelegerea fizicii cuantice moderne. Fără să minimalizăm
succesele teoriei cuantice vechi, aceasta are o seamă de carenţe :

1. Teoria ne spune cum să tratăm sistemele periodice, utilizând regula de cuantificare

Sommerfeld, dar sunt multe sisteme de interes fizic, care nu sunt periodice.

2. Deşi teoria cuantică veche ne arată cum să calculăm energiile stărilor permise şi
frecvenţele fotonilor emişi sau absorbiţi când un sistem efectuează tranziţii între stările
permise, nu ne spune cum să calculăm probabilităţile cu care au loc astfel de tranziţii. Spre
exemplu, nu permite calculul intensităţilor liniilor spectrale.

3. Când se aplică atomilor, teoria cuantică veche are un oarecare succes numai pentru
atomi uni-electronici. Elementele alcaline ( Li, Na, K, Rb, Cs, Fr ) pot fi tratate aproximativ
cu această teorie, dar numai pentru că în multe privinţe, aceste elemente sunt similare
atomilor uni-electronici. Teoria suferă un eşec total chiar atunci când este aplicată atomilor cu
mai mulţi electroni, spre exemplu atomului de heliu neutru, care conţine numai doi electroni.

4. Această teorie suferă de o anumită lipsă de coerenţă.

De fapt, toate aceste aspecte nedorite ale teoriei cuantice vechi au avut şi un rol
constructiv întrucât au determinat dezvoltarea mecanicii cuantice moderne.
Teoria cuantică veche este adesea folosită pentru estimări în primă aproximaţie,
deoarece are un aparat matematic mult mai simplu decăt teoria modernă şi permite inţelegerea
intuitivă a proceselor.