Impozitele

Noţiuni generale
Impozitele indirecte
Impozitele directe
Dubla impunere juridică internaţională
1. Noţiuni generale
Impozitele – noţiuni generale
• Impozitele reprezintă o formă de prelevare cu
caracter obligatoriu, nerambursabil şi fără
contraprestaţie a unei părţi din veniturile persoanelor
fizice şi juridice, la dispoziţia statului, în vederea
constituirii resurselor financiare publice necesare
acoperirii cheltuielilor publice.
• Caracteristici ale impozitului:
• Caracterul obligatoriu
• Nerambursabilitatea
• Lipsa unei contraprestaţii directe
Rolul impozitului
• Financiar – mijloc de procurare a resurselor financiare
ale statului
• Economic – mijloc de intervenţie a statului în
economie
• Social – permite redistribuirea unei părţi din PIB între
veniturile diferitelor persoane fizice
Elementele impozitului (1)
• Subiectul impozitului – Persoana fizică sau juridică obligată
prin lege la plata impozitului
• Suportatorul impozitului – persoana care suportă efectiv
sarcina fiscală
• Obiectul impozitului – materia supusă impozitului
• Unitatea de impunere – unitatea fizică sau monetară folosită
la dimensionarea obiectului impozabil
• Baza de impozitare– cuantificare în unităţi fizice sau
monetare a obiectului impozabil
• Sursa impozitului – arată din ce anume se plăteşte impozitul
datorat
Elementele impozitului (2)
• Cota impozitului – reprezintă impozitul plătit la 100
de unităţi de imunere
• Asieta impozitului – totalitatea măsurilor care se iau
de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil,
stabilirea bazei de impozitare şi a impozitului datorat.
• Termenul de plată – data limită până la care impozitul
trebuie achitat statului.
Principiile impunerii
• Impunerea reprezintă ansamblul de măsuri şi
operaţiuni (politice şi de tehnică fiscală) efectuate în
baza legii, care au ca scop final stabilirea impozitului
ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.
• Principiile impunerii (Adam Smith):
• Principiul justeţei impunerii (principiul echităţii fiscale)
• Principiul certitudinii impunerii
• Principiul comodităţii impunerii
• Principiul randamentului impozitelor
Principiile impunerii în viziune
modernă
• Echitatea fiscală
• Principii de politică financiară
• Principii de politică economică
• Principii de politică socială
Echitatea fiscală
• Echitatea fiscală se referă la faptul că nivelul
prelevărilor de resurse financiare la dispoziţia statului
de la fiecare contribuabil trebuie să se facă în funcţie
de venitul obţinut sau averea deţinută şi de situaţia
acestuia
• Stabilirea minimului neimpozabil
• Universalitatea impunerii
• Echitate fiscală orizontală
• Echitate fiscală verticală
Principii de politică financiară
Randamentul fiscal ridicat
Impozitul să aibă caracter universal
Să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere
Volumul cheltuielilor prilejuite de colectarea impozitului să
fie minim.
Stabilitatea
Randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul
ciclului economic
Elasticitatea
Capacitatea impozitului respectiv de a răspunde la
necesităţile conjuncturale ale statului
Principii de politică economică
• Posibilitatea folosirii impozitului ca modalitate de
intervenţie a statului în economie pentru:
• Stimularea sau reducerea consumului anumitor bunuri
• Impulsionarea dezvoltării unor ramuri sau regiuni
economice
• Extinderea sau restrângerea exportului sau importului
anumitor bunuri
• Stimularea investiţiilor etc.
Principii de politică socială
• Posibilitatea folosirii impozitului pentru influenţarea
comportamentului contribuabililor
• Reducerea disparităţilor sociale şi pe această bază a
gradului de disensiuni sociale
• Reducerea sau stimularea consumului anumitor bunuri
pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei considerate
• ! Atragerea capitalului electoral (fenomenul de iluzie
fiscală).
Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de
proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări
arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv
aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe
baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia;
d) eficiența impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exercițiu bugetar la altul
prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și contribuțiilor în toate fazele ciclului economic, atât în
perioadele de avânt economic, cât și în cele de criză;
e) predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor obligatorii, pentru o
perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii
de noi impozite, taxe și contribuții obligatorii.
Presiunea fiscală
• Reprezintă raportul dintre totalul veniturilor fiscale şi
produsul intern brut şi arată cât la sută din PIB este
concentrat la dispoziţia statului cu ajutorul taxelor şi
contribuţiilor.

• Gradul de colectare se determină ca raport între suma

impozitelor încasate şi nivelul impozitelor prevăzute în
bugetul de stat şi reprezintă o măsură a eficacităţii
procesului de colectare a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor.
Curba Laffer
Tehnica impunerii
Se referă la operaţiunile şi metodele folosite pentru
stabilirea cuantumului impozitelor şi colectarea
acestora.
• Aşezarea impozitului (stabilirea obiectului impozabil)
• Determinarea sumei impozitelor
• Perceperea impozitelor
• Urmărirea impozitelor
Aşezarea impozitelor
Identificarea materiei impozabile şi a bazei de
impozitare
Metode de evaluare indirectă
Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil
(nu ţine cont de situaţia personală a contribuabilului)
Evaluarea forfetară
Evaluarea administrativă
Metode de evaluare directă
Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane
Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului
Folosirea facilităţilor fiscale
Determinarea sumei ipozitului

• Impozite de repartiţie – în funcţie de nevoile statului,

suma globală a resurselor financiare necesare se
împarte proporţional pe subiecte sau obiecte
impozabile
• Impozitele de cotitate – se aplică sistemul de cote
procentuale asupra bazei de impozitare
Perceperea impozitelor (1)
• Direct de la contribuabili
• Prin stopaj la sursă
• Prin aplicarea de timbre fiscale.
Perceperea impozitelor (2)
Obligaţia fiscală – îndatorirea de a plăti impozitele, taxele şi
alte venituri bugetare (est o obligaţie legală, juridică şi are
formă bănească)
Creanţa fiscală – dreptul statului de a percepe prin
organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri de la
contribuabili, în cuantumul stabilit în baza unor acte
normative.
Titlul de creanţă fiscală – documentul prin care se constată
şi se indvidualizează obligaţia fiscală a unei persoane
Nu instituie, ci constată obligaţia fiscală
Are forţă de titlu executoriu
Stingerea obligaţiei fiscale
Forme de stingere a creanţei fiscale
Plata impozitelor
Compensarea
Anularea
Prescripţia
Etc.
Executarea silită a creanţelor
fiscale
• Măsuri prealabile executării silite
• Trimiterea unei înştiinţări de plată
• Trimiterea de somaţii
• Forme de executare silită
• Executarea silită prin poprire
• Executarea silită asupra bunurilor mobile
• Executarea silită asupra bunurilor imobile.
Clasificarea impozitelor
După trăsăturile de fond şi formă
Impozite directe
 Impozite reale
 Impozite personale
Impozite indirecte
După obiectul impunerii
Impozite pe venit
Impozit pe avere
Impozit pe cheltuieli
După scopul urmărit
Impozite financiare
Impozite de ordine
După frecvenţa cu care se realizează
Impozite permanente
Impozite incidentale
După instituţia care le administrează
Impozite federale
Impozite ale administraţiei centrale
Impozite locale
2 Impozitele indirecte
Definiție
• Impozitele indirecte sunt impozite percepute cu prilejul
realizării unor bunuri, prestării unor servicii, importurilor sau
exporturilor.
Caracteristici
• Comoditate şi cost relativ redus de precepere
• Nu ţin cont de venitul sau averea celor ce le plătesc
• Caracter regresiv
• Afectează veniturile reale, deci puterea de cumpărare
• Permit ajustări rapide ale veniturilor bugetare
Clasificare
• Taxe de consumaţie – sunt impozite indirecte care se includ în preţul
de vânzare al mărfurilor fabricate sau importate şi comercializate în
interiorul ţării în care se percepe impozitul
• Taxe generale pe vânzări – impozitul pe cifra de afaceri şi taxa pe valoarea
adăugată
• Taxe speciale de consumaţie - accize
• Venituri ale monopolurilor fiscale
• Taxe vamale
Accizele
• Reprezintă taxe de consumaţie pe produs
• Se instituie asupra unor bunuri cu pondere mare şi constantă în consum şi cu
cerere inelastică
• Funcţionează şi ca pârghie economico-financiară în sensul că limitează incitarea
pentru consumul unor bunuri nocive – tutun, alcool etc.
• Produse accizate (cf. directivelor U.E.):berea, vinurile, băuturile fermentate, altele
decât berea şi vinul, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale etc.
• Cotele de impunere: ad valorem sau în sumă fixă pe produs
Taxe generale pe vânzări
• Sunt impozite ce se aplică asupra volumului total al vânzărilor
• În funcţie de stadiul în care se aplică:
• Impozite aplicate într-un singur stadiu
• Impozit asupra producţiei
• Impozit asupra vânzărilor cu ridicata
• Impozit asupra vânzărilor cu amănuntul
• Impozite aplicate în toate stadiile
• Impunerea cumulativă sau în cascadă – impozit pe cifra de afaceri brută
• Impunerea mărfurilor la trecerea dintr-un stadiu în altul –impozit pe cifra de afaceri netă
(pe valoarea dăugată)
Taxa pe valoarea adăugată
• Este impozit pe cifra de afaceri netă
• La baza impunerii prin TVA pot sta:
• Principiul originii – se impozitează valoarea adăugată tuturor produelor
realizate într-o ţară, indiferent unde vor fi consumate
• Principiul destinaţiei – se impozitează întreaga valoare adăugată, realizată în
ţară sau în străinătate, pentru toate bunurile consumate în ţara respectivă
Calculul T.V.A.
• Mod de calcul:
• General: TVA=cota*Preţ de vânzare fără TVA
• Specific:
• Cota recalculată=cota standard/(1+cota standard)
• TVA= cota recalculată*preţ de vânzare cu TVA
Monopolurile fiscale
• Se referă la instituirea monopolului statului asupra producerii şi/sau
comercializării unor mărfuri.
Taxele vamale
• Sunt impozite insituite de către stt asupra mărfurilor care sunt
transferate dintr-o ţară în alta
• Din punctul de vedere al modului de percepere: ad valorem, specifice,
mixte
• După scopul impunerii: cu caracter fiscal, cu caracter protecţionist
• După obiectul impunerii: de import, de export, de tranzit.
• După modul de stabilire: autonome, convenţionale, preferenţiale, de
retorsiune.
3. Impozitele directe
Definiție
• Sunt prelevări cu caracter obligatoriu şi nerambursabil aşezate
nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice în funcţie de
venitul obţinut sau averea deţinută.
Clasificare
• Impozite reale
• Sunt cele pentru care la impunere se ia în considerare produsul brut obtenabil
al obiectului impozabil (ex. stabilirea impozitului pe suprafeţele agricole s-ar
face în funcţie de suprafaţă şi nu de venitul net obţinut din exploatarea ei)
• Impozite personale
• Impozitele aplicate asupra venitului sau averii contribuabilului, diferenţiate în
funcţie de mărimea veniturilor sau averii şi de situaţia personală a fiecărui
individ).
Impozitul pe venitul persoanelor fizice
(1)
• Se aplică asupra veniturilor realizate de persoanele fizice din diverse
surse: salariu, venituri din profesii liberale, venituri din activităţi
independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din
dividende, venituri din jocuri de noroc etc.
• Baza de calcul o constituie venitul impozabil care se calculează
pornind de la venitul brut obţinut eventual corectat cu diverse
deduceri fiscale.
 Impozitul pe venitul persoanelor
fizice (3)
• În România – cotă proporţională de 16%
• Pot fi stabilite şi cote progresive simple sau compuse în funcţie de sistemul
fiscal al fiecărei ţări.
• Modaliatea de plată:
• În funcţie de tipul de venit, calculul, prelevarea şi plata se face periodic direct
sau prin stopaj la sursă, la finalul fiecărui an efectuându-se un calcul de
regularizare.
Sisteme de impunere
• Sistemul de impunere globală presupune cumularea tuturor
veniturilor obţinute de o persoană şi calculul impozitului de plată pe
baza venitului total obţinut.
• Sistemul impunerii separate presupune calculul impozitului pe venitul
din fiecare sursă, impozitul total obţinându-se prin însumarea
impozitului calculat pentru fiecare sursă de venit.
 Impozitul pe venitul persoanelor
juridice (1)
• Impozitul pe venitul persoanelor juridice se aplică diferit în funcţie de
tipul acestora (societăţi de persoane sau de capital), dar şi de
particularităţile fiecărui sistem fiscal.
• În România, cota proporţională de 16% se aplică asupra profitului
impoziabil calculat astfel:

Profit impozabil = Venituri totale – cheltuieli totale + cheltuieli

nedeductibile- venituri neimpozabile
Impozitele pe avere - au ca obiect
averea deţinută de un contribuabil
• Impozite asupra averii propriu-zise
• Impozitele pe proprietăţi imobiliare
• Taxa asupra mijloacelor de transport etc.
• Impozite pe circulaţia averii
• Impozitul pe succesiuni
• Impozitul pe donaţii
• Impozitul pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri
• Impozitul pe hârtii de valoare
• Impozitul pe circulaţia capitalurilor şi efectelor comerciale
• Impozite pe sporul de avere
• Impozitul pe plusul de avere immobiliară
• Impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de război.
4. Dubla impunere juridică
internaţională
 Dubla impunere juridică
internaţională
• Dubla impunere juridică internaţională reprezintă supunerea la
impozit a aceleiaşi materii impozabile, la nivelul aceluiaşi contribuabil,
în aceeaşi perioadă, de către două autorităţi fiscale din state diferite.

• Dubla impunere economică reprezintă supunerea la impozit a

aceleiaşi materii impozabile de mai multe ori de către autorităţile
fiscale ale aceleiaşi ţări.
 Criteriile de impunere a
venitului sau averii
Criteriul rezidenţei – venitul sau averea sunt supuse impunerii în
statul al cărui rezident este contribuabilul, indiferent de locul unde s-
au obţinut sau se află.
Criteriul naţionalităţii– venitul sau averea sunt supuse impunerii în
statul al cărui naţional este contribuabilul, indiferent de locul unde s-
au obţinut sau se află.
Criteriul originii veniturilor – venitul sau averea sunt supuse
impunerii în statul în care au fost obţinute sau în care se află.
Convenţiile pentru evitarea dublei
impuneri juridice internaţionale
• Convenţiile pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale
sunt înţelegeri între state, bilaterale sau multilaterale, pe baza cărora
se încearcă evitarea impozitării aceleiaşi materii impozabile de către
autorităţile fiscale din state diferite.
Metode de evitare a dublei impuneri
juridice internaţionale

• Metoda scutirii sau exonerării totale

• Metoda scutirii sau exonerării progresive
• Metoda creditării sau imputării totale
• Metoda creditării sau imputării ordinare.
Metoda scutirii sau exonerării totale
• Metoda scutirii sau exonerării totale presupune impozitarea
veniturilor numai în statul în care au fost realizate.
• În străinătate se impun veniturile obţinute în străinătate conform cotelor de
impunere din statul de origine a veniturilor
• În ţara de rezidenţă se impun doar veniturile din statul de rezidenţă,
considerându-se că cele obţinute în străinătate au fost deja impozitate la
obţinere
Metoda scutirii sau exonerării
progresive
• Metoda scutirii sau exonerării progresive presupune impozitarea în
ţara de rezidenţă numai a veniturilor realizate în ţara de rezidenţă, dar
cu o cotă aferentă venitului total realizat.
• În străinătate se impun veniturile obţinute în străinătate conform cotelor de
impunere din statul de origine a veniturilor (adică a statului străin respectiv).
• În ţara de rezidenţă se impun doar veniturile din statul de rezidenţă, dar cu o
cotă aferentă întregului venit realizat de contribuabil.
Metoda creditării sau imputării totale
• Metoda creditării sau imputării totale presupune impunerea în ţara de rezidenţă
a întregului venit obţinut de contribuabil şi acordarea unui credit fiscal egal cu
impozitul plătit în străinătate.
• Creditul fiscal reprezintă o reducere a impozitului pe venit sau profit cu o parte
sau cu întreaga sumă a impozitului achitat în străinătate.
• Dacă impozitul în străinătate este mai mare decât cel calculat în ţara de rezidenţă
creditul fiscal se va acorda în limita impozitului calculat în ţara de rezidenţă.
Metoda creditării sau imputării ordinare
• Metoda creditării sau imputării ordinare presupune impunerea în ţara
de rezidenţă a întregului venit obţinut de contribuabil şi acordarea
unui credit fiscal egal cu minimul dintre impozitul plătit în străinătate
şi impozitul care ar fi fost plătit în ţara de rezidenţă pentru un venit
impozabil egal cu cel obţinut în străinătate.
• Creditul fiscal va fi aşadar egal sau mai mic decât cel calculat în cazul
metodei creditării totale.