Sindromul de neuron motor central

și sindromul de neuron motor

periferic

As. Med. Gavrilescu Anca

OBIECTIVE PEDAGOGICE
 Să cunoască termenii de specialitate
 Să identifice semnele și simptomele
afecțiunii
 Să identifice cauzele afecțiunii
 Să aplice recomandările medicului
 Să monitorizeze pacientul.
NEURONUL MOTOR CENTRAL
 Neuronul motor central: corpul (pericarion)
se află în creier, în lobul frontal, situat
precentral în aria 4.
 Axonul său lung coboară în trunchi (calea
corticonucleară) sau măduvă ( calea
corticospinală sau piramidală) unde face
sinapsa cu neuronul motor periferic.
SINDROMUL DE NEURON MOTOR CENTRAL
 Fasciculul piramidal este porțiunea inițială a
căii motorii și este format de axonii
neuronilor motori centrali care își au
corpurile celulare localizate în circumvoluția
frontală ascendentă.
 Fasciculul piramidal leagă scoarța motorie
cu neuronul motor periferic.
 Ansamblul de simptome provocate de
leziunile fasciculului piramidal pe traiectul
său encefalic sau medular poartă numele
de sindrom de neuron motor central
sau sindrom piramidal.
 Apare în AVC, tumori cerebrale și medulare,
mielite, scleroză laterală amiotrofică.
 Semnele clinice principale constau în pareze
sau paralizii ale mișcărilor voluntare, cu sediul
de obicei în partea opusă leziunii (datorită
încrucișării căii motorii).
 Reflexe osteotendinoase inițial abolite, apoi vii
 Tonus muscular inițial diminuat, apoi crescut
 Apariția reflexelor patologice – semnul Babinski
 Sincinezii
DEFICITUL MOTOR ÎN SDR. DE NEURON MOTOR CENTRAL

 Pareza = deficit parțial (leziuni parțiale)

 Plegie = deficit total (leziuni extinse)
 Hemi (pareză /plegie)= deficit pe jumătate
de corp
 Para (pareză / plegie) = deficit la membrele
inferioare
REFLEXELE OSTEOTENDINOASE ÎN SDR. DE NEURON MOTOR CENTRAL

 Stimularea proprioceptivă prin percuție a

tendonului declanșează contracția
mușchiului respectiv.
 În faza acută ROT diminuă sau dispar
 În faza ulterioară neuronul motor medular
devine hiperexcitabil, iar ROT sunt vii.
TONUSUL MUSCULAR ÎN SDR. DE NEURON MOTOR CENTRAL

 Tonusul = starea de contracție, de încordare bazală,

în stare de repaus a mușchilor.
 Este întreținut de neuronul motor periferic, medular.
 Clinic: gradul de rezistență pe care examinatorul îl
resimte când mobilizează pasiv membrele
pacientului (proba pumn – umăr, călcâi – genunchi).
 În forma acută tonusul muscular scade – hipotonie,
în forma cronică crește – hipertonie.
HIPERTONIA PIRAMIDALĂ(SPASTICITATEA)
 Apare la un timp de la producerea leziunii datorită
hiperactivității motoneuronului medular.
 Însoțește hiperreflectivitatea osteotendinoasă.
 Poate fi elastică: după ce este extins pasiv, mușchiul
lăsat liber revine la întinderea inițială (brațul se flectează
la loc, genunchiul se extinde la loc).
 Semnul lamei de briceag: dacă este extins peste o
anumită limită, mușchiul nu mai revine la lungimea
inițială ci păstrează extensia indusă pasiv de examinator.
NEURONUL MOTOR PERIFERIC
 Neuronul motor periferic are corpul celular
situat în cornul anterior al măduvei spinării,
acolo unde face legătura cu neuronul motor
central.
 Neuronul motor periferic este calea motorie
finală, transmițând mușchiului respectiv
atât incitațiile motorii ale căii piramidale,
cât și pe cele ale căii extrapiramidale.
 Ansamblul de simptome și semne provocate de leziunea
neuronului motor periferic pe traiectul său medular, radicular
sau trunchiular se numește sdr. de neuron motor periferic.
 Leziunea poate fi situată la nivelul corpului celular(pericarion)
, în coarnele anterioare ale măduvei (poliomielită, scleroză
laterală amiotrofică) și constă în compresiuni tumorale la
nivelul rădăcinii anterioare (radiculite), la nivelul plexurilor
nervoase (plexite) sau al nervilor periferici (paralizii izolate –
nevrite, paralizii bilaterale și simetrice – polinevrite).
DEFICITUL MOTOR ÎN SDR. DE NEURON MOTOR PERIFERIC

 Proporțional cu nr. de unități motorii lezate,

deficitul motor este pentru toate tipurile de
mișcare (voluntară, reflexă, automată,
sincinetică).
TONUSUL MUSCULAR ȘI ROT
 Sunt abolite sau diminuate.
 Este lezat nmp de care depinde tonusul muscular.
 Este lezată calea eferentă a ROT.
 Poate să apară fenomenul inversării reflexului
bicipital cu tricipital (percuția tendonului bicepsului
determină contracția tricepsului) atunci când există
leziuni în neuronii C5-C6 și atunci aferenta se
închide mai jos, C6-C8, corespunzător tricepsului.
TULBURĂRILE TROFICE
 Atrofia musculară
 Ulcerații, aputații, modificări fanere.
FASCICULAȚIILE
 Contracție sincronă, involuntară a fibrelor
musculare dintr-o unitate motorie.
 Contracții de scurtă durată, vizibile sub piele, la
nivelul fasciculelor musculare, fără deplasare de
segmente.
 "Se zbate carnea“.
 Pot fi fiziologice la frig, tulburări electrolitice, cafea.
 Preced atrofia, încetează când masa musculară dispare.
EMG
 Apar potențiale gigante de fibrilație
(contracție a unei singure fibre musculare)
potențiale de acțiune cu amplitudine mare
și durată crescută, viteză de conducere
motorie crescută.
BIOPSIE
 La biopsia de nerv și mușchi se evidențiază
atrofia.
PRINCIPII DE TRATAMENT
 Tratamentul neuropatiilor periferice are obiective mai
putine decat cel al leziunilor SNC. in neuropatiile
periferice obiectivul principal este cresterea fortei
musculare si refacerea sensibilitatii in special la mana
daca nervul contine fibre senzitive.
 Se stabileste de la inceput gradul de denervare
musculara prin diagnostic electric si electromiografic.
Daca denervarea este mare se aplica electrostimularile
cu curenti de joasa frecventa in panta.
 Kinetoterapia dispune de tehnici si elemnte de facilitare
neuroproprioceptiva. Aceste elemente sunt exteroceptive
(stimuleaza receptorii tegumentari), deci aplicate pe tegumentele
supradiacente muschiului denervat (atingeri usoare, contactul
manual, contacte scurte cu gheata, periaj etc.) si proprioceptive
(stimularea receptorilor din articulatii, tendoane, muschi).
 Aplicarea elementelor proprioceptive sunt foarte eficiente si in
special intinderile rapide (strech- ul rapid) la care se pot adauga o
rezistenta pentru a creste racolarea de cat mai multe unitati
motorii. Alte elmente proprioceptive sunt: tapotajul pe corpul
muscular, vibratiile etc.
 Trebuie tonifiata si musculatura invecinata musculaturii paralizate,
bazandu-ne pe teoria iradierii exitatiilor la muschii paralizati – folosind
diagonalele Kabat. Kinetoterapeutul trebuie sa observe momentul cand
apare oboseala muschiului denervat antrenat pentru a intrerupe exercitiul.
 Nu trebuie aplicate excesiv elemntele de facilitare (in general de 2-3 ori)
deoarece apare adaptarea, respectiv scaderea exitabilitatii.
Indiferent de gradul de denervare musculara, chiar totala (F = 0), trebuie
aplicate strech-uri (intinderi) si orice fel de stimulare pentru a mentine
troficitatea muschiului astfel ca inervatia ce se dezvolta  ulterior sa
gaseasca muschiul (efectorul) viabil, trofic si nu retracturat (sclerozat).
Daca exista FM = 3 se folosesc ex cu rezistenta.
 in afara sedintelor de terapie, segmentele paralizate trebuie posturate in
pozitii functionale, fiind necesare uneori atele, orteze pentru a preveni
retractura muschilor paralizati.
BIBLIOGRAFIE
 Borundel, C., (sub red.) Manual de
medicină internă pentru cadre medii,
Editura All, Bucureşti, 1994
 https://
vdocuments.mx/curs-neuron-motor.html
 https://www.elipetromed.ro/sindromul-de-ne
uron-motor.html