Bine ați venit!

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc

pentru celebrarea celei de-a 49-a Zile Mondiale a Păcii,
1 ianuarie 2016

Învinge indiferenţa şi cucereşte pacea

 Dumnezeu nu este indiferent!
Lui Dumnezeu îi pasă de omenire, Dumnezeu nu
abandonează!

Pacea este dar al lui Dumnezeu şi lucrare a oamenilor.

Pacea este dar al lui Dumnezeu, dar încredinţat tuturor bărbaţilor şi
tuturor femeilor, care sunt chemaţi să-l realizeze.
 1. A păstra motivele speranţei

Războaiele şi acţiunile teroriste, cu tragicele lor

consecinţe, au asumat aspectele a ceea ce s-ar putea numi
un al treilea război mondial pe bucăţi.

Reînnoiesc îndemnul de a nu pierde speranţa în capacitatea omului, cu

harul lui Dumnezeu, de a depăşi răul şi de a nu ne abandona
resemnării şi indiferenţei.
Cu Jubileul Milostivirii vreau să invit Biserica să se roage şi
să lucreze pentru ca fiecare creştin să-şi poată forma:
- o inimă umilă şi compătimitoare,
- capabilă să vestească şi să mărturisească milostivirea,
- să ierte şi să dăruiască,
-să se deschidă la cei care trăiesc în cele mai
disparateperiferii existenţiale.
 2. Câteva forme de indiferenţă

Indiferență = cel care îşi închide inima pentru a nu-i lua în

considerare pe alţii, a celui care închide ochii pentru a nu vedea
ceea ce-l înconjoară sau se scutură pentru a nu fi atins de
problemele altuia.

În zilele noastre ea a depăşit în mod categoric

domeniul individual pentru a asuma o
dimensiune globală şi a produce fenomenul
globalizării indiferenţei.
 Indiferența faţă de Dumnezeu, din care provine şi indiferenţa
faţă de aproapele şi faţă de creaţie.

Indiferenţa faţă de aproapele asumă diferite feţe.

Există cei care sunt foarte informaţi, dar fac asta în manieră
lâncedă, aproape într-o condiţie de plictiseală: aceste persoane
cunosc vag dramele care chinuiesc omenirea dar nu se simt
implicate, nu trăiesc compătimirea.
Aceasta este atitudinea celor care ştiu, dar ţin privirea, gândul şi
acţiunea îndreptate spre ei înşişi.
Indiferenţa se manifestă ca lipsă de atenţie faţă de realitatea
înconjurătoare, în special cea mai îndepărtată.

Unele persoane preferă să

nu caute, să nu se
informeze şi trăiesc
bunăstarea lor şi
comoditatea lor surde la
strigătul de durere al
omenirii suferinde.

Aproape fără să ne dăm seama de asta, am devenit incapabili să

simţim compătimire faţă de alţii, faţă de dramele lor, nu ne
interesează să ne îngrijim de ei, ca şi cum ceea ce li se întâmplă ar
fi o responsabilitate străină de noi, care nu ne revine.
3. Pacea ameninţată de indiferenţa globalizată
La nivel individual şi comunitar indiferenţa faţă de aproapele,
fiică a celei faţă de Dumnezeu, asumă aspectul inerţiei şi
neangajării, care alimentează rămânerea situaţiilor de
nedreptate şi dezechilibrul social grav, care, la rândul lor, pot să
conducă la conflicte sau, în orice caz, să genereze un climat de
insatisfacţie care riscă să ajungă, mai devreme sau mai târziu, în
violenţe şi nesiguranţă.
 4. De la indiferenţă la milostivire: convertirea inimii

Exemple biblice:
- Cain și Abel
- Dumnezeu și poporul ales
- Isus Cristos
- Parabola samariteanului milostiv

Suntem chemaţi să facem din iubire, din compătimire, din

milostivire şi din solidaritate un adevărat program de viaţă, un
stil de comportament în relaţiile noastre unii cu alţii.

Asta cere convertirea inimii: adică harul lui Dumnezeu să

transforme inima noastră de piatră într-o inimă de carne, capabilă să
se deschidă celorlalţi cu solidaritate autentică.
 5. A promova o cultură de solidaritate şi milostivire pentru a
învinge indiferenţa

Familiile constituie primul loc în care se trăiesc şi se transmit

valorile iubirii şi fraternităţii, ale convieţuirii şi împărtăşirii, ale
atenţiei şi îngrijirii celuilalt.

Ele sunt şi locul privilegiat pentru transmiterea credinţei,

începând de la acele prime gesturi simple de devoţiune pe care
mamele îi învaţă pe copii.
Educatorii şi formatorii care la şcoală au misiunea angajantă de a-i
educa pe copii şi pe tineri, sunt chemaţi. să fie conştienţi că
responsabilitatea lor se referă la dimensiunile morală, spirituală şi
socială ale persoanei
Valorile libertăţii, respectului reciproc şi solidarităţii pot să fie
transmise încă de la vârsta cea mai fragedă.

Mijloacele de comunicare nu
numai informează, ci şi
formează spiritul destinatarilor
lor, deci pot să aducă un aport
însemnat educaţiei tinerilor.
 6. Pacea: rod al unei culturi de solidaritate, milostivire şi
compătimire
Exemple de angajare care înving indiferența:

- organizaţii și grupuri caritative ai căror membri, cu ocazia

epidemiilor, calamităţilor sau conflictelor armate, înfruntă trude
şi pericole pentru a îngriji răniţii şi bolnavii şi pentru a-i îngropa
pe cei morţi.

- persoanele şi asociaţiile care

duc ajutor migranţilor care
străbat deşerturi şi trec peste
mări în căutarea unor condiţii
mai bune de viaţă.
- jurnalişti şi fotografi care informează opinia publică despre
situaţiile dificile care interpelează conştiinţele,

- cei care se angajează pentru apărarea drepturilor umane,

îndeosebi cele ale minorităţilor etnice şi religioase, ale
popoarelor indigene, ale femeilor şi ale copiilor, şi ale tuturor
celor care trăiesc în condiţii de vulnerabilitate mai mare,
- preoţi şi misionarii care, ca buni păstori, rămân alături de
credincioşii lor şi îi susţin în pofida pericolelor şi suferinţelor,
îndeosebi în timpul conflictelor armate;

- familii, în mijlocul atâtor dificultăţi de muncă şi sociale, se

angajează concret pentru a-i educa pe copiii lor "împotriva
curentului", cu preţul atâtor jertfe, la valorile solidarităţii,
compătimirii şi fraternităţii.
- tinerii care se unesc pentru a realiza proiecte de
solidaritate şi pe toţi cei care deschid mâinile lor pentru
a-l ajuta pe aproapele nevoiaş în propriile oraşe, în
propria ţară sau în alte regiuni ale lumii.
 7. Pacea sub semnul Jubileului Milostivirii

În spiritul Jubileului Milostivirii, fiecare este chemat să

recunoască modul cum indiferenţa se manifestă în propria
viaţă şi să adopte o angajare concretă pentru a contribui la
îmbunătăţirea realităţii în care trăieşte, începând de la propria
familie, de la vecini sau de la locul de muncă.
 e s c p e n t r u
Vă m u lț u m
ș i ră b d a re !
at e n ț ie