Sunteți pe pagina 1din 20

DEZINFECŢIA

DEZINSECŢIA
DERATIZAREA
  I. DEZINFECŢIA
Dezinfecţia reprezintă acţiunea prin care se urmăreşte decontaminarea mediului
 degermeni microbieni infecţioşi. Prin dezinfecţie microorganismele patogene sunt
distruse,neutralizate sau îndepărtate din mediul extern sau de pe tegumente, astfel încât să
nu mai poată fi produsă infecţia.
 
După zona de aplicare, dezinfecţia poate fi clasificată în: dezinfecţie generală
şidezinfecţie parţială.
 
Dezinfecţia generală
 
Se aplică în toată unitatea şi reprezintă modul obijnuit de efectuarea dezinfecţiilor
pentru prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase.
 
Dezinfecţia parţială
 
Se aplică asupra unei suprafeţe restrânse dintr 
-o unitate care s-acontaminat cu diferite produse patogene.
Mijloace dezinfectante si aplicarea acestora

Dezinfecţia se poate realiza cu ajutorul numeroaselor mijloace fizice şi chimice.Pentru


a putea fi folosiţi în industria alimentară, agenţii chimici de dezinfecţie trebuie să
îndeplineasca următoarele condiţii:

 -să nu fie toxici în dozele folosite şi în cantităţile care ar putea să ajungă în alimente şi sănu
confere acestora gust şi/sau miros străin;

-să nu fie periculoşi la manipulare;

-să nu fie corosivi în condiţiile de aplicare pentru materialele din care sunt
confecţionatesuprafeţele cu care vin în
contact;

-să fie uşor solubile în apă, uşor de îndepartat prin clătire şi să nu lase reziduuri
pesuprafeţe şi mirosuri persistente;

-să fie eficace indiferent de calitatea apei utilizate;

-să aibă capacitate bună de pătrundere;

-să aibă acţiune germicidă asupra unui număr cât mai mare de grupe de microorganisme,în
concentraţie cât mai mică.
Substanţe dezinfectante

Clorul şi compuşii săi sunt dezinfectanţii cei mai frecvent utilizaţi, deşi iodul sub formă
de iodofori câstiga teren din ce în ce mai mult.Principalele surse de clor pentru prep
ararea soluţiilor dezinfectante sunt: clorul lichid şi hipocloriţii, dintre produşii anorganici;
cloraminele, dintre ceiorganici.

Sodă caustică este cea mai puternică substanţă alcalină, foarte eficace pentru
îndepartareagrăsimilor şi a altor depozite organice. Este foarte corosivă pentru suprafeţele
metalice şi dificilde îndepartat prin clătire. În industria alimentară, în funcţie de scopul
urmărit, se recomanda concentraţii între 0,5 şi 2%.

Sodă calcinată
poate fi folosită că dezinfectant şi degresant în compoziţia unui numărmare de agenţi
chimici de spălare. În unităţile de industrie alimentară, pentru dezinfecţie seutilizează
concentraţii de 2-3‰.
   
Bioxidul de sulf se utilizează mai mult la conservarea alimentelor şi pentru
dezinfectarea ambalajelor din lemn.
 
Formolul se utilizează ca dezinfectant în stare lichidă doar în îndustria zahărului, iar
înstare gazoasă, pentru dezinfecţia capacelor metalice pentru sticle.
 
II. DEZINSECŢIA
 
 Dezinsecţia reprezintă un ansamblu de acţiuni prin care se urmăreşte combaterea
artropodelor dăunătoare ce transmit boli infecţioase şi parazite, degradează produsele
saugenerează la om.
 
Pentru industria alimentară, au o importanţă epidemiologică deosebită muştele şi
gândacii şi,într-o măsură mai mică, furnicile. Insectele, sub formă adultă sau larvră,
infestează şiinfectează atât materiile prime, cât şi produsele finite din industria alimentară,
producânddistrugeri, contaminări cu microorganisme şi/sau paraziti.
 
Dezinsecţiaînpunctele de colectare şi prelucrare a produselor de origine animală estedificilă
şi necesită o serie de măsuri speciale de precauţie. Tocmai de aceea, menţinerea curăţeniei
permanente, văruirea frecvenţa a pereţilor, montarea la ferestre a plaselor de sârmă şialte
măsuri reprezintă o importanţă deosebită.
 
Dezinsecţia generală a încăperilor poate fi efectuată numai după terminarea lucrului şi
evacuarea produselor, a utilajelor mobile şi
bidoanelor. Aplicarea insecticidelor se va face pe pereţi, pervazul uşilor şi al ferestrelor,pe p
ardoseală şi chiar pe suprafaţa utilajelor mari, dacă aceste suprafeţe nu
vin în contact cu materia
prima. înainte de a se reintroduce inventarul mobil, se aerisesc încăperile şi se spălă cu apăs
uprafeţele tratate.
Dezinsecţia parţială În mod obijnuit, sunt mai rar necesare dezisectii generale,
fiindsuficiente doar cele parţiale. Acestea se efectuează după o metodă ce se stabileşte
în funcţie despecificul obiectivului, De exemplu, pentru ambalaje, opărirea sau încălzirea la
etuvă la temperatura de 60-70°C sunt convenabile şi eficiente, putând fi astfel distrse toate
stadile evolutive ale artropodelor (ouă, larve adulte). Folosirea curentă a benzilor lipicioase
pentrumuşte şi a momelior pentru gândăci poate menţine la un nivel scăzut numărul
acestor insecte
Metode şi mijloace de combatre a insectelor şi acarienilor

Combaterea insectelor şi acarienilor se poate realiza prin mai multe metode: mecanice,
fizice, chimice, biologice şi metode de luptă integrată.
 
Metode mecanice
Constau în: astuparea crăpăturilor din ziduri, în care insectele şi îşi depun ouăle sau
seascund; folosirea grilajelor din plasă de sârmă sau din material plastic cu ochiuri mici la
ferestre şi la niovelul gurilor de ventilaţie, pentru a impiedeica accesul insectelor unităţile
alimentare;folosirea diferitelor capcane pentru larve şi insecte adulte şi a benzilor lipicioase
(două părţidecolofoniu şi o parte ulei de ricin) etc.

Metode fizice
Se bazează pe utilizarea căldurii şi a radiaţilor.
 
Căldura.în principiu, toate speciile care sunt vizate de acţiunea de dezinsecţie pot fi
distruse în decurs de 5-10 minute la o temperatura de 60°C, cu condiţia că această să
fierepartizată unfiorm.
 
  Radiaţii ultraviolete. Având o putere de penetraţie redusă, nu pot fi utilizate pentru
combaterea directă a insectelor. Dar, cunoscandu-se că radiaţiile ultraviolete exercită
asupra anumeroae specii de insecte un efect atractiv, au fost concepute capcane (ecarne)
luminoae, care servesc pentru evaluarea populaţiilor de dăunători şi chiar pentru
combaterea unor specii.
Radiaţiile electromagnetice. S-au dovedit de mult timp utile pentru
combatereainsectelor. Cele mai sensible faţa de aceste radiaţii sunt himenopterele. Urmate
de diptere,coleoptere, cele mai rezistenţă fiin ortopterele.
 
  Radiaţiile ionizate. Având o mare putere penetrantă, se preconizează a fi utilizate
pentrudezinsecţia produselor agro-alimentare. Iradierea, cu doze reduse, nu afectează
comestibilitatea produselor agro-alimentare.
Metode chimice

Se bazează pe utilizarea unui număr extrem de mare de substanţe chimice, care se


aplicăsub formă de pulbere, soluţii, emulsii, sau aerosoli. Aceste substanţe se numesc
generic“insecticide”.

Un insecticid trebuie să îndeplineasca următoarele condiţii călitative:


 
-să aibă o toxicitate măxima faţa de artropode, indiferent de stadiul lor dedezvoltare şi să
nu fie toxic pentru om şi animale;

-să distrugă artropodele în doză mică (mg/kg) într 

-un interval de timp scurt;

-să fie rezistent la condiţiile de mediu (temperatură, umiditate, lumină);

-să nu afecteze utilajele, ustensilele de lucru şi ambalajele;

-să aibă perioadă de remanentă cât mai lungă;

-să fie activ atât la temperatura camerei cât şi la temperaturi mai joase;

-să nu imprime miros sau gust particular produselor.


III. DERATIZAREA
 
Prin deratizare se întelege ansamblul de măsuri care urmăresc combaterea
rozătoarelordăunătoare. Termenul "deratizare" derivă de la numele ştiinţific al şobolanului
de casă "Rattus"şi are că înteles strict acţiunea de distrugere a acestuia.
 
Caracteristicile bioecologice ale rozătoarelor dăunătoare
Rozătoarele au incisivii cu creştere continuă în tot cursul vieţii, ceea ce explică nevoia
deroadere continuă şi capacitatea deosebită de distrugere. Rozătoarele consumă foarte
mult în raport cu greutatea lor corporală, de peste zece ori mai mult decât alte mamifere
 
Rozătoarele prezintă o foarte bună orientare în spaţiu. Deşi se depărtează în timpul
nopţii până la 300-500 m de cuib, se reîntorc cu mare uşurinţă şi recunosc galeriile
coloniei.Acest comportament este folosit în combaterea prin instalarea de tuburi
cu momeli şi diverse capcane.
 
Rozătoarele sunt animale cu o capacitate de adaptare foarte mare, fiind întâlnite în
cele mai diverse locuri. Sunt animale cu prolificitatea cea mai mare. O pereche de şobolani
pot da într-un an circa 800-1000 de descendenţi.
 
Din aceste motive, menţinerea populaţiilor de rozătoare la un nivel cât mai
scăzut presupune acţiuni de deratizare şi alte măsuri de frânare a înmultirii, care trebuie
aplicate ritmic şi.
Pagubele economice produse de rozătoare
 
Pagubele economice produse de rozătoare sunt datorate consumului şi deprecierii
furajelor şi alimentelor, denaturării construcţiilor (pardoseli, pereţi, tavane) şi
adiferitelormateriale (piele, carton, cabluri electrice, conducte etc.) şi mai ales întretinerii
şi difuzării unoragenţi patogeni pentru animale domestice şi om. Se poate afirma că orice
sector economico-social poate fi atacat de rozătoare (Decun, 1995).
 
Dacă pagubele economice sunt directe, vizibile, deci uşor detectabile, cele care
afecteazăsănătatea publică, sunt în general mai puţin cunoscute.
Măsuri preventive pentru limitarea şi dezvoltarearozătoarelor
 
Măsurile de prevenire sunt economice, lipsite de pericol, foarte eficiente (dacă sunt
aplicate corect) şi vor urmări:
 
-împiedicarea pătrunderii rozătoarelor în spaţiile de producţie şi depozite prinrealizarea
fundaţiilor acestor construcţii din beton, etanşeizarea orificiilor, capitonarea cu tablă
auşilor, evitarea vegetaţiei agăţătoare pe pereţi etc.;

-înlaturarea posibilităţilor de hrănire prin păstrarea produselor agroalimentare în


magazii, silozuri, depozite protejate de ac
cesul rozătoarelor;

-curăţirea perfectă a incintelor şi îndepartarea resturilor alimentare;

- depozitarea reziduurile numai în recipiente închise;

-evacuarea zilnică a gunoiului şi protejarea surselor de apă;

-înlaturarea posibilităţilor de cuibărire a rozătoarelor prin îndepartarea ambalajelorşi


protejarea locurilor de depozitare a deş
eurilor.
Mijloace şi metode de combatere a rozatoarelor

Combaterea propriu-zisă a rozătoarelor se poate realiza prin mijloace mecanice,


chimiceşi biologice.
 
Mijloacele mecanice

Se pot aplică în gospodăriile particulare şi în depozitele de produse alimentare şi


numai încondiţiile în care populatiade rozătoare este redusă.
 
Se folosesc diferite tipuri de capcane sau curse care se aseaza "în serie", ţinând seamă
decăile de circulaţie, mai ales la şobolani, la circa 40-50cm de galerie. Iniţial capcanele se
lasă 2-3 zile nearmate şi numai după ce rozătoarele se obişnuiesc cu prezenţa lor se
armează.
 
Inundarea cu apă sub presiune sau introducerea aerului comprimat (de
lamotocompresoare) în galerii poate distruge mai ales puii care nu reuşesc să fugă.
 
Mijloacele chimice

Sunt eficiente şi cele mai utilizate substanţe chimice utilizate în combaterea


rozătoarelorse numesc raticide.

După compoziţia chimică, raticidele se clasifică în:


 
 -substanţe raticide anorganice(acidul cianhidric şi cianurile, bioxidul de sulf,fosfură de
aluminiu, carbonatul de bariu etc.)
 -substanţe raticide organice, care pot fi de origine vegetală(extractele din
ceapăde mare, stricnină) şi de sinteză(furfuril hidramida, derivaţii de tiouree (ANTU),
bromură demetil şi derivaţii cumarinici).
 
Mijloacele biologice

Se bazează pe culturile microbiene şi duşmanii naturali.Dintre


microorganismele patogene, pentru combaterea rozatoarelor, se utilizează tulpini selecţiona
te de Salmonellatyphimurium şi S. enteritidis în momeli alimentare otrăvite cu derivaţi
oxicumarinici.

S-ar putea să vă placă și