MIŞCAREA ÎN CÂMP CENTRAL

A1.1 TRATARE GENERALĂ

 
Se înţelege printr-o mişcare în câmp central, mişcarea care are loc sub acţiunea unor forţe
(forţe centrale) dirijate permanent în lungul direcţiei de legătură între mobil şi centrul
câmpului de forţe. Alegând acest centru drept origine a sistemului de coordonate, avem :

 
r
Fr   Fr
r

O proprietate generală a acestor mişcări se obţine calculând momentul cinetic

d    
 r  p  r  F  0 (A2.1)
dt
adică:
  
L  r  p  cons tan t (A2.2)

Momentul cinetic total fiind un vector constant, rezultă că mişcarea este plană, ea având loc
în planul perpendicular pe acest vector. Relaţia (A2.2) se scrie într-o formă cunoscută,
introducând viteza areolară
 1  
A   r  v
2
de unde:
 
L  2mA (A2.3)
În multe probleme este suficientă cunoaşterea mişcării în plan. Pentru aceasta se introduc
coordonatele polare  r , în acest plan. Avem:
  
v  rr0  r t

de unde mărimea momentului cinetic total este:

L  mr 2 (A2.4)

De asemenea, se obţine imediat energia cinetică

m

T  r 2  r 2 2
2
 (A2.5)

şi energia totală
E  T U (A2.6)
Este evident că U depinde numai de mărimea r deoarece numai în acest mod se obţine o forţă

centrală F  U , adică:

 U r
F 
r r

Cu ajutorul relaţiei (A4) energia totală se scrie:

m  2 L2  mr 2
E   r  2 2   U  r    U ef  r  (A2.7)
2 m r  2

de unde rezultă:
1/ 2
2  L2 
r    E  U  r    (A2.8)
 2 mr 
2
 m 

Ecuaţia traiectoriei se obţine atunci imediat:

dr
t 1/ 2
 t0 (A2.9)
2  L2 
  E  U  r   
 m  2mr 
2
şi folosind relaţia (A2.7)
L
dr
 mr 2  0 (A2.10)
1/ 2
2 L2 
  E U r 

2 
m
  2mr 

Din relaţia (A2.10), pentru cazuri particulare de câmpuri de forţe centrale, se poate calcula
traiectoria descrisă de o particulă cu momentul unghiular şi energia date. Câteva rezultate
generale se pot obţine şi fără precizarea formei energiei potenţiale discutând expresia (A2.8).
Ne vom rezuma la câmpuri de forţe ce variază monoton şi care la distanţe foarte mari
d |U  r  |
se anulează. Deci  0 . În acest caz, un câmp de atracţie corespunde lui U  r   0 şi
dr
unul de respingere - lui U  r   0 . De asemenea, presupunem că lim r 2  U  r  este finită. Cu
r 
aceste ipoteze putem reprezenta grafic U ef  r  dată de (A2.7) pentru ambele cazuri amintite
(figura A2.1). Pentru o mişcare reală, cantitatea de sub radical din (A2.8) trebuie să fie
pozitivă. Semnul acestei expresii depinde de semnele lui E şi U ef şi de mărimile lor. În toată
discuţia, esenţiale sunt zerourile expresiei de sub radical, care se pot afla din intersecţia dreptei
E  cons tan t cu U ef  r  .
 (a) U(r) < 0
După cum se vede din figura A2.1(a), dacă U  r   0 avem trei posibilităţi, în funcţie de
semnul şi mărimea lui E. Dacă E  0 , mişcarea are loc între un rm' şi , deci este o mişcare

pe o traiectorie deschisă, în rm' existând un punct de întoarcere. Dacă E  0 , E  U ef  min şi
există două puncte de intersecţie, mişcarea reală având loc în domeniul valorilor lui r cuprinse

între rm şi rM . Mişcarea are loc într-o regiune finită a spaţiului. Dacă E  U ef minmişcarea
nu este posibilă.
 (b) U(r) > 0

Se vede imediat că mişcarea este posibilă numai dacă E  0 şi se petrece între infinit şi un punct rm , de apropiere maximă de
centrul câmpului repulsiv de forţe. In cazul unei mişcări finite, traiectoria nu este întodeauna închisă. Ea se închide numai pentru
1
cazul U  r  ~ (mişcarea în câmp coulombian) sau U  r  ~ r 2 (mişcarea armonică). În toate celălalte cazuri mişcarea nu este
r
periodică.
 CÂMP COULOMBIAN DE RESPINGERE

În acest caz
k
U r  (A2.11)
r

Vom studia mişcarea unei particule de energie E  0 care pătrunde în câmpul de forţe
repulsive creat de un centru situat în vecinătatea sistemului de coordonate. Traiectoria descrisă
de particulă depinde de distanţa momentană de la particulă la centrul câmpului de forţe.
Pentru a preciza această mărime se prelungeşte direcţia de mişcare a particulei la intrarea în
câmpul de forţe, MM' şi se duce o dreaptă paralelă cu RR' care trece prin centrul câmpului de
forţe. Distanţa dintre cele două drepte b determină traiectoria particulei şi se numeşte
parametru de ciocnire.
L2
L  mvb ; E (A2.12)
2
2mb

Particula, după ce trece prin punctul A de apropiere minimă (OA=rm) se îndepărtează de

centrul câmpului de forţe, mergând spre infinit în lungul tangentei O'N. Deoarece sensul
mişcării poate fi inversat, particula descriind aceeaşi traiectorie, OO' trebuie să fie o axă de
simetrie de reflexie pentru traiectoria particulei, adică este o bisectoare a unghiului MO'N. Cu
notaţiile din figura A2.2 avem

    20 (A2.13)
 L
 r2 dr
 2 1 / 2
2mk L
2mE   2
 r r 
L
Notând   , se obţine
r
d
   1/ 2
  (A2.14)
 2mk 2
 2 mE     
L
 mk m2k 2
Se izolează pătratul perfect al mărimii    x şi notând 2 mE  2  A2 , (A2.14)
L L
dx
devine      
2 2
A x
integrală care se efectuează imediat :

x
   arccos   (A2.15)
A

Înlocuind pe x cu A, se obţine
L mk

   arccos r L  
 2 2 1 / 2
 2 mE  m k 
 L2 

Introducând notaţiile
2  2 EL 2 1 / 2
L
p ;   1  2 
(A2.16)
mk  mk 
se găseşte
p
   cos     1 (A2.17)
r
care este ecuaţia unei conice faţă de focar, în care  este excentricitatea conicei. Deoarece
  1 , conica este o hiperbolă, având vârful la distanţa rm de originea sistemului de
coordonate, unghiul dintre asimptotele hiperbolei fiind 20 . Aceste mărimi sunt importante,
iar valorile lor se calculează uşor. Din

k L2
E  2
0
r 2 mr
rezultă
2 k L2
r  r 0
E 2 mE
de unde

k  2 L2 E  k
rm  1  1 
2
  1   (A2.18)
2E  mk  2E
 

(soluţia cu semnul minus în faţa radicalului nu are sens fizic).

 p r 1
Deoarece     arccos  , putem alege pe  astfel ca   0 când r  rm .
  
Calcule algebrice simple dau   arccos 1 sau   0 . Deci, dacă unghiurile se măsoară de la
dreapta OO', ecuaţia traiectoriei este:

p
  cos   1 (A2.17')
r
Unghiul 0 se obţine imediat,   0 ; r   . Avem

1
cos 0  (A2.19)


Relaţia (A2.19) ne permite să găsim o legătura între unghiul 0 şi parametrul de ciocnire b.

Avem imediat :
2 EL2 2
2
 tg 0
mk
şi folosind (A2.12) şi (A2.13) avem :

 mv 2b
ctg  (A2.20)
2 k
 CÂMP COULOMBIAN DE ATRACŢIE

Energia potenţială este

k
U r   (A2.21)
r

Toate calculele efectuate anterior se reproduc cu deosebire că k  k . Traiectoria se obţine

prin integrarea relaţiei

d
   1/ 2
 
 2mk 2
 2 mE     
L

mk m2k 2
Notând    x şi 2mE  2  A2 se obţine aceeaşi integrală care ne conduce la
L L
L mk

   arccos r L  
1/ 2
 2 2 
 2 mE  m k 
 L2 


Cu notaţiile (A2.16), ecuaţia traiectoriei în acest caz devine :

care este ecuaţia unei elipse faţă de focarul ei, deoarece excentricitatea   1 .
Originea unghiurilor se măsoară de la direcţia în care r este în extrem, de exemplu
r  rm . Ecuaţia traiectoriei devine

p
 1   cos  (A2.23)
r

Se obţine imediat că

rm  a 1   
rM  a 1    (A2.24)

unde a este semiaxa mare. Ţinând seama de proprietăţile elipsei, se poate arăta imediat că
b2 2
 1  
a2

b
Din (A2.23) şi (A2.24) se obţine, pentru   0

p
 1 
a 1   
adică
p
a
1  2

Înlocuind aici expresiile lui p şi  , găsim :

k
a (A2.25)
2E

Din (A2.25) şi (A2.16) se obţine pentru energia totală a particulei pe elipsă următoarea
expresie

E
k
2a
mk 2
  2 1  2
2L
  (A2.26)