Sunteți pe pagina 1din 21

TIPURI ȘI

STRUCTURI
TERITORIALE
AGRICOLE
AGRICULTURA MODERNA
(producatoare de marfa)
 A apărut la mijlocul sec. al XIX-lea, în legătura
cu revoluția industrială și dezvoltarea urbană,
fiind generată de cerințele agroalimentare mari
ale maselor de consumatori .
 Rezultă de aici specificul comercial al
agriculturii având în vedere că piața orientează
sistemul de cultura și impune tipul plantelor
cultivate.
 În sfera agriculturii moderne se disting:
1.Agricultura mixtă intensivă
• Ca sistem de agricultură care dă producții mari
pe unitatea de suprafata și de producție
datorită investițiilor suplimentare și succesive
în mijloacele de productie, se practică atât
cultura plantelor cât și creșterea animalelor
• Tipul intensiv de agricultura este dominant în
țări ale Europei de Vest, N-E Statelor Unite ale
Americii, S-E Australiei și Noua Zeelandă.
2.Agricultura specializată
(agricultura fără țărani)
• Este lipsită de practici tradiționale în cultura plantelor și
creșterea animalelor, producția se realizează cu mașini,
capital și tehnica industrială, utilizate în producția de
fructe și legume, cultura graului, plante industriale,
creșterea animalelor.
• Se practică în Europa de V, America de N, Noua Zeelandă,
Australia
• Specializările cele mai frecvente sunt: cultura grâului
(SUA,Canada,Australia), a plantelor industriale
(bumbac,tutun..) și creșterea animalelor( Argentina, Noua
Zeelandă, Olanda)
3. Agricultura cu plantații
• Caracteristică regiunilor tropicale, produce
mari materii prime și produse destinate
consumului alimentar pentru țările
industrializate ,precum ananas, banane, ceai,
cafea..
• Mâna de lucru este înca necesară pe plantații.
ANANAS

CAFEA
4. Agricultura socialistă
• Este subordonată unor modele de organizare
impuse și dirijate, are caracter semi-închis
dominant extensiv, cu structuri teritoriale
agricole proprii și producții moderate sau
modeste
• Acest tip de agricultură se practică în R.P.D.
Coreeana, R.S. Vietnam , Cuba, R.P. Chineza.
Practica agricolă de subexistență

• Se referă la schimbarea proporției cultivatorilor de


pământ și a crescătorilor de animale.
• Locuitorii Africii de V cresc pe lângă casă doar
animale mici, iar creșterea vitelor mari este lăsată pe
seama păstorilor nomazi.
• Se practica pe spații limitate și culturi agricole, care
dau producții mici, folosite pentru necesarul de
consum local.
• Cele mai frecvente sunt culturile de orz, porumb, mei,
bumbac, arborele de cafea, de cacao, de cauciuc.
Practica agricolă pastorală
• În deșerturile tropicale(Sahara) crește o
vegetație de stepă semiaridă, mai bogată în
ierburi, care poate susține un păstorit local.
• Tipul de nomadism orizontal este practicat în
Sahara și Arabia prin deplasarea turmelor în
același plan pentru a găsi hrana și apa necesare
creșterii și producției de bunuri utile. Dintre
culturile secundare, repartizate pe suprafețe
mici sunt: leguminoasele, pomi fructiferi.
• Pajiștile cu ierburi sărăcacioase de tip alfa se
folosesc pentru păstoritul local
Cultura promiscuă
• Se referă la cultivarea simultană pe același teren a
mai multor plante, inclusiv arbori, care se susțin
reciproc.
• În partea centrala a Italiei, graul și bobul cresc sub
duzi, ale căror frunze servesc la creșterea
viermilor de matase. În Algeria se cultivă grâul
printre smochini, palmieri,frasini, secerișul
realizandu-se manual.
• Culturile irigate sunt prezente și în N Africii pe
suprafețe mai mici cu legume, sofran, in, canepa,
pomi fructiferi (portocali, viță de vie, lămâi, etc..)
ViȚA DE VIE

PORTOCALI
Agricultura extensivă
• Se practică însă pe spații întinse, în țări ale
Europei Centrale, de E și Meridionale, în Asia
Centrală și de E, unde mașinile și tehnologiile
industriale înlocuiesc numai parțial forța de
muncă manuală.
Agricultura intensivă
•Este specifică V Europei, cu terenuri agricole
restrânse, judicios exlpoatate, și cu producții
superioare pe baza utilizării tehnologiilor
moderne.
Structurile teritoriale agricole sunt
dependente de tipul de economie agrară și de
exploatația agricola.
Astfel în preeria canadiană sunt prezente
exoploatații agricole în jurul unei trame
sistematizate geometric, cu câmpuri deschise,
ferme rectangulare , ferme izolate și cu
spatele la drum
 Condițile de mediu au favorizat
diferențierea tipurilor de
agricultură și acest fapt a fost
amplificat de frecvența și
intensitatea activităților
omenești.
 Se poate vorbi astfel de o largă
varietate de practici agricole și
structuri teritoriale agricole ,
care se diferențiaza prin
marime, tehnică, eficiență