ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

COLEGIUL NAȚIONAL DE COMERT AL ASEM

“CATEDRA ECONOMIE, TURISM, SERVICII”

Studiul individual la unitatea de curs: ”Asigurări în turism”

Tema: ”Principiile reasigurărilor”

A efectuat: Druță Alexandra,

eleva grupei TUR-173
Principiile reasigurărilor
 Reasigurarea
Definită strict în spiritul legii, „reasigurarea este operațiunea de asigurare a unui
asigurător de către alt asigurător, primul fiind asigurat, iar cel de al doilea reasigurător”.
Tratatele de asigurări extind definiția: „reasigurarea constituie un mijloc de egalizare,
prin divizare, a răspunderilor între mai mulți asigurători, dispersați pe arii geografice cât
mai întinse, de menținere a unui echilibru rezonabil între primele încasate și
despăgubirile datorate la fiecare asigurător în parte”.
 Reasigurările deţin o poziţie deosebit de semnificativă în comerţul interna­ţional şi cu cât
volumul şi valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari, cu atât rolul reasigurărilor este
mai important. Ele au apărut dintr-o necesitate obiectivă, şi anume, din existenţa unor riscuri
foarte mari (maritime, aviatice, incendiu, de viaţă, de accidente etc.) care pot genera daune
extrem de mari pe care societăţile de asigurări, neavând capacitate financiară suficientă, pot
fi incapabile să le suporte numai pe contul lor, ducând, practic, la falimentul acestora.
Reasigurarea oferă capacitatea necesară asiguratorului direct (original, iniţial) pentru
acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate suporta singur. În asemenea împrejurări,
asigurătoruI care acceptă preluarea unui risc (a unor riscuri) mare, peste capacitatea sa, poate
apela la una sau mai multe companii de reasigurări pentru a ceda în reasigurare o parte din
risc (uneori întregul risc). Reasigurarea are ca efect"pulverizarea" riscului.
Principiile contractului de reasigurare
La incheierea contractului de reasigurare este necesar ca părțile
acordului să le cunoască și să le respecte, deși de cele mai multe
ori ele nu sunt menționate în contract, dar în caz de litigiu între
parteneri ele pot fi invocate:
• obligativitatea existentei unui interes asigurabil;
• relatia dintre parti se bazeaza pe ’buna credinta’;
• contractul de reasigurare este un ‚contract de despagubire’;
• obligativitatea existentei la data incheierii contractului de
reasigurare a unui obiect al reasigurarii.
Principiul interesului asigurabil
Deoarece asigurarea directa nu se poate încheia fără existența unui interes asigurabil și
validitatea contractului de reasigurare este condiționată de existența interesului. Interesul
asigurabil a unui asigurator direct (sau a unui retrocesionar) este limitat la dimensiunea
pierderilor pe care el le poate suporta conform contractului de asigurare subscris.
Răspunderea depinde de următorii factori:
• suma asigurata respectiv limita despagubirii,
• obiectivele asigurate,
• riscurile acoperite.
Interesul asigurabil este un drept patrimonial pe care asiguratul (respectiv compania
cedenta) doresc sa îl păstreze sau să îl obțină sau obligația patrimoniala pe care acestia ar
dori sa o evite.
În contractul de reasigurare, reasigurarea unui risc sau a unor clase de riscuri are efect
numai dupa ce compania cedenta accepta preluarea acestora de la asigurat, adica atunci cand
interesul asigurabil exista in momentul incheierii reasigurarii.
Principiul maximei „bunei credinte”
Conform acestui principiu asiguratorul direct este obligat să dezvăluie în întregime orice fapt
material referitor la riscul ce va fi reasigurat într-o tranzacție de reasigurare. Compania cedenta
are aceeași poziție față de reasigurator pe care o are și asiguratul față de companie și de asigurare.
Exceptii de la acest principiu sunt urmatoarele situatii:
• faptele pe care nu le cunoaste si in mod normal nu se asteapta sa le afle;
• faptele care diminueaza riscul;
• faptele care sunt cunoscute sau prezumate a fi cunoscute de catre asigurator, faptele de
notorietate comuna sau cele pe care un asigurat, pentru o anumita clasa de asigurari le poate
afla usor;
Atunci când contractele de asigurarea sau de reasigurare se încheie prin brokeri, obligația
privind notificarea se extinde și asupra lor, ei trebuind să aducă la cunoștință asiguratorului sau
reasiguratorului toate datele și faptele menționate precum și cele pe care le-au descoperit în
cursul activității lor.
 Principiul despagubirii
Despagubirea este suma de bani platita de reasigurator reasiguratului sau,
corespunzator cu pierderea suferita de acesta si in conformitate cu conditiile
contractului sau de reasigurare.
Acest principiu este parte a oricarui contract de reasigurare, chiar daca asigurarea
originala nu este intotdeauna un contract de despagubire (asigurarile de viata).
Compania cedenta este necesar sa dovedeasca ca daunele pentru care cere despagubiri
de la reasigurator se incadreaza in termenii contractelor de asigurare si reasigurare.
Reasiguratorul este răspunzător față de compania cedentă numai pentru partea de
dauna pentru care aceasta din urma este raspunzatoare față de asiguratul sau, în timp
ce pentru platile „ex gratia” facute de compania cedenta catre asiguratul sau, compania
cedenta nu va primi nici o despagubire.
în practică se obișnuiește ca reasiguratorul să despăgubească compania cedentî cât
mai repede, dar numai dupa ce aceasta l-a despagubit pe asiguratul său.
Principiul privind obiectul contractului de reasigurare

Dacă în cazul asigurarii directe obiectul contractului îl constituie interesul

financiar al detinatorului poliței privind proprietatea asigurată, în reasigurare
subiectul este răspunderea pe care asiguratorul a acceptat-o prin contractul de
asigurare. Prin urmare toate contractele de reasigurare sunt contracte de asigurare
a raspunderii, deoarece răspunderea depinde de existența obiectului asigurării,
valabilitatea asigurării depinde la rândul ei de aceeași condiție.
 În concluzie, riscurile se dispersează foarte mult, această răspândire
reprezentând tocmai principiul de bază al asigurărilor. În acest fel, o pagubă mare
suferită de o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat este despăgubită
prin participarea cu sume mici a mai multor asigurători, reasigurători etc. De
aceea, unul dintre criteriile foarte importante care trebuie avute în vedere la
încheierea unei asigurări este cel referitor la existenţa reasigurării la societatea de
asigurare căreia ne adresăm. În acest fel, ştim dacă asigurătorul nostru are
capacitatea de a plăti daune mari; totodată, existenţa reasigurării atestă şi
seriozitatea asigurătorului, deoarece societăţile de reasigurare nu intră în astfel de
afaceri cu asigurătorii care nu se dovedesc la standardele, cel puţin de seriozitate.