Sunteți pe pagina 1din 14

La români sărbătorile de iarnă se desfăşoară între

6 decembrie şi 7 ianuarie şi au ca puncte centrale


zilele de Mos Nicolae, Crăciun, Anul Nou şi
Boboteaza , caracteristica lor cea mai importantă
fiind repertoriul neasemuit de bogat în datine şi
credinţe, în realizări artistice literare, muzicale,
coregrafice etc.
Craciunul este o sarbatoare a carei magie ne inconjoara
pe toti, trebuie doar sa stim sa o simtim. Tocmai pentru a
intra in atmosfera, m-am gandit sa va destainui cateva
informatii despre obiceiurile de Craciun de care imi aduc
aminte cu drag in fiecare an, inainte de sarbatori.
 Bradul este un obicei binecunoscut al sarbatorii de Craciun -
parca nu e Craciun daca nu miroase in casa a brad! Obiceiul
este atestat prima data la egipteni, care, in ziua solstitiului de
iarna, isi decorau casele cu frunze de palmier. Obiceiul a fost
apoi preluat de romani, care au inlocuit palmierul cu bradul.
Brazii au fost impodobiti timp de multe secole cu mere,
prajituri, dulciuri. Martin Luther a fost primul care a folosit
lumanari pentru impodobirea bradului, in secolul al XVI-lea.
Prin 1610, in Germania, a fost inventata beteala, un alt obiect
nelipsit din arsenalul de decorare a bradului. In acea vreme,
nu era numai argintie, ci chiar din argint, care a fost folosit in
acest scop pana la jumatatea secolului trecut.
In 1892, la zece ani dupa patentarea becului, acesta a fost
adaptat pentru bradul de Craciun si astfel, luminat feeric,
acesta a devenit si mai placut ochiului.
In Romania, bradul de Craciun a aparut in a doua jumatate a
secolului al XIX-lea, suprapunandu-se peste vechiul obicei
autohton al butucului de Craciun - un trunchi de brad taiat
(jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie,
simbolizand moartea si renasterea zeului autohton Craciun.
Obiceiul, atestat pe vremea romanilor, a disparut intre timp.
Si iata ca obiceiul impodobirii bradului este un obicei de care
ne bucuram si astazi si fara de care Sarbatoarea Nasterii
Domnului nu poate fi completa.
Steaua pe care o punem in varful bradului de Craciun este
simbolul stelei care s-a aratat in Betlehem, vestind nasterea
lui Iisus Hristos si calauzindu-i pe cei trei magi la ieslea saraca
in care acesta se nascuse.

Steaua care s-a aratat cer trei magi de la Rasarit este evocata
si de steaua cu care merg copiii romani la colindat: o stea
mare, din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute
de brad sau vasc, pe care este lipita, de obicei, si o iconita cu
Maica Domnului si Pruncul.
Prin unele parti, taiatul porcilor se face la Ignat, si prin altele
datina aceasta se amana pana la Craciun, din pricina
postului, ca nu cumva sa se spurce vreun vas sau vreun blid
cu carne de porc, cu "de dulce”. Porcii sunt ingrasati cu
graunte, faina, tarate, bostani, s. a., pana in aceasta zi , iar
noaptea ei vor visa daca vor fi taiati ori ba. Prin unele locuri
se zice ca in noaptea de Ignat, porcii viseaza margele rosii la
gat. Porcul care n-a fost taiat in ziua de Ignat, d-aci incolo nu
se mai ingrasa, nu mai pune carne pe el si nu mai mananca,
caci in ziua de Ignat si-a visat cutitul. De aceea, din ziua de
Ignat si pana la Craciun, porcii stau toti tristi.
Este un alt obicei de Craciun intalnit la romani care
are loc in ajunul Craciunului. Cei care merg cu
Steaua sunt mai ales copii intre 7 si 14 ani. Obiceiul
are o semnificatie religioasa fiind legata de steaua
care s-a aratat celor trei magi de la rasarit. Copiii
merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gatita cu
hartie colorata si crengute de brad.
Sorcova este un obicei de iarna care are loc chiar de Anul nou
si consta dintr-o urare pe care o face un baiat gazdelor sale
cu ajutorul unei crengi de brad impodobite cu hartie colorata.
Urarile care se adreseaza sunt pentru sanatate, bogatie si
prosperitate.
Incepand cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de
la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele
satelor rasunau de glasul micilor colindatori.
In orase intalnim colindatori odata cu lasarea serii si
pana in miez de noapte. Cu traista dupa gat, cu
batul in mana si caciula pe urechi, colindatorii merg
din casa-n casa.
In afara de seara mare a colindelor se mai colinda si
in seara Sfantului Vasile, paralel cu Plugusorul sau
Uratul.
Sub numele de colind si colindat trebuie sa
intelegem vechiul obicei pe care-l intalnim in
sarbatorile susmentionate cand copiii, ca si flacaii
satelor, merg din casa in casa, cantand pentru a ura
sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care
primesc daruri (colindete) in bani sau in natura: nuci,
covrigi, mere, colaci, etc.
Obiceiul de Craciun de a merge cu capra are
legatura cu sporul de animale in turmele pastorilor,
fiind un ritual care aduce roade mai bogate in anul
care vine. Acest obicei este un bun prilej pentru a
intra in contact cu covoarele, stergarele, podoabele
in culori vii din casele gospodarilor si aduce urari
legate de anul nou.
Plugusorul este un alt obicei de Craciun
stravechi, in care cete de flacai pornesc cu
plugul, semnificand un ritm de fertilitate,
constand intr-o urare care sa aduca recolte
mai bogate in anul care vine. Acest obicei de
Craciun aduce veselie si culoare sarbatorilor
de iarna, amintindu-ne si de ocupatia
stramosilor nostri care era agricultura.