Toate Cursurile

BOLI INFECTIOASE
Facultatea de Stomatologie
Universitatea de medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti
Sef lucrari Ana Maria Tudor

OBIECTIVE
1. Discutarea programei si a modului de
desfasurarea a cursului si lucrarilor practice
2. Definirea notiunilor utilizate
3. Clasificarea germenilor
Programa
• 11 cursuri a cate 2 ore
• 7 zile a cate 3 ore - lucrari practice
• Evaluari
– pe parcurs- intrebari scurte care necesita raspunsuri scurte
si la obiect
– Finala – 50 intrebari grila – raspuns complement simplu
– La sfarsitul lucrarilor practice – examen- obligatoriu nota
de trecere
Boala infectioasa
• OMS :
– Cauzate de microorganisme patogene (bacterii,

virusuri, paraziti, fungi)
– se poate raspandi, direct sau indirect, de la o

persoana la alta sau de la animale la oameni
(zoonoza)
http://www.who.int/topics/infectious_diseases/en/
Microorganism patogen
• Organisme capabile de reproducere care se pot

vedea numai cu ajutorul microscopului (optic sau
electronic)
• Patogen – caracteristici ce fac posibila declansarea

unei boli (infectie)
Definirea notiunilor de baza
• Boala infectioasa
• Germen – etiologia bolilor infectioase
– Antigen, anticorp
– Caractere de patogenitate
• Epidemiologia
• Patogenia
• Semiologia
• Diagnosticul de laborator – tipuri de investigatii
• Tratamentul
• Profilaxia
Caractere patogenice ale virusurilor
• efect citopatogen care duce la inactivarea funcţiilor celulei,
sau la distrugerea ei:
– epiteliu bronşic - M. influenzae;
– neuroni - v. rabic;
– limfocit T - CD4 - V. I. H. (HIV);
• persistenţa /latentă
– VHS, VVZ;
– integrare în genomul gazdei - VIH (HIV), VHB.
Caractere de patogenitate
FUNGI PARAZIŢI
•legate de penetrarea lor
•legate de multiplicarea
intratisulară;
intracelulară şi locul ei;
• macrofage - Leishmania;
•multiplicare sub formă • hematii - Plasmodium;
filamentoasă, cu distrugeri
tisulare sau reacţie •metazoare - ciclu de migraţie şi
inflamatorie. fixare.
Clasificarea Microorganismelor
Caracteristici Virusuri Bacterii Fungi Paraziti
Numar celule Una- una Pluricelulare Uni sau pluri

incomplet celulare- unele
a cu structuri
complexe
Material genetic ADN sau ADN si ADN si ARN ADN si ARN
ARN ARN
Cultivare Exclusiv Medii Medii Un organism
pe celule acelulare acelulare parazitat
vii
Clasificarea Virusurilor
ARN
1.Picornavirusuri
ADN 2.Orthomixovirusuri
1.Adenovirusuri 3.Paramixovirusuri
2.Herpes virusuri 4.Togavirusuri
3.Pox virusuri 5.Coronavirusuri
4.Hepadnavirusuri 6.Rabdovirusuri
5.Parvovirusuri 7.Arenavirusuri
8.Retrovirusuri
Virusuri ADN
1. Familia Adenoviride- 34 serotipuri; afectiuni respiratorii, conjunctivite,
eruptii, infectii sistemice la nou nascut, gastroenterite, cistite hemoragice
si glomerulonefrite
2. Familia Herpetoviride – 8 tipuri – Herpes simplex 1, 2, Varicelozosterian,

Epstein Barr, Citomegalovirus, HHV6 -Roseola infantum, HHV8 – Sarcom
Kaposi
3. Familia Poxvirusuri: Moluscum contagiosum, Variolei
4. Familia Hepadnaviridae – Hepatitic B
5. Familia Parvoviridae- nr 19 – megaleritemul infectios

Virusuri ARN
1. Familia Picornaviridae: Polio, Coxsackie, ECHO, Enterovirusuri (72 – VHA)
2. Familia Orthomyxoviridae: gripale
3. Familia Paramyovirusuri: paragripale, urlian, rujeolic, sincitial respirator
4. Familia Togaviridae:
1. Arbovirusuri A (encefalite, miozite)
2. Arbovirusuri B (flavivirusuri): VHC, encefalite, febra galbena, denga
3. Rubivirusuri – Rubeolic
5. Familia Coronaviridae: boli respiratorii, SARS
6. Familia Rabdoviride : Rabic
7. Familia Arenaviride: coriomeningita limfocitara, febra de Lassa
8. Familia Retroviridae
1. Lentivirusuri: HIV1, 2 HTLV
2. Leucemia cu celule paroase
Bacterii intracelulare
• Caracteristici
– La limita intre virusuri si bacterii
– Au si ADN si ARN
– Strict intracelulare
– Raspund la tratament antibiotic
• Chlamydii :
– Psitacii- ornitoza;
– Trachomatis: trahom, uretrita, pneumonie la sugar
• Mycoplasma- 5 specii
– M. pneumonie
• Ricketsii – transmise de artropode
– 3 genuri
– Febra butonoasa, tifos exantematic, febra Q, boala ghearelor de pisica
Bacterii
• Clasificare in functie de
– Colorarea Gram Poz, negativ,
– Forma: coci, bacili, curbat
– Toleranta la oxigen: aerobi,anaerobi
• Caracteristici
– Cresc pe medii acelulare
– Raspund la antibiotice
– Pot fi examinate la microscopul optic
– Sunt celule complete
Coci Gram Pozitivi
Aerobi şi facultativ anaerobi.
•Familia Microcoaccaceae gen
Staphylococcus: stafilococ auriu, Anaerobi
stafilococ coagulazo-negativ, sau
stafilococ alb, s. epidermidis, s. Familia Peptococcaceae
saprophiticus; -Peptococcus
•Familia Streptococcaceae – -Peptostreptococcus.
-streptococ beta-hemolitic grup A;
streptococi grup B, C, D, G;
-streptococi orali: s. salivarius - grup
viridans, s. mutans, s. sanguis;
- pneumococ;
-gen Enterococcus: faecalis, faecium,
Coci Gram Negativi
Aerobi
Anaerobi
•Familia Neisseriaceae : meningococ
şi gonococ, Branhamella catarrhalis; - Veillonella - plăgi infectate;
•Moraxella - Megasphera
•Acinetobacter.
Bacili Gram Pozitivi
Aerobi Anaerobi
- Clostridium (perfringens,
- Corynebacterium diphteriae tetani, botulinum, difficile)
- Bacillus (cereus, anthracis
- Erysipelothrix rhusiopatiae, -Lactobacillus
- Listeria monocytogenes, -Propionibacterium acnes
Bacili Gram Negativi
Aerobi Anaerobi
•Pseudomonas,
•Acinetobacter; - Bacterioides sp. (fragilis),
•Brucella, -Prevotella sp.
•Bordetella pertussis, -Fusobacterium sp
•Legionella
•Campylobacter;
Aerobi Facultativ anaerobi

-Enterobacteriacee- E. coli, (ECEC, ECET, ECEH), Proteus mirabilis, Salmonella,
Shigella, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Yersinia
-Vibrionacee – Vibrio, Aeromonas, Haemophilus, Pasteurella
Bacterii spiralate şi incurbate
• Familia Spirillaceae - gen Spirillium: Campylobacter jejuni, fetus;

• Familia Spirochaetaceae - gen Treponema: Pallidum, Borrelia, Leptospira;
Actinomycete si bacterii inrudite

• Familia Actinimycetaceae - gen Actinomyces: israelii;
• Familia Mycobacteriaceae - gen Mycobacterium: tuberculosis (BK),
avium, intracellulare;
• Familia Nocardiaceae - gen Nocardia;
• Familia Streptomycetaceae - gen Streptomyces;
Caractere patogenice ale bacteriilor
1. Adeziunea –
2. Secreţia toxinelor;
3. Sinteza de enzime
4. Multiplicarea bacteriană
5. Rezistenta la raspunsul imun
6. reacţii de hipersensibilizare
Adeziunea
- flora bacteriană rezidentă se opune ca o "barieră" proliferării

bacteriene exogene;
-participă adezinele bacteriene: prin fimbrii;
- există receptori corespunzători pe mucoase;

Secreţia toxinelor;
- exotoxine - proteice: tetanos, difterie, botulism, scarlatină, gangrenă, holeră;
- endotoxine - lipopolizaharidice, constituente ale peretelui BGN - antigen O somatic,

eliberate prin liza bacteriană, şoc endotoxinic;
Sinteza de enzime:
1. coagulaza - S. aureus,
1. streptokinaza - S. pyogenes,
1. betalactamaze - S. aureus, H. influenzae, (inactivează betalactaminele);

Multiplicarea bacteriană
- la bacterii cu multiplicare extracelulară;
- bacterii cu multiplicare intracelulară facultativă: în macrofage;

-micobacterii, brucele,
-produc boli lente, cu recăderi, hipersensibilizare de tip întârziat;
Alte caractere patogenice ale bacteriilor
- Rezistenta la raspunsul imun - polizaharidul capsulei S. pneumoniae

- acţiune antifagocitară
- Reacţii de hipersensibilizare (patogenia poststreptococică: RAA,

GNDA);
Fungi
• genul Candida,
• Histoplasma capsulatum
• Cryptococcus neoformans,
• Coccidioides immitis,
• genul Aspergillus;
• gen Mycrosporum,
• Epidermophyton,
• Trichophyton;
Paraziti
Protozoare (unicelulare) Metazoare (viermi)
•rizopode - Entamoeba •Trichinella spiralis

histolytica; •trematode - Schistosma,
•flagelate - Leishmania, Ancylostoma duodenalis,
Trypanosoma, Trichomonas Necator americanus (ankilo-
vaginalis, Giardia lamblia
stomiaza);
•ciliate - Balantidium coli
•nematode Strongyloides;
•sporozoare - gen Plasmodium
(malaria umană), Babesia, •cestode - Taenia - cisticercoza.
Toxoplasma gondii, Isospora,
Cyptosporidium;
Factorii de aparare antiinfectioasa
• Specifici
• Nespecifici
Factorii nespecifici
• flora microbiana normala
• barierele anatomice si secretiile
• reactia inflamatorie
• reactia febrila
• citokinele
• sistemul complementului
• celulele fagocitare
Factorii specifici
• raspunsul imun umoral-
– Limfocitele B stimulate devin plasmocite care produc
imunoglobuline sau anticorpi.
• raspunsul imun celular - rol de distrugere a celulelor non-self :

– celulele infectate cu microorganisme cu dezvoltare intracelulara :
virusuri, bacterii intracelulare, fungi, protozoare.
– celulele canceroase.
– grefele si transplantele.
– participa limfocitele T citotoxice, NK (natural killer) si K (kiler)
Principii generale de diagnostic in bolile
infectioase
1. Diagnostic epidemiologic
2. Diagnostic clinic
3. Diagnostic de laborator
Diagnostic epidemiologic
• anamneza
– contacte infectante (epidemie, călătorii în zone
endemice;- tratamente parenterale, transfuzii de
sânge;)
– cu sursa probabila sau dovedita de germeni
patogeni,
– in perioada de incubatie
– Existenta caii de transmitere
Diagnostic clinic
• Anamneza:
– istoricul bolii actuale, debutul, simptomele şi
tratamentul ambulatoriu; antibiotice şi corticoterapie
administrate recent;
• Examenul clinic - complet şi minuţios
• Dg se sindrom clinic pe baza simptomelor si

semnelor – orienatre catre anumite investigatii
Diagnostic de laborator
• Regula de aur – izolarea/identificarea
agentului cauzator
• Teste directe
• Teste indirecte
• Teste orientative
Teste directe de evidentierea agentului
infectios cauzator
• Recoltarea de probe de la pacient din locul care cel mai probabil (pe baza
anamnezei, aspectelor epidemiologice, clinice si a semnelor obiective)
• Evidentierea direct din proba – bacterii pe frotiu
• Cultivarea pe medii adecvate- bacterii, fungi, rar pt virusuri
• Identificarea materialului genetic al germenului din produsul aptologic –

reactia de polimerizare a lantului
Teste indirecte de identificarea a
germenului cauzator
• Teste serologice
– Evidentierea anticorpilor specifici sau cresterea
titrului acestora de 4 ori I doua saptamani
– Evidentierea unor antigene/enzime/toxine ale

germenului
Investigatii orientative si complementare
• Hemoleucograma
• Probe inflamatorii
• Investigatii imagistice
• Probe biochimice din lichidele recoltate

TERAPIE ANTIBIOTICĂ - PRINCIPII
 UN MEDIC BUN ŞTIE
CE AB SĂ PRESCRIE…
 UN MEDIC ŞI MAI BUN

ŞTIE ŞI CE AB SĂ NU
PRESCRIE…
CEL MAI BUN MEDIC


ESTE CEL CARE ŞTIE ŞI

CÂND SĂ NU PRESCRIE
AB..!
1. CÂND TRATĂM CU ANTIBIOTICE?
ANTIBIOTIC ≠ ANTITERMIC
Antibioticele se utilizează în exces!
administrare de antibiotice când

nu sunt indicate (30-50% dintre Asocieri când ar fi
prescripţii sunt inutile!) suficientă monoterapie
Mai ales:
• infecţiile virale tratate drept infecţii bacteriene
• Micoze topice tratate drept micoze sistemice
• Colonizări bacteriene tratate drept infecţii
RISCURILE EXCESULUI DE
ANTIBIOTICOTERAPIE
Efecte adverse
Costuri economice directe
Presiune crescută
pentru selecţia/inducţia
de mutante rezistente
Infecţii ce nu necesită tratament antibiotic sistemic
Date de laborator - orientare rapidă
a) Colonizări cu germeni considerate infecţii

b) Infecţii demonstrate a fi virale
Secreţii purulente ≠ Infecţie bacteriană!!

2. Iniţierea terapiei – răspunde la câteva întrebări
1. Dacă decizia de a trata cu AB a fost luată, ai
efectuat prelevări pentru teste microbiologice?
... ai o ultimă şansă bună acum (ulterior rata pozitivităţii

probelor va scădea cu fiecare doză de AB administrată)!
“ECONOMIA LA METODE DIAGNOSTICE POATE COSTA

ÎNZECIT LA TERAPIA ANTIBIOTICĂ!”
2. Controlul procesului infecţios necesită şi
asanare invazivă a unui/unor focare septice?
Dacă DA:
SUPERFICIAL PROFUND
Incizie şi drenaj Drenaj percutan

sau
Intervenţie chirurgicală deschisă
1.De preferat după stabilizare funcţii vitale şi

după iniţiere AB
2.Amploarea minimă suficientă
Dacă nu: continuă supravegherea - indicaţia de drenaj
poate să apară!
În cazul infecţiilor severe, drenarea colecţiilor septice
•Creşte rata supravieţuirii
•Reduce durata spitalizării
•Reduce consumul de antibiotice
AFORISM: PENTRU COLECTIILE PURULENTE – CEL

MAI BUN AB ESTE BISTURIUL (ACUL)!
3. Dacă ai decis să tratezi cu AB o infecţie
acută – de ce mai întârzii?
Reducerea letalităţii/duratei spitalizării dacă:

- terapie iniţiată < 1h în meningite purulente
- terapie iniţiată < 4h într-o pneumonie comunitară
3. STRATEGIA UTILIZĂRII AB
PROFILAXIE
a. Medicală
- Expunere la patogeni virulenţi: HIV, meningococ
- Pacienţi imunodeprimaţi la risc pentru infecţii: HIV (CD4<200/mm3),
transplant, splenectomizaţi...
b. Periintervenţii invazive (de regulă durată < 24 ore, iniţiată cu 1h

înainte de intervenţie)
- Risc endocardită: intervenţii stomatologice, digestive, genitourinare
- Profilaxie generală: traume abdominale, chirurgie cardiacă,
protezare articulară...
TERAPIE
Iniţială – acoperire suficientă (90-100% posibile etiologii)
Ajustată - terapie “ţintită”

cel mai eficient AB
cel mai puţin toxic AB
spectru cât mai îngust
cost/eficienţă analizată
Obs: în puţine situaţii utilă asocierea de AB în loc de un AB

Obiectivele terapei AB (infecţii acute)
1. Iniţierea terapiei cu o schemă adecvată – şanse sporite

succes clinic
2. Modificare schemă la moment optim

– reducere risc rezistenţă
- reducere costuri terapie
- reducere durată spitalizare/creştere aderenţă/calitatea vieţii
3. Durată optimă terapie pentru a preveni recurenţe

Probleme particulare
1. Verificaţi în ghiduri/tabele... ce AB sunt permise în:

• sarcină
• lactaţie
2. Date de farmacocinetică - penetraţie tisulară:

• pulmonar
- bună: F-chinolone, macrolide şi înrudite, betalactamine
- redusă: aminoglicozide
• LCR:
- excelentă: metronidazol, cloramfenicol, fluconazol, antiTB
- suficientă (la doze mari): ceftriaxonă, ceftazidim, ampicilină
- scăzută: glicopeptide, aminoglicozide, MLSK
FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ ALEGEREA SCHEMEI INIŢIALE
PACIENTUL SITUAŢIA LOCALĂ
EPIDEMIOLOGIE
LOCALĂ
GHID NAŢIONAL
Germeni frecvent AB DISPONIBILE
întâlniţi
GHID LOCAL
Rezistenţa lor la AB AB-TERAPIE
LIMITARE
DIRIJARE OPŢIUNE AB OPŢIUNI AB
Ce etiologii trebuie să “acoperim” şi dacă
există risc de implicare tulpină rezistentă
Ce informaţii avem despre AB existente
Ce limitări avem (PK, probleme particulare

pacient, politici locale de AB-terapie: rotaţie AB,
restricţionare uz..., cost, AB inexistente)
REZULTAT
SCHEMA INIŢIALĂ AB-TERAPIE
ADECVATĂ SAU NU?

EXCESIVĂ?
Risc rezistenţă?
Terapie iniţială excesivă – factor de risc pentru AB-rezist
Prescrierea unei scheme AB eficiente dar excesiv de

acoperitoare în raport cu situaţia clinică dată.
Erodarea eficienţei unor AB “de rezervă”: carbapeneme,

linezolid, voriconazol... mai repede decât ar fi normal
+ costuri directe
+ risc suplimentar efecte adverse
MONOTERAPIE SAU ASOCIERI AB?
Monoterapia ar trebui să fie regula, asocierea - excepţia.
…când intervine însă excepţia?

1. Asocieri de AB în terapia iniţială
Asocierea de AB permite:
• creşterea eficienţei: anumite focare septice (endocardic,
osos)
• lărgire spectru acoperit (pneumonii, neutropenic febril,
sepsis sever), mai ales dacă există risc de germeni
rezistenţi
CRITERIUL EFICIENŢEI
Betalactamine +...
““Partenerul”
Partenerul” de
de profesie
profesie –– Aminoglicozidul,
Aminoglicozidul, F-chinolona
F-chinolona
1. Nu există dovezi ferme în favoarea eficienţei sporite a

asocierii BL + AG (FQ) faţă de monoterapia cu BL
2. În schimb, limitele utilizării AG/FQ există:

•Aminoglicozidele: toxicitate renală, difuzie alveolară redusă
•F-chinolonele: inductori importanţi de rezistenţă (chiar încrucişată)
EXTINDERE SPECTRU ACOPERIT
Betalactamine +...
“Invitaţii
“Invitaţii speciali”
speciali” –– Glicopeptide,
Glicopeptide, linezolid
linezolid
Risc MRSA
Risc VRE
Linezolidul: difuzie superioară în arborele respirator
În rest, riscul rezistenţei impune restricţionarea utilizării lor!!!

2. Terapie ţintită – asocieri de AB
• eficienţă în cazul anumitor germeni/focare septice

• limitarea selectării rezistenţei: tbc, HIV
MONITORIZARE PACIENT
zilnic Mai rar : 2/7, 3/7...
Clinic: T, AV, FR, TA, diureză... Teste de inflamaţie

Focare septice - apar indicaţii Hemograma
chirurgicale?
Uree, creatinină, ALAT, ASAT
Creatinină serică
Coagulograma
Hemogramă
Imagistica
Date microbiologice
EVOLUŢIE NEFAVORABILĂ
Terapie ineficientă Alte cauze
Efecte
adverse Febră
neinfecţioasă
Febră de AB
EFECTE ADVERSE
Nelegate de doză Cumulative
Nefro-, oto-, hepatotoxicitate

Alergie Neutropenie, anemie
Toxicitate hematologică Dismicrobisme (C difficile)
Soluţii
Terapie patogenică Înlocuire AB incriminat (dacă am soluţii)

Eroare:
A monitoriza doar eficienţa, nu şi toxicitatea!
Terapie ineficientă Alte cauze
Germen
Focar(e)
rezistent septic(e)
nedrenate Suprainfecţie
Infecţie
plurimicrobiană
Nu neglija rezultatul furnizat de laboratorul de
microbiologie!
Comunicare clinician - laborator!
Eroare: A neglija supravegherea focarelor septice!
EVOLUŢIE FAVORABILĂ
Trecere terapie
Dezescaladare iv  po Continuarea
(“switch”) terapiei
Adaptare la
Adaptare la
etiologia
severitatea
demonstrată
actuală
(îngustare
acoperire)
Reduce costuri directe Reduce costuri
Reduce risc rezistenţă
Terapie iniţială DEZESCALADARE
(probabilistică) Terapie “ţintită”
“Switch” (iv  po)
Externare
Dezescaladare
= trecerea terapie iniţială  terapie ţintită
Dezescaladarea ar putea concilia două tendinţe

aparent contradictorii:
•Salvarea pacienţilor cu infecţii severe

şi
•Limitarea toxicităţii, costurilor directe şi a emergenţei
rezistenţei la antibiotice
În ce condiţii putem ajusta terapia (dezescalada)?
Identificarea agentului etiologic şi

caracterizarea sensibilităţii sale la AB
Terapia ţintită
Activitate in vitro şi Criterii PK respectate
+
Spectru cât mai îngust = impact minim “colateral”
De regulă – monoterapie!
4. PARAMETRII TERAPIEI ANTIBIOTICE
a) Durata terapiei
b) Dozele utilizate
c) Ritmul administrării
d) Calea de administrare
e) Locul îngrijirii
ADMINISTRAREA DE AB
Durata optimă
Eşec terapie
Selectare AB-R
Raport optim eficienţă/toxicitate/selectare R
Toxicitate
Selectare AB-R
TIMP
Tendinţă la reducerea duratei terapiei AB
Reducere
costuri
directe Limitarea
emergenţei
rezistenţei
Probleme
1. Care este durata optimă a terapiei/profilaxiei?
2. Impactul asupra rezistenţei?
MODALITĂŢI DE REDUCERE A DURATEI TERAPIEI AB
Introducerea de
markeri biologici
(VSH, PCR, PCTQ
<0,25 ng/ml) Tatonare durată
minimă eficientă
1 AB/1 sindrom
Introducere de noi AB
EROARE: O singură durată a terapiei pentru toţi
pacienţii cu o anumită afecţiune !
EROARE: Este greşit să prelungeşti un tratament

ineficient, dar la fel de eronat este să prelungeşti unul
eficient !
B. DOZA
Pentru fiecare antibiotic există o doză standard zilnică; ea

se modifică în raport cu:
• Focarul septic – rata difuziei (ex: ceftriaxona/LCR)
• Rezistenţa germenului izolat

• Alterarea eliminării AB – cuantificat mai bine pentru
disfuncţii renale (mai puţin pentru cele hepatice)
Un AB: nu aceeaşi doză la toate infecţiile!

C. RITM ADMINISTRARE
16
Time
Timpabove
în care MIC
C> 16
Cmax Cmax/MIC
Cmax > CMI
CMI
Concentration (µg/mL)
12 12
Concentraţie
Concentraţie
(mg/l)
(mg/l)
8 CMI 8 CMI
MIC MIC
4 4
0 0
0 6 12 18 24 0 6 12 18 24
Time (hours) Time (hours)
Timp (h) Timp (h)
t t>>CMI
MIC
16
AUC 24/MIC
AUC 24/CMI
Concentraţie
12
(mg/l)
8 CMI
MIC
0
0 6 12 18 24
Time (hours)
Timp (h)
Optimizare terapie
AB Parametru PK/PD Obiectiv

de realizat
Timp-dependente
a) Fără efect postAB: T > CMI A mări timp
betalactamine (max la 4 x CMI)
expunere la AB
b) Cu efect post AB:

GP, macrolide, AUC/CMI Optimizare
cicline cantitate AB
AB Parametru PK/PD Obiectiv
de realizat
Doză-dependente
AG, daptomicina, Cmax/CMI optimizare cantitate

FQ, telitromicina AUC/CMI şi concentraţie max
RITM ADMINISTRARE
BL: administrare cât

mai apropiată a dozelor
AG: cât mai spaţiat
Pev continuă
La 24 (48?) h
D. CALEA DE ADMINISTRARE
PARENTERAL ORAL
• infecţii
• celelate cazuri (aprox 80%)
severe
• switch
• intoleranţă digestivă
• complianţă redusă
• biodisponibilitate redusă AB po
E. LOCUL ÎNGRIJIRII
SPITAL DOMICILIU
• Infecţii severe • celelalte cazuri

• fără alternative de terapia • terapie post-switch
orală
• condiţii
economicosociale precare
SUBSTANTELE ANTIMICROBIENE
A. ACTIUNEA ANTIMICROBIANA
a. Bactericida (distrugerea bacteriilor)
- Betalactaminele (peniciline, cefalosporine,
carbapenemi)
- Aminoglicozidele (gentamicina, amikacina)
- Chinolonele (acidul nalidixic + fluorochinolonele)
- Polimixinele
- Rifampicina
- Vancomicina
- HIN
- Metronidazolul
b. Bacteriostatica (opresc multiplicarea

bacteriana)
- Cloramfenicolii
- Tetraciclinele
- Sulfamidele
- lincomicina, spiramicina, clindamicina
- oxazolidinone (linezolid)
2. Afectarea integritatii (functiei) membranei citoplasmatice
- colistina, polimixinele (actiunea se exercita in perioada de repaus
microbian)
- nistatina
- amfotericina B
3. Inhibitia sintezei proteinelor bacteriene (actiune maxima in faza de
multiplicare dar si in repaus microbian)
- cloramfenicolul
- tetraciclinele
- macrolidele
- aminoglicozidele
- lincomicina
B. Mecanismul de actiune biochimic al substantelor
antimicrobiene
1. Inhibitia sintezei sau functiei peretelui celular microbian
- penicilinele biosintetice
- penicilinele semisintetice
- cefalosporinele
- vancomicina
- bacitracina
4. Inhibitia sintezei acizilor nucleici
- grizeofulvina (AND)
- rifampicina
- metronidazolul
- actinomicina
5. Inhibitia enzimei giraza (intervine in replicarea AND-ului

bacterian)
- chinolonele
6. Inhibarea cresterii bacteriene prin antagonism competitiv
asupra producerii de acid folic bacterian (prin metaboliti
analogi – PAB  acidul folic)
- sulfamidele
- co-trimoxazolul
REZISTENTA MICROBIANA LA ANTIBIOTICE
(multiplicarea germenilor in prezenta antibioticului)
a. Rezistenta naturala: prezenta in mod spontan si constant la
un germene si se transmite genetic (cromozomial /
extracromozomial) la intreaga specie bacteriana (ex.
rezistenta la penicilina a bacililor gram-negativi)
b. Rezistenta dobandita ( se dezvolta secundar) prin mai multe mecanisme la
unele bacterii, de obicei sensibile la antibioticul respectiv):
- prin mutatii (cromozomiala)  rezistenta se transmite vertical la
descendentii bacterieni (cauza posibila: tratament antibiotic incorect
condus)
- prin transfer (plasmidic sau extracromozomial – factorul R) de
material genetic purtator al rezistentei microbiene aflat in plasmide de la
unele bacterii la alte bacterii sensibile pana atunci la antibioticul respectiv
(ex. Enterobacterii, stafilococ). Rezistenta plasmidica se transmite si
orizontal, interbacterian (ex. Enterococ vancomicino-rezistent – stafilococ
vancomicino- rezistent)
- prin adaptare in cursul tratamentului cu substante
antimicrobiene
Modul de instalare a rezistentei germenilor la antibiotice:
1. rapid: eritromicina, lincomicina, rifampicina, clindamicina
2. lent: penicilina, cloramfenicol, tetraciclina, aminoglicozide,
Spectrul antimicrobian al antibioticelor
1. ingust: spectru de tip penicilinic sau aminoglicozidic
2. larg: active asupra unei game largi de bacterii
REACTIILE ADVERSE ALE SUBSTANTELE
ANTIMICROBIENE
I. Intoleranta locala (apar la locul de administre: per os, imtramuscular,
intravenos, intrarahidian)
a. In administrarea pe cale orala: epigastralgii, greturi, varsaturi (tetraciclina,
cloramfenicol, eritromicina, ampicilina)
b. In administrarea intramusculara: dureri si noduli la locul de injectare
(betalactaminele)
c. In administrarea intravenoasa: flebite, necroze prin iritatie chimica (cauze:
dilutie necorespunzatoare, ritm de administrare necorespunzator)
d. In administrarea intrarahidiana: convulsii, hemoragii meningocerebrale)
II. Reactii adverse toxice
Mod de producere: acut - prin supradozare
cronic – tratamente prelungite
1. Efecte toxice renale: necroza tubulara, nefrita interstitiala,
glomerulonefrita acuta, nefropatii obstructive, vasculita,
insuficienta renala acuta
- Aminoglicozidele: se elimina pe cale urinara, se
acumuleaza in celulele tubulare renale (gentamicina,
amikacina)
- Cefalosporinele: leziuni de necroza tubulara acuta
(cefuroxim, ceftazidim)
- Rifampicina: leziuni nefrotoxice tubulare si glomerulare
- Sulfamidele: nefropatie obstructiva (cristalizeaza la nivelul tubilor
renali)
- Vancomicina
- Amfotericina B
- Colistina injectabila
- Tetraciclinele
2. Efecte toxice hepatice:
- icter colestatic tranzitoriu (HIN, Rifampicina, Tetraciclina,
sulfamide, eritromicina)
- sindrom citolitic (oxacilina, ampicilina, cefalosporine)
- litiaza biliara- prin precipitarea antibioticului (cefalosporine)
3. Efecte toxice pe sistemul hematopoietic: anemie, leucopenie,
trombocitopenie, pancitopenie
- Leucopenia (mai rar agranulocitoza) – prin efect toxic direct sau
sensibilizare: cloramfenicol, sulfamide, cefalosporine, carbenicilina
- Trombocitopenia: cloramfenicol, sulfamide, cefalosporine,
carbenicilina, idoxuridina
- Anemia: hipocroma (co-trimoxazolul); hemolitica (penicilina,
cefalosporine, carbenicilina, sulfamide, amfotericina B); aplastica – prin
deprimarea / aplazia maduvei osoase (cloramfenicolul)
4.Efecte toxice neurologice
• afectarea nervilor cranieni - nervul acustico-vestibular
(VIII)manifestate prin:
- disfunctie vestibulara (ameteli, vertij): aminoglicozide
(streptomicina, gentamicina, tobramicina)
- afectarea ramurii cohleare cu hipoacuzie sau surditate:
aminoglicozide, vancomicina, amfotericina B, neomicina
- nevrita optica retrobulbara: etambutolul, cloroichina
• polinevrite periferice: nitrofurani, polimixina, HIN. Polimixina,
cicloserina
• Encefalopatie manifestata prin: convulsii, stare confuzionala, tremuraturi,
pierderea constientei: acid nalidixic, amfotericina B, penicilina G,
carbenicilina, HIN
• Blocada neuromusculara cu paralizie respiratorie prin administrarea
intraperitoneala de aminoglicozide si polimixina
• Sindrom de hipertensiune intracraniana manifestat prin greturi, varsaturi,
edem papilar: acidul nalidixic si alte chinolone, tetraciclinele
5. Alte efecte adverse toxice
- sindromul cenusiu: reactie adversa specifica cloramfenicolului care
apare la nou-nascutii si sugarii care primesc tratament cu cloramfenicol
(astazi utilizat numai in tarile africane)
Cinic se manifesta prin: varsaturi, distensie abdominala, dispenee, detresa
respiratorie, culoare cenusie a tegumentelor, hipotonie, hipotermie,
colaps – cu evolutie deseori fatala.
Cauza producerii sindromului cenusiu: deficit de
glicuronoconjugare hepatica la nou-nascuti (imaturitate
functionala hepatica) acumularea cloramfenicolului la
nivelul nucleilor bazali.
- distrofie si discromie dentara: tetraciclinele (atunci cand
sunt administrate la copii < 7 ani) – prin depunerea
antibioticului pe mugurele dentar si in dentina  tulburere in
formarea smaltului dentar  aspectul dintilor: hipoplazici cu
smalt galben-brun
- tulburari in cresterea scheletului: tetraciclinele se depun in
tesutul osos (a nu se administra copiilor < 7 ani) si trec prin
bariera placentara ( a nu se administra gravidelor in ultimele 3
luni de sarcina)
- artropatia toxica medicamentoasa (la animalele de
laborator) – chinolonele pot determina efecte toxice la nivelul
tendoanelor si articulatiilor, motiv pentru care sunt
contraindicate la copil (recomandare nejustificata cel putin in
ceea ce priveste artropatia, aceasta, fiind demonstrata numai
experimental la animalele nou-nascute din laborator si
neconfirmata clinic de-a lungul anilor, prin numeroasele studii
la sugari si copii.
III. Reactii adverse alergice (sensibilizarea organismului fata de
substantele antimicrobiene)
Factori care concura la aparitia acestor reactii alergice:
- terenul alergic al pacientului
- puritatea substantei antimicrobiene
- frecventa si calea de administrare a antibioticului
Manifestarile clinice ale reactiilor adverse prin hipersensibilizare:
soc anafilactic, edem Quincke, purpura trombocitopenica,
anemie hemoliticca, vasculita alergica, eritem polimorf,
sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell
Eruptiile: beta-lactaminele (penicilinele naturale si de semisinteza,
cefalosporinele, streptomicina, sulfamidele, co-trimoxazolul, acidul
nalidixic, vancomicina, amfotericina B)
Febra: penicilinele
Socul anafilactic: cea mai grava reactie adversa alergica
- apare brusc dupa injectarea antibioticului (peniciline – penicilina G,
oxacilina, ampicilina, carbenicilina); este o reactie dintre antigenul
reprezentat de antibiotic sau produsii sai de degradare sau de metabolism
si anticorpii fata de determinantul antigenic (care sunt produsi de
organismul uman sensibilizat), care se produce intravascular, cu implicatii
clinice foarte grave.
- clinic se caracterizeaza prin: stare de rau general, agitatie, anxietate,
dispnee, asfixie prin edem glotic, cianoza, palpitatii, colaps prin prabusire
tensionala cu racirea extremitatilor
- Tratamentul socului anafilactic- este cea mai mare urgenta medicala
- se intrerupe imediat administrarea antibioticului
- se aplica un garou deasupra locului de injectare (impiedica
reabsorbtia antibioticului)
- asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii
- pozitie decliva, administrare de oxigen
- administrare subcutanata de adrenalina 1% apoi intravenos
efedrina, apoi hemisuccinat de hidrocortizon
- se instaleaza o perfuzie cu ritm rapid cu ser fiziologic, glucoza
pentru umplerea patului vascular, la care se mai pot adauga sol. Ca
gluconic 10%, antihistaminice (romergan, hismanal)
Trusa de urgenta pentru socul anafilactic contine:
- garou, perfuzor, ace / branula, vata, alcool sau betadina
- adrenalina 1%
- efedrina
- hemisuccinat de hidrocortizon / dexametazona
- calciu gluconic10%
- antihistaminice (romergan, hismanal)
- ser fiziologic, glucoza 5%
Prevenirea socului anafilactic la peniciline
1. Anamneza minutioasa inainte de administrarea
antibioticului (in special penicilina G) care precizeaza:
- manifestari alergice in antecedentele pacientului (astm,
urticarie, eczeme, edem Quincke)
- daca a mai primit anterior tratamente cu antibiotice din
clasa penicilinelor si cum le-a tolerat
2. Testarea alergiei la penicilina – problema controversata si
nerozolvata (testul percutan urmat de testarea intradermica),
poate fi uneori declansatoare a socului anfilactic
IV. Perturbari biologice: apar mai ales dupa administrarea antibioticelor cu
spectru larg (tetracicline, cloramfenicol, cefalosporine) atunci cand sunt
administrate a la long si sunt reprezentate de :
a. Dismicrobisme la nivelul mucoaselor– produse prin perturbarea
echilibrului normal al florei microbiene de la nivelul mucoaselor: bucala,
intestinala, genitala, prin administrarea antibioticelor, care prin actiunea
distrugatoare asupra bacteriilor sensibile, permit o dezvoltare aberanta a
celorlalte bacterii (de ex. administrarea ampicilinei pentru o infectie cu E.
coli digestiva sau urinara determina pe de o parte distrugerea bacililor
gram negativi de la nivelul mucoaselor, iar pe de alta parte favorizeaza
multiplicarea altor bacterii, ca: Cl. difficile. Candida albicans)
- Dismicrobismul mucoasei bucale se manifesta clinic prin
stomatite (usturimi, arsuri locale, senzatie neplacuta)
- Dismicrobismul mucoasei intestinale se manifesta prin dureri
abdominale, diaree apoasa profuza (care uneori poate fi
extrem de severa – enterocolita pseudo-membranoasa post-
antibiotice) si impune intreruperea antibioticului.
- Dismicrobismul mucoasei genitale (vaginala, peniana) se
manifesta prin prurit sau usturimi
b. Hipovitaminoze (prin perturbari intestinale si tulburari de
resorbtie la acest nivel) – carente in vitaminele grupului B si K
care pot conduce la sindrom de malabsorbtie. Se recomanda
administrarea concomitenta cu antibioticul a vitaminelor B, C
si K.
c. Fenomenul de tip Herxheimer produs prin administrarea

unor doze mari de antibiotic la inceputul tratamentului unei
afectiuni, cu germeni care, prin liza lor elibereaza in circulatie
cantitati mari de endotoxina (de ex. prin administrarea
cloramfenicolului in febra tifoida sau a penicilinei G in sifilis).
d. Rezistenta microbiana la antibiotice (abuz terapeutic si in
industria alimentara) – se produce prin:
- selectarea de mutante rezistente
- difuzarea factorului de rezistenta transmisibil “R
A. PENICILINELE NATURALE
Mod de actiune: interfereaza sinteza peptidoglicanului din
structura peretelui bacterian, conducand la liza bacteriana
(efect bactericid).
Spectru de activitate antibacteriana: streptococi (beta-
hemolitic, viridans), pneumococ, neisseria gohnoreae, bacilul
difteric, anaerobi Gram pozitivi (clostridii), leptospire,
treponema palidum, bacilui carbunos, unele specii de
Bacteroides.
Excrtie: renala
Patrunderea in lichidul cefalorahidian: redusa, dar favorizata
de inflamatii ale meningelor
1. Penicilina G (benzil-penicilina) de Na si K
Conditionare: flacoane pulbere de 400.000.ui si de
1.000.000 ui
Calea de administrare: intramuscular, intravenos,
intrarahidian (extrem de rar). Dilutie 100.000 ui /ml solvent
Ritm de administrare: la 6 ore interval
Doza:in functie de gravitatea afectiunii
- la adult:1.000.000 (1MU) – 20 / 30 MU/zi
- la copil: 50.000 – 100.000 ui/kgc/zi
- intrarahidian: 5000 ui
Indicatii:
- angina acuta cu streptococ beta-hemolitic
- scarlatina - leptospiroza
- erizipel - antrax (carbune)
- difterie - botulism
- sifilis - meningita meningococica
- tetanos - meningita pneumococica
- gangrena gazoasa - gonoree
Se asociaza cu aminoglicozidele in afectiunile severe (septicemii)
2. Penicilina V (fenoximetilpenicilina) – este rezistenta in mediul
acid
Conditionare: tablete de 500.000 si 1.000.000 ui
Calea de administrare: per os cu ½ - 1 ora inaintea mesei sau
3 ore dupa masa
Indicatii: infectii usoare (angine, scarlatine) si in continuarea
tratamentului cu Penicilina G (care se administraza in primele
3-4 zile de boala)
3. Penicilinele depozit (retard) – realizeaza niveluri sanguine durabile in timp
dar reduse utilizate in tratamentele de durata
a. Procain-penicilina G (Efitard, Bipenicilina)- este o forma mediu – retard)
- asociaza procain penicilina + penicilina G cristalina
- asigura niveluri sanguine cu durata de 12-24 ore
- administrare: intramusculara
- ritm de administrare: 12-24 ore (1-2 ori/zi)
- conditionare: 1 flacon contine: 600.000ui procain penicilina +
200.000 ui penicilina G cristalina
Doza: 1-2 MU/zi
Indicatii: infectii usoare si medii (nu se administreaza la copii < 5 ani)
b. Benzatin-penicilina (Moldamin, Extencilline, Retarpen) – forma long-retard
(asigura niveluri sanguine durabile de 10,14 sau 30 de zile
Calea de administrare: intramuscular
Doza: la adult: 1,2 MU la 15 zile sau 2,4 MU la 30 de zile interval
la copil: 600.000 ui la 14 zile sau 1,2MU la 30 de zile interval la
copii < 10 ani si 1,2 MU si aceeasi doza ca la adult la copii mari
Conditionare: flacoane cu pulbere de: 600.000ui, 1.200.000 ui si 2.400.000
ui
Indicatii: completeaza tratamentul cu Penicilina G (scarlatina, erizipel);
profilaxia de durata a reumatismului articular acut (evita reinfectiile cu
streptococ beta-hemolitic), tratamentul sifilisului
II. PENICILINELE DE SEMISINTEZA
1. Izoxazolilpeniciline (rezistente la penicilinaza):
Reprezentanti: Meticilina, Oxacilina, Nafcilina, Cloxacilina si altele.
Legare de proteinele serice: 30-90%
Spectru de actiune: sunt antibiotice antistafilococice (active pe
stafilococul producator de penicilinaza)
Indicatii: infectii stafilococice (abcese, flegmoane, celulite, stafilococii
pleuro-pulmonare, septicemii, endocardite, supuratii ale plagilor)
Doza: la adult: 3-6 g/zi pana la 12g/zi in infectii severe
la copil: 50-100mg/kgc/zi
Conditionare: tablete, flacoane cu pulbere pentru administrare im si iv
Ritm de administrare: la 6-8 ore interval
2. Aminopeniciline
Spectru de activitate antimicrobiana:
- streptococ, pneumococ (unele tulpini)
- meningococ, gonococ
- enterobacterii (E. coli, Shigella, Salmonella etc.)
- listeria monocitogenes
- haemophilus influenzae (rezistenta 5-40%)
- bordetella pertussis
a. Ampicilina
Legare de proteinele plasmatice redusa (~10%)
Excretie: urinara si biliara
Conditionare: capsule (250 si 500mg) si flacoane de pulbere
pentru administrare im si iv (250 si 500 mg/fl)
Doza: la adult (in functie de severitatea afectiunii): 2g –
12g/zi
la copil: 50-400mg/kgc/zi
Calea de administrare: per os, im, iv
Indicatii:
- infectii respiratorii (bronsite, traheo-bronsite, laringite, faringite,
adenoidite acute)
- infectii urinare (cu E. coli, proteus)
- infectii digestive (cu Salmonella, Shigella)
- febra tifoida
- meningite (haemophilus influenzae, listeria monocitogenes)
- tuse convulsiva
- infectii biliare (angiocolite, colecistite)
- septicemii, endocardite ( + aminoglicozide)
Contraindicatii: in infectiile stafilococice
b. Amoxicilina (Amoxyl, Clamoxyl)
Absorbtie: foarte buna, realizand niveluri sanguine crescute
Toleranta digestiva: foarte buna
Niveluri realizate in lichidul cefalo-rahidian: medii /bune in conditiile unei
inflamatii a meningelui
Excretie renala: nemodificata
Conditionare: capsule, tablete filmate, pudra pentru suspensie, flacoane
cu pulbere pentru administrare im si iv.
Doza: la adult – 2-8g/zi; la copil – 50-200mg/kgc/zi
Indicatii: aceleasi ca ale ampicilinei
3. Amidinopeniciline (Mecilinam, Pivmecilinam) – sunt peniciline
cu spectru larg, au aceleasi indicatii ca aminopenicilinele dar
sunt mai active pe enterobacteriacee
4. Carboxipeniciline – peniciline active pe pseudomonas
aeruginosa; au actiune bactericida (interfereaza sinteza
structuriipeptidoglicanice)
a. Carbenicilina (Pyopen)
- pseudomonas aeruginosa (piocianic)
- proteus spp. (vulgaris, morgani)
- enterobacter
Farmacocinetica:
- difuziune buna in tesuturi, lichidul peritoneal, pleural, bila
- patrundere slaba in LCR
- excretie urinara: crescuta
- legare de proteinele plasmatice: 50%
- nu se absoarbe pe cale digestiva
Indicatii clinice: infectii sistemice severe cu pseudomonas, proteus,
peritonite, arsuri/plagi suprainfectate cu pseudomonas, infectii bronho-
pulmonare severe, infectii urinare
Doza: la adulti – 400-500mg/kgc/zi 30g/zi; la copil- 200-600mg/kgc/zi
Calea de administrare: im, iv, intrarahidian (3-5mg)
Ritm de administrare: la 6 ore interval
Reactii adverse hematologice: leucopenie, trombocitopenie, hemoragii,
hemoliza
b. Carindacilina, Carfecilina (esteri ai carbenicilinei) – sunt
carbeniciline orale
Indicatii: infectii urinare cu E. coli, pseudomonas, proteus
Doza: 50-60mg/kgc/zi
Ritm: la 6 ore interval
c. Ticarcilina, Sulbenicilina – sunt mai active pe pseudomonas
aeruginosa
Calea de administrare: intramuscular la 6 ore interval
5. Ureidopeniciline
Spectru d actiune antibacteriana: coci gram pozitivi, bacili
gram negativi, anaerobi (bacteroides)
a. Azlocilina, Mezlocilina
Spectru de activitate: acelasi ca si al ampicilinei + Klebsiella
pneumoniae, Seratia marcenses, proteus mirabilis; au o
activitate crescuta pe pseudomonas (de 4-5 ori)
Indicatii: endocardite (in asociere ci aminoglicozidele),
septicemii, infectii abdominale, pelvine, biliare
Doza:la adult – 6-12g/zi; la copil – 200mg/kgc/zi
calea de administrare: iv (in perfuzie), la 8 ore interval
b. Piperacilina
Spectru de activitate:bacili gram negativi (Klebsiella, enterobacter,
proteus, pseudomonas), anaerobi (Bacteroides fragilis)
Doza: la adult – 200mg/kgc/zi; la copil – 200-250mg/kgc/zi
Calea de administrare:iv (in perfuzie endovenoasa) la 8 ore interval
6. Oxapeneme(Clavame) – inhibitori de beta-lactamaze
a. Acidul clavulanic
- derivat beta-lactamic din streptomyces clavuligenes
- rezistent la toate beta-lactamazele microbiene
Mecanism de actiune: patrunde in peretele celulei microbiene unde
fixeaza si inactiveaza ireversibil beta-lactamaza, permitand astfel actiunea
antibioticului asupra bacteriei (penicilina, cefalosporina)
Combinatii ale acidului clavulanic cu diverse antibiotice
Augmentin
Acidul clavulanic (clavulanatul de K) + amoxicilina
Spectru de activitate: stafilococi rezistenti la beta-lactamine,
bacili gram-negativi rezistenti la amoxicilina, coci gram-
pozitivi si gram-negativi
Indicatii: infectii respiratorii, digestive, biliare, cutanate, urinare,
meningite, listeria, febra tifoida, tuse convulsiva
Doza: la adult – 1-6g/zi; la copil – 80-200mg/kgc/zi la 8 ore
interval
Conditionare: tablete, suspensie pentru copii, flacoane cu
pulbere pentru administrare iv
Timentin (Ticarpen) = acid clavulanic + ticarcilina
Spectru de activitate: bacili gram-negativi producatori de beta-
lactamaze(pseudomonas, Klebsiella, proteus) si stafilococi
rezizistenti la beta-lactamaze
Indicatii clinice: pneumonii severe (+ pneumoniile de aspiratie),
infectii abdominale, genitale, infectii cutanate, osteomielite,
infectii la neutropenici (in asociere cu aminoglicozide)
Doza: la adult – 250mg/kgc/zi; la copil – 75-100mg/kgc/zi
Calea de administrare: iv (in perfuzie) la 6-8 ore interval
b. Sulbactam – inhibitor de beta-lactamaze
Sulbactam + ampicilina= Unasyn / Sultamicin
Spectru de activitate: bacili gram-negativi (Klebsiella,
H.influenzae, E. coli), Bacteroides, stafilococi rezistenti la
beta-lactamine, Branhamella, Legionella
Indicatii, doze, cale si ritm de administrare sunt aceleasi ca
cele ale Augmentinului
CARBAPENEME
- Sunt beta-lactamine cu spectru larg de activitate
antimicrobiana, stabile la beta-lactamaze
Tienam (imipenem + cilastatina)
- este un antibiotic bactericid, cu cel mai larg spectru antibacterian
- atinge niveluri crescute in sange si urina
- se administreaza de obicei in monoterapie
Germeni sensibili: streptococ grup A, B, D, pneumococ, stafilococ,
meningococ, gonococ, H. influenzae, enterobacteriacee (98-100%),
pseudomonas, anaerobi gram pozitivi (clostridii, coci), anaerobi gram-
negativi (bacteroides, fusobacterium), campylobacter, Yersinia, listeria,
Pasteurella, Brucella, Moraxella
Germeni rezistenti: corynebacterii, chlamidia, legionella, mycoplasma
Farmacocinetica:
- se absoarbe numai parenteral
- timpul de injumatatire: 1 ora, dar are un efect postantibiotic prelungit
- penetrbilitate buna in: tesuturi (pulmonar, osos, pleura, peritoneu),
secretii; pasajul prin bariera hemato-encefalica redus
- se excreta renal
Indicatii clinice:
- in tratamentul de deescaladare in infectiile severe de etiologie
neprecizata (pana la elucidarea etiologiei)
-tratamentul infectiilor severe polimicrobiene
- tratamentul infectiilor nosocomiale (de obicei cu germeni rezistenti)
-tratamentul infectiilor grave: pulmonare, abdominale, ginecologice
- tratamentul sepsisului, endocardite
Doza: la adult – 1 – 4 g/zi; la copil – 60mg/kgc/zi
Calea si ritmul de administrare: iv (perfuzat lent timp de 30-60minute)la 6-8
ore interval
Meropenem (Meronem) – un alt membru al familei carbapenemilor, cu
spectru antibacterian extins, astfel: coci si bacili gram-pozitivi si gram-
negativi, anaerobi
Indicatii:
- pneumonii, inclusiv pneumonii nosocomiale
- infectii ale tractului urinar
- infectii intraabdominale
- infectii ginecologice
- infectii cutanate si ale tesuturilor moi
- meningite (strabate bariera hemato-meningee) sepsis
- tratamentul empiric al infectiilor la neutropenici
Farmacocinetica:
- timp de injumatatire 1 ora, legare de proteinele plasmatice in proportie
de 2%
- patrunde bine in majoritatea umorilor si tesuturilor, inclusiv in LCR
Conditionare: flacoane de 500mg si 1g pulbere pentru administrare im, iv
Doza: la adulti – 3 -6g/zi (in meningite doza maxima)
Calea si ritmul de administrare: im si iv (in bolus sau in perfuzie cu durata de
15-30 minute) la 8 ore interval;
la copil – 60mg/kgc/zi – 120mg/kgc/zi (in meningite) iv in perfuzie de15-
30 minute
Ertapenem (Invanz)
Spectru de activitate antibacteriana:bacterii gram-pozitive si gram-negative
aerobe si anaerobe
nu este activ pe pseudomonas aeruginosa
Indicatii terapeutice:
- infectii intra-abdominale complicate
- infecectii complicate ale tegumentelor, inclusiv in infectiiale
extremitatilor inferioare din diabetul zaharat
- pneumonia comunitara
- infectii complicate ale tractului urinar inclusiv pielonefrita
- infectii pelvine acute inclusiv endometrita postpartum, avort septic si
infectii ginecologice postchirurgicale
- sepsis
Conditionare: flacoane de 1g ertapenem pulbere pentru
administrare iv, im
Doza: la adult - 1g/zi, doza unica iv in perfuzie endovenoasa timp
de 30 minute sau im (cu lidocaina)
Copil – 15mg/kgc x 2/zi
Monobactame (beta-lactamine monociclice)
Aztreonam
- are un spectru antimicrobian selectiv numai fata de aerobii gram-
negativi (E. coli, enterobacter, Klebsiella, H. influenzae, proteus,
pseudomonas)
- este rezistent la beta-lactamaze
- se administreaza numai parenteral
- nu patrunde in LCR
- nu este nefrotoxic
Calea si ritmul de dministrare: im, iv la 8-12 ore interval
Indicatii: infectii abdominale, urinare, genitale
CEFALOSPORINELE (CEFEME)
- sunt beta-lactamine care au la baza nucleul 7-amino-cefalosporanic
- au actiune bactericida; inhiba sinteza peretelui bacterian
- au un spectru antibacterian largit, sunt active pe: stafilococi rezistenti la
penicilina, bacili gram-negativi, anaerobi gram negativi si gram pozitivi
- nu au prag toxic
- au timp de injumatatire mai lung (de la ½ ora  8 ore)
-absorbtie digestiva buna (cefalosporine generatia I si II)
-se excreta sub forma nemodificata in urina
- patrund foarte bine in LCR (cefalosporine generatia III)
- reactii adverse minime (sensibilizare incrucisata cu penicilinele 20%)
• Cefalosporine de generatia I De uz oral De uz
- spectru de activitate: streptococ parenteral
beta-hemolitic, viridans,
pneumococ, meningococ, Cefalexina Cefalotina
stafilococ, enterobacterii, H. (keflex) (keflin)
influeazae
- inactive pe: enterococ, Cefadroxil Cefaloridin
pseudomonas, bacteroides (oracef) (ceporin)
Indicatii: infectii usoare si medii:
angine, otite, sinuzite, pneumonii, Cefradin Cefazolina
infectii urinare
(valosef) (kefzol)
Nu patrund in LCR
Doza si ritm de administrare: la adult Cefaclor cefradina
– 2-4g/zi; la copil – 50- (ceclor)
100mg/kgc/zi la 6 ore interval
Cefatrizine cefazedona
(cefaperos)
Cefalosporine de generatia a II-a De uz De uz oral
- majoritatea sunt preparate de uz parenteral
parenteral, dar exista si cefalosporine din
aceasta generatie de administrare orala Cefuroxim Cefuroxim
- spectru de activitate: coci gram-pozitivi, (zinacef) (zinat)
coci gram –negativi, bacili gram-negativi,
anaerobi: coci si bacili grm-pozitivi si Cefamandola
gram-negativi kefadol, mandol
- Inactive pe: enterococ, pseudomonas,
enterobacter
Cefoxitin
Indicatii: infectii respiratorii, digestive, urinare, (mefoxin)
genitale, artrite, osteomielite, septicemii,
endocardite
Cefotiam
Doze si ritm de administrare: la adult - 2- (halospor)
6g/zi; la copil – 50-100mg/kgc/zi la 8 ore
cefotetan
interval
cefonicid
Cefuroxim axetil
Cefalosporinele de generatia a III-a
Caracteristici:
- sunt mai rezistente fata de beta-lactamaze
- au un spectru antibacterian mai largit
- patrund foarte bine in LCR, oase, pleura
- excretie biliara foarte buna (ceftriaxona, cefoperazona)
- excretie urinara foarte buna (60-90%)
- reactii de sensibilizare reduse (incrucisate cu penicilinele numai in 10%
din cazuri)
-timp de injumatatire lung (6-8 ore), motiv pentru care se administreaza la
12-24 de ore interval
- inactive pe: enterococ, streptococ viridans
De uz parenteral De uz oral
Cefotaxima (clforan) Cefixima (oraken)
Moxalactam (latamoxef) Cefpodoxima (cefodex)
Cefoperazona (cefobid) - Cefetamet (globocef)

antipseudomonas
Ceftazidima (Fortum) - Cefatrizim (santatricin)
antipseudomonas
Cefsulodina (monaspor)
-antipseudomonas
Ceftriaxona (Rocephine)
Ceftizoxima (cefizox)
Indicatii:
- infectii severe: respiratorii, urinare, abdominale, genitale, osteomielite
- meningite cu bacili gram-negativi
- septicemii, endocardite, peritonite
Calea si ritmul de administrre: per os, im si iv la 8, 12 si 24 ore interval
Cefalosporinele de generatia a IV-a;
Cefepim (Maxipime), cefpirome (Cefrom)
Spectru de activitata antimicrobiana: spectru larg de activitate impotriva
bacteriilor gram-pozitive si gram-negative, inclusiv impotriva tulpinilor
rezistentela aminoglicozide sau cefalosporine de generatia a III-a;
penetreaza rapid in celulele bacteriene gram-negative; activitate buna
asupra bacteriilor anaerobe (bacteroides, clostridii
Inactiv fata de bacteroides fragilis si Cl. difficille
Indicatii:
- infectii ale tractului respirator si inferior (bronsite, pneumonii)
- infectii urinare (pielonefrite)
- infectii ale tegumentelor si tesuturilor moi
- infectii intra-abdominale (peritonite si infectii ale tractului biliar)
- tratamentul empiric al pacientilor febrili cu neutropenie
- preoperator in interventii chirurgicale la adult
Conditionare: flacoane de 500mg. 1g si 2g pulbere pentru administrare im si
iv
Doza si mod de administrare: la adult: in infectiile usoare si medii – 1g la 12
ore im sau iv; in infectii severe- 2g la 12 ore; in infectiifoarte grave – 2g la
8ore; la copil – 150mg/kgc/zi la 8 ore interval
III. MACROLIDE
Reprezentanti: Eritromicina, Spiramicina, Josamicina, Claritromicina,
Azitromicina, telitromicina
Spectru antibacterian:
- streptococ beta-hemolitic si stafilococ producator de beta-lactamaze
- clostrdii, Bordetella pertussis, Corynebacterium diphteriae
- mycoplasme, chlamidii, legionella pneumophila
- H. influenzae, listeria, borellia burgdorfei, Rockalimea hensele, ricketzia,
campylobacter jejuni/coli
Difuzeaza foarte bine in : oase, tesutul pulmonar, lichidul sinovial, pleura
Excretie bilara foarte buna
Nu patrunde in LCR – nu se utlizeaza in meningite
Indicatii:
- angine cu streptococ beta-hemolitic, erizipel, scarlatina la
persoanele alergice la penicilina
- otite, sinuzite, bronsite, adenoidite supurate
- pneumonii cu mycoplasma, chlamidii, legionella
- difterie + sterilizarea purtatorilor de bacil difteric
- tuse convulsiva si profilaxia la contacti (de electie)
- infectii cu listeria monocitogenes
- artrite, osteomielite
- gastrite cu Campylobacter jejuni
Doza:
Eritromicina: conditionata sub forma de:
- tablete, pulbere pentru suspensie orala (sub forma de esteri estolat,
propionat, succinat) – rezistenta in mediul acid gastric
Doza:
- flacoane cu pulbere pentru administrare iv (300mg/fl)
- La adult: 2g/zi per os si 900mg/zi (in perfuzie lenta timp de 60 minute)
- La copil: 30 – 40mg/kgc/zi la 6-8 ore interval
Claritomicina (Klacid): conditionata sub forma de tablete (de 250mg si 500mg
– retard) si pulbere pentru suspensie orala
Doza: la adult – 500 – 1g/zi (in functie de afectiune); la copil- 15mg/kgc/zi, la
12-24 ore interval
Azitromicina: conditionata sub forma de tablete de 250 si 500mg si sub forma
de pulbere pentru solutii orale
Doza: in prima zi 10mg/kgc/zi apoi in urmatoarele 2 sau 4 zile 5mg/kgc/zi
(durata tratamentului este in functie de afectiune)
Telitromicina – este un nou macrolid cu indicatii in pneumoniile comunitare
cu germeni rezistenti (pneumococ, H. influenzae etc.)
AMINOGLICOZIDE
- stafilococ rezistent la penicilina
- bacili gram-negativi (enterobacterii): Klebsiella, pseudomonas, proteus,
E. coli, Salmonella
- bacil Koch (streptomicina, amikacina, kanamicina)
Mecanism de actiune: se fixeaza pe ribozomi si determina formarea de false
proteine bacteriene, conducand la moartea bacteriei
Farmacocinetica:
- Nu se absorb pe mcale digestiva
- Nu patrund in LCR
- Nu se leaga de proteinele plasmatice (sau foarte slab0
- Se elimina rapid pe cale renala
Generatia I: streptomicina, kanamicina, neomicinele, spectinomicina
Streptomicina
Indicatii:
- TBC (in asociere cu: pirazinamida, ethambutolul, hidrazida acidului
izonicotinic si rifampicina)
- endocardita cu enterococ (+ betalactamine)
- endocardita cu streptococ viridans (+ penicilina)
- tularemie, pesta, bruceloza
Doza: la adult – 1g/zi; la copil – 50mg/kgc/zi
Cale si ritm de administrare: im, iv la 12 ore interval
Kanamicina – foarte putin utilizata in prezent datorita efectelor adverse
redutabile (oto- si nefrotoxicitate)
Indicatii: TBC (antituberculos de linia a 2-a), infectii cu bacili gram-negativi;
administrare im in doza de 15-20mg/kgc/zi
Neomicinele – astazi se folsesc numai in:
- tratamente topice cutanate: plagi, arsuri
- oral: preoperator pentru sterilizarea colonului, in coma hepatica (inhiba
flora generatoare de amoniac), infectii intestinale (dizenterii)
Spectinomicina – utilizata in tratamentul gonoreei
Generatia a II-a
Gentamicina
Indicatii:
- infectii severe: in asociere cu o betalactamina
- endocardite: cu stafilococ (+ oxacilina), cu enterococ (+ ampicilina),
cu pseudomonas (+carbenicilina)
- sepsis cu bacili gram-negativi
- pneumonii si bronhopneumonii (cu stafilococ sau bacili gram-
negativi)
Conditionare fiole de 40 si 80mg
Doza: la adult – 3-5mg/kgc/zi (maximum 240mg/zi); la copil – 5-7mg/kgc/zi
Cale si ritm de administrare: im, iv,la 8-12 ore interval (studii recente au
evidentiat ca la nou-nascut si sugar se poate efectua o singura
administrare/zi, fara a determina efecte adverse toxixe)
Tobramicina si sisomicina
- Au o actiune foarte buna pe bacilii gram-negativi rezistenti la
gentamicina si in special pe pseudomonas aeruginosa
- Doza: la adult – 3mg/kgc/zi; la copil – 3-5mg/kgc/zi
- Cale si ritm de administrare: im, iv, la 8 ore interval
Generatia a III-a – aminoglicozide semisintetice (amikacina,
dibekacina, netilmicina) obtinute astfel:
Din kanamicinaamikacina dibekacina nabekacina
Din sisomicina netilmicina sagamicina
Avantajele aminoglicozidelor de generatia a III-a:
- ating niveluri serice inalte
- au o eliminare renala activa
- ating o concentratie biliara eficienta
- sinergie excelenta cu betalactaminele
- au o toxicitate mai redusa (netilmicina)
- au reactii de sensibilizare rare
- sunt preferate la bolnavii cu insuficienta renala acuta sau
cronica sau la nou-nascut
Amikacina
Indicatii: in infectiile severe cu bacili gram-negativi rezistenti la
gentamicina (in special pseudomonas in asociere cu
carbenicilina)
Doza: la adult – 15mg/kgc/zi (max. 1,5g/zi); la copil –
15mg/kgc/zi
Cale si ritm de administrare: im, iv la 12 ore interval
Netilmicina – aminoglicozid cu cele mai putine efecte adverse
(oto- si nefrotoxice)
Doza: la adult – 4-6mg/kgc/zi; la copil – 6-7,5mg/kgc/zi
Cale si ritm de administrare: im, iv la 8-12 ore interval (studii la
sugar si copil indica doza unica/zi)
RIFAMPICINE
Spectru de activitate antimicrobian:
- bacilul Koch, brucella, Legionella, bacilul leprei
- bacili gram-pozitivi aerobi (b. difteric)
- bacili gram-negativi aerobi (klebsiella, H. influenzae_
- coci gram-pozitivi (streptococ, pneumococ, stafilococ -
antistafilococic de rezerva)
- coci gram-negativi (meningococ, gonococ)
- chlamidii, mycoplasme
- listeria, leishmania
Farmacocinetica
- sunt antibiotice bacteriostatice dar pot deveni bactericide in functie de
doza administata si de microorganismele asupra carora isi exercita
actiunea
- absorbtie digestiva foarte buna
- timp de injumatatire: 3 ore
- patrundere tisulara foarte buna: bronhii, plaman, pleura, LCR, oase
- excretie: bila, urina
- trece prin placenta (CI la grvide)
- are o activitate intrafagocitara importanta (TBC, bruceloza)
- actiune bactericida fata de microorganismele intracelulare (mycoplasme,
chlamidii)
Mecanism de actiune: inhiba specific ARN polimeraza microbiana
Indicatii:
- tuberculoza (antituberculos major)
- infectii stafilococice severe (stafilococia maligna a fetei, stafilococii
bronho-pulmonare, pneumonii, otomastoidite, sepsis, meningite,
endocardite)
- legioneloza, bruceloza, listerioza
- infectii cu chlamidia pneumoniae si ch. trachomatis (trahom, uretrite)
- meningite (meningococice, pneumococice, cu H. influenzae)
- sterilizarea purtatorilor nazali/faringieni de meningococ, H. influeazae,
bacil difteric, stafilococ si profilaxia la contactii de meningita
meningococica si cu H. influenzae
- infectii biliare si renale cu bacili gram-negativi
Conditionare: capsule (150mg, 300mg); in tratamentul TBC sunt disponibile la
ora actuala capsule care contin asocieri de substante antituberculoase
(Rifampicina+HIN+pirazinamida sau Rifampicina + HIN), soluti de
administrare intravenoasa, intramusculara (Rifocin, Rifadin)
Reactii adverse: sindrom citolitic, sindrom colestatic,
coloreaza secretiile in rosu (lacrimi, saliva, urina, materii fecale)
CLORAMFENICOLII – antibiotice cu spectru larg, cu efect bacteriostatic sau
bactericid (dependent de doza si microorganim)
Reprezentanti: Cloramfenicolul, Tiamfenicolul
Spectru de activitate antimicrobiana: bacterii aerobe si anaerobe gram-
pozitive si gram-negative, spirochete, leptospire, mycoplasme, chlamidii,
ricketzii
Mod de actiune: inhiba sinteza proteinelor bacteriene la nivelul ribozomilor
Farmacocinetica:
- se absorb foarte bine (rapid si complet) la nivelul mucoasei digestive
- difuzeaza foarte bine in tesuturile si fluidele organismului (nu si in bila)
- patrunde foarte bine prin bariera hemato-meningee (nivel 30-50%)
- atinge o concentratie foarte buna in vasele limfatice
- sunt metabolizati in ficat prin glicuronaconjugare sub actiunea enzimei
glucuronil-transferaza (care lipseste la nou-nascut sindromul cenusiu)
- se elimina prin urina inactivati (80-90%)
- este inactivat in muschi
Indicatii – restranse la ora actuala datorita efectelor adverse
toxice la nivelul sistemului hematopoietic (aplazie medulara)
- febra tifoida, febrele paratifoide
- salmoneloze sistemice
- meningite purulente (meningococ, pneumococ, H.
influenzae, stafilococ – se mai foloseste astazi numai in Africa)
- abcese cerebrale polimicrobiene (unde nu exixta alte
posibilitati terapeutice)
- infectii cu anaerobi (bacteroides fragilis)
- infectii cu ricketzii, chlamidii, mycoplasme
Reactii adverse:
- supresie medulara  pancitopenie /agranulocitoza
- sindromul cenusiu (la nou-nascut)
- dismicrobisme mucoase (stomatite, diaree)
- eruptii, nevrita
Cloramfenicolul
Conditionare: capsule (clramfenicol palmitat), pulbere pentru suspensie
orala, flacoane de pulbere pentru administrare iv (cloramfenicol
hemisuccinat de sodiu)
Doza si ritm de administrare:
- La adult: 1-3g/zi – peros, iv la 6 ore interval
- La copil: 25-100mg/kgc/zi – per os, iv la 6-8 ore interval
Tiamfenicolul –are structura si spectru antibacterian asemanator
cloramfenicolului si in special pe anaerobi; are avantajul ca nu determina
aplazie medulara ireversibila
Doza: la adult – 1,5-3g/zi (max. 4g/zi): per os, im, iv la 8 ore interval
- la copil: 25-30mg/kgc/zi (max.75mg/kgc/zi) la 8 ore interval
TETRACICLINELE – antibiotice cu spectru larg, cu actiune bacteriostatica
Reprezentanti:
- Tetracicline naturale: clortetraciclina
- Tetracicline de sinteza: oxitetraciclina, doxiciclina, minociclina (preparate
orale) si rolitetraciclina (preparat injectabil)
Spectru de activitate antimicrobiana: bacterii gram- pozitive si gram-negative,
ricketzii, treponeme, leptospira, mycoplasme, chlamidii, entamoeba
hystolitica, yerssinia enterocolitica, listeria, brucella, pasteurella, anaerobi
Inactive pe: steptococ, pneumococ, stafilococ
Mecanism de actiune: inhiba sinteza proteinelor bacteriene prin legare de
ribozomii bacterieni
Farmacocinetica:
- absorbtie digestiva buna dar incompleta (60% - pentru cele de generatia
I si II si 90% pentru cele din generatia a III-a)
- timp de injumatatire lung pentru cele din generatia a III-a
- difuziune tisulara buna (plamani, sinusuri)
- metablizare; in ficat; concentrtie biliara crescuta
- se elimina prin urina si fecale (minociclina)
- nu patrunde in LCR
- trece prin placenta si se elimina prin lapte
Indicatii:
- infectii respiratorii (bronsite, pneumonii, sinuzite)
- infectii cu: mycoplasme, chlamidii, ricketzii
- limfogranulomatoza veneriana
- lues, leptospiroza, antrax, holera
- amibiaza intestinala, febra recurenta
Contraindicatii: copii < 7 ani
Doza:
Tetraciclinele de generatia I:
Tetraciclina: 1,5-2g/zi per os, la 6 ore interval
Rolitetraciclina (Reverin): 20mg/kgc/zi, iv la 8-12 ore interval (1 fl.=300mg)
Oxitetraciclina: per os – 25-50mg/kgc/zi la 6-12 ore interval si
intramuscular – 250-500mg/zi
Tetraciclinele de generatia a II-a – preparate orale
Metacyclina – 10mg/kgc/zi la 12 ore interval
Limecyclina – 600mg/zi divizate la 12 ore interval
Tetracicline de generatia a III-a
Doxiciclina (vibramicina): per os si iv – 200mg/zi la 12 ore interval
Minociclina (Minocin) – per os, im, iv – 200mg in I zi apoi 100mg/zi
Cotrimoxazolul (Biseptol, Septrin, Bactrim, Tagremin Lidaprim)
Compozitie: sulfametxazol (sulfamida) + trimetoprim – substanta activa
antimicrobian este trimetoprimul
Preparate pentru adulti: tablete si fiole: sulfametoxazol 400mg + trimetoprim
80 mg/tableta sau fiola sau sulfametoxazol 800mg + trimetoprim
160mg/tableta sau fiola
Preparate pentru copii: tablete – sulfametoxazol 100mg + 20mg trimetoprim,
suspensie buvabila
Mecanismul de actiune: sulfamidele avand structura asemanatoare acidului
para-aminobenzoic (precursor al acidului folic) i se substituie acestuia in
metabolismul bacterian, determinand formarea de folati nefunctionali,
impiedicand astfel cresterea bacteriei efect bactericid
Spectru de activitate antibacteriana: coci gram-pozitivi (streptococ,
stafilococ); bacili gram-negativi (E. coli, Klebsiella, H. influenzae, proteus,
salmonella, Shigella),; vibrionul holeric, bordetella, pneumocistis carinii
Indicatii:
- infectii respiratorii, digestive urinare
- infectii sistemice: sepsis, meningite cu bacili gram-negativi
- infectii ORL
- pneumonia cu pneumocistis carinii si profilaxia infectiei cu pneumocistis
carinii (PPC) in infectia HIV/SIDA
- febra tifoida, bruceloza, holera
Doza: la adult – 320mg/zi divizta la 12 ore per os sau iv; la copil – 10mg/kgc/zi
(20mg/kgc/zi in PPC) divizata la 12 ore
CHINOLONE (compusi 4-chinolonici)
Spectru de activitate antibacteriana: enterobacteriacee (active
100%), vibrionul holeric, campylobacter, stafilococ,
meningococ, pneumococ, H. influenzae, clostridii, legionella,
mycoplasma, chlamidia, yersinia enterocolitica, ricketzii,
brucella, bordetella,
Inactive pe: streptococi, enterococ, bacteroides
Mecanism de actiune bactericid prin inhibarea girazei bacteriene
(enzima de importanta vitala pentru bacterie care intervine in
replicarea AND-ului bacterianinhiba multiplicarea bacteriei)
Generatia I – 1960 Caracteristici / indicatii terapeutice
Acidul nalidixic (Negram) (pentru ambele generatii)
Doza: adulti: 2-4g/zi; copil: 30- 1. “chimioterapice urinare – infectii
50mg/kgc/zi; per os la 6 ore interval urinare cu bacili gram-negativi
2. Enterocolite si dizenterie
bacteriana
Generatia a II-a – 1970 3. Nu sunt active in infectiile sistemice

Acidul oxolonic 4. Relativa toxicitate
Cinoxacina
Rosoxacina
Doza= aceeasi
Generatia a III-a 1980 - Fluorochinolone de uz “sistemic
fluorochinolone 1. Spectru ultralarg
Norfloxacina 2. Active pe germenii de spital”
Ofloxacina 3. Realizeaza concentratii active in
Ciprofloxacina urina, bila, LCR
Pefloxacina 4. Indicatii: sepsis, endocardite,
Temofloxacina meningite, infectii urinare, pleuro-
Enoxacina pulmonare, genitale, peritonite,
salmoneloze, abcese cerebrale
Doza: 400-800mg/zi; contraindicatie
relativa – la copil in crestere
Generatia a IV-a 1990 Fluorochinolone de uz sistemic

Gatifloxacina, Trovafloxacina, (preparate orale si injectabile)
Sparfloxacina, Moxifloxacina Active pe bacterii gram pozitive
Doza: 400mg/zi; la copil: 10mg/kgc/zi (pneumococ, streptococ), anaerobi
rezistenti la alte antibiotice
NITROIMIDAZOLII (Metronidazol, Tinidazol, Ornidazol)
Spectru antimicrobian:
- coci si bacili anaerobi gram-pozitivi si gram-negativi
(clostridii, bacteroides, peptococcus, peptostreptococcus, fusobacterium,
eubacterium)
- actiune antiparazitara (giardia lamblia, trichomonas, entamoeba
hystolitica, Balantidium coli)
Mecanism de actiune: inhiba sinteza acizilor nucleici
Farmacocinetica:
- buna difuziune tisulara: oase, bila, sistem nervos central
- timpde injumatatire lung: 8-12 ore
- excretie urinara
Indicatii:
- infectii genitale si obstetricale
- sepsisuri cu poarta de intrare uterina, colon
- meningite, osteoartrite, osteomielite
- endocardite cu punct de plecare infectiile bucale, genitale
- infectii abdominale severe: apendicite, peritonite
- abcese cerebrale
- infectii buco-dentare (pulpite, periodontite, supuratii oro-faciale
profunde)
- infectii pulmonare (bronhopneumonii severela imunodeprimati, batrani,
neutropenici, abcese pulmonare)
- tratamentul infectiilor la neutropenici
- profilactic: in chirurgia ginecologica si a colonului
Reactii adverse: neurologice (ameteli, ataxie, convulsii), tulburari
digestive (greturi, varsaturi, colita), potenteaza
anticoagulantele locale, efect disulfiram-like (se contraindica
alcoolul in timpul tratamentului)
Conditionare: tablete, solutie perfuzabila, supozitoare
Doza: la adult – per os; 1-3g/zi; iv lent 1-1,5g/zi; la copil – per os:
30-50mg/kgc/zi; iv lent: 30mg/kgc/zi
LINCOSAMIDE (Lincomicina, Clindamicina)
Spectru de activitate: stafilococi rezistenti la alte antibiotice,
anaerobi gram-negativi (bacteroides)
Mecanism de actiune: inhiba sinteza proteinelor bacteriene prin
legare de ribozomi
Indicatii:
- infectii stafilococice severe (stafilococii pulmonare, osteomielite)
-infectii cu anaerobi gram-negativi (pneumonii, sepsis, endocardite,
infectii genitale, peritonite)
- meningite stafilococice
Reactii adverse: enterocolita ulcero-membranoasa (cu clostridium difficille
selectionat in timpul tratamentului), tromboflebite, granulocitopenie
Doza:
Lincomicina: la adult –1,5-2g/zi, la 8 ore interval; la copil – 25-50mg/kgc/zi, la
12 ore interval
Clindamicina: la adult – per os, im, iv 10-30mg/kgc/zi (1-2g/zi) la 8 ore
interval; la copil – 10-30mg/kgc/zi, la 8 ore interval
VANCOMICINA
Mod de actiune: bactericid prin inhibarea sintezei peretelui celular
Spectru de actiune (restrans): enterococ, stafilococi rezistenti la alte
antibiotice, clostridii, listeria
Nu se absoarbe digestiv
Indicatii:
- infectii severe cu stafilococi si enterococi rezistenti (endocardite cu
stafilococcus epidermidis, meningite)
- enterocolita ulcero-membranoasa cu Cl.difficille
Doza: la adult- 25-30mg/kgc/zi (2-3g/zi) po, iv la 6-8 ore interval; la copil – 40-
60mg/kgc/zi la 6 ore interval
Teicoplanina
Infectia HIV/SIDA
Dr. George Jugulete

Definitie
• Infectia cu virusul imunodeficientei umane
(VIH/HIV)
• SIDA – ultimul stadiu al infectiei cu HIV:
– Boli definitorii de SIDA
– Nr. Limfocite CD4 < 100 /mmc – in lipsa
afectiunilor definitorii de SIDA
Date generale
• Virusul imunodeficientei umane (HIV) –
produce asupra omului o infectie cronica
ireversibila consecinta:
– distrugerea progresiva a sistemului de aparare a
organismului gazda
– instalarea sindromului de imunodeficienta
– aparitia de infectii si/sau neoplazii oportuniste
– afectarea intregului organism si in special a SNC
Etiologie
• SIDA a fost prima oarã descrisã clinic în 1981:
– se caracterizeazã clinic prin deficit imun complex,
predominant celular, care predispune la variate
infecţii oportuniste şi la apariţia de neoplasme, cu
evoluţie letalã în decursul a câtorva luni sau ani.
• HIV a fost izolat în 1983 la Institutul “Pasteur”
din Paris de un grup de cercetãtori, condus de
prof. Luc Montagner.
Etiologie
• În 1984, Robert Gallo de la Institutul Naţional
American al Sãnãtãţii, izoleazã şi
demonstreazã rolul HIV ca agent etiologic al
SIDA.
• În 1991 a fost identificat în Africa de Vest HIV2,
care determinã o boalã identicã din punct de
vedere clinic cu HIV1, dar care pare sã aibã o
latenţã clinicã mai mare.
Etiologie
• VIH/HIV – ARN virus
– Fammilia Retroviridae:
• Oncovirinae – vv. oncogene pentru om si animale
• Spumavirinae – vv. nepatogene
• Lentivirinae:
– HIV cu doua sutipuri: HIV1 si HIV2
– V. encefalitei caprine
– V. anemiei infectioase a cailor
– V. visna – encefalita progresiva letala - oi
Etiologie
• Familia Retroviridae
• Dimensiuni 90 – 120 nm
• Invelis extern – strat lipidic dublu
– Glicoproteine atasate – gp 120
– Proteina transmembranara – gp 41
• Matricea – proteaza virala
• Capsida virala:
– Nucleocapsida
– Echipamentul enzimatic:
• Reverstranscriptaza
• Integraza
– Genomul viral – 2 molecule de ARN
Etiologie
• Forma sferica
• Anvelopa:
– GP-41
– GP-120
• Membrana lipidica
• Capsida – p24
• Nucleul – ARN
• Reverstranscriptaza
Etiologie
• Genomul viral (ARN) – codifica sinteza
proteinelor structurale:
– Gag – proteinele nucleocapsidei (p25, p18)
– Pol – proteinele de replicare:
• transcriptaza
• proteaza
– Env – glicoproteinele capsidei externe
Patogenie
• HIV este limfotrop şi neurotrop
• Infecteazã celulele care au la suprafaţã
receptori specifici:
– limfotitele T helper
– macrofagele sanguine si tegumentare
– oligodendrocitele
– celulele stem din mãduva osoasã
– neuronii
Patogenie
• Afinitatea pentru receptorul CD4 este
determinatã de gp120.
• Dupã aderarea la celula ţintã are loc o
modificare conformaţionalã a anvelopei
virale cu expunerea gp 41
• Urmata de fuziunea anvelopei virale cu
membrana celulei ce urmeazã a fi infectatã.
• Dupã fuziune are loc eliberarea ARN-ului viral
în celula ţintã.
Patogenie
• Dacã limfocitul T CD4 este activat, ARN-ul
viral monocatenar eliberat va fi copiat şi va
da naştere ADN-ului dublucatenar proviral,
care este apoi transportat în nucleul celulei
gazdã şi integrat cu ajutorul integrazei virale
(o proteazã).
• Ulterior, are loc replicarea viralã prin copierea
ADN proviral integrat şi formarea de noi
molecule de ARN de tip ARN-mesager şi ARN-
viral.
Patogenie
• ARN-ul mesager va duce la sinteza
proteinelor virale în ribozomii citoplasmatici
ai celulei gazdã.
• Apoi are loc asamblarea virionului care este
eliberat din celula gazdã prin “înmugurire” cu
formarea anvelopei virale.
• Procesul de replicare se repetã pânã la
moartea celulei gazdã
• Noile particule virale infectând noi celule cu
receptor CD4.
Ciclul replicativ al HIV
• Etape:
– Atasarea la celula
gazda
– Penetrarea in
celula gazda
– Reverstranscrierea
– Integrarea
– Transcriptia si
translatia
– Asamblarea si
inmugurirea.
2. Membrane
fusion & entry Maturation
1. Receptor 3. Uncoating 7. Nuclear

binding & reverse export 8. Translation
transcription & Assembly
6. Transcription 9. Budding
& RNA processing
4. Nuclear
uptake 5. Integration
Patogenie
Între virus şi celula gazdã se pot stabili trei tipuri
de interrelaţii:
1. infecţie latentã, clinic asimptomaticã; ciclul
replicãrii virale este întrerupt, virusul este la
adãpost de imunitate umoralã şi celularã timp
îndelungat (ani);
2. infecţie cronicã, în care replicare viralã este
limitatã;
3. infecţie liticã, în care replicarea viralã este masivã,
celula gazdã este distrusã şi viremia este manifestã.
Manifestări clinice
• Stadiile clinice ale infecţiei HIV sunt:
A. Primoinfecţia HIV
B. Perioada de latenţã clinicã (asimptomaticã)
C. Perioada de infecţie simptomaticã.
– la copil, este asimptomaticã în marea majoritate a
cazurilor
– la adult, 40 – 70% din cazuri sunt manifeste clinic
• Primele simptome apar la 3 – 6 sãptãmâni de
la contactul infectant.
• Orice primoinfecţie clinic manifestã semnificã
un prognostic nefavorabil, indicând o evoluţie
ulterioarã acceleratã.
• Manifestãrile clinice notate în cursul
primoinfecţiei au fost sistematizate în patru
tablouri clinice:
– sindrom pseudogripal;
– sindrom mononucleozic;
– tablou de hepatitã acutã;
– tablou de meningitã acutã cu lichid clar sau
meningoencefalitã.
B. Perioada de latenţã clinicã
– Dupã episodul iniţial rãspunsul imun primar
permite o eliminare aproape completã din
circulaţie, virusul rãmâne cantonat în organe şi
ţesuturi.
– Latenţa este o noţiune exclusiv clinicã deoarece în
aceastã perioadã replicarea viralã continuã, mai
ales în organele limfoide.
• Acesatã perioadã are douã etape:
– Perioada de incubaţie, “de fereastrã imunologicã”,
respectiv, de la contactul infectant pânã la seroconversie.
– Perioada de latenţã clinicã ce urmeazã seroconversiei
(bolnavul este asimptomatic, dar seropozitiv).
• Ritmul progresiunii infecţiei HIV depinde de
capacitatea de apãrare a sistemului imun.
• În cazul infecţiei congenitale, sistemul imun
este imatur şi de aceea boala va evolua mai
rapid.
• În medie, perioada de latenţã clinicã este de 10
ani la adulţi şi de 24 luni la copil.
• În literatura de specialitate existã o categorie de
pacienţi infectaţi HIV denumiţi supravieţuitori de
lungã duratã (“long term survivers”)
– Ei sunt 12 – 15 ani asimptomatici, cantitatea de virus din
sânge este uneori nedetectabilã, nivelul limfocitelor CD4
este aproape normal şi existã titruri crescute de anticorpi
neutralizanţi.
• Pentru explicarea acestor cazuri au fost elaborate
douã ipoteze:
– existenţa unor suşe de virus cu replicare lentã;
– existenţa unei clone de celule CD4 mature, capabilã sã
înlocuiascã celulele distruse de virus.
• C. Perioada de infecţie simptomaticã
– Simptomatologia caracteristicã se datoreazã:
• scãderii progresive a limfocitelor CD4 (infecţii
oportuniste, cancere secundare)
• acţiunii directe a HIV.
– Manifestãri nespecifice;
– Manifestãri neuropsihice;
– Manifestãri pulmonare;
– Infecţii secundare;
– Cancere secundare;
– Alte manifestãri secundare infecţiei HIV.
• Manifestãri nespecifice
– limfadenopatie cronicã generalizatã;
– hepatosplenomegalie;
– parotiditã cronicã;
– candidozã bucofaringianã;
– leucoplachia pãroasã a limbii;
– molluscum contagiosum;
– scãderea în greutate;
– diaree cronicã;
– febrã prelungitã.
• Manifestãri neuropsihice:
– encefalopatia SIDA;
– infecţii oportuniste cerebrale: encefalita
toxoplasmozicã, encefalita citomegalicã,
leucoencefalopatia progresivã multiplã;
– boli maligne cerebrale: limfom malign, sarcom
Kaposi;
– accidente vasculare cerebrale;
– afecţiuni medulare, neuromusculare şi oculare:
mielopatie, neuropatie perifericã, miopatie,
retinopatie SIDA, retinitã citomegalicã.
• Manifestãri pulmonare:
– pneumonia limfoidã interstiţialã(PLI);
– pneumonii bacteriene: pneumococ, stafilococ;
– pneumonii virale: virusul Epstein Barr, virusul
citomegalic, adenovirusuri, virusul varicelo-
zosterian;
– pneumonii micotice: candida albicans;
– pneumonii parazitare: pneumocystis carinii,
toxoplasma gondii;
– leziuni pulmonare maligne: sarcomul Kaposi,
sarcomul imunoblastic.
• Infecţiile secundare reprezintã cea mai
frecventã cauzã de morbiditate şi sunt
determinate de:
– bacterii: pneumococ, stafilococ auriu, bacilul
tuberculos etc.;
– protozoare: toxoplasma gondii, pneumocystis
carinii;
– fungi: candida albicans;
– virusuri: herpetice, rujeolic, papilloma virusuri.
• Cancerele secundare definesc infecţia HIV
ajunsã în stadiul terminal de SIDA:
– cancere secundare definitorii pentru SIDA:
• limfom malign
• sarcom Kaposi;
– alte cancere posibil secundare infecţiei HIV:
• pulmonare
• tubului digestiv
• leiomiosarcom.
• Alte manifestãri secundare infecţiei HIV:
– Hematologice:
• anemie, leucopenie, neutropenie, limfopenie,
limfocitele CD4 scãzute, raportul CD4/CD8 scãzut,
trombocitopenie (purpurã tromboticã
trombocitopenicã);
– Cardiace:
• Cardiomiopatie
• Pericarditã
• hipertensiune pulmonarã
• endocarditã;
– hepatobiliare:
• Hepatomegalie
• Icter
• hepatitã.
– pancreatice: pancreatitã;
– renale:
• glomerulonefritã cronicã
• insuficienţã renalã
• hematurie;
– afectarea glandelor salivare;
– Manifestãri cutaneomucoase:
• impetigo bulos
• ulcere cronice
• herpes zoster
• leziuni herpetice
• infecţii fungice
• neoplasm cutanat;
– Manifestãri ORL:
• sarcom Kaposi al piramidei nazale
• limfom malign
• sinuzitã
• otitã medie şi externã
• afecţiuni ale inelului Waldayer;
– Manifestãri de tip reumatismal:
• artritã reactivã
• sindrom Reiter
• artralgii;
– manifestãri oculare:
• retinopatie SIDA
• retinitã citomegalicã.
Simptomatologia clinicã se coreleazã cu nivelul
limfocitelor CD4
Nivelele CD4 Manifestãrile clinice
1200 – 500 / mm3 Asimptomatic
500 – 200 / mm3 Candidozã oralã
Tuberculozã
Sarcom Kaposi
200 – 150 / mm3 Pneumocistozã
Herpes cutaneomucos cronic
Criptosporidiazã
150 – 50 / mm3 Toxoplasmozã cerebralã
Candidozã esofagianã
Limfom
50 – 0 / mm3 Infecţii cu micobacterii atipice
Infecţii cu citomegalovirus
Criptococozã
Clasificarea infecţiei HIV
• Categoria N:
– fãrã semne şi simptome.
– copii asimptomatici care au doar una din
manifestãrile enumerate la categoria A.
• Categoria A - cu semne şi simptome uşoare:
– Limfadenopatie
– Hepatomegalie
– Splenomegalie
– Dermatitã
– Parotiditã
– Infecţii respiratorii superioare recurente sau
persistente
– Sinuzitã
– Otitã medie.
• Categoria B cu simptomatologie moderatã:
– anemie ( 8 g /dl) ( care persistã peste 30 zile);
– neutropenie, mai puţin de 1000 celule /mm3
( care persistã peste 30 zile);
– trombocitopenie, sub 100.000 / mm3 ( care
persistã peste 30 zile);
– meningitã;
– pneumonie;
– septicemie bacterianã;
– candidozã orofaringianã persistentã (peste 2 luni
la copii peste 6 luni);
– cardiomiopatie;
– infecţie cu citomegalovirus debutatã înaintea
vârstei de 1 lunã;
– diaree recurentã cronicã;
– hepatitã;
– stomatitã cu virus herpes simplex recurentã (mai
mult de douã episoade pe an);
– bronşitã;
– pneumonie sau esofagitã cu virus herpes simplex
cu debut sub vârsta de 1 lunã);
– herpes zoster
– leiomiosarcom;
– pneumonie limfoidã interstiţialã;
– nefropatie;
– nocardiozã;
– febrã persistentã peste 1 lunã;
– toxoplasmozã cu debut înaintea vârstei de 1 lunã;
– varicelã diseminatã.
• Categoria C cu simptomatologie severã (SIDA
propriu-zisã):
– infecţii bacteriene multiple sau recurente;
– candidozã esofagianã sau pulmonarã;
– coccidioidomicozã diseminatã;
– criptococozã extzrapulmonarã;
– criptosporidiazã sau izosporidiazã cu diaree peste
1 lunã;
– encefalitã;
propriu-zisã):
– infecţie herpeticã;
– histoplasmozã diseminatã;
– sarcom Kaposi;
– limfom malign cerebral primitiv;
– limfom Burkitt sau alte forme;
– tuberculozã;
– infecţii cu alte specii de mycobacterium;
propriu-zisã):
– forme diseminate de infecţie cu mycobacterium
avium, intracellulare sau kansasii,
– pneumonia cu pneumocystis carinii;
– leucoencefalopatia multifocalã progresivã;
– septicemia cu salmonele netifoidice recurentã;
– toxoplasmozã cerebralã cu debut la vârstã de
peste 1 lunã;
– sindrom caşectizant ( wasting syndrome).
Stadializarea infectiei HIV/SIDA
Clasificarea CDC (1994) a infecţiei HIV la copii
Categorii imunologice N A B C
1. Fãrã dovezi de
N1 A1 B1 C1
supresie imunã
2. Supresie imunã
N2 A2 B2 C2
moderatã
3. Supresie imunã severã N3 A3 B3 C3

Categorii imunologice ale copiilor infectaţi HIV în
funcţie de gradul de supresie imunã
Categorii Vârsta
imunologice
Sub 12 luni 1 – 5 ani 6 – 12 ani
Fãrã supresie > 1500 > 1000 > 500

imunã
Supresie 750 - 1499 500 - 799 200 - 499
moderatã
Supresie severã < 750 < 500 < 200
Diagnosticul
• Seroconversia:
– anticorpii apar în medie în 6 –8 sãptãmâni.
– Un rezultat serologic negativ la 6 luni de la
contactul presupus infectant, este considerat
definitiv negativ;
Diagnosticul
• Testele utilizate pentru evidenţierea infecţiei
HIV:
– Testul ELISA (metoda imuno enzimaticã ):
• evidenţiere a anticorpilor antiHIV
• cel mai frecvent utilizatã
• are valoare de screening
• se utilizeazã teste mixte: pentru HIV 1 şi HIV 2
• Are uneori rezultat fals pozitive, de aceea este
necesarã confirmare prin tehnica Western Blot sau
imuno Blot;
Diagnosticul
• Tehnica Western Blot:
– evidenţiazã profilul anticorpilor antiHIV
– Anticorpi antiproteine virale: p17, p24, gp41, gp120
– Testul se bazeazã pe punerea în contact a serului de
testat (ce conţine anticorpi) cu antigenele virale
separate prin electroforezã.
– Acest test este util în deosebirea nou nãscutului
neinfectat, purtãtor pasiv de anticorpi materni, de
cel infectat.
– Copilul infectat are alt profil al anticorpilor decât cel
matern;
Diagnosticul
• Evidenţierea antigenului viral p24:
– tehnica ELISA;
– aratã prezenţa replicãrii virale.
– poate fi absent la 10 – 20 % dintre bolnavii
asimptomatici;
– permite un diagnostic precoce al infecţiei HIV, fiind
prezent în fereastra serologicã;
Diagnosticul
• Cultivarea virusului din limfocitele periferice:
– cel mai sensibil test
– Foarte scump
• Evidenţierea genomului viral:
– tehnica PCR
– este însã în prezent extrem de costisitoare;
Diagnosticul
• peste vârsta de 13 ani se suspecteazã SIDA când
sunt prezente cel puţin 2 semne majore şi cel
puţin un semn minor în absenţa unor cauze
cunoscute de imunodeficienţã;
• sub vârsta de 13 ani - cel puţin douã semne
majore şi cel puţin 2 semne minore în absenţa
unor cauze cunoscute de imunodeficienţã;
• suspiciunea clinicã de SIDA este confirmatã prin
douã teste imunoenzimatice (ELISA) pozitive,
urmate de Western Blot pozitiv.
Diagnosticul
• A. Semne majore:
– scãdere ponderalã peste 10% sau creştere în
greutate încetinitã la copii;
– febrã prelungitã (intermitent sau continuã) cel puţin
1 lunã;
– infecţii ale cãilor respiratorii inferioare severe sau
trenante;
– diaree cronicã cel puţin 1 lunã.
Diagnosticul
• B. Semne minore
– Limfadenopatie generalizatã;
– Candidozã orofaringianã,
– Dermatitã generalizatã;
– Infecţii multiple sau recidivante;
– Herpes zoster generalizat;
– Infecţie cu herpes simplex cronicã, progresivã,
recidivantã;
– Infecţii care nu rãspund la tratament adecvat;
– Parotidita cronicã;
– Hepatosplenomegalia.
Tratamentul infectiei HIV/SIDA
Inhibarea HIV
Mature
virus
Protease
inhibitors
Entry
inhibitors Enfuvirtide
Maraviroc
Reverse Maturation
transcriptase Integrase inhibitors
inhibitors inhibitors
• Etape:
– Atasarea la celula gazda
– Penetrarea in celula gazda
– Integrarea
– Transcriptia si translatia
– Asamblarea si inmugurirea.
Inhibitori ai legarii
• Atasarea HIV la celula gazda:
– Inbitorii de co-receptori CCR5:
• Maraviroc
• Vicriviroc
• Aplaviroc
– Antagonisti ai co-receptorilor CCR5
• PRO 140, INCB 009471 (anticorpi monoclonali)
– Inhibitori ai co-receptorilor CXCR4 (AMD 3100)
– Antagonisti ai co-receptorilor CXCR4 (AMD11070)
Definitie
• Clasa noua de medicamente antirerovirale care
actioneaza la nivelul intrarii HIV in celula gazda
• HIV se leaga de celula gazda prin intermediul:
– Receptori – CD4:
• Limfocitelor
• Macrofagelor
– Co-receptori:
• CCR5
• CXCR4
Date generale
• Tulpinile HIV care prefera co-receptorii CR5 –
virusi cu tropism R5
• Tulpinile HIV care prefera co-receptorii
CXCR4 – virusi cu tropism X4
• Exista tulpini cu tropism mixt, dar
majoritatea tulpinilor de HIV prefera co-
receptorul R5.
Mecanism de actiune
• Antagonistii de co-receptor CCR5 –
blocheaza interactiunea dintre HIV si
receptorul CD4 al celulelor gazda (limfocite,
macrofage, etc.)
• Actiunea este la nivelul receptorului CD4 si
nu asupra HIV ca in cazul celorlalte
medicamente ARV
• Etape:
– Integrarea
Inhibitori de penetrare
• Penetratea HIV in celula gazda:
– Inhibitorii de fuziune:
• Enfuvirtide (T-20)
• Trimeris (T-1249)
– Inhibitori ai penetrarii - Anticorpi monoclonali:
• TNX- 355 – studiu faza II
• Etape:
– Integrarea
Inhibitori de reverstranscriptaza
• Inhibitori ai reverstranscriptiei:
– Blocheazã transcripţia ARN-ului viral în ADN
proviral .
– Douã categorii:
• analogi nucleozidici
• inhibitori nonnucleozidici.
• Analogii nucleozidici inhibitori ai
reverstranscriptazei (INRT) dupã pãtrunderea
în celula infectatã se activeazã prin
fosforilare şi determinã oprirea prematurã a
sintezei lanţului de ADN, blocând astfel
replicarea viralã.
• Pentru procesul de fosforilare zidovudina şi
stavudina necesitã celule activate, iar
didanosina, zalcitabina şi lamivudina sunt
active şi în celule aflate în stare de repaus.
• Reverstranscriptia:
– Inhibitori nucleozidici – INRT
• Zidovudina (AZT, retrovir)
• Didanozina (ddI, Videx)
• Zalcitabina (ddC, Hivid)
• Stavudina (d4T, Zerit)
• Lamivudina (3TC, Epivir)
• Abacavir (ABV, Ziagen)
• Emtricitabina (FTC, Emtriva)
– Inhibitori nucleozidici – INRT
• Combivir:
– Zidovudina + Lamivudina
• Trizivir
– Zidovudina +Lamivudina +Abacavir
• Kivexa:
– Lamivudina +Abacavir
• Truvada
– Emtricitabina +Tenofovir
– Inhibitori non-nucleozidici – INNRT:
• Nevirapina (NVP, Viramune)
• Efavirenz (EFV, Stocrin)
• Delavirdina (DLV, Rescriptor)
• Etape:
– Integrarea
Date generale
• Integraza este o enzima esentiala in ciclul
replicativ al HIV
• Dupa reverstranscriptia ARN in ADN dublu
catenar, acesta este asamblat impreuna cu
mai multe proteine virale formand complexul
de preintegrare
• Acest complex este introdus in nucleul celulei
gazda cuplandu-se cu ADN acesteia
• Aceste procese se realizeaza in prezenta
integrazei
Inhibitori de integraza
• Inhibitorii de integraza sunt compusi care
blocheaza procesele mentionate anterior,
impiedicand inserarea ADN viral rezultat din
reverstranscriptie in nucleul celulei gazde
• Din aceasta clasa fac parte:
– Raltegravir – studii de faza II/III
– Elvitegravir – studii de faza II
• Etape:
– Integrarea
Inhibitori de maturatie
• Bevirimat – singurul reprezentant
– Derivat al acidului betulinic
– Singurul medicament din aceasta clasa aflat in
faza avansate de cercetare – faza III
– Blocheaza ultima etapa de sinteza a
polipeptidului Gag, similar cu IP, dar prin
mecanisme diferite
– Impiedica astfel producerea unor particule virale
mature
Inhibitori ai proteazei:
• Inhibitorii de proteazã determinã producerea
unor particule virale imature neviabile
deoarece inhibã enzima care transformã
lanţurile peptidice nefuncţionale în proteine
structurale necesare virionului.
• Nu necesitã fosforilare intracelularã.
• Avantajul acestei noi clase de medicamente
constã în capacitatea de a inhiba replicarea
viralã în celulele infectate şi transmiterea
virusului la o altã celulã.
Terapia antirerovirala (ARV)
• Inhibitori ai proteazei:
– Saquinavir (SQV, Fortovase)
– Indinavir (IDV, Crixivan)
– Ritonavir (RTV, Norvir)
– Nelfinavir (NFV, Viracept)
– Amprenavir (APV, Agenerase)
– Lopinavir (LPV/r, Kaletra)
– Atazanavir (ATV,Reyataz)
– Tipranavir (TPV, Aptivus)
Scheme terapeutice
• Sunt individualizate in functie de:
– Varsta pacientului
– Stadiul clinico-imunologic al bolii
– Valoarea viremiei
– Statusul pacientului:
• Naiv
• Multiexperimentat – teste de rezistenta
• Diverse scheme terapeutice:
– 2 INRT + 1 INNRT
– 2 INRT + 1 IP
Monitorizarea infectiei HIV
• Clinic:
– Greutate, inaltime
– Aparitia reactiilor adverse la terapia ARV
• Biologic:
– Investigatii uzuale
– CD4
– VL – incarcatura virala
• Aderenta si complianta la tratament
Profilaxie
Infectii cu germeni oportunisti
Definitie
• Germeni oporunisti – microorganisme care
colonizeaza organismul uman cu rol in
apararea fata de germenii patogeni
• Germeni conditionat patogeni – devin
patogeni atunci cand imunitatea gazdei
scade sub un anumit nivel
• Sunt germeni cu rezistenta crescuta la
medicamentele uzuale
• Unii produc boli autolimitante la persoane
imunocompetente
Infectii cu protozoare
• Toxoplasmoza:
– Cerebrala
– Pulmonara
– Oculara
– Cardiaca
– Congenitala
– Alte localizari: gastrointestinale, genitale, renale,
hepatice, tiroida, musculare, etc.
Infectii cu protozoare
• Cryptosporidium, Isospora si Cyclospora:
– Infectie intestinala
– Hepatobiliara
– Infectia tractului respirator
Infectii cu fungi
• Pneumocistis carinii – afectare pulmonara
severa cu IRA si deces in lipsa tratamentului
• Criptococcoza:
– Afectare SNC: meningita, encefalita
– Infectie pulmonara
– Infectie diseminata
– Infectie cutanata
Infectii cu fungi
• Candidoze:
– Orofaringiana
– Esofagiana
– Vaginala
– Bronhopulmonara
– Invaziva – diseminata
Infectii cu fungi
• Histoplasmoza:
– Diseminata
– Afectare SNC
– Infectie gastrointestinala
– Afectare cutanata
– Afectare renala
Infectii cu mycobacterii
• M. tuberculosis
• M. atipice:
– M. avium
– M. intracelulare
• Forme clinice:
– Pulmonare
– Diseminate
– Ganglionare
– Cutanate
Infectii bacteriene
• Angiomatoza bacilara – Bartonella spp.
• Infectii cu Salmonella
• Infectia cu Shigella
• Infectia cu Listeria
• Infectia cu Campylobacter
Infectii virale oportuniste
• Infectii cu virusurile Herpes Simplex
• Infectia cu v. Varicelo-Zosterian – Herpes
Zoster
• Infectia cu v. Epstein Barr
• Infectia cu CMV
• Leucoencefalopatia multifocala progresiva –
v. JC – Polyomavirus
• Infectii cu virusuri hepatitice: B, C, D, F, G
Tumori asociate cu SIDA
• Sarcomul Kaposi
• Limfoame Hodgkiniene
• Limfoame non-Hodgkiniene
Hepatite acute virale
Dr. George Jugulete
Asistent Universitar
Definiţie
• Hepatitele acute virale (HAV) – afectiuni

acute produse de virusurile hepatitice,
strict umane, avand ca trasatura comuna
afectarea principala a ficatului in
contextul imbolnavirii intregului
organism.
Definiţie
• Exista doua tipuri de virusuri care afecteaza ficatul:

 Virusuri cu hepatotropism obligatoriu: A, B, C, D, E, F, G
 Virusuri cu hepatotropism facultativ:
o V. Febrei galbene
o V. Epstein Bar
o V. Citomegalic
o V. Herpes simplex si varicelo-zosterian
o Enterovirusurile (Echo si Coxsackie B)
o Adenovirusurile
o V. Rubeolic
o V. Rujeolic
Etiologia - HAV
• VHA: ARN – Virus

 Familia Picornaviridae
 Gen Enterovirus
 Dimensiuni - 27nm
 Anvelopa
 Nucleocapsida cu 4 proteine distincte
Etiologia - HAV
• VHB: ADN – VIRUS

 Fam. Hepadnaviridae
 Dimensiuni - 42nm
 Anvelopa glicoproteica = AgHBs
 Nucleocapsida: AgHBc, AgHBe
 Enzime:
o protein-fosfokinaza
o ADN-polimeraza
Etiologia - HAV
• VHC: ARN – VIRUS (1988)
 Familia Flaviviridae
 Genul Hepacavirus
 Dimensiuni: 55 - 65nm
 Anvelopa lipidica cu 2 proteine
 Nucleocapsida
Etiologia - HAV
• VHD: ARN – Virus (1983)
 Dimensiuni – 35 nm
 Nu are nvelopa proprie
 Imprumuta anvelopa VHB – Ag HBs
 Nu exista singur, decat in prezenta VHB
Etiologia - HAV
• VHE: ARN – Virus (1983)
 Dimensiuni: 27 – 34 nm
 Nu are anvelopa
 Nucleocapsida
Etiologia - HAV
• VHF: ADN – Virus (1995)
– Dimensiuni: 27 – 37 nm
• VHG: ARN – Virus (1995)
– GB.A, GB.B, GB.C
Patogenia HAV
1. Contact infectant – multiplicare extrahepatica:

– VHA:
• Orofarige
• Glande salivare
• Epiteliul jejunal
– VHC:
• Mononucleare
• Epiteliul intestinal si biliar
– VHB si VHE:
• Nu se cunoaste locul multiplicarii
– VHD:
• De la inceput intrahepatic
Patogenia HAV
2. Viremia – in incubatie – 2 consecinte:

 insamantare hepatica – multiplicare
 activarea sistemului imun:
o celular
o umoral
3. Hpatocit – actiune citopatica:
– directa: VHD, VHE, VHC
– indirecta: toate – reactie Ag-Ac
Patogenia HAV
4. Sindromul imunologic – debutul clinic:

 Este responsabil de alte afectari extrahepatice:
o Periaterita nodoasa
o GNF-membranoproliferativa
o Crioglobulinemia
o Tiroidita autoimuna
o Porfiria
o Sindromul Sjogren
o Trombocitopenia autoimuna, etc.
Patogenia HAV
5. Evolutia poate fi:

 Autolimitanta – declin si vindecare: (A, E,
majoritatea caz B, B+D, partial C)
 Severa – insuficienta hepatica acuta –
uneori letala (B, B+D, C, E la gravide)
 Infectie persistenta: B, B+D, C, G.
o portaj asimptomatic
o cronicizare
o ciroza
o hepatom
Diagnosticul pozitiv
• Dg. Epidemiologic
• Dg. Clinic
• Dg. Laborator
Diagnosticul epidemiologic
• HAV CU VHA:
 Sursa de infectie – omul bolnav ce transmite boala:
o 7 - 10 zile inaintea debutului
o 2 saptamani din perioada de stare
 Cai de transmitere
o Fecal – orala – alimentele contaminate constitue
vehicului principal, dar si prin “mana murdara”
o Transfuzii de sange mai rar
• HAV CU VHA:
 Boala foarte contagioasa cu evolutie epidemica:
o prin apa contaminata, dupa inundatii
o conditii sanitare deficitare, colectivitati inchise
 Exista o curba sezoniera cu un varf de
morbiditate anuala in perioada vara – toamna
 Receptivitatea este generala
o circulatia bolii este particulara, in special la copii si
tineri, cu imunizare progresiva, astfel incat 90 %
dintre adulti prezinta imunitate
• HAV CU VHA:
 Exista 3 zone de endemicitate:
1. Inalta: 30 – 100 cazuri clinice/100.000 locuitori/an
– India, Africa, Orientul Mijlociu
2. Medie: 20 – 30 cazuri clinice/100.000 locuitori/an
– America Centrala si de Sud, Europa de Est si
Sud, Asia de Sud-Est
3. Joasa: 0 – 20 cazuri clinice/100.000 locuitori/an –
SUA, Europa de Vest, Australia, Japonia
• HAV CU VHB
 Sursa de infectie – persoane infectate cu VHB:
o Hepatita acuta
o Hepatita cronica
o Ciroza hepatica
o Adenocarcinom hepatic
o Purtator Ag HBs
• HAV CU VHB
 Caile de transmitere (VHB se afla in sange,
sperma si saliva):
• Parenterala (sange si produse)
• Inoculare prin ace si instrumente
contaminate in timpul unor manevre:
– Injectii i.m., vaccinare
– Tatuaj, apucuntura
– Tratament stomatologic
– Lame de ras sau truse manichiura comune, etc.
• HAV CU VHB
 Caile de transmitere (VHB se afla in sange,
sperma si saliva):
• Verticala
• Sexuala
• Transplant organe
• Dgestiv – convietuire prelungita
• Intepatura insecte hematofage - controversat
• Gupuri de risc pentru infectia cu VHB:

 Utilizatorii de droguri injectabile
 Pacienti transfuzati periodic cu sange sau
derivate
 Hemodializatii
 Personalul medico-sanitar
 Homasexualii
 Persoane cu contacte sexuale multiple cu
parteneri diferiti
• HAV cu VHB
 Se descriu 3 zone de endemicitate:
1. Joasa: < 2 % purtatori Ag HBs, iar anti HBs <
10% - Europa de Vest, SUA, Australia
2. Medie: 2 – 7 % purtatori Ag HBs, iar anti HBs 20
– 60 % - America Centrala, Europa de Est si Sud,
Africa de Nord, Orientul Mijlociu, India
3. Inalta: 7 – 15 % purtatori Ag HBs, iar anti HBs
70 – 95 % China, Asia de Sud-Est, Africa
subtropicala si de Sud
• HAV CU VHC
 Sursa de infectie omul cu diverse forme de boala:
o Hepatita acuta cu VHC
o Hepatita cronica cu VHC
o Ciroza hepatica
o Hpatom primitiv cu VHC
o Purtatori asimptomatici de VHC
• HAV CU VHC
 Cai de transmitere:
o Transfuzii de sange si derivate – VHC este responsabil
de 70 – 95 % din hepatitele post-transfuzionale
o Contact sexual
o Vertical
o 40 – 50 % - necunoscute
• HAV CU VHD
 Epidemiologie particulara legata de circulatia
VHB
 Sursa de infectie este strict umana – omul cu
diverse forme de boala (acute sau cronice)
 Durata de contagiozitate se suprapune peste cea a
infectiei cu VHB
 Calea de transmitere – similara cu a VHB
o Transmiterea verticala nu a fost semnalata
• HAV CU VHE
 Sursa de infectie – bolnavul cu infectie aparenta
sau inaparenta
 Contagiozitate – nu se cunoaste durata
 Cale de transmitere - fecal - orala
 Endemica – India, Pakistan, Bangladesh,
Birmania, China, Africa, America Centrala
 Epidemii hidrice aparute in sezonul ploios, dupa
inundatii
• HAV CU VHF
– Hepatita cu transmitere non-parenterala,
non-A, non-E
– Poate fi transmisa la maimute
• HAV CU VHG
– Cai de transmitere:
• Transfuzii de sange si derivate
• Parenterala
Diagnosticul clinic
• Date anamnestice
• Date clinice subiective
• Date clinice obiective
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHA
– Incubatie: 21 – 45 zile
– Perioada prodromala (preicterica): 3 – 7 zile
– Debutul clinic – aspecte:
• Pseudogripal: febra, cefalee, curbatura
• Dispeptic: inapetenta, greata, varsaturi, disconfort
gastric
• Dureros – dureri in hipocondru drept - mimeaza:
– Colica biliara
– Colica apendiculara
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHA- debutul clinic – aspecte:

– Nervos – astenie, semne de suferinta cerebrala:
• Insomnie nocturna cu somnolenta diurna
• Lentoare in gandire si exprimare
• Dificultati de ideatie
• Tremor al exremitatilor
– Reumatoid:
• Rar intalnit in HAV cu VHA
• Frecvent in HAV cu VHB
– Artralgii persistente nocturne – articulatii mici (maini, coate, umeri,
genunchi).
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHA- debutul clinic – aspecte:

– Urticarian – relativ rar
• Exantem pruriginos de aspect urticarian
– Purpuric completat de mnifestari hemoragipare:
• Gingivoragii, epistaxis, rar HDS
– Icteric – cazuri cu simptomatologie de invazie absenta
sau trecuta cu vederea
– Exceptional:
• Coma
• Debut chirurgical – fals abdomen acut
Diagnosticul clinic
• Subiectiv:
– Astenie progresiva, inapetenta
– Urini hipercrome
– Scaune decolorate
• Obiectiv:
– Hepatomegalie sensibila la palpare
– Discreta splenomegalie
Diagnosticul clinic
• Perioada de stare: 14 – 21 zile

– Simptomatologia se atenueaza spontan odata cu
aparitia icterului
– Urina se decoloreaza
– Scaunele se recoloreaza
– Hepatomegalia scade treptat
• Simptomatologia se agraveaza – evolutie
spre insuficienta hepatica acuta
Diagnosticul clinic
• Convalescenta – starea de aparenta sanatate

• Subiectiv- simptomatologie remisa
• Obiectiv – persista hepatomegalia moderata
• Exista riscul unor “accidente”:
– Suprapunere de stresuri, interventii chirurgicale,
infectii intercurente – recrudescente sau recaderi
• Vindecarea este regula in HAV cu VHA
• Nu exista forme cronice.
Diagnosticul clinic
• Alte forme clinice:

– Anicterica – 50 – 90 % dintre cazurile de HAV
cu VHA la copil (simptomatologie stearsa sau
absenta – diagnosticul se stabileste retroactiv)
– Prelungita – mai frecvent la celelalte tipuri
– Colestatica
– Sindrom citolitic hepatic prelungit
– Fulminanta – rara in HAV cu VHA
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHA la copil – particularitati:

– “masca hepatitica”
– Poliadenopatii
– Hepatomegalie evidenta
– Exantem scarlatiniform
• Complicatii:
– Anemie aplastica, hemolitica
– Tulburari neurovegetative
– Infectii: bacteriene, parazitare
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHB – particularitati:

– Debut insidios
– Forme clinice mai severe decat HAV cu VHA
– Evolutie mai prelungita
– Grad mare cronicizare
– Incubatie 45 – 160 zile
– Perioada preicterica – sindrom asemanator
bolii serului (febra, rash, poliartrita)
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHB – particularitati:

– La copii – sindrom Gianotti – Crosti
(acrodermatita papuloasa) – eruptie maculo-
papulo-eritematoasa la nivelul membrelor
– Sugarii si copiii mici fac forme medii de boala
– au putere mare de regenerare
– Convalescenta este mai lunga
– Vindecarea anatomica survine dupa 3 luni
– Risc de recadere, persistenta sau cronicizare
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHB – complicatii:

– Depresie severa
– Sindroame neurologice:
• Meningita
• Sindrom Guillain Bare
• Mielita sau encefalita
– Sindroame hematologice:
• Agranulocitoza
• Trombocitopenie
• Anemie aplastica
– Modificari EKG
– Poliartrita nodoasa
– GNF cronica
Diagnosticul clinic
• Forma clinica particulara – fulminanta:

– Evolutia poate fi chiar de la debut sau mai tarziu
– Semne de alarma:
• Sindrom dispeptic dureros (astenie, varsaturi, dureri
epigastrice)
• Aparitia febrei sau a unui sindrom inflamator
• Accentuarea fenomenelor nervoase
• Scaderea dimensiunilor ficatului
– Dupa 1-3 zile in lipsa tratamentului evolueaza
catre coma hepatica:
Diagnosticul clinic

– Coma hepatica - stadiul I:
• Agitatie usoara
• “Foetor hepaticus” – miros dulceag de ficat crud
• Tulburari ale somnului
• Flapping tremor
• Obiectiv: ficat de dimensiuni scazute
Diagnosticul clinic

– Coma hepatica - stadiul II:
• Accentuarea simptomatologiei neuro-psihice
• Agitatie psihomotorie cu delir si halucinatii
(“nebunia hepatica”)
• Stare de confuzie
• “Foetor hepaticus” mai intens
Diagnosticul clinic

– Coma hepatica - stadiul III:
• Coma instalata cu somn profund din care bolnavul
poate fi trezit
• Ficat de dimensiuni mici
• Vorbire incoerenta
• Tonus muscular crescut
• Tulburari ale reflexelor
• Sindrom hemoragipar posibil
Diagnosticul clinic

– Coma hepatica - stadiul IV:
• Coma instalata cu somn profund din care bolnavul
nu poate fi trezit
• Inexcitabilitate completa
• Ficat de dimensiuni mult reduse
• Pierderea reflexelor si a continentei sfincterelor
• Sindrom hemoragipar
– 15 – 20 % din cazuri pot evolua favorabil.
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHC – particularitati clinice:

– Incubatie: 6 – 12 saptamani (6 – 9 luni)
– Formele clinice icterice sunt rare
– Clinico-evolutiv – asemanator cu HAV cu VHB
– Evolutie fulminanta cu insuficienta hepatica
acuta si deces
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHD – particularitati clinice:
– Formele evolutive clinic manifeste sunt de
regula severe:
• Coinfectie VHB + VHD – evolutia este severa cu
potential letal
• Suprainfectie VHB + VHD – se decompenseaza
evolutia anterioara a pacientului cu semne de
insuficienta hepatica acuta
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHE – particularitati clinice:

– Evolueaza de obicei autolimitant - forme clinice
usoare si medii (asemanator HAV cu VHA)
– Incubatia: 40 zile
– Frecventa mare a cazurilor clinice colestatice si a
recaderilor
– Evolutie letala la gravide (1 – 3 %)
– Nu se cronicizeaza
– Nu exista purtatori de VHE
Diagnosticul clinic
• HAV cu VHG – particularitati clinice:

– Evolueaza mai usor decat HAV cu VHC
– Proportie redusa de cazuri cronicizate
– Coinfectii cu VHC si/sau VHB
– Infectia persistenta cu VHG evolueaza spre
hepatita cronica
– Rolul acestui virus in producerea hepatitei acute
fulminante cu VHG este in studiu
Diagnosticul de laborator
• Teste de confirmare:
– Evidentierea sindromului citolitic hepatic:
• Indirect prin infirmarea sindromului inflamator
(VSH scazut)
• Cresterea valotilor ALAT (TGP) 20 – 100 xN din
perioada de invazie pana in faza de declin
• Teste functionale hepatice (arata

severitatea):
– Timp de protrombina
– Concentratia de protrombina
– Amoniemie
– Bilirubinemie
– Proteinograma (hipoalbulinemie)
– Urobilinogen urinar
• Teste de disproteinemie:
– Turbiditate la Tymol
– Sulfat de zinc
– Electroforeza proteinelor
– Imunograma
• Teste de retentie:
– Fosfataza alcalina
– Colesterol total
– Gama GT
• Teste nespecifice:
– Hemograma
– Grup sanguin, Rh
– Uree, creatinina, glicemia
• Teste de incadrare etiologica:

– HAV cu VHA
• Anti VHA Ig M
• Anti VHA Ig G dupa 3 – 4 luni
• Imunomicroscopie electronica – Ag
virale in sange si materii fecale
• Izolarea si cultivarea virusului – dificil
de efectuat (scop de cercetare)
• Teste de incadrare etiologica

– HAV cu VHB
• Perioada acuta:
– Ag HBs (+)
– Ag HBe (+)
– Anti HBc Ig M (+)
• Convalescenta:
– Anti HBe
– Anti HBs

– HAV cu VHB
• Evolutie favorabila cu vindecare:
– dispar Ag HBs, Ag HBe
– putand persista Anti HBc, aparitia Ig G, ce inlocuiesc Ig M
• Se mai pot evidentia:
– ADN-VHB prin tehnica de hibridizare moleculara
– ADN-Polimeraza prin reactia in lant a polimerazei (PCR)

– HAV cu VHC – indicatii ARN - VHC:
• Diagnostic serologic discordant, dubios
• Diagnosticul unei HAV seronegative
• Diagnosticul unei hepatite cronice seronegative
• Imunodeprimati sau hemodializati
• Pacienti cu serologie pozitiva cu TGP = normale
• Nou-nascut din mama seropozitiva
• Monitorizarea tratamentului hepatitei cronice cu VHC
• Teste de incadrare etiologica - HAV cu VHD

– Se cerceteaza numai la pacientii cu Ag HBs (+):
• Anti VHD IgM
• Ag VHD
– Coinfectie VHD + VHB:
• Anti HBc IgM (+)
• Ag HBe (+)
• Anti VHD IgM
• Teste de incadrare etiologica - HAV cu VHD

– Suprainfectie VHD + VHB:
• Anti HBc IgM (-)
• Anti HBc IgG (+)
• Anti VHD IgM (+)
• ARN VHD in circulatie

– HAV cu VHE
• Anti ORF.2 ŞI Anti ORF.3 (ORF = regiuni ale
genomului viral)
• Anti VHE Ig M
– HAV CU VHF
• Nu se pot determina markeri serologici
• HAV non-A non-E verificate serologic
– HAV CU VHG
• Determinarea cantitativa a ARN – VHG prin PCR
Tratamentul HAV
• Nu au tratament etiologic
• Principii generale:
– Declarare nominala (Fisa A)
– Internare obligatorie si izolare
– Repaus fizic
– Dieta hidro-lacto-zaharata
Tratamentul HAV
• Medicamente – dupa forma clinica:

– Forma usoara: Polivitamine
– Forma colestatica – prelungita:
• Drenaj biliar
• Corticoterapie – 7 zile
– Forma cu sindrom citolitic hepatic prelungit:
• Regim igieno-dietetic prelungit
• Nu necesita spitalizare obligatorie
Tratamentul HAV
• Forma severa cu evolutie spre insuficienta

hepatica acuta:
– Combaterea intoxicatiei cu amoniac:
• Antibiotic: ampicilina, neomicina
• Dieta fara proteine
• PEV: glucoza 5 %, 10 %, vitamine B1, B6
Tratamentul HAV
• Forma severa cu evolutie spre insuficienta

hepatica acuta:
– Combaterea sangerarilor:
• Venostat, adrenostazin
• Fitomenadion – vitamina K1
• Etamsilat
• Plasma proaspata congelata
– Sedare blanda
– Transplant hepatic
Tratamentul HAV
• Transplant hepatic
• Nu au dat rezultate:
– Epurare extracorporeala – abandonata
– Terapie cu - interferon
– Administrarea de solutii de aminoacizi:
arginina, ornitina, - globuline
• Convalescenta- dispensarizare cu
monitorizare clinica si biologica 1 an
Profilaxia HAV
• Masuri – la nivelul:
– Sursei de infectie
– Caii de transmitere
– Masei receptive
Profilaxia HAV
• HAV cu transmitere fecal – orala:

– Izolare in spital
– Dezinfectie la domiciliu si colectivitate
– Supravegherea contactilor
– Vaccinare (A, E) – indicatii:
• Personal medico-sanitar
• Colectivitati
• Zone endemice
– Profilaxie specifica pasiva -  globuline umane
specifice – 0.2 – 0.3 ml/kg
Profilaxia HAV
• HAV cu transmitere parenterala

– Masurile nespecifice sunt identice
– Controlul riguros al donatorilor de sange
– Restrangerea la maxim a indicatiilor de transfuzii
– Autotransfuzia – interventii chirurgicale
– Restrangerea tratamentului injectabil la
domiciliu
– Folosirea materialelor de unica folosinta (ace,
seringi, etc.)
Profilaxia HAV
• HAV cu transmitere parenterala:

– Educatia sanitara a populatiei – riscuri:
• Manechiura, pedichiura, frizer, tatuaj
• Raporturi sexuale intamplatoare
• Tratamente injectabile la domiciliu
– HAV cu VHC, suprainfectie B+D – NU exista
profilaxie specifica
Profilaxia HAV
• HAV cu VHB:
– 3 doze de vaccin (AgHBs recombinat)
• Administrare 1 ml i. m. 0 – 1 – 6 luni;
• Eficienta 90 – 95 %
– Profilaxie posexpunere accidentala la VHB:
•  - globuline specifice anti – VHB
• Vaccinare schema rapida 0 – 1 – 2 luni
Profilaxia HAV cu VHB
• Vaccinati obligatoriu:
– Nou-nascutii in prima zi de viata
– Contacti ai bolnavilor de hepatita acuta sau
cronica B, purtatori Ag HBs
– Personal medico-sanitar
– Studenti facultatilor de medicina
– La cerere
• Nou-nascut din mama cu infectie cronica

cu VHB sau purtator Ag HBs:
– -globuline specifice la nastere
– Vaccinare de a doua zi
– Schema rapida – 0, 1, 2 luni
• Esecul vaccinarii:
– Variante de VHB rezistente la vaccin
– Nerespectarea indicatiilor de pastrare,
utilizare, administrare, valabilitate ale
vaccinului.
Boli eruptive majore
Dr. George Jugulete – asistent universitar

Scarlatina
• Definiţie
– boalã infecto-contagioasã specificã
omului, autolimitantã, caracterizatã prin
febrã, anginã, enantem şi exantem,
însotitã uneori de complicaţii şi urmatã de
imunitate durabilã pe viaţã.
• Etiologie
– streptococul -hemolitic de grup A (SßHA)
(rar C, D),
Patogenie
• Difuzarea în organism a eritrotoxinei produsã
de streptococul -hemolitic de grup A, având ca
punct de plecare un focar amigdalian sau
cutanat
• Erupţia se produce prin dublu mecanism:
 Hipersensibilizare de tip întârziatã
 Actiune directã asupra SNV.
• Toxina eritrogenã fiind antigenicã induce

sinteza de anticorpi specifici antitoxinici ce
asigurã imunitatea antoxinicã.
Epidemiologie
• Sursa de infecţie - omul bolnav:
– scarlatinã
– infecţii streptococice (angine, infecţii cutanate)
– purtãtori sãnãtoşi de streptococ
• Calea de transmitere
 obiecte contaminate, mai rar
 aerogenã (picãturi nasofaringiene)
• Poarta de intrare:
 faringianã
 rareori cutanatã sau conjunctivalã.
Epidemiologie
• Contagiozitatea :
 necesitã contact strâns şi îndelungat;
 debut înainte cu 24h de la apariţia
simptomatologiei
 dureazã 24-36 h dupã introducerea tratamentului
cu penicilinã.
• Receptivitatea :
 sugarii <1an au Atc de la mamã
 maximã între 4-10 ani.
• Imunitatea este antitoxinicã şi dureazã toatã

viaţa.
Tablou clinic
• Incubaţia: 3-5 zile (asimptomaticã).
• Debutul:
 brusc cu febrã (39-40° C), frisoane
 odinofagie, disfagie, cefalee
 dureri abdominale, greaţã, vãrsãturi
 alterarea stãrii generale.
• Examenul obiectiv:
 anginã eritematoasã sau eritemato-pultacee
 limbã saburalã, adenopatie satelită.
Tablou clinic
• Perioada de stare - dureazã 1-3 zile
 Exantemul – caracteristici:
• apare într-un singur puseu şi se extinde în 24h
• este rar generalizat, de elecţie pe gât, torace, abdomen,
fese, faţa internã a bratelor, antebraţelor şi a coapselor
• congestiv, dispare la presiune, nepruriginos
• respectã faţa: facies (masca) Filatov- pomeţi si obraji
hipermici, buze carminate şi paloare circumoralã
• respectã extremitãtile (palmele si plantele)
• la nivelul plicilor de flexiune – semn Pastia-Grozovici.
• dupã 4-5 zile începe sã pãleascã şi apoi începe
descuamarea furfuracee.
Tablou clinic
• Enantemul este întotdeauna prezent:
– angina eritematoasã sau eritemato-pultacee
– ciclul lingual:
• I zi: limbã saburalã
• a II-a zi limba descuamatã de la vârf spre bazã =
“limbã cu margini rosii”
• a III-a zi limba în “2 V”: un V la vârf si unul la bazã
• a IV-a zi limba “zmeurie”- limba descuamatã, rosie
• a V-a zi limba începe sã se reepitelizeze
• dupã 7-8 zile “limba lãcuitã” (“de pisicã”)
Tablou clinic
• Perioada de covalescentã
– dureazã 2-3 sãptãmâni
– descuamare începe dupã terminarea ciclului
lingual şi ştergerea exantemului
– persistă semnul Grozovici - Pastia
• Date epidemiologice
• Date clinice
• Date de laborator
– absenta scarlatinei în antecedente
– contactul infectant recent
– existenta unui focar epidemic de
streptococ -hemolitic grup A
• Date clinice
– Perioada de invazie:
• angina + febra + vãrsãturi
– Perioada de stare:
• febra + angina + ciclu lingual + exantem
– Convalenscenţã:
• descuamare + semn Pastia + limba“lãcuitã”
– leucocitozã cu neutrofilie, discretã eozinofilie
– sindrom inflamator biologic
– izolare streptococ -hemolitic grup A, C, G în
exudatul faringian
– titrul ASLO crescut în dinamicã
Diagnosticul diferenţial
• Reacţii alergice:
– sulfamide, lactamine, aspirina
• Infecţii virale:
– V. rubeolic, Echo, Coxsackie, Epstein-Barr
• Infecţia stafilococicã - sindromul şocului toxic
stafilococic (TSS)
• Sindromul Kawasaki: erupţie, afectare
cardiacã, febrã, hiperemie conjuctivalã, edeme.
Complicaţii
• Toxice (precoce)
• Septice (medii)
• Alergice (tardive)
Complicaţii
• Toxice (precoce)
– Nefrita
– Miocardita
– Hepatita
– Encefalita
– eruptia hemoragicã
– Artrita
– Şocul toxic
Complicaţii
• Septice (medii)
 flegmonul periamigdalian şi retrofaringian
 adenoflegmoane submaxilare sau
submandibulare
 otite medii şi otomastoidite
 sinuzite
 abcese pulmonare
 septicemii, rar.
Complicaţii
• Tardive (alergice)
– RAA – criterii Jones
– GNF poststreptococicã difuzã:
• febrã
• HTA
• hematurie, edeme, oligurie
• ASLO , C`
– Purpura Henoch-Sholein
– Eritem nodos – vasculitã prin depunere de
complexe Ag-Atc.
Tratament
• Scarlatina este bola infecţioasă de grup A
• Igieno-dietetic:
– Izolare 7 – zile în spital
– Repaus la pat
– Regim lactohidrozaharat
• Patogenic:
– Corticoizi: Prednison - 1mg/kgc/zi
– -globuline standard
– ser antitoxinic
Tratament
• Etiologic:
– PENICILINA G sau V
• 50.000 UI/kgc/zi copil
• 2-3 mil. UI/zi la adult
– Macrolide
– Benzatin – penicilina (moldamin)
• 600.000 ui sau 1.2 Mui/săptămână
• Supraveghere clinicã si biologicã:
– ASLO, VSH, TA
– Examen de urinã.
Profilaxie
• Igiena individualã si a colectivitãtilor
• Ancheta epidemiologicã
– Depistarea sursei de infecţie
– Control periodic al personalului din unitaţi
învăţământ, spitale, cămine etc.
• Pentru contacţi:
– Tratare (penicilina sau macrolide)
– Izolare
– Recoltare exudat faringian, ex. urină
Varicela
Definiţie
• Boalã infectioasã produsã de primoinfecţia
cu virusul varicelo-zosterian (VVZ) şi
caracterizatã prin evoluţie autolimitantã,
exantem caracteristic, enantem facultativ şi
imunitate specificã, durabilã.
• VVZ: -herpes virus ADN
Patogenie
• VVZ pãtrunde pe cale respiratorie
• Tropism neurocutanat, ca urmare a valurilor
de viremie.
• Dupa primoinfecţie VVZ persistã în ganalionii
senzitivi de pe traiectul nervilor spinali şi
cranieni (intracelular), în stare de latenţã.
• În cazul recrudescenţelor VVZ se multiplicã la
nivelul ganglionilor senzitivi şi determinã
leziuni cutanate şi nervoase pe traiectul
nervului respectiv.
Patogenie
• Recrudescenţele nu sunt însoţite de viremie
dar pacienţii sunt contagiosi.
• Anticorpii specifici apar la 4 zile dupã
ultimul val de erupţie şi asigurã imunitate
antiinfecţioasã pentru tot restul vieţii.
• Excepţie fac pacienţii cu imunitatea celularã
deprimatã: SIDA, leucemie, limfoame,
tratament imunospresor pentru diverse
afecţiuni.
Epidemiologie
• Boalã endemicã, dar şi epidemicã în
colectivitãţi
• Incidenţã maximã iarna şi primãvara
• Vârsta cea mai afectatã: 5-10 ani.
• Sursa de infecţie:
– bolnavul cu varicela
– pacient cu herpes zoster.
Epidemiologie
• Calea de transmitere:
– aerianã prin secretiile nasofaringiene
– prin lichidul din vezicule.
• Poarta de intrare: respiratorie
• Contagiozitate:
– foarte mare
– începe cu 2-3 zile anterior erupţiei
– durează încă 4-6 zile dupã ultimul val eruptiv.
Tablou clinic
• Perioada de incubatie:
– aproximativ 15 zile
– fãrã simptomatologie.
• Perioada de invazie:
– durează1-2 zile
– caracterizatã prin febrã, cefalee, curbaturã.
• Perioada de stare - aparitia exantemului:
– afecteazã tot tegumentul (generalizată)
– valuri succesive (2-7) la interval de 1-2 zile
Tablou clinic
• Ciclul evolutiv al leziunilor:
– Maculã eritematoasã (6-12h)
– Papulã (12-24h)
– Veziculã cu lichid clar (24h)
– Pustulã care ombilicheazã (1-3zile)
– Crustã
• Leziunile sunt pruriginoase
• Cãderea crustelor dupã 10-14 zile fãrã
semne (cele suprainfectate lasã cicatrici)
Tablou clinic
• Enantem:
 elemente veziculoase
 la nivelul mucoaselor (bucalã şi genitourinarã)
• Alte semne clinice:

– febrã
– micropoliadenopatie laterocervicalã
– hepatosplenomegalie
Forme clinice
• Uşoare:
– copii în primele 6 luni de la naştere
– persoane ce au primit profilaxie cu Ig specifice
anti-VVZ
– reacţii postvaccinale
• Medii:
– forma clinicã descrisã, obişnuitã
Forme clinice
• Severe:
– Persoane cu deficit imun celular congenital
– Persoane cu deficit imun celular dobândit
(leucemii, limfoame, SIDA, boli sistem)
– Persoane cu vârsta >20 ani
– Persoane cu tratament imunosupresor,
granulopenici
– Gravide şi nou-nãscuţi din mame cu varicela în
ultimile sãptãmâni de sarcinã
Diagnostic pozitiv
• Diagnostic epidemiologic:
– Contact infectant în urmã cu 15-20 de zile cu:
• Persoană cu varicela
• Bolnav cu herpes zoster
• Diagnostic clinic: vezi tabloul clinic
• Diagnostic de laborator:
– HLG – leucopenie cu limfocitozã
– Cresteri usore ale TGP.
Diagnostic pozitiv
• Izolarea VVZ prin cultivarea pe culturi a
lichidului din vezicule
• Identificarea VVZ din sânge prin tehnica PCR, iar
din celulele veziculare prin imunofluorescentã cu
anticorpi monoclonali specifici.
• Evidentierea seroconversiei prin RFC pozitivã –
anticorpi anti VVZ IgM specifici.
• Citodiagnosticul – evidentierea efectului citopatic
al VVZ în celulele epiteliale: celule gigante
multinucleare cu incluziuni intranucleare
eozinofile.
Diagnostic diferential
• Eruptii papuloveziculoase:
 Muscãturi de insecte
 Infectia generalizatã cu herpes simplex virus la
imunodeprimati
 Herpes zoster la imunodeprimati (initial
distributie metamericã, ulterior generalizatã)
 Infectia cu v. Coxsackie
 Rickettsioza variceliformã (nu este generalizatã)
 Prurigo (papulã durã, pustulã, respectã pielea
pãroasã si mucoasele)
mucoasele
• Eruptii pustuloase:
 Infectii ale foliculului pilos (foliculite, acnee,
furunculozã)
 Ectima (stafilococicã sau streptococicã)
 Eruptii veziculopustuloase din septicemii
(stafilococ, meningococ, gonococ)
 Vaccina (eruptie doar la poarta de intrare)
 V. ORF (nodulii mulgãtorilor)
Evolutie
 Benignã în general
 Severitatea creste cu vârsta:
 gravide si nou-nãscut
 La gravide în primul trimestru de sarcinã –
varicela congenitalã.
congenitalã
Complicatii
 Sprainfectii bacteriene ale leziunilor ce duc la cicatrici
definitive
 Afectãri respiratorii:
 pneumonia variceloasã (adulti si gravide)
 laringita, trheobronsita
 Afectãri SNC:
 encefalita
 ataxie cerebeloasã
 Meningo
 a
Complicatii
 Sindromul Reye:
 la copii si tineri ce au primit aspirinã
 encefalopatie acutã asociatã cu infiltratia grasã a
ficatului si insuficientã hepaticã acutã.
 Tulburãri hemoragipare si trombocitopenie
 Rar întâlnite:
 pancreatitã
 hepatitã
 ocluzie intestinalã.
Tratament
• Izolare:
– la domiciliu pentru formele usoare si medii
– internare pentru formele severe complicate.
• Mãsuri igieno-dietetice:
– repaus la pat pe perioada febrilã
– spãlarea cu sãpun dezinfectant a mâinilor
– tãierea unghiilor
– se evitã baia pânã la cãderea crustelor.
Tratament
• Tratament simptomatic:
– prevenirea pruritului si suprainfectiei locale (talc
mentolat, violet de gentiana, albastru de metil)
– antihistaminice orale
– antitermice
Tratament
• Forme severe:
– ACYCOVIR:
• parenteral 30 mg/kgc/zi (monitorizarea functiei
renale si hidratare adecvatã) sau
• oral 200mg x 5 ori pe zi la adult si copilul > 3ani.
• Se poate administra si antibiotic când existã
elemente suprainfectate – eritromicina.
Profilaxie
 Izolarea bolnavilor pânã la cãderea crustelor
 Izolarea contactilor pânã la 21 zile de la
contactul infectant
 La contactii cu risc crescut de varicela
severã se administreazã Ig specifice: 0,3
ml/kgc pânã la 4 zile de la contactul
infectant.
 Profilaxia activã cu vaccin VZV viu atenuat
la imunocompetenti.
imunocompetenti
Herpesul Zoster
Definitie
• Recurenta infectiei cu VVZ localizatã la un
anumit nivel, ce apare la un anumit interval
de timp dupã ce pacientul a fãcut varicerla.
Patogenie
• VVZ pãtrunde pe cale respiratorie
• Tropism neurocutanat, ca urmare a valurilor
de viremie.
• Dupa primoinfecţie VVZ persistã în
ganalionii senzitivi de pe traiectul nervilor
spinali şi cranieni (intracelular), în stare de
latenţã.
• În cazul recrudescenţelor VVZ se multiplicã
la nivelul ganglionilor senzitivi şi determinã
leziuni cutanate şi nervoase pe traiectul
nervului respectiv.
Tablou clinic
 Durere radicularã urmatã 48-72 h de
aparitia sindromului eritematos care
evolueazã cãtre vezicule cu lichid ce acoperã
1-3 dermatoame adiacente. Veziculele pot
conflua formând bule.
 Eruptia dureazã normal 3-5 zile.
 Pot apare uneori diseminãri largi cutanate,
viscerale, pulmonare si hepatice
Tablou clinic
 Localizãri:
 ramura oftalmicã a nervului trigemen = zona
oftalmicã
 ramura maxilarã sau mandibularã a nervului
trigemen = leziuni ale palatului, fosa tonsilarã,
planseu bucal si limbã.
 Conjunctivita folicularã
 Afectarea cornei: keratita
Tablou clinic
 Sindromul RAMSAY-HUNT ca urmare a
afectãrii ganglionului geniculat al nervului
senzitiv VII-bis – afectarea la nivelul:
 meatului auditiv extern
 membrana timpanului
 pierderea gustului 2/3 anterioare limbã
 paralizie facialã.
Tablou clinic
 Nevrita = durere radicularã si paralizie
segmentarã motorie
 Encefalia cu VVZ – rarã
 Paralizii motorii – afectarea celulelor din
coarnele anterioare ale mãduvei spinãrii
 Angeita granulomatoasã – artera carotidã
internã
Tablou clinic
 Zosterul diseminat
 Herpes zoster la iminocompromisi:
 tratament cu chimioterapice
 transplant organe
 SIDA
 Herpesul cronic la cei cu SIDA – VVZ
rezistent la aciclovir.
aciclovir
Diagnostic pozitiv
 Clinic – vezi tabloul clinic
 Epidemiologic – varicela în antecedente
 Laborator – idem varicela.
varicela
Tratament
• Simptomatic:
 tratamentul durerii:
 algocalmin
 paracetamol
 antinevralgic
 Rongenterapie antiinflamatorie
 vitamine din grupul B (B1, B6, B12).
Tratament
• ACYCLOVIR: 30-50 mg/kgc/zi, 7-14 zile
• La cei cu rezistentã la acyclovir:
– FOSCARNET 40mg/kgc i.v. la 8 ore 2-4
sãptãmâni sau
– VIDARABINA 10-15mg/kgc pe zi i.v. în
perfuzie 12-24h - 4-5 zile
Tratament
• La pacientii cu SIDA (pofilactic)
– adulti 200 mg x 5ori/zi
– copil mai mic de 3 ani 100 mg x 5ori/zi.
• Keratita se trateazã cu corticoterapie
PREDNISON 1mg/kgc/zi.
• Tratament local cu infiltratii cu novocainã si
ganglioplegice.
• Interferon  -reduce diseminarea eruptiei la
imunocompromisi, alternativ la vidarabinã si
acyclovir.
Rujeola
Definitie
• Boalã acutã infectioasã, specificã omului,
autolimitantã, caracterizatã clinic prin febrã,
enantem si exantem caracteristice, încheiatã
cu imunitate durabilã, si cu risc mare de
complicatii severe, posibil letale.
• Etiologie: v. rujeolic
– Familia Paramyxoviridae,
– Genul Morbillivirus,
– ARN virus.
Epidemiologie
• Boalã endemicã, dar si epidemicã în
colectivitãti
• Incidenta maximã: vârsta 5-19 ani.
• Sursa de infectie - omul:
– forme tipice
– atipice de boalã.
– directã – aerogenã
– indirect prin obiecte contaminate.
Epidemiologie
• Contagiozitatea: foarte mare, corespunde:
– perioadei de invazie
– primelor 2-5 zile ale perioadei eruptive.
• Receptivitatea: este universalã, interesând
toate persoanele ce nu au anticorpi:
– protectori de la mamã (primele 4-6 luni de viatã)
– în urma trecerii prin boalã
– în urma vaccinãrii
Patogenie
• Virusul pãrunde în organism pe cãile aeriene
superioare sau la nivelul conjunctivei
• Se multiplicã la nivelul epiteliului respirator de
unde este preluat de limfocite, ajunge în
tesuturile limfoide (plãmâni si tubul digestiv)
unde continuã multiplicarea.
• Ulterior se produce viremia care însoteste
perioada de invazie, când virusul este în sânge,
tesutul sincitial respirator si urinã.
Patogenie
• Perioada de stare corespunde unui fenomen
de hipersensibilitate mediat de imunitatea
umoralã.
• Virusul este responsabil de alterare imunitãtii
locale la nivelul arborelui respirator, dar si
imunitãtii întregului organism.
• Este afectatã imunitatea celularã (limfopenie),
dar si imunitatea umoralã (scãderea
productiei de anticorpi) si imunitatea
nespecificã.
Tablou clinic
• Incubatia:
– 10-14 zile; poate fi prelungitã la 28 de zile dacã se
administreazã -globuline în primele 3 zile de la
contactul infectant.
• Perioada prodromalã: 3-4 zile, coincide cu
viremia secundarã si se caracterizeazã prin:
 febrã 39–40 C, stare generalã modificatã
 enantem respirator, caracterizat prin catar
oculorespirator, conjunctivitã, lãcrimare, rinitã,
laringitã, tuse, facies “de copil plâns”
Tablou clinic
 enantem bucal - picheteu hemoragic pe vãlul
palatin si fundul gâtului
 semnul Koplick pe mucoasa jugalã sub forma unor
micropapule albe, ce reprezintã depozite epiteliale
de celule limfoide si celule inflamatorii, în dreptul
molarului II. Dupã 5-7 zile, epiteliul ce le acoperã
erodeazã, depozitele se eliminã si locul rãmâne
marcat în 3-4 zile de mici ulceratii ce dispar apoi
fãrã urmã.
Tablou clinic
 Semne digestive:
 vãrsãturi
 diaree
 dureri abdominale (enantemul tubului digestiv)
 Semne neurologice:
 indispozitie
 iritabilitate
 cefalee
 sindrom meningean
 convulsii etc.
Tablou clinic
• Perioada eruptivã - aparitia unui exantem:
 eritematos sau maculopapulos initial
retroauricular si fatã care progreseazã în sens
craniocaudal pânã la extremitãti.
 se generalizeazã în 5 zile si dispare de pe
segmentele initial afectate, fiind urmatã de o
pigmentatie brunã.
 Elementele maculopapuloase au talia cuprinsã
între câtiva mm si câtiva cm, cu margini
neregulate, catifelate la pipãit, izolate si
confluente, lãsând zone de tegument indemn.
Tablou clinic
• Alte semne ce însotesc eruptia:
– febra
– poliadenopatia
– simptomele generale nervoase se accentuiazã
– bronsita si pneumonia rujeolicã.
Complicatii
• Explicã 90% din cauzele de deces prin
rujeolã si sunt consecinta imunosupresiei
indusã de:
– terenul
– rujeola
– virusul rujeolic
Complicatii
• Terenul pe care apare rujeola, prin
multiplicarea intensã a virusului în celulele
tintã si apar în perioada de invazie a bolii:
 Pneumonia cu celule gigante (Hecth) la copii cu
leucoze
 Emfizemul cervico-mediastinal
 Keratita morbiloasã
 Encefalita cu incluzii
Complicatii
• Rujeolã - aceste complicatii apar în perioada
eruptivã si posteruptivã:
 Suprainfectii bacteriene pleuropulmonare:
 bronhopneumonii, pneumonii
 pleurezii purulente, abcese pulmonare
 Otite purulente
 Infectii bacteriene sistemice
 Gastroenterite, apendicitã
 Flegmon amigdalian
 TBC pulmonarã.
Complicatii
• Rujeolã - aceste complicatii apar în
perioada eruptivã si posteruptivã:
 Suprainfectii virale:
 herpeticã
 infectii diseminate
 keratita dendriticã.
 Suprainfectii parazitare (amibiaza)
 Suprainfectii micotice (candidoza)
Complicatii
• Virusul rujeolic:
 Pneumonia interstitialã rujeolicã
 Laringinta ce poate îmbrãca aspect de crup
rujeolic
 Catarul sufocant (bronsiolita capilarã)
Complicatii
• Virusul rujeolic:
 Complicatii neurologice:
 Encefalita acutã autoimunã – la sfârsitul perioadei
eruptive
 Encefalita subacutã cu incluzii – în urmãtoarele 6
luni de la eruptie
 Panencefalita subacutã sclerozantã (PESS) – poate
apare la multi ani dupã boalã
 Leuconevraxita (scleroza în plãci) – poate apare la
multi ani dupã boalã.
Forme clinice
• Rujeola “mitigatã” (modificatã):
– bolnavi care cu un oarecare grad de imunitate
pasivã la virusul rujeolic:
• sugari < 1an
• persoane ce au primit profilaxie cu -globuline la > 3
zile de la contactul infectant
– Simptomatologia este variatã iar semnele clinice
“clasice” pot lipsi iar perioada de incubatie se
poate prelungi la 28 de zile.
Forme clinice
• Rujeola atipicã:
– Persoane vaccinate cu virus inactiv, urmatã
rapid de vaccinare cu virus atenuat si care au
fost expuse dupã mai multi ani la v. sãlbatic.
– Dupã o perioadã prodromalã de 1-2 zile cu
febrã si stare generalã modificatã, apare
eruptia maculopapuloasã hemoragicã si/sau
veziculoasã.
Forme clinice
• Rujeola atipicã:
– Evolutia este severã cu febrã, edeme,
pneumonie interstitialã, hepatitã, pleurezie,
uneori cu sfârsit letal.
– La acesti bolnavi nu a fost izolat v.rujeolic si nu
sunt contagiosi.
– Mecanismul patogenic incriminat este
hipersensibilitatea la v. rujeolic la o gazdã
partial imunizatã.
Forme clinice
• Rujeola la imunocompromisi – este severã
ca urmare a deficitului imun celular:
– infectia cu HIV/ SIDA
– afectiuni maligne
– imunodeficiente congeniale
– imunodeficiente dobândite
– Acesti bolnavi dezvoltã o formã de encefalitã
asemãnãtoare PESS.
Forme clinice
• Rujeola asociatã sarcinei:
– avort spontan sau nastere prematurã
– nu produce anomalii congenitale la fãt.
• Rujeola si TBC:
– TBC este agravatã de rujeolã
– IDR la tuberculinã este negativã timp de o lunã
dupã rujeolã sau vaccinare antirujeolicã.
 Date epidemiologice:
 se bazeazã pe contactul infectant
 contextul unei epidemii.
 Date clinice:
 tuse
 catar oculo-nazal
 semnul Koplick
 eruptia maculopapuloasã.
maculopapuloasã
 Date de laborator:
 leucopenie marcatã
 determinarea Ag rujeolic în tesuturile infectate
prin imunofluorescentã
 identificarea Atc specifici IgM
 cresterea de cel putin 4 ori a Atc antirujeolici
totali în dinamicã, la 10 zile interval:
 hemaglutinoinhibare
 reactia de fixare a complementului
 reactia de neutralizare
 Stadiul preeruptiv:
 viroze respiratorii:
 rinofaringite
 gripa
 guturai
 traheobronsite
 adenoviroze
 adenoidita
 tuse convulsivã
 Stadiul eruptiv - cu alte boli infectioase:
 Virale:
 rubeola
 mononucleoza infectioasa
 enteroviroze (Echo, Coxsackie)
 boala zgârieturii de psicã
 encefalite cu arbovirusuri etc.
 Stadiul eruptiv - cu alte boli infectioase:
 Bacteriene:
 scarlatina
 septicemii
 lues secundar
 febra recurentã
 tifos exantematic
 febra tifoidã si paretifoidã.
 Protozoare: malarie, toxoplasma
 Metazoare: trichineloza
 Stadiul eruptiv:
eruptiv
 Eruptii alergice rujeloliforme:
 alimentare
 medicamentoase:
 barbiturice
 diazepam
 sulfamide
 ampicilina
 boala serului
 Stadiul eruptiv:
eruptiv
 Alte boli cu eruptie rujeoliformã:
 eritem polimorf
 boli sistemice;
 LED
 sclerodermia
 poliarterita nodoasã
 dermatomiozita
 sarcoidoza
 leucemii,
 limfoame.
Tratament
• Forma necomplicatã:
– se izoleazã si se trateazã la domiciliu,
– asigurarea conditiilor de igienã si alimentatie
– medicatie simptomaticã si de sustinere
generalã.
• Formele complicate si severe se interneazã.
Tratament
• Tratament igieno-dietetic:
 Repaus la pat pe perioada febrilã si câteva zile
dupã aceasta
 Igiena tegumentelor si mucoaselor
 Dietã bogatã în proteine, vitamine si lichide
Tratament
• Tratament medicamentos:
 Antipiretice: paracetamol, algocalmin
 Antitusive
 Antiemetice
 Vitamine din grupul C, B
 Antibioticele nu sunt indicate în rujeola
necomplicatã
Tratament
• Tratamentul complicatiilor:
 Laringita obstructivã:
 comprese calde locale
 sedative
 HHC/Dexametazona
 oxigenoterapie
 aspirarea secretiilor
 antibiotic
 traheostomie si internare în sectie de terapie
intensivã în forme severe
Tratament
• Tratamentul complicatiilor:
 Bronhopneumopatii acute: antibiotic
 Encefalita:
 HHC/Dexametazona
 solutie manitol 20 %
 solutii glucozã 5 %, 10 %
 furosemid
 corectarea dezechilibrelor H-E si acidobazice
 sonda nasogastricã si internare în terapie intensiva
Profilaxie
 Specificã:
 vaccinare cu virus viu atenuat - 10 luni
 MMR - dupa varsta de 1 an
 Pasivã:
 -globuline 0.25 ml/kgc i.m. în primele 3 zile de
la contactul infectant;
 urmatã de vaccinare la 15 luni;
 la copii imunocompromisi 0.5 ml/kgc, doza max.
15 ml i.m.
Profilaxie
• Indicatii:
 Persoane cu risc de a dezvolta o rujeolã severã
 Copii cu boli maligne în tratament
imunosupresor sau radioterapie
 Copii cu imunitate mediatã celular deficitarã
 Sugari < 1an expusi la v.rujeolic, inclusiv nou-
nãscuti din mame cu rujeolã
Profilaxie
• Contraindicatiile vacinarii:
 Persoane cu imunitate celularã deficitarã
 Gravide
 Bolnavi cu infectie cu VIH/SIDA.
Rubeola
Definitie
• Boalã acutã viralã, contagioasã, specificã
omului, caracterizatã clinic prin adenopatii
cervicale posterioare, manifestãri catarale
usoare si exantem micropapulos.
• Etiologie:
– v. Rubeolic
• ARN virus
• Familia Togaviridae
• Genul Rubivirus.
Epidemiologie
• Boalã cu caracter:
– endemic
– epidemic mai ales iarna şi primãvara.
 Sursa de infecţie:
 bolnavii cu rubeolã
 inclusiv cei cu forme de boalã inaparente
 nou-nãscutii cu rubeola congenitalã care eliminã v.
rubeolic prin:
 secretiile nasofaringiene
 urinã.
Epidemiologie
 Calea de transmitere:
 orinzontalã
 directã prin picãturile nasofaringiene
 verticalã, transplacetar de la mamã la fãt.
 Contagiozitatea mica decât a rujeolei:
 începe cu 7 zile înaitea erupţiei
 dureazã încã 5 zile dupã apariţia acesteia.
Epidemiologie
• Receptivitatea este universalã
• Imunitatea:
– solidã, de lungã duratã
– pot apare reinfecţii asimptomatice (dg. serologic)
Patogenie
 V. rubeolic pãtrunde în organism pe cale
nasofaringianã cu ataşare la epiteliul
respirator.
 Diseminează apoi în ganglionii limfatici
regionali, urmatã de viremia primarã.
 Multiplicarea viralã localã şi în sistemul
reticulohistiocitar este urmatã dupã o
sãptãmânã de viremia secundarã.
Patogenie
 Erupţia apare pe mãsura dezvoltãrii
imunitãtii, concomitent cu dipariţia virusului
din sânge, ceea ce sugereazã medierea
imunologicã a rush-ului;
 În timpul apariţiei rãspunsului imun apar
Atc specifici de tip Ig M, care persistã 2 luni,
apoi cei de tip IgG ce persistã toatã viaţa;
 Dacã apare reinfecţia Atc IgG cresc, dar cei
IgM nu mai apar.
Tablou clinic
• Incubaţia: 14-21 zile
• Perioada de invazie:
 Febrã moderatã
 Fenomene catarale nazale
 Discretã faringitã
 Stare generalã modificatã
 Adenopatie generalizatã, predominant la
nivelul occipital retro şi sub mastoidieni
(caracteristici), laterocervicali, submaxilari.
Tablou clinic
 Ganglionii:
 volum mediu
 mobili
 sensibili la palpare
 nu supureazã.
 Adenopatia:
 persistă câteva sãptãmâni
 poate precede erupţia cu o sãptãmânã.
Tablou clinic
 Perioada de stare:
 Febra este moderatã sau absentã
 Erupţia:
 apare într-un singur puseu, şi cuprinde faţa şi
trunchiul, generalizându-se în 24h
 dureazã 2-4 zile
 macule de culoare roz, care nu conflueazã, de
dimensiuni mici.
 Enantemul – leziuni petesiale Forscheinerr pe
palatul moale, dar nu sunt patognomonice
Complicaţii
1. Artrita rubeolicã:
– mai frecventã la sexul feminin, adolescenţi si
adulţi
– apare preeruptiv sau odatã cu erupţia şi dureazã
2-4 sãptãmâni
– afecteazã articulaţiile mici ale mâini, pumnului şi
genunchi
2. Manifestãri hemoragice – secundar
trombocitopeniei şi leziunilor vasculare
mediate imun
Complicaţii
3. Purpura trombocitopenicã posteruptivã:
– mai frecventã la copil
– apare la 10-15 zile dupã erupţie
– regreseazã în 2-4 sãptãmâni
4. Meningoencefalita este mai rarã
– debuteazã la sfârsitul perioadei eruptive
– clinic: convulsii, tulburãri ale constiintei, miscãri
anormale, ataxie
– evolutie gravã cu letalitate 50%, vindecarea este
fãrã sechele.
Diagnostic pozitiv
 Date epidemiologice:
 în contextul unor epidemii
 contact infectant
 receptivitate de boalã
 Date clinice - vezi tabloul clinic
Diagnostic pozitiv
 Date de laborator
 Leucopenie cu limfocitozã, limfocite atipice,
uneori plasmocite 1-2%
 Izolarea virusului rubeolic din exudatul
faringian şi alte secreţii
 Diagnostic serologic:
 reactia de hemaglutinoinhibare inlocuita de
 reactii imunoenzimatice - anticorpi IgM, G
 ELISA
 latex aglutinarea pasivã
 Boli infecţioase insoţite de erupţie:
 Scarlatina
 Rujeola
 Enteroviroze (ECHO, Coxsackie)
 Mononucleoza infecţioasa
 Adenoviroze
 Toxoplasmoza
 Roseola infantum
 Sifilis secundar.
 Erupţii rubeoliforme medicamentoase
 Erupţii alergice urticariene
 Alte boli:
 leucemii
 limfoame
 boli sistemice
 boala serului
Tratament
• nu existã tratament specific
• forma comunã, tratament simptomatic.
Rubeola
congenitală
Rubeola congenitala
• În cursul primoinfecţiei la femeia gravidã se
produce viremie cu pasajul transplacentar al
virusului rubeolic care afecteazã produsul de
concepţie.
• Multiplicarea virusului în ţesuturile
embrionare are drept consecinţe:
– necrozã tisularã
– alterãri vasculare
– alterãri cromozomiale
– inhibarea mitozelor.
Rubeola congenitala
• Infecţia în al doilea trimestru de sarcinã,
înaintea formãrii sistemului de recunoastere
a “self” – ului, va determina recunoaşterea
virusului ca self, fenomen denumit toleranţã
imunologicã.
• Virusul determinã o infecţie cronicã ce poate
fi demonstratã prin prezenta anticorpilor
specifici.
Rubeola congenitala
• Organismul nu se poate debarasa de virus,
astfel nou-nãscutul va avea în ser anticorpi de
tip IgM dobândiţi activ prin infectia
intrauterinã.
• Infecţia în ultimele 2-3 luni de sarcinã
afecteazã fãtul prin leziuni vasculare
placentare şi fetale, cu consecinţele:
– naştere prematurã
– subdezvoltare staturo-ponderalã
– diverse anomalii (miopie, surditate, diabet).
Rubeola la gravidã
• Avorturi şi nasteri premature
• Rubeola congenitalã ce include malformaţii:
– Leziuni auditive: organ Corti, cohleare
– Leziuni oculare: cataractã, corioretinitã,
retinopatie, glaucom
– Leziuni cardiace: stenozã de arterã pulmonarã,
canal arterial şi coartatie de aortã
– Alte malformaţii:
• dentare (hipoplazie, agenezie),
• neurologice, genitourinare.
Rubeola la gravidã
• Rubeola congenitalã evolutivã:
– Afectare multivisceralã:
• miocarditã
• pneumonie interstitialã
• meningoencefalitã
• poliadenopatie
• hepatosplenomegalie
• leziuni osoase
Rubeola la gravidã
• Rubeola congenitalã evolutivã:
– Distrofie intrauterinã:
• microftalmie
• micrognaţie
• hipoplazie dentarã
• criptorhidie
– Tulburari hematologice:
• anemie hemoliticã
• leucopenie
• trombocitopenie
 Evidenţierea virusului la nivelul faringelui
nou-nãscutului
 Serologie pozitivã pentru mamã
 Pentru sugar titrul anticorpilor în scãdere
aratã o imumitate pasivã transplacentarã,
iar titrul anticorpilor în creştere
demonstreazã infecţia rubeolicã.
 Diagnosticul precoce a rubeolei congenitale
se poate face prin:
 puncţia biopticã a placentei la 12 sãptãmâni
 cordonocentezã şi detecţia ARN viral prin
hibridizare în situ
 din sãptãmâna 22 se pot detecta anticorpi IgM
specifici în sângele fetal.
Tratament
 Simptomatic
 Mãsuri de corectare chirurgicalã a unora
din malformaţii
 Supravegere
 Primoinfecţia la gravide în primul trimestru
– indicaţie întrerupere de sarcinã
Particularităţile bolii diareice
acute infecţioase la copil
Conf. dr. Monica Luminos, Dr. George Jugulete

U.M.F. “Carol Davila” Bucureşti
Institutul de Boli Infecţioase “Prof.dr.Matei Balş” Bucureşti
Introducere
• Boala diareică acută (BDA) reprezintă o
cauză principală de morbiditate şi
mortalitate la copilul mic (vârsta < 5 ani)
• Copiii prezintă în medie 3 - 5 episode de
BDA în primii ani de viaţă
• Mortalitatea prin BDA – 1-4 % din totalul
cazurilor de boli diareice
Definiţie
• Modificarea bruscă a emisiei de fecale:
– Scaune frecvente (mai multe de 3/zi)
– Consistenţă scazută → eliminare de apă şi
electroliţi (Cl, Na, K)
• Poate asocia:
– Febră
– Dureri abdominale
– Tenesme
– Greaţă ± vărsături
Etiologie
• BDA infecţioasă:
– Virusuri
– Bacterii
– Paraziţi
– Fungi
Etiologie
• Virusuri
– Rotavirusurile
– Adenovirusurile
– Astrovirusurile
– Calicivirusurile
– Coronavirusurile
– Enterovirusurile (Echo, Coxsackie)
– V. Norwalk
– Rar: CMV, HSV, VHA, VHE
Etiologie
• Bacterii:
– Escherichia coli
– Salmonella spp.
– Shigella spp.
– Yersinia enterocolitica
– Campylobacter jejuni
– Vibrio cholerae, parahaemolyticus
– Clostridium difficile, perfringens
– Bacilus cereus
– Staphilococcus aureus
Etiologie
• Paraziţi:
– Blastocystis hominis
– Cryptosporidium parvum
– Cyclospora
– Giardia lambria
– Isospora belli
– Microsporidium
– Entameoba histolytica
– Strongyloides stercoralis
Epidemiologie
• In întreaga lume – la copii:
– 1 miliard cazuri anual
– 3 – 5 milioane de decese
• SUA – 30 milioane cazuri anual
– 80 % au vârsta < 5 ani
– 300.000 cazuri internate
– 300 – 400 decese
Epidemiologie
– Umană:
• Omul bolnav - BDA
• Convalescentul – BDA
• Purtătorul “sănătos” de microorganisme
– Extraumană:
• Animale (domestice, salbatice)
• Produse alimentare de origine animală (carne, ouă,
lapte, brânză, etc.)
• Surse de apă potabilă contaminate
Epidemiologie
• Calea de transmitere – fecal-orală:
– Indirectă – cea mai frecventă → consum de apă
alimente sau vegetale contaminate
– Directă – interumană:
• Folosire în comun a obiectelor
• Mamă → copil (frecvent)
• Mâini murdare
– Rol important → vectorii:
• Muşte, gândaci, rozatoare
• Lipsa igienei personale sau alimentare
Particularităţi epidemiologice
• Se manifesta de obicei sporadic
• Frecvent – mici epidemii la copiii din
colectivităţi (creşe, grădiniţe, maternităţi)
• Epidemiile sunt determinate de virusuri şi
survin în:
– anotimpul rece (adenovirus, rotavirus)
– anotimpul cald - enterovirusuri
• Grupa de vârsta cea mai afectată 3 – 15 luni
Patogenie
• BDA → mecanismul de producere:
1. Secretorie sau enterotoxică (neinflamatorie)
• Virusuri: rotavirusuri, adenovirusuri (40, 41),
calicivirusuri, astrovirusuri, coronavirusuri,
enterovirusuri, v. Norwalk.
• Bacterii: E. coli enterotoxigen, Vibrio cholerae,
Bacilus cereus, Aeromonas, Staphilococcus
aureus.
• Paraziţi: Giardia lambria, Cryptosporidium
Patogenie
2. BDA → mecanism citotoxic (inflamator):
– Bacterii: Shigella, E. coli eteroinvaziv,
Salmonella enteritidis, Campylobacter jejuni,
Yersinia enterocolitica
– Paraziţi: Entamoeba histolytica
3. BDA → mecanism invaziv ale mucoasei
 Virusuri: majoritatea lor
 Bacterii: Salmonella tiphy şi paratiphy (A, B, C)
Patogenie
1. Mecanismul secretor (neinflamator) →
prototipul toxina holerică:
 Enterotoxina → epiteliul mucoasei intestinului
subţire → fixare pe receptori specifici
membranari → intermediar intracelular →
scaderea absorţiei Na şi creşte pe cea a Cl =>
diaree apoasă, voluminoasă → SDA sever
Patogenie
2. Mecanismul citotoxic (inflamator) →
modificări histologice de tip ulcerativ la nivelul
mucoasei ileonului distal şi colonului:
 Acţiunea directă a enterotoxinelor bacteriene
 Modificări inflamatorii locale prin sinteză
crescută de PG → declanşarea diareei
 Creşterea transudării lichidelor în colon şi
scăderea absorţiei → apariţia diareei
 Coprocitograma → leucocite, hematii
Patogenie
3. Mecanismul invaziv al mucoasei
intestinale:
 Microorganisme capabile să străbată mucoasa
intestinală → multiplicare în formaţiunile
limfatice ale sistemului reticuloendotelial
 Diareea poate lipsi uneori
 Materii fecale → prezente leucocite
mononucleare
Tablou clinic
 Particularităţile BDA virale la copil:
 Debut brusc: febră, vărsături, inapetenţă, dureri
abdominale, somnolenţă
 Scaune diareice apoase, explozive, fără mucus
sau sânge
 Poate asocia simptomatologie respiratorie
acută: rinite, faringite, otite medii, traheobronşite
 SDA este prezent aproape întotdeuna:
 Mediu: infecţia cu rotavirus, coronavirus
 Sever: infecţia cu adenovirusuri, enterovirusuri
Tablou clinic
 Particularităţile BDA bacteriene la nou
-născut şi sugar:
 Incubaţie scurtă
 Febră, vărsături, scaune apoase
 Alterarea rapidă a stării generale cu SDA
 Acidoză, toxemie şi instalarea stării toxice
 Nou-născutul devine apatic, letargic, privire
plafonată, extremităţi reci, scaderea greutaţii
 La prematuri boala poate evolua cu hipotermie
 Rata mortalitaţii este mare, decesul survine 24-48 h
Tablou clinic
 BDA bacteriene la copil > 2 ani:
 Simptomatologia seamănă cu cea a adultului
 Pastrează potenţialul de severitate → vârstă
 Frecvent se constată SDA, colaps, acidoză
 Au fost semnalate multe cazuri de BDA cu
Clostridium difficile secundară
antibioticoterapiei
Tablou clinic
 Sindromul de deshidratare acută:
 Important în diagnosticul BDA la copil
 Evaluarea SDA → aprecierea severităţii bolii şi
stabilirea conduitei terapeutice
 Este urmarea pierderilor de apă şi electroliţi
 Pierderile de electroliţi se exprimă la 100 ml apă:
 Vărsături: Na şi Cl = 10 mEq, K = 2 mEq
 Diaree: Na, Cl, K = 6 mEq
 Hipertermie: Na, Cl, K = 2 mEq
Tablou clinic
 După pierderile hidro-electrolitice SDA:
 Izotonă:
 Pierderi egale de apă şi electroliţi
 Na seric 130 - 150 mEql
 Hipotonă:
 Predomină pierderile de Na (Na < 130 mEql)
 Deshidratare extracelulară
 Hipertonă:
 Predomină pierderile de apă
 Deshidratare intracelulară
 Na seric > 150 mEql
Tablou clinic
 Clinic SDA se exprimă procentual în funcţie
de scăderea în greutate:
 SDA uşoară:
 Pierderi < 5 % din greutatea corporală
 Frecvent asimptomatică
 SDA medie:
 Pierderi 5 -10 % din greutatea corporală
 Clinic: pliu cutanat leneş, turgor flasc, mucoase uscate,
FA deprimată, facies încercănat, somnolenţă, puls
tahicardic, TA scăzută, oligurie.
Tablou clinic
 SDA severă:
 Pierderi > 10 % din greutatea corporală
 Enterocolita acută severă (toxicoza)
 Clinic: colaps cardio-vascular, hipovolemie,
acidoză, comă, extremităţi reci, puls filiform, TA
prăbuşită, respiraţie Küssmaul, oligoanurie
 Decesul poate surveni in lipsa unui tratament
corespunzător
Diagnosticul
 Diagnosticul pozitiv:
 Date epidemiologice:
 Cazuri de BDA infecţioasă în familie, colectivitate
 Contact infectant cu persoană bolnavă de BDA
 Contact cu persoane purtătoare
 Condiţii igienico-sanitare deficitare
 Date clinice – vezi tabloul clinic descris
 Date de laborator
 Identificarea agentului patogen:
 Direct → materii fecale:
 Macroscopic – orientativ
 Microscopic – coprocitograma (L, H)
 Preparate nefixate (umede) – paraziti
 Preparate fixate (colorate) – Gram, Ziehl-Nilsen, A.M.
 ME – vizualizare virusuri
 Imunofluorescenţă directa → Atc specifici marcaţi cu
fluoresceină (virusuri, fungi, paraziţi)
 Aspirat duodenal (entameoba, schistosoma)
 Biopsii mucoasă
 Direct → lichidul de vomă:
 Infecţii virale, TIA
 Larve paraziţi, bacterii (coloraţii), enterotoxine
 Culturi pe medii → Bacterii
 Solide sau lichide
 Permit identificarea germenului pe baza aspectelor
morfologice şi a caracterelor morfologice
 Testarea chimiosensibilităţii
 Tipuri de medii de cultură:
 Medii de înbogăţire – bacterii greu de cultivat
 Medii selective – componente ce permit cresterea doar a
agentilor patogeni (coloranti, săruri biliare, selenit, AB)
 Medii indicatoare – permit diferenţierea bacteriilor
patogene de altele (indicatori: zaharuri, ureea, citraţi)
 Importanţa:
 Precizarea agentului etiologic
 Stabilirea chimiosensibilităţii acestora.
 Virusurile → agenţi patogeni intracelulari
 Cultivarea → celule vii sau ţesuturi, linii celulare
 Evidenţierea virusurilor:
 Prezenţa efectului citopatic
 Detectarea Ag virale → IF
 Directa → ME
 Evidenţierea modificărilor metabolice
 Hemadsorţie (aderenţa hematiilor la heaglutinine virale)
 Diagnosticul serologic → reacţii:
 Aglutinare → identifică prin seruri specifice
(Salmonella, Shigella, Entameoba)
 Precipitare în gel → complexe imune Ag-Atc
(contraimunoelectroforeza – test rapid – o oră)
 Fixarea complementului → creşterea titrului Atc
fixatori de C de 4 ori confirmă diagnosticul
 Radioimune → Ag marcate cu radioizotopi
 ELISA → Ag sau Atc fixaţi pe suport solid
 Masoară rapid concentraţiile de Ag prin microtitrare pe
lame îmbrăcate cu Atc → determinarea desităţii optice
 Diagnosticul → tehnici moleculare:
 PCR – polymerase chain reaction
 multiplicarea secvenţelor nucleotidice de ADN
caracteristice microorganismelor
 Diagnosticul infecţiilor virale, micobacterii
 Imunoblot – western blotting
 Permite separarea proteinelor bacteriene prin
electroforeză
 Identificarea acestora prin enzime marcate cu Atc
Diagnostic
 Investigatii nespecifice:
 Hemoleucograma
 Biochimie (uree, creatinina, ionograma, EAB)
 VSH, etc.
 Rectosigmoidoscopia (dg., bioptic, dg. diferenţial)
 Radioscopia baritată gastro-intestinală,
irigografia
 Colonoscopia
 Tuşeu rectal
 Cauze de diaree neinfecţioasă la copil
 La sugar şi copil < 2 ani:
 Defecte anatomice ale tractului GI
 malrotaţia, stenoza, duplicaţia intestinală,
 sd. intestin scurt, megacolon, etc.
 Greşeli de alimentaţie (calitative sau cantitative)
 Alergia sau intoleranţa la proteina laptelui de vacă
 Enterocolite secundare unor infecţii:
 Rinofaringite, otite medii supurate, otomastoidite
 Infecţii urinare, pneumonii, meningite, sepsis.
 La sugar şi copil < 2 ani:
 Sindromul de malabsorţie → entităţi clinice:
 Fibroza chistică (mucoviscidoza)
 Boala celiacă (enteropatia indusă de gluten)
 Malabsorţia monozaharidelor (glucoza, galactoza)
 Intoleranţa ereditară la zaharoză şi izomaltoză
 Abetalipoproteinemia – tulburări în absorţia TGL
 La copil > 2 ani:
 Intoxicaţii exogene alimentare (arsenic, mercur)
 Intoxicaţii endogene (uremie)
 Colon iritabil
 Neoplasme (neuroblastoame, ganglioneuroame)
 Boala Chron
 Sd. hemolitic uremic
 Endocrinopatii (tireotoxicoza, boala Adison)
 Cauze de sângerare intestinală la copil
 La nou-născut:
 Ingestia de sânge matern în timpul naşterii
 Boala hemoragică a nou-scutului
 Fistula anală prin constipaţie
 Ulcer gastric de stres, gastrita hemoragica
(prematuri cu suferinţă la naştere → hipoxie)
 Enterocolita ulcero-necrotică → ischemie intestinală
 Alte cauze rare: megacolon, duplicaţie intestinală,
malformaţii vasculare
 La sugar:
 Invaginaţia intestinală – 5 – 8 luni
 Fisuri anale
 Esofagite de reflux gastro-esofagian
 Malformaţii vasculare intestinale
 Diverticul Meckel
 Volvulus intestinal
 Polipoza cronică juvenilă
 La copilul mare:
 Epistaxis → ingestia sângelui
 Diverticul Meckel
 Purpura Henoch – Schonlein
 Boala Chron
 Colita ulceroasă
 Hemoroizi, varice esofagiene
 Polipoza cronică juvenilă
 Sd. Gardner – polipoza familială
Complicaţii
 Bacteriemie: Salmonella, Yersinia
 Convulsii febrile: Shigella, Salmonella,
Campylobacter
 Encefalopatie: Shigella, Salmonella
 Infectii extraintestinale: Salmonella, altele.
 Sindrom Guillain-Bare: Campylobacter jejuni
 Meningita: Salmonella (nou-nascut, sugar)
Complicaţii
 Alterarea statusului mental ±convulsii:
BDA cu tulburari severe hidro-electrolitice
 Sindrom hemolitic uremic: E. coli O157:H7
 Tromboze (v.renala): BDA severe
 Efuziune subdurala: BDA cu HiperNa
 Perforatie intestinala → megacolon toxic →
bacteriemie secundara: BDA invazive
 Artita reactiva: Shigella, Salmonella,
Yersinia, Campylobacter
Tratament
 Principii generale:
 Rehidratare şi corectarea acido-bazică
 Regim alimentar
 Tratament patogenic
 Scăderea secreţiei hidro-electrolitice intestinale
 Diminuarea motilităţii intestinale
 Reducerea resorbţiei toxinelor
 Tratament simptomatic
 Tratament etiologic
Tratament
 Obiectivul major în toate BDA ale copilului
 Rehidratare orală:
 SDA < 5 %
 Solutie Gesol (NaCl-3,5g, NaHCO3-2,5g, KCl-1,5g,
glucoză-20g → 1litru de apă) → osmolaritate ↑ (90)
 GES 45 – osmolaritate redusă (Na-45 mmol/l) →
utilizată la sugari (fucţie de concentrare ↓ renală)
 Nu se utilizează la copiii cu intoleranţă la glucoză
Tratament
 Rehidratare parenterală:
 SDA > 5 %
 PEV: glucoză 5%, 10%, NaCl 58‰, KCl 75‰, Ringer
 Durata 4-6 h
 Indicată la copiii cu intoleranţă gastrică la glucoză
 Colaps → restabilirea volemiei:
 soluţii macromoleculare 10-20 ml/kgc
 albumina umana 5%
 Soluţie Ringer lactat
Tratament
 Corectarea acido-bazică
 Se face imediat după corectarea volemiei
 Soluţie bicarbonat se sodiu 84‰ (3mEq/kg/zi) -
atunci când nu se poate efectua Astrup
 Necesarul = G(kg) x BE x 0,3 (spaţiul extracelular)
 Se continuă corectarea hidro-electrolitică
 Cantitaţile administrate se calculează în funcţie
de pierderi şi de necesităţile minime fiziologice
Tratament
 Necesarul fiziologic pentru 24 h:
 Apă → soluţii glucoza 5%, 10%
 Nou-născut:120 – 140 ml/Kgc
 Copil mare: 80 – 100 ml/Kgc
 Na = 1- 2 mEq/kg
 1ml sol. NaCl 58‰ = 1mEq Na
 6,5 ml sol. NaCl 9‰ ‰ = 1mEq Na
 K = 1- 2 mEq/kg , sol KCl 75‰, 1ml = 1mEq K
 Cl = 2 mEq/kg, sol NaCl 58‰, sol KCl 75‰
 1ml sol = 1mEq Cl
Tratament
 Necesarul fiziologic pentru 24 h:
 Calciu = 1 mEq/kg, sol Ca gluconic 10%,
 1ml sol = 0,5 mEq Ca
 Glucoză - sol glucoză 5%, 10%
 Nou nascut: 12 – 14 g/kg
 Copil > 2 ani: 8 – 10 g/kg
 Proteine - sol aminoacizi 5% (20ml=1g)
 Nou nascut: 2 – 3 g/kg
 sugar: 1 – 2 g/kg
 Copil > 2 ani: 1g/kg
Tratament
 Regimul alimentar:
 Hidric în primele 24 h (apa, ceai, supa)
 Se continuă cu făinoase, orez, supe carne, brânza
 La sugari:
 Formule LP fara lactoza
 Zeama de orez
 Supa de morcov
 Ceai + Gesol
Tratament
 Patogenic:
 Medicaţie antidiareică
 Săruri de calciu (↓ secreţia de lichide şi Na în intestin)
 Anticolinergice (atropina, codeina, loperamid) – nu se
administrează la copii mici, induc efecte toxice
 Trimebutina – reglează motilitatea intestinală
 Hidrasec
 Refacerea florei intestinale – discutabilă
 Ecoflorina, Flonivin BS, etc.
 Lctobacilus (GG)
Tratament
 Simptomatic:
 Antitermice
 Antiemetice
 Protectoare gastrice
 Antialgice
 Antiflatulente
 Sonda → eliminare de gaze
Tratament
 Etiologic – antibacterian:
 Discutabil cat de devreme trebuie inceput
tratamentul cu antibiotic
 Contraindicat → BDA cu E. coli O157:H7 → AB
agraveaza sd. hemolitic uremic (SHU)
 Indicat:
 Suspiciune de dizenterie bacteriana
 Contact cu caz confirmat de infectie cu Shigella spp.
Tratament
 Etiologic – Shigella:
 Colistin 100.000 U/kg/zi
 Acid nalidixic: 40 – 50 mg/kg/zi
 Fluoroquinolone: 10 – 20 mg/kg/zi
 Cefalosporine GII, GIII
 Ampicilina, amoxicilia, furazolidonul, TMP-
SMX – tulpini sensibile
 Tetraciclina – copii mai mari de 7 ani.
Tratament
 Etiologic – Salmonella:
 Nu este recomandat tratamentul cu AB
 Nou-nascut, sugar < 3 luni → risc crescut de
invazie si diseminare sistemica
 Cefalosporine: GII, GIII – 100 mg/kg/zi
 Ampicilina: 100 – 200 mg/kg/zi
Tratament
 Etiologic – E. coli:
 Nu este recomandat tratamentul cu AB –
infectia acuta cu E. coli enterohemoragic
(EHEC - O157:H7) → creste riscul de SHU
 Non-EHEC O157:H7 – controversat, totusi
indicat de multi autori:
 Cefalosporine: GII, GIII – 100 mg/kg/zi
 Ampicilina. TMP-SMX – cazuri sensibile
Tratament
 Etiologic – Campylobacter:
 Formele de boala uoare sau medii nu necesita
tratament antibiotic
 Formele severe:
 Macrolide (erito, claritro, azitromicina)
 Fluoroquinolone – s-a observat rezistenta
 Cefalosporine GII, III
 Tetracicline la copii mari
 Ampicilina – cazuri sensibile.
Tratament
 Etiologic – Yersinia:
 Autolimitanta la imunocompetenti
 Cazuri severe:
 Cefalosporine GII, GIII
 TMP-SMX
 Aminoglicozide
 Tetracicline – copii mari.
Tratament
 Etiologic – Clostridium difficile:
 Colita pseudomembranoasa post-antibiotice
 Enterita post-antibiotice
 Metronidazol: 10 – 20 mg/kg/zi
 Vancomicina: 40 mg/kg/zi, 3-4 prize, 7 zile
 Tupini sensibile: bacitracina, rifampicina,
tetracicline, eritromicina.
Tratament
 Etiologic – Giardia:
 Metronidazol: 10 – 20 mg/kg/zi
 Furazolidon 6 mg/kg/zi
 Tinidazol (Fasygin): 50 mg/kg/zi, doza unica
 Albendazol (Zentel):
 Copil < 2 ani, 200mg/zi, 5 zile
 Copil > 2 ani, 400mg/zi, 5 zile
Profilaxie
 Masuri generale:
 Igiena individuală
 Igiena alimentară
 Prepararea corectă a alimentelor
 Evitarea consumului de alimente crude
 Surse curate de apă potabilă (clorinare, control)
 Colectarea corectă a dejectelor şi gunoaielor
 Măsuri de eliminare a insectelor şi rozătoarelor
Profilaxie
 Masuri generale:
 Excluderea purtatorilor din:
 Sectoarele de activitate ce impun manipularea apei,
alimentelor
 Colectivităţi de persoane (cămine, spitale, şcoli,
grădiniţe, internate, etc.)
 Educaţie sanitară continuă a populaţiei
 Măsuri guvernamentale de educaţie şi sanitaţie
Profilaxie
 Rotavirus:
– 1982 – vaccin viu atenuat heterolog (derivat din tulpina
bovina) – eficacitate 43-62%; abndonat in 1986
– 1998 – Vaccinul tetravalent reasortant rhesus-uman
RotaShield (Wyeth) – abandonat in 1999
– 2001- trialuri clinice cu vaccinul viu oral pentavalent
combinat bovin – uman (G1, G2, G3, G4 si P1[8] –
protectie fata de tipurile G care contin P1[8], inclusiv G9
RotaTeq (din februarie 2006 aprobat in SUA)
– Vaccinul viu atenuat monovalent uman RV (G1P[8]) –
tulpina RIX 4414 (Rotarix)
Profilaxie
 Vibrio cholerae:
 Vaccin corpuscular inactivat
 Administrate orala, s.c. sau i.m. – 2 doze
 Eficienţă: 50-60%, durata 6 luni.
 Vaccin viu inactivat – inginerie genetică
 Vaccinuri sintetice – polipeptide sintetice cu
structura subunităţii B
 Shigella:
 Vaccin viu atenuat, oral
 Impiedică aparitia bolii dar nu şi starea de purtător.
Dizenteria bacteriana la copil
Conf.dr. Monica Luminos, Dr. George Jugulete

Institutul de Boli Infectioase “Prof.dr.Matei Bals”
Obiectiv
• Aprecierea chimiorezistentei Shigelelor

in vederea alegerii antibioticelor utile
in tratamentul de prima intentie a
dizenteriei bacteriene la copil
Material si metoda
• Studiu retrospectiv asupra cazurilor

internate cu diagnosticul de dizenterie
bacteriana la copil
• Institutul de Boli Infectioase “Prof. dr.
Matei Bals”
• Perioada studiului 01.01.2005 - 31.12.2005
Material si metoda
• La copii internati am urmarit:
– varsta
– sexul
– mediul de provenienta
– tabloul clinic de debut
– evolutia clinica
– chimiosensibilitatea germenilor izolati
Material si metoda
• Diagnosticul de laborator:
– coprocultura - medii selective:
• ADCL, Mac Conkey, Istrate Meitert
– tulpinile bacteriene - identificare dupa
metodele standard (testul ID 32E)
– testarea sensibilitatii shigelelor - testul
API - ATB 5
Rezultate
• 1127 cazuri internate cu diagnosticul BDA

• 176 cazuri dizenterie clinic (15,6 %)
• 13 cazuri confirmate bacteriologic (7,4 %)
– 8 tulpini - Shigella Flexneri (61,5 %)
– 5 tulpini - Shigella Sonnei (38,5 %)
Rezultate
Distribuţia numărului de cazuri de dizenterie la copil

internate în perioada 01.01.05 - 01.12.05
200 176 163

150
100
50 8 5
0
Total cazuri Dizenterie Sh. Flexneri Sh. Sonnei
neprecizat
Rezultate
• Grupa de varsta
– 1 - 4 ani
– 76,9 % (10/13)
• Sexul masculin
– 61,5 % (8/13)
• Mediul de provenienta
– urban
– 61,5 % (8/13)
Rezultate
Tabloul clinic de debut al cazurilor de dizenterie la
copil internate în perioada 01.01.05 - 01.12.05
100
80
60
40
20
0
Febră Vărsături Dureri abd. Scaune SDA Inapetenţă
dizenteriforme
Rezultate
Sensibilitatea Shigellelor la antibiotice
100
80
60
40
20
0
Ampi CMX Cloramf. Negram Colistin Cipro CG II CG III
Sensibilitatea Shigellelor
Antibiotic 2005 1998
Ampicilina 8.7 27.7
Cotrimoxazol 30.8 34.9
Cloramfenicol 53.8 65.6
Negram 84.6 95.4
Ciprofloxacina 92.3 98.9
Colistin 84.6 98.9
Cefalosporine II 76.9 92.6
Cefalosporine III 92.3 98.9
Evoluţie
• Nu s-au inregistrat decese

• Toate cazurile au evoluat favorabil
• Complicatiile aparute au fost pasagere:
– intoleranta la lactoza
– sindrom de malabsortie
– dureri abdominale persistente
• 12 cazuri - recaderi - reinternare
Concluzii
• Dizenteria bacteriana este o afectiune pediatrica
destul de frecventa 15,5 % - BDA
• Predomina la grupa de varsta 1 - 4 ani (76.9 %)
• Numar mic de tulpini izolate 13/176 (7,4%):
– Tratament cu antibiotice anterior ?
– Recoltarea incorecta a probelor ?
– Transportul si insamantarea tardiva ?
– Medii de cultura necorespunzatoare ?
• Dintre tulpinile izolate:
– 61,5 % - Shigella Flexneri (8/13)
– 38,5 % - Shigella Sonnei (5/13)
Concluzii
• Sensibilitatea Shigellelor la antibiotice s-a
modificat in timp:
– ampicilina - 8.7 % (27.7)
– cotrimoxazol - 30.8 % (34.9)
– cloramfenicol - 53.8 % (65.6)
– acid nalidixic (negram) - 84.6 % (95.4)
– colistin - 84.6 % (98.9)
– ciprofloxacina - 92.3 % (98.9)
– cefalosporine GII - 76.9 (92.6)
– cefalosporine GIII - 92.3 % (98.9)
Concluzii
• Recomandam ca tratament de prima intentie
pentru dizenteria bacteriana la copil:
– ac. nalidixic sau fluorochinolone atunci cand toleranta
digestiva si varsta acestuia ne permite
– colistin la nou-nascut si sugar
– cefalosporine de generatia a II-a sau a III-a inj. in
cazurile de intoleranta digestiva
• Utilizarea cotrimoxazolului si ampicilinei - numai
in situatiile cand se izoleaza tulpini de Shigella
sensibile la aceste antibiotice.
Concluzii
• Alegerea unui antibiotic pentru tratamentul
dizenteriei bacteriene:
– sensibilitatea tulpinilor de Shigella
– varsta copilului
– tolerabilitatea digestiva
– efectele adverse
– costul antibioticului
Infecţii cu enterovirusuri
Dr. George Jugulete

Asistent Universitar
Etiologie
• Familia PICORNAVIRIDAE
(pico = foarte mic, RNA )
– Virusurile poliomielitice - (V.P.) serotipurile
1, 2 şi 3
– Virusurile coxsackie grup A şi B
– Virusurile ECHO.
Patogenie
Stadiul intestinal – replicare în faringe si
perete intestinal
Stadiul de viremie – diseminare hematogenă
SRE (ficat, splina,mãduva spinãrii si ggl.
limfatici profunzi) – viremie “minorã”.
Stadiul de invazie SNC – meninge, cord,
muschi si piele – leziuni inflamatorii si
necrotice.
Epidemiologie
Fecventa crescutã vara si toamna.
Calea de transmitere – digestivã (mai ales)
si aerianã (Coxsackie A21, EV 70).
Conditiile igienice deficitare si nivelul socio-
economic – cale indirectã.
Poliomielita
Definitie:
Infectie sistemicã produsã de virusurile
poliomielitice, cu diferite grade de severitate,
care afecteazã predominant SNC si uneori
este complicatã cu paralizie.
Manifestari clinice
Incubaţia :
9-12 zile (cu extreme de 5-35 zile).
VP este eliminat în fecale cu 19 zile înaintea
apariţiei paraliziei
95% din infecţiile produse de VP sălbatic sunt
asimptomatice
Manifestari clinice
Poliomielita abortivă - 4 – 8 % dintre infecţii:
febră, cefalee, disfagie, agitatie anorexie, vărsături
şi dureri abdominale;
durata: câteva ore, maximum 2 - 3 zile.
Poliomielita neparalitică:
prezintă în plus meningită aseptică
simptomatologia este mai accentuată
Manifestari clinice
Poliomielita paralitică reprezintă 0.1 %
dintre infecţiile cu VP
La copii boala evoluează bifazic
Perioada prodromală:
boala minoră - coincide cu viremia, 1-3 zile
are aceiaşi simptomatologie ca poliomielita
abortivă
Perioada de latenţă – asimptomatică, 2-4 zile
Manifestari clinice
 Perioada de boală majoră - cu debut brusc,
trece prin 2 stadii:
 stadiul preparalitic - durata 1-2 zile
 stadiul paralitic
Manifestari clinice
1. Stadiul preparalitic – clinic meningita:
 cefalee, febră, stare generală modificată, vărsături,
redoarea cefei şi pleiocitoză în LCR
 durere caracteristică la nivelul muşchilor (lombari,
cervicali, dar poate cuprinde flancurile, abdomenul
şi membrele)
 se poate asocia cu: hiperestezie, parestezie, spasm
muscular involuntar sau fasciculaţie musculară
Manifestari clinice
2. Stadiul paralitic – caracterele paraliziei:
 flască, cu reflexe osteotendinoase absente
 cu distribuţie asimetrică (cea mai caracteristică)
 cu afectarea predominantă a muşchilor
proximali ai membrelor
 mai frecventă la membrele inferioare
Manifestari clinice
2. Stadiul paralitic – caracterele paraliziei:
 paraliziile se extind în 2-3 zile
 uneori în câteva ore se instalează quadriplegia şi
afectarea bulbară
 afebrilitatea marchează stoparea progresiei
paraliziilor
 se poate asocia si paralizia vezicii urinare
Manifestari clinice
 Perioada de retrocedare a paraliziilor şi de
recuperare:
 începe la 10-14 zile de la debutul bolii majore
 bilanţul se face la 1 lună de la debut
 durata variază de la câteva săptămâni la 2 ani
 instalarea sechelelor;
 primele paralizii care retrocedează sunt cele
apărute tardiv
Manifestari clinice
Perioada de sechele
instalarea definitivă a paraliziilor cu atrofie
musculară
deformaţii frecvente: picior varus ecvin, talus
valgus, picior plat, genu recurvatum, picior balant,
deformaţiile coloanei vertebrale
tulburări de creştere - scurtarea membrelor
paralizate
membrele paralizate prezintă tegumentul subţire,
atrofic, palid, rece, acoperit de secreţie sudorală
Manifestari clinice
Sindromul postpoliomielitic
apare tardiv, după 25-35 ani
20-30% dintre bolnavii complet vindecaţi de
paralizia poliomielitică prezintă:
slăbiciune musculară, durere, atrofie şi oboseală, la
aceleaşi grupe musculare afectate anterior
cauză necunoscută
Forme clinice
Forme clinice neparalitice:
Infectia inaparentã
Forma abortivã
Forma meningianã
Forme clinice
 Forme clinice paralitice:
 spinalã
 bulbarã
 encefaliticã
 mixte – spino-bulbare, bulbo-encefalitice,
encefalo-mielitice.
 atipice – tetraplegie spasticã, mielita transversã,
ataxie cerebeloasã
Forme clinice
• Forme clinice dupa varsta:
– la sugar
– la adult
• Poliomielita cu virus vaccinal (VPO).
Diagnostic pozitiv
• Date clinice
Diagnostic pozitiv
 Date epidemiologice:
 epidemie, campanie de vaccinare (VPO);
 contact infectant intrafamilial sau în
colectivităţi închise;
Diagnostic pozitiv
• Date clinice:
– examen clinic minuţios
– decelarea sindromului meningian
– semnelor neurologice discrete
– vezi tabloul clinic, in functie de stadiul bolii sau
forma clinica pe care asceasta o imbraca
Diagnostic pozitiv
• Date de laborator:
– izolarea EV în culturi de celule, LCR, lichid
pericardic, ţesuturi sau sânge
– izolarea EV din secreţiile faringiene şi din scaun
– la cazuri letale - VP izolat din LCR, creier sau
măduva spinării
– identificarea EV se face cu antiseruri specifice
 detectarea antigenelor prin CIE, teste imunoenzimatice
şi metode de hibridizare a acizilor nucleici;
 testul de microneutralizare specific de serotip pentru VP
Diagnosticul diferential
• poliomielita abortivă ca şi meningita aseptică - cu multe
afecţiuni virale;
• poliomielita paralitică trebuie diferenţiată de sindromul
GUILLAIN-BARRE;
• mielita transversă: deficite motorii şi de sensibilitate, cu
paralizie spastică
• paralizii produse de virusuri nonpoliomielitice; isterie
• neuropatii din difterie şi botulism
• pseudoparalizii la copii cu artrită sau osteomielită
• encefalite cu paralizii
Complicatii
• Insuficienţa respiratorie - este cea mai
importantă complicaţie prin:
– paralizia muşchilor respiratori
– obstrucţia respiratorie produsă prin:
 leziuni ale nucleilor nervilor cranieni
 afectarea centrului respirator
– pneumonie de aspiraţie
– edem pulmonar asociat cu poliomielita bulbară
– embolie pulmonară prin staza venoasă a membrelor
paralizate
Complicatii
• miocardita, insuficientã circulatorie
perifericã, modificãri ale TA.
• gastrointestinale: hemoragie, ileus paralitic
si dilatatie gastrică.
• infecţii urinare de cateter şi calculi ureterali
prin imobilitate prelungită.
• altele: escare, tulburãri psihice, anxietate,
depresie.
Prognostic
• Mortalitatea poliomielitei epidemice s-a
situat la nivelul de 5-10% pentru toate
formele paralitice şi 20-60% pentru formele
bulbare
• Sechele frecvente apar la 2/3 dintre
poliomielitele paralitice
• Poliomielita bulbară în prima săptămână,
nu lasă decât rar sechele
Prognostic
• Paralizia faringiană se vindecă în 10 zile,
eventual complet
• Paralizia musculară progresează în 1-3 zile,
ocazional până la o săptămână
• Retrocedarea se produce într-o lună , foarte
puţin în 9 luni, dar pacienţii beneficiază de
reeducarea muşchilor intacţi pentru
eforturi adiţionale.
Tratament
 nu există agenţi antivirali specifici
 tratamentul este suportiv şi simptomatic
 spitalizare obligatorie în perioada acută
 repausul la pat previne amplificarea şi extinderea
paraliziilor
 suport pentru plasarea piciorului paralizat în unghi
drept, pentru prevenirea deformaţiilor
 împachetări calde musculare pentru ameliorarea
durerii şi spasmului la încetarea progresiei
paraliziilor
Tratament
pentru paralizia muşchilor respiratori este
necesară ventilaţia mecanică, înaintea
apariţiei hipoxiei, la scăderea capacităţii vitale
sub 50%
ventilator cu presiune pozitivă
drenajul postural şi aspiraţia secreţiilor
stagnante în poliomielita bulbară, sau
intubaţia traheală
cateter vezical (paralizie)
recuperare neuro-motorie pentru sechele
Profilaxie
• Vaccinare
1. Vaccin oral - virus viu atenuat
– Avantaje:
imunogenicitatea superioară;
cost mai redus;
uşurinţa administrării orale;
răspândirea virusului vaccinal la neimunizaţi;
inducţia imunităţii gastrointestinale.
– Se recomandă 3 doze la vârsta de 2 luni, 4 luni
şi 12 - 18 luni
Profilaxie
• Vaccinare
2. Vaccin injectabil - virus inactivat
– preferat pentru imunodeficienţi şi adulti
nevaccinaţi
– Doze de rapel se administrează la vârsta de 4
- 6 ani.
Infectii cu virusul ECHO
Definitie
• 31 serotipuri - variate forme clinice:
– boli febrile nediferentiate: febrã, faringita,
mialgii, adenopatii
– boli febrile cu exantem: eruptie rubeoliformã sau
maculo-veziculoasã
– afectiuni ale cãilor aeriene superioare:
rinofaringita, bronsita, laringita.
– meningita acutã seroasã: febrã, cefalee, sindrom
meningean prezent.
– alte neuroinfectii de tipul encefalomielitei si
mielitei.
– boli diareice.
Forme clinice dupa varsta
• La sugari si copii mici – forme severe
adesea letale.
• La copii mari – meningite, boli febrile
nediferentiate, diaree.
• La adulti – boli febrile cu exantem,
meningite seroase, faringite.
• La gravide – efect teratogen.
Prognostic
• Favorabil
• Exceptie – neuroviroze severe cu paralizii
ascendente.
• Meningitele – sehele discrete.
Diagnostic
• Izolare v. ECHO si cultivare pe medii
celulare:
– Secretii faringiene
– Fecale
– LCR
– Sânge.
– Teste serologice:
– Neutralizare
– Hemaglutinoinhibare.
Tratament
• Nu existã tratament etiologic.
• Tratament simptomatic:
– analgezice
– antipiretice
– antiinflamatorii
– vitamine.
• Encefalite: Ig i.v. si corticoterapie.
• Nu existã profilaxie specificã v. ECHO.
Infectii cu virusul Coxsackie
Definitie
• 29 serotipuri:
– subgrup A – 23 serotipuri
– subgrup B – 6 serotipuri.
Forme clinice
• Herpangina – Coxsackie A – febrã,
odinofagie, dureri abdominale, cefalee,
mialgii, adenopatii laterocervicale.
• Faringita acutã limfonodularã
• Conjunctivita acutã hemoragicã – A 24
• Stomatita veziculoasã.
• Boli ale aparatului respirator: guturai,
pneumonii interstitiale, pleurezii.
Forme clinice
• Faringita – A 21
• Mialgia epidemicã – B – febrã, cefalee,
mialgii toracice si abdominale, orhitã,
pleuritã, meningitã seroasã.
• Miocardita interstitialã – gravã la nou-
nãscut – B 1, 4.
• Pericardita – B 2, 4, 5.
• Meningita acutã seroasã – A, B.
• Encefalita – în special la copil – B.
Forme clinice
• Nevrita de nervi cranieni:
– paralizii faciale (A)
– poliradiculonevrita (B).
• Boala paraliticã (A).
• Boalã febrila cu exantem – eruptie
maculopapuloasã sau maculoveziculoasã.
Când se localizeazã la nivelul palmelor,
plantelor si stomatita = “boala gurã-mânã-
picior”
Forme clinice
• Boalã febrilã nediferentiatã – aspect gripal
– gripa de varã.
• Diaree acutã – B 4, 5.
• Nefrita acutã – B 5.
• Pancreatita acutã – B 1, 4.
• Hepatita acuta – B 3, 5.
• Sindromul de astenie postviralã.
Diagnostic
• Izolare virus din:
– secretii faringiene
– fecale
– LCR
– sânge.
• Teste serologice:
– Atc neutralizanti
– Atc fixatori de C.
Prognostic
• Bun cu vindecare în majoritatea cazurilor.
• Exceptie:
– miocardite
– encefalite – sechele.
Tratament
• Nu existã tratament etiologic.
• Tratament simptomatic: antitermic,
antiinflamatorii, antialgice.
• Encefalite, poliradiculonevrite, nevrite,
miocardite, pericardite-corticoterapie
• Nu existã metode de profilaxie specifice.
• Metode nespecifice: izolarea cazurilor,
igiena individualã, comunalã, scolarã.
Tetanosul
Etiologie
• Clostridium tetani:
– bacil Gram-pozitiv
– anaerob
– mobil - cili;
– Secretă o toxină extrem de puternică
• doza letală om = 0,1-0,25 mg
Patogenie
• Poarta de intrare - plăgile cu risc tetanigen:
– plăgile uterine postpartum şi postabortum
– plaga ombilicală la nou născut
– ulcerele varicoase
– extracţiile dentare
– arsuri, degerături
– fracturi deschise
– injecţii septice
• 10-15% dintre cazuri - necunoscută
Patogenie
• Multiplicarea germenului are loc la locul
inoculării
• Exotoxina tetanică ajunge în SNC:
– direct - pe calea nervilor periferici
– secundar
sanguin
limfatic
Patogenie
• Acţiunea la nivelul centrilor motori:

– "tetano spasmină"
– "hemolizina" cu acţiune necrotică şi cardiotoxică
• Toxina reduce sau blochează inhibiţia
fiziologică de la nivelul sinapselor neuronilor
măduvei spinării, determinând:
– excitabilitate neuromotorie crescută
– crize paroxistice de contractură
Manifestari clinice
• Incubaţia : 3-30 zile în funcţie de intensitatea
infecţiei tetanigene
• Debutul poate fi brusc sau insidios cu
următoarele prodroame:
– sensibilitate la frig
– parestezii, senzaţia de arsură la nivelul plăgii
– tresăriri musculare, anxietate
– iritabilitate, insomnie şi trismus
Manifestari clinice
• Perioada de stare - contractura tonică a
întregii musculaturi scheletice
– Contractura musculaturii feţei aspect
caracteristic - "risus sardonicus"
– Bolnavul prezintă unele poziţii caracteristice:
opistotonus (contractura extensorilor)
emprostotonus (contractura flexorilor)
ortotonus sau tetanos rigid (contractura egală a
flexorilor şi extensorilor)
Manifestari clinice
• Perioada de stare
– Orice excitaţie - crize de contracturi musculare
paroxistice
– Contracturile musculare - rupturi ale muşchilor,
fracturi osoase
– Semnele clinice de gravitate: febra, tahicardia,
insuficienţa respiratorie
– Bolnavii mai prezintă artropatii, retenţie azotată,
oligurie, variaţii ale TA.
Forme clinice
1. Tetanosul generalizat - evoluţie severă:

– Forme supraacute cu incubaţie de 3-4 zile
– Forme acute - forma comună descrisă
– Forme uşoare
– Forme cronice cu evoluţie de 2-3
săptămâni, dar care pot duce la exitus
Manifestari clinice
2. Tetanosul frust apare la persoane

parţial imunizate
3. Tetanosul splanhnic este o formă severă
4. Tetanosul neonatorum - grav şi
mortalitate de 50-90% dintre cazuri
5. Tetanosul localizat care este limitat la
locul plăgii
Diagnostic pozitiv
• Date epidemiologice – plagă cu risc
tetanigen
• Date clinico-anamnestice
• Date de laborator:
– Izolarea bacilului tetanic - culturi din plagă pe
medii anaerobe
• In faza iniţială cu unele afecţiuni
neurologice - electromiograma
• In perioada de stare:
– meningita acută
– tetania
– rabia
– intoxicaţiile cu stricnină
– reacţiile adverse la fenotiazină
• Trismusul:
– abcesul molarul de minte
– osteita de mandibulă
– artrita temporomandibulară
– flegmonul amigdalian
– adenita supurată submandibulară
– parotidita supurată
Evolutie
• Tetanosul netratat se soldează cu deces
• Cazurile tratate evoluează în funcţie de
forma clinică
• Mortalitatea maximă:
– nou-născuţi
– vârstnici
Evolutie
• Cauzele decesului:
– acţiunea toxinei pe centrii bulbari vitali
– direct asupra cordului
– dezechilibrele hidroelectrolitice
starea de acidoză
hipoxie
– suprainfecţii bacteriene cu pneumonie de
aspiraţie şi asfixie mecanică.
Complicatii
• Tulburări circulatorii severe:
– instabilitatea tensiunii arteriale
– tahicardie
• Gastrointestinale:
– dilataţie gastrică acută
– ileus paralitic
Complicatii
• Bronhopneumonii de aspiraţie
• Osteoarticulare:
– osteoporoză
– deformaţii ale coloanei vertebrale:
tasari
scolioze
– fracturi
Tratament
• Boală cu spitalizare obligatorie în centre
specializate de terapie intensivă
1. Tratamentul etiologic:
– neutralizarea toxinei circulante cu ser
antitetanic doză unică 20.000 UI la adult şi de
3000-20.000 UI la copil (1/3 IV şi 2/3 IM)
– dacă e posibil serul heterolog se înlocuieşte cu
imunoglobuline umane specifice antitetanice
în doză de 3000-6000 UI/IM
– antibioticoterapia - penicilina G 2-4 MUI/zi
sau cefalosporine (cefoxitină).
Tratament
2. Tratament chirurgical
– Eliminarea focarului tetanigen prin:
 debridarea plăgii
 excizia părţilor devitalizate
 eliminarea corpilor străini
– Actul chirurgical are loc dupa:
 seroterapie antitetanică
 antibioticoterapie
Tratament
3. Sedarea şi controlul al contracturilor:
– Diazepam - miorelaxant, sedativ, anxiolitic
– Doze:
 60 - 100 mg/zi (forme uşoare)
 100-240 mg/zi (forme medii)
 240-600 mg/zi (forme severe)
– Fenobarbital asociat în doză 0,4 - 0,8 g/zi;
– Petidina (mialgin),0,10 g/8h IV sau IM;
– Clorpromazină 0,5 mg/kg/zi - riscul
deprimării respiraţiei
Tratament
• Curarizarea şi respiraţia asistată forme
severe de tetanos:
– galamina sau suxametoniu
– decametoniu
– d-tubocurarina
• Traheostomia - pentru aspirarea
secreţiilor traheobronşice
Tratament
4. Susţinerea funcţiilor vitale:
– perfuzii de reechilibrare hidroelectrolitică
– aport caloric
– aminoacizi
– alimentaţie sondă nazogastrică
Profilaxia
• Imunizarea activă cu anatoxină tetanică - în cadrul
programului de vaccinări cu DTP
• Vaccinarea antitetanică se realizează astfel:
– primovaccinarea cu DTP de la vârsta de 3 luni cu 3
doze de 0,5 ml i.m. la câte 4 săptămâni interval;
– revaccinarea I - la 6 luni după încheierea
primovaccinarii (0,5 ml i.m.);
– revaccinarea II - la 18 luni de la primovaccinare (0,5
ml i.m.);
– revaccinarea III – 6 - 7 ani vârstă cu DT 0,5 ml i.m.
Profilaxia
• La copiii peste 14 ani şi la adulţi:
– primovaccinarea se face cu 2 doze de ATPA
(anatoxină tetanică purificată şi adsorbită) de
0,5 ml i.m. la câte 4 săptămâni interval
– revaccinarea II la 5 ani de la priomovaccinare
cu ATPA 0,5 ml i.m.
– rapelul periodic la interval de câte 10 ani
– rapel înaintea interventiilor pe tubul digestiv.
Profilaxia
• Profilaxia tetanosului neotarorum se face prin
vaccinarea gravidelor:
– Cele nevaccinate - primovaccinarea din luna a VI-
a a primei sarcini
– Cele vaccinate:
revaccinare cu ATPA 0,5 ml IM, la prima sarcină,
din luna a VI-a
dacă au trecut mai mult de 10 ani de la ultima
revaccinare se administreză ATPA 0,5 ml IM
• Durata protectiei postvaccinare este de 3-5 ani
Profilaxia
• Reacţiile adverse la ATPA sunt:
– reacţii alergice locale:
• roşaţă
• tumefacţie
• fenomen Arthus granulom;
– reacţii generale:
• erupţie, prurit;
– complicaţii neurologice:
• nevrite, afazie, convulsii;
– reacţii anafilactice.
Profilaxia – plaga cu risc tetanigen
• Persoanele imunizate activ antitetanic în ultimii 5 ani:

– rapel cu ATPA 0,5 ml i.m.
– toaleta chirurgicală a plăgii
– spălare cu apă oxigenată
– antibioticoterapie - penicilină, timp de 7-10 zile
• La răniţii grav, în stare de şoc, cu plăgi multiple,
hemoragii masive sau infecţie HIV:
– ser antitetanic 10.000 UI
– sau imunoglobuline specifice umane antitetanice
– urmate de vaccinarea antitetanică
Profilaxia – plaga cu risc tetanigen
• Persoanele neimunizate activ sau imunizate

incomplet antitetanic:
– ser antitetanic în doză de 3000-10.000 UI
– sau imunoglobuline umane specifice
antitetanice 500 UI
– urmate de imunizare activă cu ATPA în 3 doze
de 0,5 ml IM la interval de câte 14 zile.
Enterocolita acută cu Rotavirus
Conf.dr. Monica Luminos, Dr. George Jugulete,

Institutul de Boli Infecţioase “Prof.dr.Matei Balş” Bucureşti
Date generale
• Infecţia acută cu rotavirus:
– Cea mai frecventă cauză de boală diareică acuta
la copil şi sugar
– În lume – 140 milioane de cazuri anual, cu
aproximativ 800.000 decese (440.000 in tarile in
curs de dezvoltare)
– SUA – 3 milioane cazuri de boală diareică/an –
70.000 internări
– Frecvent întâlnită în ţările cu condiţii socio-
economice deficitare
Date generale
• Rotavirus:
– Familia Reoviridae
– Virus icosaedric cu Ø = 72 nm
• Capsida – 2 straturi:
– intern “core” – conţine genomul viral format din
11 segmente de ARNds – fiecare segment codifică
proteine structurale (VP)
– extern – format din: VP7 (proteina G) şi VP4
(proteina P) – determină specificitatea de serotip
Rotavirus – imagine ME
Date generale
• Rotavirus:
– Specificitati antigenice majore:
• de grup, subgrup, serotip
– Specificitatea de grup si subgrup – mediata de
VP6 (proteina majora a capsidei):
• 7 grupuri majore: A – G (la om, mamifere, pasari)
• Numai gupul A contine tulpini de importanta
epidemiologica
• Grup A – 2 subgrupuri: I si II (atc. monoclonali)
Date generale
• Specificitatea de serotip:
– Proteinele de suprafata ale capsidei virale:
VP7 (tipurile G) şi VP4 (tipurile P):
• 15 tipuri G de RV (1 si 4 sunt cele mai frecvente)
• 23 tipuri P (10 si 11 in virusurile izolate de la om)
– Proteinele G şi P - anticorpi neutralizanti –
implicati in imunitatea specifica de tip
Date generale
• Grupul A - endemic in toată lumea,
determina majoritatea infectiilor la om
– 4 serotipuri importante in zonele temperate:
G1P[8], G2P[4], G3P[8], G4P[8] – asociate
cu 90-95% dintre infectiile acute cu RV
spitalizate
– In zonele tropicale: G5, G6, G8
– O noua tulpina emergenta la om G9 in toata
lumea (tulpina sezonului RV 2005)
Date generale
• Grupul B – boală diareică la adult

– epidemii, cu diaree severă – China
• Grupul C - cazuri sporadice de diaree la
copil (Anglia şi Japonia)
Infectia cu Rotavirus in Franta
• Gastroenterocolite virale: 66,7%

• Gastroenterocolite bacteriene: 6,8%
Virusul Incidenta %
Rotavirus 52.3
Calicivirus 12.4
Adenovirus (40, 41) 3.5
Aichivirusuri 0.9
Infectia cu Rotavirus in Cehia
• 2002 - 2005 - studiu la copiii internati cu

gastroenterocolita acuta cu rotavirus
• Incidenta - 26,4 %
• Grupe de varsta:
– 45 % 0 - 12 luni
– 32,2 13 - 24 luni
– 20 % 25 - 36 luni
• Genotipic:
– G1 - 43,1 %
– G3 - 16,5 %
Infectia cu Rotavirus in Spania
• Studiu de supraveghere la copiii < 5 ani cu BDA

• Predomina genotipurile:
– G9 - 43,7 %
– G3 - 29,3 %
– G1 - 20 %
– G4 - 0,7 %
• 14 % din cazuri au fost detectate multiple tulpini
circulante
Infectia cu Rotavirus in Koreea
• Studiu national (8 spitale) asupra distributiei

genotipurilor de rotavirus in anul 2005
• Genotipare: RT-PCR - pozitiva in 89,1% cazuri
Incidenta genotipurilor G: Incidenta genotipurilor P

G1 - 25 % P4 - 32 %
G2 - 16 % P6 - 21,8 %
G3 - 28,7 % P8 - 28,3 %
G4 - 18 % P9 - 1,1 %
G9 - 2,2 % Nontipabile - 21,5 %
Nontipabile - 16,7 %
Infectia cu Rotavirus in Canada
• Studiu: ianuarie - iunie 2005

• 88 % - genotipurile G1, G3, G4
• Prevalenta genotipului G4 a fost mai mare
decat in alte tari ale lumii
Epidemiologie
• Co-circulatia diverselor tulpini Rv in acelasi

sezon – infectii mixte (posibilitatea mixarii
genetice intre tulpinile umane)
• Capacitatea tulpinilor animale Rv co-circulante
de a se mixa (reasorta) cu tulpinile umane →
emergenta unor noi tulpini patogene pentru om
Infectia nosocomiala cu rotavirus
• Rv – agent etiologic major in BDA

nosocomiala la copil – 31- 87%
• INRV survine in special la copii 0-5 luni
vs infectia comunitara cu RV (6-23 luni)
• INRV sunt sezoniere – iarna
(concomitent cu infectiile respiratorii
virale – VSR, gripa)
Epidemiologie
– fecal-orală
– suprafeţe contaminate
– animal – om nu este obişnuită
• Incubaţie: 1 – 3 zile
• Simptome:
– Febră
– Greaţă, vărsături
– Dureri abdominale
– Diaree apoasă
– SDA – semne de deshidratare acută
Epidemiologie
– Rotavirusurile sunt eliminate în cantitate
mare prin scaun în timpul episoadelor
diareice – detectate prin EIA
• 1 săptămană după infecţie -
imunocompetenţi
• 1 lună la imunodeprimaţi
Epidemiologie
• 95 % dintre copii de varstă < 5 ani prezintă
cel puţin un episod de boală diareică acută
cu rotavirus
• Incidenţa maximă: 4 – 36 luni
• Zona temperată: toamna şi iarna
• Zona tropicală şi ţările în curs de dezvoltare
– sezonalitate mai puţin evidentă
Patogenie
• Rotavirusurile:
– Invadează epiteliul intestinal vilos
– Se replică la nivelul intestinului subţire
– Infecţia se limitează la mucoasa intestinală
– Pot invada lamina propria şi limfaticele
locoregionale – multiplicare
– Diseminarea sistemică – imunodeprimaţi
– Induc răspunsuri imune locale şi sistemice (IgA)
Diagnostic
• Diagnostic de laborator:
– Latex-agglutinare
– ELISA
– EIA
– PCR, RT-PCR – genotipare
Test Combi - Strip
Test Combi - Strip
Complicaţii
• Intoleranţa secundara (tranzitorie) la lactoză
• Deshidratare severă
• Tulburări hidroelestrolitice şi acido-bazice ce pot
duce la deces
• Evolutie mai severa la varsta < 1an
• Vindecarea este regula la persoane
imunocompetente în 3 – 7 zile
• Evoluţie severă, prelungită (>30 zile) la
imunodeprimati
Tratament
• Nu există tratament etiologic pentru
rotavirus
• Pentru pacienţii imunocompetenţi
evoluţia infecţiei cu rotavirus este
autolimitantă, cu vindecare în cateva zile
• Rehidratre orală sau prin PEV cu
reechilibrare hidroelectrolitică şi
acido-bazică
Profilaxie
• Dificultatea prepararii unui vaccin anti-
RV care sa acopere variatia antigenica a
tuturor tulpinilor salbatice co-circulante
de RV (diversitatea tipurilor de RV
imprevizibila in Europa)
• Protectia indusa de vaccinurile vii -
apritia atc. IgA secretori si atc. serici IgA
si IgG de durata
Profilaxie
• Observatiile empirice din trialurile

vaccinurilor - vaccinurile heterologe Rv
de origine bovina (care nu au aceleasi
tipuri G si P ca cele umane)→induc
protectie semnificativa impotriva bolii
severe cu RV
Profilaxie
• Vaccinuri anti- RV
– 1982 – primul vaccin viu atenuat heterolog
(derivat din tulpina bovina – RIT 4237) –
eficacitate 43-62%;
– abndonat in 1986 – performante reduse in Africa
– 1998 – Vaccinul tetravalent reasortant rhesus-
uman RotaShield (Wyeth) – abandonat in 1999
Profilaxie
• 2001- trialuri clinice cu vaccinul viu oral

pentavalent combinat bovin – uman (G1,
G2, G3, G4 si P1[8] – protectie fata de
tipurile G care contin P1[8], inclusiv
G9RotaTeq (din februarie 2006
aprobat in SUA)
Profilaxie
• Vaccinul viu atenuat monovalent uman Rv

(G1P[8]) – tulpina RIX 4414 (Rotarix)
– Testat initial pe adulti (in Belgia) copii
(Germania) si sugari (Finlanda) – eficacitate
80-90% impotiva GE cu Rv severe
– Rotarix inregistrat in Mexic in 2004 (si in alte
10 tari)
– In Europa: in 2004 – studiu asupra eficacitatii
vaccinului in 6 tari (Cehia, Finlanda, Franta,
Germania, Italia, Spania)  analiza si
rezultatele - in iulie 2006
Experienţa noastră
• Institutul de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei
Balş” Bucureşti
• Studiu retrospectiv: 01.11.2005 – 31.05.2006
• 1800 copii cu vârsta 2 luni - 14 ani – internaţi
cu diagnosticul gastroenterocolită acută
• 585 cazuri au fost testate pentru rotavirus
• 233 cazuri pozitive.
• Evidenţierea în scaun a antigenului de
rotavirus:
– Testul Combi-Strip – metodă
imunocromatografică pentru detecţia în scaun
a antigenului de Rotavirus & Adenovirus
Rezultate
• Din 1800 enterocolite acute s-au testat pentru
rotavirus 585 probe (32%)
• 12.9 % (233/1800) – enterocolite cu rotavirus
• 39.8 % (233/585) – teste pozitive
• Vârsta medie: 2 ani 4 luni
• Incidenta maxima 1-2 ani (57%)
• Grupa de varsta < 4 ani (82 %)
• 64.3 % (150/233) – băieţi
• 99.15 % cazuri – evoluţie favorabilă
• 60% (139/233) – terapie de RHE i.v.
Distribuţia cazurilor după vârstă
100
% 80
60
42%
40 25%
15% 11%
20 7%
0
0-1 1-2 ani 2-4 ani 4 - 7 ani 7-14 ani vârsta
Distribuţia cazurilor
500
Nr. cazuri
Total GE
Total teste
400 Total GE Rotavirus
297
300 254 269 277
237 240 226
200
120 107
90 103 114
100
36 51 53
21 32 30 39
9 11
0
Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai luna
Distribuţia cazurilor
Total GE
500 Total teste
Nr. cazuri
Total GE Rotavirus
400
300 277
237 254 269
240
200
297
226
100 120 107 114
90 103
21
36 30 51 39 53
0 9 32 11
Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai luna
Tabloul clinic
100 100
100
84,8
%
80 74,4
64
60
45
35
40
20
20
0
Febră Durei abd. Greaţă Vărsături Diaree SDA < 5% SDA 5-8% SDA > 8%
Laborator
Test laborator %
Hipoglicemie 12
Hiponatriemie 25.6
Hipopotasemie 22.4
Uree sg. crescuta 6.4
Acidoza 3.2
Evoluţie
• 99.15 % dintre cazuri au avut o evoluţie
favorabilă cu vindecare fără complicaţii.
• 2 decese (infectie nosocomiala)
1. Rujeolă formă severă
– Insuficienţă respiratorie acută
– Retard psihomotor
– Enterocolită acută cu Rotavirus
2. Ciroză biliară (atrezie de căi biliare)
– Rujeolă severă
– Insuficienţă respiratorie acută
– Enterocolită acută cu Rotavirus
Concluzii
• Gastroenterocolita acută cu Rotavirus este
o infecţie frecventă la copil:
– 39.8 % dintre cazurile de diaree testate
– 12.9 % dintre cazurile de enterocolita acuta
internate
• Indicele de supravieţuire – 99.15 %
• In Romania nu este înregistrat inca un
vaccin antirotavirus.
• De evaluat - INRV
VIRUSUL GRIPAL – DOAR UN
SIMPLU VIRUS?
Dr. Monica Luminita Luminos

I.B.I. “Matei Bals” - Bucuresti
? GRIPA
INFLUENZA
• Cea mai frecventa infectie virala acuta respiratorie

• Contagiozitate extrem de ridicata
• Cea mai mare morbiditate si mortalitate crescuta
• Survine in mod exploziv anual (epidemii) si dureaza 6-8
saptamani
• Manifestari respiratorii si fenomene toxice generale
• Extrem de periculoasa pentru copii, varstnici, bolnavi
cronici
• Poate determina complicatii grave
IMPACTUL GRIPEI
1 din 10 adulti 1 din 3 copii 10,000 - 40,000

decese in SUA
In America de Nord, Europa si Japonia.

ESWI. Available at: http//www.eswi.org/library/bulletins/0499-4.html.
ETIOLOGIE - VIRUSUL GRIPAL
CLASIFICARE SI NOMENCLATURA
• Myxovirus influenzae (fam. Ortomyxoviride)
• Dimensiuni:80-120 nm; forma sferica
• 3 tipuri de virusuri gripale (A, B, C) – bazat pe proprietatile
antigenice ale nucleoproteinelor virale
Tipul A Tipul B Tipul C

19331940 1949
• Frecventa +++ ++ +
Izolarii
• Severitatea +++ ++ +
bolii (H3N2)
• Subtipuri animale Da ? Nu
• Tipul de virus/locul origine/nr. tulpinii/anul izolarii

(ex.: A/Moscova/10/99 sau B/Beijing/184/93)
STRUCTURA VIRUSULUI GRIPAL
1. NUCLEOCAPSIDA
• Genomul ARN
– Lant unic, sens-negativ
– Segmentat (7-8 segmente genomice)
• Nucleoproteine
• Polimeraze (PA,PB1,PB2)
2. MATRICEA PROTEICA (M1) –proteina

structurala localizata sub anvelopa cu
rol in morfogeneza virala
STUCTURA VIRUSULUI GRIPAL (2)
3.ANVELOPA
Contine gicoproteinele de suprafata – antigenele majore de suprafata ale v.
gripal
a. Hemaglutinina (HA): 1981
– rol in atasarea si patrunderea v. gripal in celula gazda (receptorul –
acidul sialic)
– factor major de virulenta al v. gripal
– responsabila de aglutinarea hematiilor
– 15 subtipuri diferite de HA (H1-H15)
b. Neuraminidaza (NA): 1940 (Hirst);1983
– cliveaza acidul sialic din glicoconjugate – faciliteaza eliberarea
virionilor nou-formati din celula infectata
– factor de infectiozitate si transmitere rapida a fiecarei tulpini virale
– 9 subtipuri diferite de NA (N1-N9)
c. M2 – rol in maturarea virala
Nomenclatura vv. gripale (OMS):A/Moscova/10/99(H3N2) sau

A/Noua Caledonie/20/99(H1N1)
STRUCTURA
VIRUSULUI
GRIPAL
SUBTIPURILE VIRUSURILOR GRIPALE A
• Subtipurile se disting prin proprietatile

antigenice ale HA si NA
• 3 subtipuri HA care se transmit
interuman (H1, H2, H3)
• 2 subtipuri de NA izolate de la
persoanele infectate (N1, N2)
• In circulatie actualmente:H3N2 si H1N1
(cuprinse in vaccin)
?
• De ce epidemii de gripa repetate?

• De ce anticorpii produsi dupa boala naturala nu
protejeaza timp mai indelungat?
• De ce trebuie sa ne vaccinam in fiecare an?
• De ce pandemiile de gripa?
ANTIGENIC DRIFT
• Proces continuu la nivelul vv.gripale A si B
• Acumularea de mutatii mici, graduale in
genomul ARN (la nivelul genelor care
codifica HA si NA)
• Tulpini epidmice ( cu modificari in 3 sau mai
multe situsuri antigenice) – devin
predominante cativa ani – o noua tulpina
emergenta
• Permit HA sa eludeze anticorpii neutrlizanti
• Reformularea anuala a vaccinului anti-gripal
ANTIGENIC SHIFT
• Modificari genetice bruste si majore in
structura antigenelor de suprafata (HA, NA)
• Intereseaza numai virusurile gripale A
• Se produc la intervale de 10 - 40 de ani –
epidemii, pandemii
• Determina aparitia la om de noi subtipuri
virale cu o noua HA sau HA/NA fata de care
populatia nu prezinta imunitate
2 MECANISME
1. Mixare genetica (reassortment)
• intre vv. gripale umane si cele animale la o gazda
intermediara (porc) co-infectata cu ambele subtipuri de
virus gripal
• subtipul viral emergent prezinta caracteristici de
virulenta si transmisibilitate > - pandemie
2. Virusurile gripale animale infecteaza direct omul

(sar bariera speciilor)
• Ex. Hong Kong 1997 – focar de gripa aviara H5N1 –
transmis la om
• Adaptarea virala (mixare genetica) este posibila in orice
moment – transmitere la om
ANTIGENIC
SHIFT
AVERTISMENT
• 3 pandemii majore au ucis milioane de
oameni secolul trecut
• Judecand conservator o noua pandemie

ar putea omori peste un milion de oameni
- inclusiv copii
VIRUSURI GRIPALE EMERGENTE
Actualmente se anticipeaza aparitia unei noi tulpini
pandemice. Cum ar fi posibil?
H5N1
– Hong Kong, 1997 - 18 persoane infectate, 6 decese
– Tailanda, Vietnam, 2003 – 2 persoane infectate
H9N2
– Hong Kong, 1999 - 2 persoane infectate (H9N2 x H5N1)
H7N7
– Olanda, 2003 – 80 persoane infectate, 1 deces, transmitere
interumana demonstrata in 3 cazuri
H7N2
– Delaware, 2003 – focar de gripa aviara
In viitor: Mixare intre H9N2 sau H5N1= vv.gripale aviare

si H1N1 sau H3N2 =vv. gripale umane ???
FACTORII CARE FAVORIZEAZA APARITA
VIRUSURILOR NOI
• Densitate populationala crescuta

• Popularea zonelor de pe glob nelocuite
anterior
• Viteza si frecventa calatoriilor
• Factori sociali (animale exotice, IVDU,
practici sexuale)
VIRUSURI NOI IMPLICATE IN
PATOLOGIA UMANA
• Vv. Gripale specii aviare (H5N1) – om

• HIV1: primate – om
• Sin nombre virus, Hantavirus:
rozatoare – om
• Ebola: ? Om
• West Nile: pasari - (tantar) – om
• V.Nipah: liliac – porc – om
RASPUNSUL IMUN IN GRIPA
• IFN alfa si beta – detectati la debutul
simptomatologiei clinice – limiteaza replicarea virala
• CTL specifice – apar intre 6-10 zile – lizeaza celulele
infectate
• Anticorpii serici anti-gripali (HAI, neutralizanti) –
peak – 10-14 zile
• IgA secretori antivirali la nivelul mucoaselor – incep
sa cresca la 7 zile postinfectie
• Rolul neutrofilelor in controlul infectiei cu v. gripal -
v. gripal induce disfunctia neutrofilelor – infectiile
secundare
GRIPA - EPIDEMIOLOGIE
• Annual:
• 13,8 – 16 milioane imbolnaviri la persoane < 20 ani
• 15 - 42% dintre copii
• Varta 5-9 ani – de 4 ori mai receptivi
• Absenteismul scolar: 38 mil. zile scolare/an
• Absenteismul parintilor: 70 mil zile lucratoare/an
COPII: GRUPA DE RISC
• In fiecare an, copii de

toate virstele,
reprezinta grupa de
risc maxim
• Copii sunt predispusi
la infectie – au
sistemul imun mai
putin dezvoltat
COPIII: “VECTORII” GRIPEI
• Copii sunt vectorii cheie ai comunitatii in
timpul epidemiei
• Virusul gripal este usor raspindit pe cale
aeriana la copiii in contact direct din
colectivitati
• Virusul se poate raspindi de la copil la
copil sau de la copil la adult:
– profesori la scoala
– acasa, copii pot infecta parintii si chiar bunicii
care sunt extrem de vulnerabili
• Familiile cu copii la scoala sunt de doua
ori mai expuse la infectia gripala
GRIPA SI SPITALIZAREA
• Copiii cu probleme de
sanatate – au un risc
crescut de spitalizare
datorita gripei sau
complicatiilor acesteia
• 1% dintre copii infectati
cu virus gripal au nevoie
de spitalizare
reprezentind o povara
asupra:
– Parintilor care lipsesc
de la locul de munca
– Sistemului sanitar
*Meier CR et al 2000
GRIPA – PATOGENIE
• V. gripal patrunde in caile respiratorii prin aerosoli –

tuse, stranut (pct.Flugge)
• Infectia este limitata la celulele epiteliale ciliate ale
mucoasei
• NA reduce vascozitatea mucusului – descopera
receptorii celulari – atasarea si patrunderea virusului
in celula (HA) – sd. respirator al gripei – replicare
virala – moartea celulei
• Distrugerea celulelor epiteliale producatoare de
mucus – reduce clearenceul microbian
• Simptomele locale – rezultatul distrugerii celulare +
raspunsul inflamator local/general
TABLOUL CLINIC AL GRIPEI
• Tipul / subtipul epidemic de virus

• Patogenitatea virusului
• Statusul imunologic al organismului infectat
• Flora bacteriana de suprainfectie
Incubatia: 1- 4 zile (important inoculum viral)

Contagiozitatea:1 zi anterior debutului clinic - 3-5 zile
GRIPA VS. RACEALA OBISNUITA
Gripa se diferentiaza cu certitudine de raceala obisnuita
Semne si simptome Gripa Raceala
Debut Subit Gradual
Temperatura Frecventa Rara
Tuse Obisnuita; severa Mai putin comuna;

usoara spre moderata
Durere de cap Frecventa Rara
Dureri musculare si Frecventa si severa Usoare

articulare
Fatigabilitate si Frecvente; dureaza Foarte usoara

slabiciune pina la 2-3 saptamini
SIMTOMATOLOGIA GRIPEI LA COPILUL
MARE / ADOLESCENT
• Febra (3-5 zile)
• Frisoane
• Fotofobie
• Cefalee (frontala, supraorbitara)
• Durere la nivelul globilor oculari
• Curbatura, mialgii (senzatie de zdrobire musculara)
• Artralgii difuze
• Rinita
• Tuse spastica
• Disfonie, disfagie
• Astenie accentuata
GRIPA – PARTICULARITATI CLINICE LA
COPILUL MIC
• Sugar
• forme severe / toxice
• convulsii febrile / recurente
• laringita acuta (crupul gripal)
• bronsiolita acuta capilara
• miocardita (cauza de moarte subita la sugar)
• Copii 1 - 5 ani
• febra, tuse
• rinita,epistaxis
• diaree, varsaturi
• Acutizarea crizelor de astm – status astmaticus

COMPLICATIILE GRIPEI LA COPIL
• Respiratorii:
• Laringita acuta gripala (crupul gripal) –v.gr.A
• Laringotraheita obstruanta gripala
• Bronsiolita capilara (catarul sufocant)
• Pneumonia gripala primara (adolescent/adult)
• Pneumonia mixta
• Pneumonia bacteriana secundara (str.
pneumoniae, H. influenzae, S. aureus, K.
pneumoniae)
• Exacerbarea astmului bronsic
COMPLICATIILE GRIPEI LA COPIL (2)
• Cardiovasculare
• Miocardita (tranzitorie, v. gripal B)
• Pericardita (rar)
• Neurologice (precoce si tardive)

• Convulsii febrile / recurente
• Encefalita gripala
• Encefalopatia necrozanta (1994 – 200 cazuri determinate
de virusul gripal: febra, convulsii, coma – RMN: necroza
talamica bilaterala + trunchi cerebral, izolarea v. gripal
din LCR)
• Mielita transversa
• Paralizii de nervi cranieni
• Nevrite periferice
• Sd. Reye (encefalopatie neinflamatorie acuta
+degenerescenta grasa a ficatului - v. gripal B)
• Encefalita gripala postinfectioasa (mecanism imun)
• Poliradiculonevrita (sd. Guillain-Barre)
• ORL
• Otita medie virala – 3-5% din copii
• Otita medie mixta
• Otita medie supurata (bacteriana)
PROFILAXIA SI TRATAMENTUL GRIPEI LA
COPIL
• GRUPURILE DE RISC:
• Copii sanatosi 6 luni – 23 luni
• Copii cu afectiuni cardio-vasculare severe
• Copii cu boli respiratorii severe (fibroza
chistica, astm, displazii pulmonare)
• Copii cu afectiuni hematologice
(hemoglobinopatii)
• Copii cu insuficienta renala
• Copii cu boli metabolice (ex. diabet)
• Copii sub terapie cu aspirina (risc de sd. Reye)
• Copii cu imunodeficiente (HIV)
PROTEJAREA COPIILOR IN FATA GRIPEI
 Supraveghere
 Prevenire
– Vaccinare
• Tratament
– Antiviral
Inhibitori M2
Inhibitori de
neuraminidaza
METODE DE PROFILAXIE
• VACCINURI ANTIGRIPALE
• Vaccinul trivalent cu virus integral inactivat – eficienta
70 -90% la persoanele sanatoase si 30 -70% la
persoanele >65 ani
• Vaccin cu subunitati vaccinale: HA +NA
• Vaccinul cu virus viu atenuat (intranazal, in studiu)
• Contraindicatiile vaccinarii antigripale
• Reactii anafilactice la proteina din ou
• Boli febrile acute
• Copii < 6 luni
• Persoane alergice la thimerosal
• Copii cu sd. Guillain – Barre in antecedentele recente
TOP 10 – Cauze de deces in SUA - 2001
Source: Anderson R.N., Smith B.L. Death: leading causes for 2001.
TRATAMENTUL ANTIVIRAL IN GRIPA LA
COPII
• SUBSTANTE ANTIVIRALE
• INHIBITORI AI V. GRIPAL A (inhiba canalele

ionice M2) – amantadina, rimantadina
TREATMENTE CARE AU FOST FOLOSITE IN

Limbă

Toate Cursurile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Toate Cursurile

Încărcat de

Drepturi de autor:

BOLI INFECTIOASE

Sef lucrari Ana Maria Tudor

2. Definirea notiunilor utilizate

• 11 cursuri a cate 2 ore

• 7 zile a cate 3 ore - lucrari practice

– Cauzate de microorganisme patogene (bacterii,

– se poate raspandi, direct sau indirect, de la o

• Organisme capabile de reproducere care se pot

• Patogen – caracteristici ce fac posibila declansarea

Caracteristici Virusuri Bacterii Fungi Paraziti

Numar celule Una- una Pluricelulare Uni sau pluri

2. Familia Herpetoviride – 8 tipuri – Herpes simplex 1, 2, Varicelozosterian,

3. Familia Poxvirusuri: Moluscum contagiosum, Variolei

4. Familia Hepadnaviridae – Hepatitic B

5. Familia Parvoviridae- nr 19 – megaleritemul infectios

2. Familia Orthomyxoviridae: gripale

3. Familia Paramyovirusuri: paragripale, urlian, rujeolic, sincitial respirator

5. Familia Coronaviridae: boli respiratorii, SARS

6. Familia Rabdoviride : Rabic

7. Familia Arenaviride: coriomeningita limfocitara, febra de Lassa

Aerobi Facultativ anaerobi

• Familia Spirillaceae - gen Spirillium: Campylobacter jejuni, fetus;

Actinomycete si bacterii inrudite

5. Rezistenta la raspunsul imun

- flora bacteriană rezidentă se opune ca o "barieră" proliferării

-participă adezinele bacteriene: prin fimbrii;

- există receptori corespunzători pe mucoase;

- exotoxine - proteice: tetanos, difterie, botulism, scarlatină, gangrenă, holeră;

- endotoxine - lipopolizaharidice, constituente ale peretelui BGN - antigen O somatic,

1. betalactamaze - S. aureus, H. influenzae, (inactivează betalactaminele);

- la bacterii cu multiplicare extracelulară;

- bacterii cu multiplicare intracelulară facultativă: în macrofage;

- Rezistenta la raspunsul imun - polizaharidul capsulei S. pneumoniae

- Reacţii de hipersensibilizare (patogenia poststreptococică: RAA,

•rizopode - Entamoeba •Trichinella spiralis

• raspunsul imun celular - rol de distrugere a celulelor non-self :

• Examenul clinic - complet şi minuţios

• Dg se sindrom clinic pe baza simptomelor si

• Evidentierea direct din proba – bacterii pe frotiu

• Cultivarea pe medii adecvate- bacterii, fungi, rar pt virusuri

• Identificarea materialului genetic al germenului din produsul aptologic –

– Evidentierea unor antigene/enzime/toxine ale

• Probe biochimice din lichidele recoltate

 UN MEDIC ŞI MAI BUN

CEL MAI BUN MEDIC

ESTE CEL CARE ŞTIE ŞI

administrare de antibiotice când

Date de laborator - orientare rapidă

a) Colonizări cu germeni considerate infecţii

Secreţii purulente ≠ Infecţie bacteriană!!

... ai o ultimă şansă bună acum (ulterior rata pozitivităţii

“ECONOMIA LA METODE DIAGNOSTICE POATE COSTA

Incizie şi drenaj Drenaj percutan

1.De preferat după stabilizare funcţii vitale şi

AFORISM: PENTRU COLECTIILE PURULENTE – CEL

Reducerea letalităţii/duratei spitalizării dacă:

b. Periintervenţii invazive (de regulă durată < 24 ore, iniţiată cu 1h

Iniţială – acoperire suficientă (90-100% posibile etiologii)

Ajustată - terapie “ţintită”

Obs: în puţine situaţii utilă asocierea de AB în loc de un AB

1. Iniţierea terapiei cu o schemă adecvată – şanse sporite

2. Modificare schemă la moment optim

3. Durată optimă terapie pentru a preveni recurenţe

1. Verificaţi în ghiduri/tabele... ce AB sunt permise în:

2. Date de farmacocinetică - penetraţie tisulară: