UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRASOV

FACULTATEA DE MEDICINA

MASTERAT MSPPS
DISCIPLINA INFECȚII NOSOCOMIALE/IAAM

CURS

Șef lucr. univ. dr. Cocuz Maria-Elena

TIPURI DE INFECTII NOSOCOMIALE/IAAM
 DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/945 A
COMISIEI EUROPENE
din 22 iunie 2018
privind bolile transmisibile și problemele de sănătate
speciale conexe care trebuie să facă obiectul supravegherii
epidemiologice, precum și definițiile de caz relevante

1. Lista de boli transmisibile și de probleme speciale de

sănătate ( infectii nosocomiale, rezistenta la antibiotice)
care trebuie să facă obiectul supravegherii
epidemiologice în cadrul rețelei comunitare.
2. Definitia generala a unui caz de infectie nosocomiala
sau infectie asociata asistentei medicale.
DEFINIȚIA GENERALĂ A UNUI CAZ DE INFECȚIE NOSOCOMIALĂ
SAU „INFECȚIE ASOCIATĂ ASISTENȚEI MEDICALE”

1. O infecție nosocomială asociată spitalizării actuale este definită ca o

infecție care corespunde uneia dintre definițiile de caz
ȘI
 debutul simptomelor a fost în ziua 3 sau mai târziu (data internării = ziua
1) a spitalizării actuale SAU
 pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale în ziua 1 sau ziua 2 și
prezintă simptome de infecție la locul intervenției chirurgicale înainte de
ziua 3 SAU
 un dispozitiv invaziv a fost plasat în ziua 1 sau ziua 2 determinând o HAI
înainte de ziua 3.
2. O infecție nosocomială asociată unei spitalizări anterioare este definită ca o infecție
care corespunde uneia dintre definițiile de caz
ȘI
 pacientul se prezintă cu o infecție, dar a fost reinternat la mai puțin de 48 de ore
de la o internare anterioară într-un spital de urgență
SAU
 pacientul a fost internat cu o infecție care corespunde definiției de caz pentru o
infecție la locul intervenției chirurgicale (ILIC), adică ILIC a apărut în primele 30 de
zile de la intervenție (sau, în cazul intervențiilor chirurgicale care implică un
implant, ILIC a fost profundă sau a afectat un spațiu/organ și a apărut în primele 90
de zile de la intervenție), iar pacientul are simptome care corespund definiției de
caz și/sau este sub tratament cu antimicrobiene pentru infecția respectivă
SAU
 pacientul a fost internat (sau îi apar simptome în primele 2 zile) pentru infecție cu
Clostridium difficile la mai puțin de 28 de zile de la o externare anterioară dintr-un
spital de urgență.
Institutul National de Sanatate Publica Romania
Metodologii
Infectii asociate asistentei medicale
Anexa 2 – definitii de caz IAAM
 INFECȚII URINARE NOSOCOMIALE ( IUN)
Etiologie - cel mai frecvent:
Esch. Coli – 25%,
Pseudomonas aeruginosa – 15%,
Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Acinetobacter – 10%;
stafilococi ( aureus, epidermidis), enterococi – 30%,
Candida- de obicei in asociere cu bacteriile.

Caracteristic:
- Multirezistenta la AB a germenilor etiologici;
- Infectiile urinare nozocomiale reprezinta aproximativ 40% din IN;
- Frecventa maxima in sectii de TI, urologie, neurologie, arsi;
- Contribuie la prelungirea duratei spitalizarii cu 10-14 zile;
- Cresc costul spitalizarii prin tratamentul cu AB.
Factori de risc:
- cel mai important si mai frecvent ( 80%) – sondajul vezical,
prin nerespectarea masurilor de asepsie si antisepsie si prin
durata lunga a mentinerii,
- endoscopia vezicala si alte interventii urologice,
- durata mare a spitalizarii anterioare sondajului si eventuale
terapii antibiotice
- sexul feminin,
- boli cronice asociate: diabet zaharat, vezica neurogena.
Profilaxie:
- decizia corecta de sondaj vezical, cu management corect al sondei urinare
( respectarea normelor de asepsie si antisepsie), sondaj intermitent, utilizarea
sistemului de drenaj urinar inchis si golirea pungii colectoare dupa dezinfectia
orificiului de evacuare.
Profilaxia INU la pacientii cu sonda urinara:
- Respectarea drenajului inchis: golirea pungii la partea de jos, prelevari la nivelul
inelului dupa dezinfectie ;
- Toaleta genitala si perianala (zilnic si dupa fiecare scaun)
- Punga colectoare nu trebuie sa stea pe podea, DAR nici in pat!
- Spalarea mainilor
- Aport de lichide suficient
- Schimbarea pungii colectoare cand se deterioreaza
- Schimbarea sondei daca: curgerea este defectuoasa, infectie urinara confirmata;
- Supravegherea bolnavului in vederea depistarii precoce a simptomatologiei clinice
sugestive pentru o infectie urinara;
- Efectuarea la timp a uroculturii in caz de semne clinice prezente pentru diagnosticul
etiologic.
 PNEUMONII NOSOCOMIALE ( PN)
Etiologie:
- Pseudomonas spp.- cel mai frecvent implicat ( 30%),
- Acinetobacter , Klebsiella, Serratia, Enterobacter,
- Stafilococi ( aureus, epidermidis),
- Streptococcus pneumoniae,
- Haemophilus influenzae.
Pneumoniile nozocomiale reprezinta 20% din IN, sunt severe si determina frecvent
decese ( 30-60%).
Factori de evolutie nefavorabila:
- ventilatia cu respiratie asistata pe o perioada mai lunga de cateva zile, traheostomia,
- extremele de varsta,
- terenul imunodeficitar,
- boala pulmonara obstructiva cronica preexistenta,
- tulburarea starii de constienta,
- etiologia infectiei ( germeni de spital multirezistenti).
Profilaxie:
- Respectarea precautiunilor standard;
- Utilizarea manusilor sterile la ingrijirea bolnavilor cu respiratie asistata si la
manevrele de aspiratie,
- Utilizarea apei sterile la instalatiile de oxygen,
- Curatirea si dezinfectarea zilnica a rezervoarelor de umidificare,
- Sterilizarea circuitelor de ventilare,
- Prevenirea aspirarii de continut gastric sau oro-faringian,
- Alimentatie enterala precoce.
- Kineziterapie pre si postoperatorie.
 INFECȚIA NOZOCOMIALĂ DE CATETER

Apare la bolnavii ce au instalat un cateter venos ( central sau periferic)

sau arterial.
 Incidenta esta de 15-20%.
 Mortalitatea : intre 6-20% ( sectii ATI).
 Poate determina : infectie locala de cateter, bacteriemie, sepsis.

Factori de risc:
- terenul imunodeficitar: varste extreme, boli cronice asociate, imunodepresii
de diferite cauze,
- conditii locale favorizante: lipsa igienei, nerespectarea asepsiei si
antisepsiei, incarcatura bacteriana mare ambientala, flora cutanata bogata,
- montarea centrala a cateterului, cateter nesteril sau incorect manevrat.
Etiologie:
 Predomina: stafilococii ( auriu, epidermidis) – 30-50% si bacteriile
Gram negative ( inclusiv Pseudomonas spp. – 40%), Acinetobacter, fungi.

Patogenie:
Contaminarea cateterului se poate realiza prin:
- contaminarea suprafetei externe pana la insertia cutanata,
- contaminare endoluminala prin mainile personalului,
- hematogen, de la focare situate la distanta,
- prin solutiile perfuzabile contaminate.
Profilaxie:

1. Pentru catetere venoase periferice:

- montare cu respectarea masurilor de asepsie si antisepsie,

- inlocuire periodica, la max 72 ore,

- izolarea cateterului prin acoperire la locul de introducere cu un pansament ocluziv steril.

2. Pentru catetere venoase centrale:

- limitarea indicatiilor,

- montare cu respectarea masurilor de asepsie si antisepsie,

- izolarea cateterului prin acoperire la locul de introducere cu un pansament ocluziv steril.,

- utilizarea de solutii perfuzabile sterile ( in termen de valabilitate),

- schimbarea tuburilor la perfuzoare la 24- 48 ore,

- control bacteriologic periodic si supraveghere clinica permanenta.
 INFECȚII NOZOCOMIALE DE PLAGĂ
( POSTOPERATORII )

 
Reprezintă a 3-a cauza de infecții nozocomiale; frecvența 15%
din IN.
Pot evolua spre deces în până la 5 % din cazuri.
Prelungesc durata de spitalizare cu cel puțin 7 zile si cresc
marcat costul spitalizarii.
Factori de risc:
- vârstele extreme;

- afecțiuni cronice preexistente;

- antibioterapie prelungită anterioară intervenției;

- imunodepresiile;

- tipul de chirurgie: “curată”, fără abordare de organe; “ curată” dar contaminată

ulterior prin abordarea unui viscer profund cu contaminare minimă ( orofaringe,
tub digestiv superior, căi biliare, căi respiratorii, aparat urinar, genital); inițial
contaminată: traumatisme deschise vechi de mai puțin de 4 ore, chirurgia cailor
biliare sau urinare infectate; chirurgie septică : traumatisme deschise vechi de mai
mult de 4 ore, prezența de corpi străini, contaminare fecală, chirurgia colo-rectală;

- durata spitalizării preoperatorii, cu pregatirea incorectă sau incompletă a

bolnavului pentru interventie ( urgențele);

- durata intervenției operatorii.

Etiologie:

- 75% Staph. aureus si Enterococcus spp;

- Enterobacteriile ( inclusiv Pseudomonas aeruginosa)

- Etiologia polimicrobiană este frecventă.

- Variaza în funcție de : tipul de chirurgie, regiunea sau organul abordat, profilaxia cu

AB aplicata, existenta de infecții interioare de spital, gradul de igiena si de poluare
microbiana a mediului ambiant.
Patogenie:

IN a pacientului se poate realiza :

- preoperator,

- în cursul intervenției ( endogen sau exogen),

- postoperator ( tuburi de dren, pansamente contaminate).

Profilaxia infecțiilor nosocomiale postoperatorii

- Respectarea asepsiei si antisepsiei;

- Sterilizarea corectă a instrumentarului chirurgical ;
- Dezinfecția sălii de operație;

- Dezinfecția corectă a tegumentelor pacientului;

- Profilaxia corectă cu AB preoperator
 MENINGITE BACTERIENE NOSOCOMIALE
Def. meningite infecțioase: afectiuni inflamatorii ale meningelor
( membranele de protecție care învelesc creierul și măduva
spinării), produse de agenti etiologici diversi (virusuri,bacterii,
paraziti si fungi).

Meningitele bacteriene nosocomiale se pot produce:

- După proceduri chirurgicale invazive: craniotomie, montare
de catetere ventriculare interne sau externe, puncție lombară,
administrare intratecală de medicamente, anestezie spinală –
cu inoculare directă de germeni
- Diseminare la nivelul SNC/meningelor ( tip metastază septică)
a unei infecții nosocomiale cu altă localizare în cursul
bacteriemiei.
Etiologie:
- Stafilococi: aureus, epidemidis
- Bacili Gram negativi ( inclusiv Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobecter baumannii)
- Streptococcus pneumoniae – după chirurgie ORL, datorită
colonizării nazofaringelui.
- Hemophilus influenzae – idem

Caracteristic – germeni multirezistenți la Ab – MRSA, BGN.

 GASTROENTERITE NOSOCOMIALE

DIAREEA NOSOCOMIALA CU ROTAVIRUS

Sursa de infectie: persoane cu diaree cu rotavirus ( pacienti

internati, personal medical, vizitatori etc.).

Transmitere: fecal-orala, frecvent prin maini contaminate,

utilizare de obiecte contaminate de la sursele de infectie
( frecvent toalete).

Profilaxie:
-Nespecifica - respectarea normelor de igiena generala,
alimentara, igiena individuala ( foarte important – spalatul
pe maini ).
- Specifica - vaccinare specifica antirotavirus.
 DIAREEA CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE

Etiologie: Clostridium difficile – bacil Gram pozitiv anaerob, sporulat; patogen

prin elaborare de toxine ( A si B), responsabil de aparitia diareei
postantibiotice.
Patogenie: colita apare dupa parcurgerea mai multor etape:
- Distrugerea florei intestinale normale sub actiunea unor tratamente
antibiotice
- Colonizarea intestinului cu Clostridium difficile
- Elaborarea de toxine A si B
- Inflamatia si lezarea mucoasei intestinale
- Aparitia diareei.
Colonizarea intestinului cu Clostridium difficile se produce pe cale fecal-orala.
Boala apare cel mai frecvent la pacienti spitalizati si tratati cu AB pentru alte
infectii.
Factori de risc pentru infectia cu Clostridium difficile:
- Spitalizarea, mai ales prelungita sau repetata
- Expunerea la AB – cel mai frecvent cefalosporine de gen. II si
III, fluorochinolone, Ampicilina/Amoxicilina, Clindamicina;
- Utilizarea de medicamente inhibitoare de pompa de protoni
( in ulcer, gastrita etc.)
- Utilizarea de antidepresive
- Varsta peste 60 de ani;
- Boli severe asociate;
- Imunodeficiente, neoplasme
Profilaxie:
- Izolarea pacientului si tratarea acestuia
- Aplicarea riguroasa a masurilor de dezinfectie – cele mai
eficiente sunt produsele pe baza de clor ( distrug si formele
sporulate)
- Respectarea riguroasa a masurilor de igiena ( folosirea
manusilor, spalatul pe maini etc.)
- Educatia personalului medical cu privire la infectia cu
Clostridium difficile : existenta acestui tip de diaree, factori
favorizanti, modalitati de transmitere, masuri de prevenire a
aparitiei si a raspandirii infectiei
- Utilizarea judicioasa a tratamentului cu AB.
 INFECTII NOZOCOMIALE VIRALE
Se caracterizeaza prin contagiozitate mare, transmitere pe cai diferite,
posibilitati terapeutice limitate, afecteaza doar persoanele receptive.

INFECTII NOZOCOMIALE VIRALE RESPIRATORII

 Reprezinta 70% din IN virale.

 Se transmit pe cale aerogena, in mod direct prin picaturi respiratorii
contaminate sau indirect prin obiecte recent contaminate cu secretii
respiratorii de la sursele de infectie.
 Sursa de infectie : pacienti, vizitatori si personal medical, cu forme clinice
manifeste sau asimptomatice de boala.
Etiologie  :
1. virusurile gripale – pot determina IN in sezonul rece ;

- formele clinice de boala pot fi severe la : gravide, extremele de varsta, cardiaci,
pacienti cu boli respiratorii cronice, bolnavi din sectiile de TI, nou-nascutii, pacientii
cu boli imunosupresive sau aflati sub tratamente imunosupresoare.

Profilaxie: izolarea bolnavilor, dezinfectie curenta, limitarea accesului vizitatorilor

in sectiile si la pacientii cu risc, chimioprofilaxie precoce dupa expunere ( Amantadina,
Oseltamivir pt. virusul gripal A).

2. virusul sincitial respirator : implicat frecvent in IN, contagiozitate mare, in

special iarna.

- determina bronsiolite acute severe la sugari, afectare pulmonara grava la adultii cu

boli pulmonare cornice, imunodeprimati, intubati cu ventilatie asistata.

Profilaxie : izolarea cazurilor de boala, utilizarea precautiunilor standard, dezinfectia

continua si terminala.
3. virusurile paragripale : pot produce IN in sectiile de distrofici, TI.
- Determina tablouri clinice variate : laringite acute severe, laringo-traheo-
bronsite.
- Profilaxie : izolarea cazurilor de boala, utilizarea precautiunilor standard,
dezinfectia continua si terminala.

4. adenovirusurile : pot produce infectii cu localizari variate- respiratorii,

oculare, digestive; in sectiile de oftalmologie produc epidemii de
keratoconjunctivite.
- Se transmit prin aparatura si mainile personalului medical.
- Profilaxie : izolarea cazurilor de boala, utilizarea precautiunilor standard,
dezinfectia continua si terminala.
5. Alte infectii virale : varicela, rujeola, rubeola, infectia urliana.
 INFECTII NOZOCOMIALE VIRALE CU HERPESVIRUSURI 

1. Infectia cu virusul herpes simplex : se transmite prin contact direct sau indirect cu
obiecte contaminate ( inclusiv maini).

- Determina frecvent IN in stomatologie, oftalmologie, pediatrie, ginecologie,

oncologie.

Profilaxia se realizeaza prin respectarea masurilor de dezinfectie curenta si aplicarea

precautiunilor standard.

2. Infectia cu virusul citomegalic : se realizeaza indirect, prin maini contaminate ,

prin transplantul de organe sau prin transfuzii de sange.

- Poate provoca infectarea personalului de ingrijire din sectiile de nou-nascuti si

sugari, poate determina pneumonii nozocomiale in sectii de TI.

Profilaxia se realizeaza prin respectarea precautiunilor standard.

3. Infectia cu virusul varicelo-zosterian: contagiozitate foarte mare ( un
contact minim si de scurta durata poate duce la infectare);
- sursa de infectie – bolnavii cu varicela si mai putin cei cu herpes zoster;
- transmitere directa aerogena;
- receptivitate maxima – bolnavii cu imunodepresii.
Prevenire: izolarea stricta a bolnavilor, dezinfectia continua a obiectelor,
izolarea contactilor receptivi pana la clarificarea diagnosticului.
 INFECTII NOZOCOMIALE VIRALE TRANSMISE PARENTERAL

Sunt reprezentate in principal de infectia cu virusurile hepatitice B, C, D si

de infectia HIV.
Profilaxia :
- respectarea precautiunilor standard,
- controlul riguros al sangelui transfuzat,
- sterilizarea corecta a instrumentarului intepator/taios de utilizare repetata
si utilizarea celui de unica folosinta,
- vaccinare specifica antivirus B.
 INFECTII NOZOCOMIALE FUNGICE
 Reprezinta 10% din infectiile nosocomiale, mai frecvente in hematologie si UTI.

 Etiologie :

- Candida - multe specii rezistente la medicatia antifungica ;

- rar alti fungi (Trichosporon, Aspergillus, Mucor, Fusarium).

 Factori favorizanti:

- imunodepresii (neutropenie, cancere, hemopatii maligne, transplantati, arsi,

prematuri, HIV, imunodeficiente congenitale),

- tratamente (imunosupresoare, AB cu spectru larg),

- prezenta de corpi straini (cateterisme vasculare/urinare prelungite),

- prezenta fungilor in mediu (Aspergillus),

- sedare prelungita in UTI, hemodializa; interventii chirurgicale repetate.

Factori de risc: imunodepresia, internari prelungite in sectii de TI,
antibioterapie de durata lunga, interventii chirurgicale repetate,
hemodializa, folosirea de catetere multiple, contaminarea mediului si a
personalului medical cu Candida.

Profilaxie: se aplica in special la persoanele cu imunodepresii.

Consta in :
- limitarea factorilor favorizanti;
- respectarea igienii mainilor de catre personal;
- utilizarea de manusi de protectie;
- protectia prin filtre speciale fata de sporii din aer – previne aspergiloza
(apare prin inhalare de spori, frecvent din instalatiile de aclimatizare, la
pacienti cu imunodepresii marcate.