FABRICAREA ACOPERIRILOR PRIN

FORMARE

Suportul participa la formarea stratului

II Oxidarea electrochimica (anodica)
Protectia aluminiului
• în contact cu atmosfera, suprafaţa aluminiului se acoperă cu un
strat de oxid de aluminiu, cu grosimea mai mică de 1μ.
• Datorită grosimii reduse, a porozităţii mari şi a rezistenţei
mecanice scăzute, acest strat nu apără metalul împotriva
coroziunii.
Procedeul de obţinere a peliculelor de oxid pe suprafaţa pieselor
din aluminiu sau din aliaje ale acestuia, prin oxidare anodică, se
numeşte eloxare. Eloxarea în scop protector şi decorativ este cel
mai răspândit dintre procedeele de oxidare superficială.

În cazul aluminiului, folosirea altor metode de protecţie, cum ar fi

acoperirea cu vopsele, este dificilă datorită slabei aderenţe a
vopselelor la suprafaţa aluminiului.
Peliculele de oxid, formate prin eloxare, sunt poroase, au grosimi
între 20-50 μ, sunt termorezistente, stabile la acţiunea vaporilor de
apă şi altor agenţi de coroziune.

Cele mai mari dezavantaje ale acestor pelicule sunt elasticitatea

limitată şi higroscopicitatea mare.
Calităţile peliculelor de oxid de aluminiu se îmbunătăţesc prin
introducerea piesei eloxate în apă la 90 °C. Acest procedeu poartă
numele de compactizare.

Închiderea porilor este determinată de hidratarea oxidului de

aluminiu, cu formare de cristale de tip Al2O3⋅nH2O, care având
greutate specifică mică şi volum mare, astupă porii peliculei.

Eloxarea urmată de compactizare se numeşte eloxare dură.

• ca electrolit, se foloseşte o soluţie de 10-20 % H2SO4, la 15-30 °C.
Se lucrează la o tensiune de 12-15 V realizându-se densităţi de
curent variabile, de la câţiva A/dm2 la început până la câteva sute
de mA/dm2 la sfârşit.

Reacţiile ce au loc la electrozii celulei de

electroliză sunt:
• la catod:
2 H+ + 2 e- → H2 ↑
• la anod:
2 OH- - 2 e- → H2O + O
SO4 2- - 2 e- → SO3 + O
SO3 + H2O → H2SO4
2 Al + 3 O → Al2O3
 Soluţii de coloranţi anorganici pentru colorarea peliculelor de
Al2O3

Soluţia I Soluţia II Culoarea obţinută

Ferocianură de potasiu (10- Clorură ferică (10-100 g/l Albastru

50 g/l)
Acetat de cobalt Permanganat de potasiu Negru
(50-100 g/l) (15-25 g/l)
Ferocianură de potasiu (10- Sulfat de cupru (10-100 g/l Brun
50 g/l)
Bicromat de potasiu Acetat de plumb (100-200 g/l) Galben
(50-100 g/l)
Tiosulfat de sodiu Permanganat de potasiu Galben-auriu
(10-50 g/l) (10-50 g/l)
Eloxarea DURA
FOSFATAREA

 Procesul de fosfatare consta in esenta in formarea pe suprafata

metalului a unei pelicule protectoare de fosfati insolubili.  

Pelicula de fosfati isi exercita rolul protector anticoroziv numai in

combinatie cu alte pelicule depuse ulterior pe aceasta: lacuri,
vopsele, uleiuri.  

Depunerea ulterioara a unei astfel de pelicule este favorizata de

structura poroasa a stratului de fosfat si de proprietatile sale
absorbante.  

De aceea, si datorita bunei sale aderente, aceasta este des folosit

ca inlocuitor al grundului in acoperirile cu lacuri si vopsele pentru
industria constructiilor de masini, autoturisme, constructii navale
• Acoperirile de fosfat nu sint ,,udate” de metalele topite, proprietate
folosita in metalurgie si construc­tii de masini.

• Acoperirile cu fos­fati sint electroizolante, ceea ce permite utilizarea

lor si pentru industria electrotehnica. Procedeul este simplu si
economic deoarece nu implica materii prime costisitoare, utilaje
complicate si personal de inalta calificare.

• Toale aceste insusiri ale peliculelor de fosfati au condus la

dezvoltarea rapida a procedeului si la extinderea domeniilor sale de
aplicare.
Acoperirile de fosfati sint de doua feluri si anume: cristaline si
amorfe.
• Domeniul de aplicare cel mai vast il prezinta acoperirile cu
structura cristalina, avind ca substrat materiale feroase (otel
carbon, otel slab aliat si fonta).

• Fosfatarea metalelor neferoase, a otelurilor inoxidabile precum

si fosfatarea amorfa se aplica in cazuri speciale, tehnologiile de
lucru fiind specifice fiecarui caz in parte.
 Fosfatarea cristalina a metalelor feroase.

Acest tip de fosfatare se obtine pornind de la solutiile apoase usor

acide de fosfati monometalici ai metalelor bivalente: fier, mangan
si zinc,
• prin cufundare sau stropire (functie de marimea piesei),

• la temperaturi care sint cuprinse intre 25 si98°C

Mecanismul reactiilor.

Acidului fosforic, H3P04 îi corespund trei tipuri de saruri, dupa

numarul atomilor de hidrogen substituiti (se ia cazul unui metal
bivalent):

         Me(H2P04)2— sare primara;

         MeHP04— sare secundara;

         Me3(P04)2— sare tertiara.

fosfatii primari sint usor solubili in apa, fosfatii secundari fiind greu

solubili iar cei tertiari  practic insolubili.
Ultimii doi sint baza peliculei de fosfat ce se formeaza pe suprafata
pieselor prelucrate.   
 suprafata unui ax al unei cutii de viteze
carbonitrurata si fosfatată.

Straturile de fosfat au capacitatea de a reduce rezistenta la frecare.

Stratul de fosfat, in calitatea lui de strat separator este capabil sa evite
griparea si autosudarea care se produc adesea la rodajul organelor de
masini. Datorita capacitatii bune de absorbtie fata de uleiuri si a naturii
sale nemetalice, stratul de fosfat imbunatateste si lubrifierea necesara
in cazul pieselor in miscare.
             Fosfatarea antigripanta se executa in scopul evitarii griparii
pieselor in miscare, cu solicitari mecanice complexe. Acest tip de
acoperire se obtine dintr-o solutie de fosfat biacid de mangan, cu sau
fara adaosuri de acceleratori oxidanti . Se fosfateaza de obicei
materiale feroase (oteluri carbon, oteluri cu continut mic de elemente
de aliere si fonte).  Acest strat  de fosfat contribuie substantial la
reducerea zgomotelor in ex­ploatare, are si proprietati anticorozive iar
uneori, dupa uleiere, poate fi considerat strat decorativ.

a)            b)                 c)                       
Reprezentarea schematica a structurilor cristaline obtinute
folosind solutie de fosfat fero-manganos:
a - structura prismatica; b - structura lamelara; c - structura
aciculara.
Fosfatarea amorfa.
Acest tip particular de fosfatare se realizeaza pornind de la solutiile
care contin saruri de natura diferita:  fosfati alcalini de amoniu  sau
uneori organici, fara incorporarea initiala a acidului fosforic liber.
Solutiile prezinta  fenomenul de hidroliza la un pH  mai ridicat
decat in cazul fosfatarii acide. In acest caz, in locul reactiei de
precipitare are loc o reactie de substitute, unde cationii prezenti in
solutie (sodiu sau amoniu de exemplu) nu apar in acoperire, care in
esenta este constituita din fosfat feric FePO4 - 2H2O, oxid de metal
de baza si de fier Fe2O3.  Astfel, metalul de baza singur contribuie la
formarea stratului, fara interventia altor elemente
metalice.  Pelicula astfel obtinuta, sensibila la eforturi mecanice
(deformari accidentale sau socuri), este un bun suport in vederea
vopsirii (de obicei a tablelor). Atunci cand in aceste solutii se
adauga agenti tensioactivi se poate realiza concomitent cu
fosfatarea si operatia de degresare a metalului.