Sunteți pe pagina 1din 27

I.

TULBURĂRI PSIHICE
ORGANICE
II. ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR
CU DEMENŢĂ
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
 Acest grup reuneşte un ansamblu de tulburări
mentale, având în comun o etiologie organică
demonstrabilă, de tipul bolilor sau leziunilor
cerebrale sau afecţiunilor antrenând o
disfuncţie a creierului.
 Apariţia acestor tulburări poate fi primară
atunci când anumiţi factori ating creierul în
manieră discretă sau selectivă şi secundară
atunci când unele boli şi tulburări somatice
afectează creierul, la fel ca şi celelalte organe
sau sisteme ale organismului.
1. DEMENŢELE
 Demenţele constituie un grup eterogen de afecţiuni
psihice caracterizate prin scăderea generală,
progresivă şi nereversibilă a activităţii psihice
condiţionate de modificări organice cerebrale care se
reflectă implicit asupra activităţii generale a
subiectului.
 Demenţele determină o slăbire profundă, globală şi
progresivă care alterează funcţiile intelectuale şi
dezintegrează relaţiile sociale.
 Sunt afectate în demenţe funcţiile corticale
superioare precum memoria, ideaţia, orientarea,
înţelegerea, calculul, capacitatea de a învăţa,
limbajul şi judecata.
1.1 DEMENŢA DEGENERATIVĂ – PRIMARĂ,
PRESENILĂ, SENILĂ
 Elementul esenţial al acestei demenţe este deteriorarea memoriei de
scurtă şi lungă durată asociată cu deteriorarea gândirii abstracte şi
judecăţii alături de alte tulburări ale activităţii corticale superioare şi
modificări ale personalităţii.
 Poate fi progresivă, staţionară sau remisivă.
 Memoria se deteriorează de la moderat la sever persoana în cauză
ajungând în final, să uite chiar numele rudelor apropiate, propria
profesiune, ziua de naştere şi propriul nume.
 Gândirea se încetineşte şi devine săracă în conţinut, este fragmentară şi
incoerentă.
 Judecata este deficitară.
 Limbajul e vulgar, stereotip, imprecis cu lungi expresii circumlocutorii.
 Afectivitatea poate include o serie de manifestări cum ar fi: depresia,
anxietatea, iritabilitatea.
 Conştiinţa bolii e absentă.
 Comportamentul este flagrant dezorganizat, inadecvat cu distractibilitate
şi neputinţa de a sta locului.
ELEMENTE DE DG. CLINIC
 Deteriorarea memoriei de scurtă şi lungă
durată
 Deteriorarea gândirii abstracte demonstrată
prin incapacitatea de a stabili asemănări şi
diferenţe între cuvinte înrudite
 Deteriorarea judecăţii
 Afazia, apraxia, agnozia
 Modificări de personalitate
1.2 DEMENŢA ÎN BOALA
ALZHEIMER
 Este o boală degenerativă cerebrală, de origine organică,
de etiogeneză necunoscută.
 Debutează insidios şi se dezvoltă lent(2-4 ani).
 Debutul poate fi precoce (înainte de 45 ani) sau tardiv după
65 ani.
 În debut apar tulburări de memorie, dezorientarea
temporo – spaţială, dezorientare în spaţiul imediat, apatie,
indiferenţă. Bolnavii pot deveni coleroşi (coleric – se înfurie
uşor, are izbucniri de manie), agresivi ori pot avea
manifestări psihotice caracterizate prin halucinaţii şi idei
delirante de gelozie sau prejudiciu.
 În perioada de stare apare afazia, agnozia, apraxia iar în
faza terminală simptomele se agravează, se instalează
caşexia, gatismul şi apar complicaţii de decubit.
1.3. DEMENŢA VASCULARĂ
 Se mai numeşte şi demenţa multiinfarct.
 Este rezultatul unui infarct cerebral datorat unei boli vasculare, (de
ex. o boală vasculară legată de HTA.)
 Demenţa vasculară se mai numeşte şi lacunară deoarece nu sunt
atinse egal toate funcţiile psihice, bolnavii conservându-şi mult timp
personalitatea.
 Întâi apare dezorientarea în timp şi spaţiu apoi scade atenţia
voluntară, cursul ideativ încetineşte iar asociaţiile ideative se fac
greu, devin monotone, stereotipe şi sărace în conţinut.
 Un important semn este labilitatea afectivă care se transformă într-
o adevărată incontinenţă afectivă (treceri bruşte de la râs la plâns).
Pe acest fond afectiv, la mici contrarieri pot apare multiple acte
impulsive, agresive, injurii şi expresii obscene.
 Evoluează între 3-10 ani după care bolnavul se caşectizeză – devine
gatos, păstrează patul şi nu se mai poate îngriji. Se stinge lent ca o
lumânare.
1.4 DEMENŢA ÎN BOALA PICK
 Descrisă de Pick în 1892 este o afecţiune cu debut în
involuţie (45 – 50 ani) şi se caracterizează printr-o
demenţă globală şi progresivă, palilalie, ecolalie,
mutism şi amimie, crize de hipotonie musculară ca
rezultat al atrofiei corticale localizate la nivelul lobilor
frontali, temporali şi parietali.
 Evoluţia: 5 – 10 ani de la debut.
 În faza terminală (câteva luni – 1 an) bolnavul este inert
se caşectizează, apare mutismul şi sindromul PEMA
(palilalie, ecolalie, mutism, amimie) după care se
instalează caşexie şi marasm, când bolnavii devin gatoşi
iar moartea survine prin afecţiuni intercurente.
 Palilalie – tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a
unuia sau mai multor cuvinte dintr-o frază.
 Ecolalie – repetarea ca un ecou a cuvintelor interlocutorului.
1.5 DEMENŢA ÎN BOALA CREUTZFELDT -
JAKOB
 Numită şi boala vacii nebune această demenţă evoluează
rapid, progresiv pe fundalul unei encefalopatii subacute
cu virus lent de regulă după 50 ani.
 Tabloul clinic constă în:
 tulburări extrapiramidale (rigiditate, mişcări involuntare,
mioclonii, diskinezii şi sincinezii de imitaţie.
 tulburări piramidale
 tulburări de tip cerebral
 sindromul emisferic localizat, parietal sau occipital şi
tulburări psihice grave.
 Sincinezie– mişcare automată, involuntară a unui membru
paralizat al corpului cu ocazia unei mişcări voluntare a unui
membru sănătos.
1.6 DEMENŢA ÎN BOALA HUNGTINTON

 Coreea Huntington a fost descrisă de G.


Huntington în 1872. Demenţa din această boală
survine în contextul unei degenerescenţe
cerebrale extinse.
 Manifestările clinice sunt rezultatul
modificărilor produse în lobii frontali iar boala
debutează de regulă printr-un sindrom
pseudonevrotic, după care apar stări psihotice
delirant – halucinatorii de tip parafreniform
întretăiate de stări confuzive, incoerenţă şi
agitaţie psihomotorie.
1.7 DEMENŢA ÎN BOALA
PARKINSON
 Apare după 40 ani. Are un debut insidios prin oboseală,
scăderea activităţii, tremurături, hipokinezie.
 Faciesul apare ca o mască rigidă cu privire fixă şi clipit
rar.
 reducerea până la dispariţie a mişcărilor de pendulare a
braţelor
 scrisul este micrografic
 palilalie (tendinţa de a repeta primele cuvinte ale
propoziţiei)
 akatisie, stare în care bolnavul nu poate sta locului, nu
poate sta în aceeaşi poziţie.
 Bolnavul stă înclinat în faţă, merge cu paşi mici “fuge
după centrul de greutate”, iar în decubit prezintă “perna
psihică”.
 1.8 DEMENŢA ÎN BOALA CU VIRUSUL
IMUNODEFICIENŢEI UMANE
 1.9 DEMENŢA ÎN BOLI SOMATICE – în Epilepsie
 1.10 DEMENŢA ÎN PARALIZIA GENERALĂ PROGRESIVĂ
(PGP)
 1.11 DEMENŢA ÎN SCLEROZA MULTIPLĂ
 1.12 DEMENŢA ÎN ALTE BOLI: intoxicaţia cu CO, prin
carenţă de acid nicotinic, prin carenţă de Vit. B1, şi
B12, indusă prin hipotiroidie, din lupusul eritematos
diseminat.
 1.13 ALTE TIPURI DE DEMENŢĂ: demenţa
posttraumatică (survine la circa 2 ani de la un
T.C.C. cu pierderea cunoştinţei), demenţa vesanică
(este o demenţă survenită în timpul evoluţiei unei
psihoze de lungă durată).
2. SINDROMUL AMNESTIC ORGANIC
KORSAKOV
 Tabloul clinic este dominat de o alterare a
memoriei recente sau veche cu conservarea
memoriei imediate, o reducere a capacităţii
de a învăţa informaţii noi şi o dezorientare
temporală. Mai pot exista o confabulaţie
marcată, dar percepţia şi celelalte funcţii
cognitive, inclusiv inteligenţa rămân de
obicei intacte.
 Confabulaţie – relatarea inconştientă a unor fapte
imaginare.
3. DELIRUM
 Este un sindrom cerebral organic caracterizat
prin prezenţa simultană a perturbaţiilor
conştiinţei şi atenţiei, a percepţiei, ideaţiei,
memoriei, comportamentului psihomotor, a
emoţiilor şi a ritmului veghe-somn.
 4. HALUCINOZA ORGANICĂ - Se caracterizează
prin halucinaţii persistente sau recurente de
obicei vizuale sau auditive, apărând pe un
fond clar de conştiinţă care poate fi sau nu
recunoscut ca atare de către bolnav.
Halucinaţiile pot sta la baza elaborării unor
idei delirante.
 5. TULBURĂRI CATATONICE ORGANICE
 6. TULBURAREA DELIRANTĂ ORGANICĂ
 7. TULBURĂRI DE DISPOZIŢIE ORGANICE
 8. TULBURAREA ANXIOASĂ ORGANICĂ
 9. TULBURĂRI DISOCIATIVE ORGANICE
 10. TULBURARE EMOŢIONAL LABILĂ ORGANICĂ
 11. TULBURAREA COGNITIVĂ UŞOARĂ
 12. TULBURAREA ORGANICĂ DE PERRSONALITATE
 13. SDR. POSTCOMOŢIONAL (de obicei în urma
unui traumatism cranio – cerebral cu pierderea
cunoştinţei şi prezintă o serie de simptome cum
ar fi: cefalee, vertij, oboseală, iritabilitate,
dificultate de concentrare, alterarea memoriei,
insomnie, toleranţă redusă la stres)
 14. TULBURĂRI PSIHICE DE ORIGINE INFECŢIOASĂ: delirul
febril, tulb. psihice în luesul cerebral, PGP
(meningoencefalită cronică difuză de origine luetică).
 15. TULBURĂRI PSIHICE ÎN T.C.C :
 Tcc pot fi:
 directe şi indirecte
 închise sau deschise
 imediate şi tardive
 Efectele Tcc imediate includ:
 efectele primare: comoţia, contuzia, dilacerarea
 efectele secundare: hematom subdural, epidural şi
parenchimatos
 efecte subsecvente: edemul cerebral, colapsul cerebro -
vascular
 efectele tardive sunt reprezentate de encefalopatia post
Tcc cu scleroză atrofică a creierului şi leziuni focale
diverse.
 Comoţia cerebrală - “zguduirea creierului”-
este rezultatul efectului primar al
traumatizării şi se caracterizează prin
pierderea cunoştinţei de scurtă durată.
 Contuzia cerebrală – “strivirea creierului” se
manifestă în majoritatea cazurilor printr-o
pierdere de cunoştinţă cel mai frecvent de
tip comatos care se întinde pe o perioadă
mai mare de timp.
 Tulburările psihice din compresiile cerebrale
(hematoame) Apar la oarecare timp de la data
traumatizării şi se manifestă printr-un sindrom de
suferinţă cerebrală progresivă cu evoluţie gravă.
 Tulburările psihice post Tcc din fază acută - Cele mai
întâlnite sunt: delirul traumatic, stupoarea traumatică şi
stările crepusculare. Elementul comun îl constituie
tulburările de conştiinţă.
 Tulburările din faza subacută - Sindromul amnestic
Korsakov se caracterizează prin deteriorarea memoriei de
fixare şi un grad de alterare a memoriei de evocare. La
pierderea cunoştinţei se adaugă confabulaţii,
dezorientare temporo-spaţială, false recunoaşteri,
pseudoreminiscenţe.
 Tulburările psihice post Tcc tardive: demenţa
traumatică, encefalopatia posttraumatică a boxerilor,
oligofrenii pot TCC, tulburări de comportament,
sindromul psihopatoid, epilepsia post TCC.
II. ASPECTE ALE PLANULUI DE ÎNGRIJIRE ÎN
CAZUL PACIENŢILOR CU DEMENŢĂ
 Îngrijirea pacienților cu demență presupune multă
răbdare, atenție, profesionalism.
 Atunci când apar probleme legate de modelul de
hrănire al persoanei cu demență, se vor observa
disfuncțiile și se vor lua măsuri pentru a asigura
pacientului aportul corespunzător de lichide și hrană.
Pacientul va fi ajutat să bea lichide, să mănânce,
dacă a uitat să mănânce va fi însoțit la masă,etc.
 În cazul pacienților ce prezintă incontinență pentru
urină și /sau fecale, se va consulta medicul pentru a
stabili cauza fizică; va fi atenționat în legătură cu
mersul la WC, va fi însoțit, i se va oferi sprijinul, iar
la nevoie vor fi folosite scutece.
 Dacă se constată inversarea ritmului somn /
veghe, pacienților li se va administra
medicamentele recomandate pentru insomnie.
Vor fi împiedicați să doarmă în cursul zilei,
fiind antrenați în diverse activități de terapie
ocupațională.
 Atunci când constatăm că resursele de
deplasare ale pacientului sunt limitate, acesta
va fi stimulat să facă mișcare: gimnastică,
masaj, plimbări, implicare în activități
gospodărești, sub îndrumarea unor persoane
specializate. Activitățile trebuie gândite în
raport cu resursele bolnavilor și cu interesele
lor anterioare.
 În cazul dificultăților în stabilirea contactelor
interumane, pacientul va fi sprijinit în acțiunile
de comunicare, va fi încurajat. Se vor urmări
reacțiile pacientului.
 Atunci când pacientul nu are posibilitatea de a
garanta propria sa securitate și cea a altora,
vor fi trecute în revistă consecințele
periculoase posibile ale comportamentului
pacientului. În funcție de evaluare, nu se vor
lăsa la îndemâna pacientului obiecte pentru
fumat, dacă nu are un bun echilibru va fi însoțit
până la baie, va fi supravegheat pacientul atent
deoarece există și potențial autolitic.
 O importanță deosebită trebuie acordată și
îngrijitorilor persoanelor cu demență, pentru
că se spune că atunci când apare un pacient
cu demență, vorbim și despre al doilea
pacient, persoana de îngrijire.
 Doar îmbrăţişând o varietate de abordări:
psihosocial, nutriţional, biologic şi chiar
dimensiunea spirituală a vieţii umane putem
ajuta pacientul cu demenţă şi familia lui să
treacă de la deznădejde, la speranţă.
Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
Alimentaţie Pacientul În funcţie de cauză: Pacientul să
perturbată să consume -pacientul să fie primească un
datorată suficientă ajutat să bea şi să aport
disfuncţiilor hrană şi mănţnce dacă el nu corespunzător
cognitive, lichide. mai poate să se de hrană şi
dezorientării, autoservească lichide.
manifestată fie -în cazul în care el
prin uită, să se indice
alimentaţie pacientului orele
excesivă fie de masă/ceai
prin -să se însoţească
nealimentare. pacientul la sala de
mese
-să se adapteze
hrana de comun
acord cu un
dietetician (dietă,
frecvenţa meselor)
Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare
de nursing
Lipsa Sprijinirea şi -programarea Pacientul să
autonomiei în îndrumarea efectuării menţină o igienă
îngrijirile pacientului îngrijirilor(toaletă corespunzătoare.
personale în parţială sau Pacientul să nu
(incapacitate efectuarea totală)în prezinte alterarea
de a se spăla acestor colaborare cu integrităţii
parţial sau activităţi sau pacientul; tegumentelor/
total, efectuarea -manifeastarea de prevenirea
îmbrăca, a îngrijirilor înţelegere, răbdare escarelor.
merge la de către cu pacientul; Pacientul poate
toaletă) cadrul -deserveşte manifesta interes
medical sau pacientul cu pentru efectuarea
familie. bazinet sau este îngrijirilor
însoţit la WC sau la personale.
nevoie se folosesc
scutece;
Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing

Pacientul are -pacientul să -antrenarea Pacientul este


un ritm fie liniştit, pacientului în timpul mai liniştit şi
zi/noapte noaptea să zilei în diverse odihnit.
perturbat, poată dormi activităţi în funcţie
noaptea fiind suficient de potenţialul
agitat personal;
neputând să -administrarea
doarmă din medicaţiei
cauza fricii şi recomandate de
a confuziei, medic cu respectarea
ziua fiind ritmului şi orarului de
somnolent. administrare(hipnotic
, anxiolitic);
Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
Imposibilitatea Pacientul să fie -nu se lasă Asigurarea
pacientului de a protejat pentru pacientului la securităţii
garanta asupra a nu mai îndemână pacientului, dar
propriei reprezenta un articole de şi a celor din
securităţi şi a pericol pentru fumat; jur.
altora, datorată sine dar şi -se fixează
tulburărilor de pentru ceilalţi. pacientul
memorie, pentru a nu
echilibru. cădea din pat;
Este însoţit,
supravegheat
pentru a nu se
accidenta la
WC, duş;
-supravegheat
pentru că există
pericolul de
suicid
BIBLIOGRAFIE

 Brug, A.F., Vrede – Filip A.E., Manual de


nursing psihiatric, MAD Fundation, Ermelo,
Olanda, 1996
 Gavrilescu A., Rolul psihologului clinician în
strategiile de coping ale bolnavilor cu
Demneţă Alzheimer, Lucrare de Disertaţie,
Master Psihologie clinică, 2011, Univ. Petre
Andrei Iaşi;
 Vlad. N., Boişteanu P., Noţiuni de psihiatrie
clinică, Ed. Quadrat, Botoşani, 2006