Politici sportive şi legislaţie în sport

Curs 12.4.

Organizaţii internaţionale
active în domeniul educaţiei
fizice şi sportului
CONSILIUL EUROPEI

1
 CONSILIUL EUROPEI
 Consiliul Europei este o organizaţie
internaţională cu caracter regional care
a luat fiinţă la data de 5 mai 1949, fiind
creată iniţial de un număr de 10 state
membre fondatoare, acestea fiind:
Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Suedia.
2
 Membri
 Astăzi Consiliul Europei are un număr de 47 state membre a
căror evoluţie cronologică de aderare la Organizaţie este
următoarea:
 Grecia (august 1949; Turcia (august 1949); Islanda şi Germania
în 1950; Austria 1956; Cipru 1961;Elveţia 1963; Malta 1965;
Portugalia 1976; Spania 1977; Liechtenstein 1978; San Marino
1988; Finlanda 1989; Ungaria 1990; Polonia 1991; Bulgaria
1992; Cehia, Estonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia
1993; Andora 1994; Albania, Letonia, Macedonia, Moldova,
Ucraina 1995; Croaţia şi Rusia 1996; Georgia 1999; Armenia şi
Azerbaidjan în 2001; Bosnia şi Herzegovina 2002; Serbia şi
Muntenegru 2003; Monaco 2004; Muntenegru (2007).

3
 Observatori
 Statutul de observator pe lângă
organismele interguvernamentale ale
Consiliului Europei revine statelor:
Canada, Vatican, Japonia, Statele Unite,
Mexic, Israel.

4
 Obiective
 Obiectivul principal al Consiliului Europei este
realizarea unei unităţi mai strânse între cele 46 state
membre pentru protejarea libertăţilor individuale,
libertăţilor politice şi a statului de drept.
 Printre celelalte obiective ale Consiliului Europei sunt:
promovarea democraţiei pluraliste, problema
securităţii cetăţeanului, combaterea rasismului,
xenofobiei,intoleranţei, protecţia minorităţilor
naţionale, coeziunea socială şi calitatea vieţii,
cooperarea şi coeziunea judiciară.

5
Instrumentele juridice adoptate
în cadrul Consiliului Europei
 Pentru promovarea şi realizarea obiectivelor propuse, în cadrul
organismelor Consiliului Europei au fost adoptate o serie de convenţii,
carte,documente, printre care:
 - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : reprezintă cel mai
coerent şi dezvoltat sistem din lume privind protecţia drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului; a fost adoptat în 1950.
 - Carta Social Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1965
 Convenţia Cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, adoptată în
1994;
 - Convenţia privind prevenirea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor
inumane sau degradante, adoptată în 1997;
 - Carta Europeană a autonomiilor locale;
 - Convenţia Europeană privind participarea străinilor la viaţa publică la
nivel local;
 - Carta Europeană a limbilor regionale şi minoritare.

6
 Sediu, finanțare, limbi
oficiale
 Sediul Consiliului Europei este Palatul Europei din
Strasbourg.
 Consiliul Europei este finanţat de guvernele statelor
membre ale căror contribuţii la bugetul Organizaţiei
sunt calculate proporţional cu populaţia şi bogăţia lor.
De exemplu, bugetul ordinar al Consiliului Europei
pentru anul 2003 a fost de 175 milioane euro.
 Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt franceza şi
engleza, dar se lucrează de asemenea în germană,
italiană şi rusă.

7
 Organe
 Ca structură funcţională, Consiliul
Europei este format din:
 - Comitetul Miniştrilor
 - Adunarea Parlamentară
 - Congresul Puterilor Locale şi Regionale
 - Secretariatul

8
COMITETUL MINIŞTRILOR
 Din punct de vedere al deciziei şi acţiunii, Comitetul Miniştrilor:
 decide activitatea Consiliului Europei. El decide, de asemenea, cum
trebuie acţionat în sensul recomandărilor Adunării Parlamentare şi
ale Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa şi în sensul
propunerilor diverselor comitete interguvernamentale şi conferinţe
ale miniştrilor specializaţi.
 adoptă programul de activitate şi bugetul Consiliului Europei.
 este alcătuit din miniştrii afacerilor externe ai statelor membre care
se reunesc de cel puţin două ori pe an.
 organizează întâlnirile săptămânale la nivel de ambasadori.
 Deciziile Comitetului Miniştrilor sunt transmise guvernelor sub
formă de recomandări sau fac obiectul convenţiilor şi acordurilor
europene, obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele care
l-au ratificat.
 Au fost adoptate peste 180 de convenţii care se referă la drepturile
omului dar şi la alte domenii de activitate ale Organizaţiei.

9
 ADUNAREA
PARLAMENTARĂ
 Adunarea Parlamentară:
 reprezintă forţele politice ale parlamentelor statelor membre.
 îşi stabileşte ordinea de zi, abordarea subiectelor de actualitate şi teme cu caracter
prospectiv care tratează, în special, probleme ale societăţii şi chestiuni de politică
internaţională.
 Personalităţi marcante din întreaga lume şi-au adus contribuţia la aceste dezbateri,
printre care amintim: regele Juan Carlos, Francois Mitterrand, Ioan Paul II, Helmut
Kohl, Mikhail Gorbachev, Vaclav Havel, Hosmi Mubarak, Yasser Arafat şi mulţi alţii.
 este un forum parlamentar pentru alte organizaţii internaţionale, cum ar fi : O.C.D.E.,
B.E.R.D., Agenţia Spaţială Europeană şi mai multe instituţii specializate ale Naţiunilor
Unite.
 Preşedintele Adunării Parlamentare se alege pentru un mandate de 3 sesiuni,
Adunarea Parlamentară întrunindu-se în 4 sesiuni plenare publice pe an , timp de o
săptămână la Strasbourg.
 În perioada dintre sesiuni, pentru a asigura continuitatea activităţii, se crează o
Comisie Permanentă. Adunarea Parlamentară alege un secretar general, un secretar
general adjunct al Consiliului Europei, un secretar general al Adunării Parlamentare,
judecători de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Comisarul pentru drepturile
omului al Consiliului Europei.

10
CONGRESUL PUTERILOR LOCALE
ŞI REGIONALE
 Congresul Puterilor Locale şi Regionale:
 este un organism al Consiliului Europei format din 616 membri: 313 membri titulari, 313 membri
supleanţi. Congresul este structurat în două Camere: Camera Puterilor Locale şi Camera Regiunilor.
 a fost înfiinţat în 1994. Congresul ajută noile state membre ale Organizaţiei să-şi îndeplinească
sarcinile practice necesare realizării unei autonomi locale şi regionale.
 este vocea regiunilor şi municipiilor din Europa, el oferind un loc privilegiat de dialog , unde
reprezentanţii puterilor locale şi regionale dezbat problemele comune, îşi confruntă experienţele şi îşi
prezintă guvernelor punctele de vedere.
 elaborează periodic rapoarte de ţară privind situaţia democraţiei locale şi regionale în statele membre
cât şi în statele candidate şi veghează asupra aplicării principiilor Cartei Europene a autonomiei locale.
 O comisie permanentă alcătuită din reprezentanţii tuturor delegaţiilor naţionale se reuneşte între
sesiunile plenare ale Congresului. Lucrările C.P.L.R.E. sunt organizate în jurul a 4 Comisii statutare,
astfel:
 - Comisia Instituţională a Congresului, împuternicită în special să pregătească rapoarte
privind evoluţia democraţiei locale şi regionale în Europa
 - Comisia pentru Cultură şi Educaţie, competentă în materie de media, tineret,
sport, comunicare
 - Comisia pentru Dezvoltare Durabilă, competentă asupra problemelor de mediu, de
amenajare a teritoriului şi urbanism
 - Comisia pentru coeziune socială, care urmăreşte chestiuni referitoare la locurile de muncă,
cetăţenie, relaţii intercomunitare, sănătate publică şi egalitate între femei şi bărbaţi.

11
 SECRETARUL GENERAL
 Secretarul General al Consiliului Europei este
ales de Adunarea Parlamentară pentru 5 ani,
are responsabilitatea orientării strategice
globale a programului de activităţi şi bugetul
Consiliului Europei şi a supravegherii
managementului de zi cu zi al Organizaţiei şi
Secretariatului.
 În prezent (din 2019): Marija Pejčinović Burić

12
 Însemne
 Sigla Consiliului Europei este un cerc format din 12 stele de aur pe fond
albastru. Această emblemă a fost adoptată în 1955 de Consiliul Miniştrilor al
Consiliului Europei la propunerea Adunării Parlamentare. Prin dispunerea lor,
statele simbolizează uniunea populaţiei Europei. În ceea ce priveşte numărul lor,
12 este simbolul perfecţiunii şi al plenitudinii. Din mai 1986, drapelul european
este şi emblema oficială a Uniunii Europene.
 Imnul european a fost adoptat în 1972 de Consiliul Miniştrilor al Consiliului
Europei, acesta fiind un aranjament muzical fără text, realizat de Herbert von
Karajan, al preludiului la ,,Oda bucuriei” din Simfonia a 9-a de Beethoven. Imnul
European este interpretat cu prilejul ceremoniilor europene.
 Premiul European al drepturilor omului este atribuit ca o recunoaştere a unei
contribuţii esenţiale la cauza drepturilor omului, aşa cum este recunoscut în
Convenţia europeană a drepturilor omului. Decernat o dată la fiecare trei ani, la
Strasbourg, premiul poate consacra o persoană, un grup, o instituţie sau o
organizaţie neguvernamentală. El este atribuit de Comitetul Miniştrilor, iar
laureatul său este ales dintr-o listă de candidaţi, prezentată de Adunarea
Parlamentară. Premiul constă într-o medalie de aur şi un certificate amintind
contribuţia laureatului la apărarea drepturilor omului.

13
 BANCA DE DEZVOLTARE A
CONSILIULUI EUROPEI
 Obiective:
Creată în 1956, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB)
este cea mai veche instituţie financiară internaţională din
Europa şi singura cu « vocaţie exclusiv socială». CEB reprezintă
instrumentul financiar al politicii de solidaritate a Consiliului
Europei.  
 CEB este o banca de dezvoltare multilaterala aflata sub
autoritatea suprema a Consiliului Europei. Totuşi ea beneficiază
de personalitate juridica proprie şi autonomie financiară. Prin
acordarea de împrumuturi banca participă la finanţarea
proiectelor sociale, răspunde situaţiilor de urgenţă contribuind în
acest fel la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a coeziunii
sociale în regiunile mai puţin favorizate ale Europei. CEB acordă
credite statelor membre ale Consiliului Europei.

14
 Consiliul Europei şi sportul.
Activităţile în domeniul sportului
 În sânul Consiliului Europei cooperarea în materie de
sport este organizată în parteneriat cu organismele
guvernamentale şi non-guvernamentale, în cadrul
Comitetului de dezvoltare a sportului (CDDS),
creat în 1977. Reunind toate statele participante la
Convenţia culturală europeană, CDDS elaborează şi
dirijează un program de activităţi paneuropene, şi
pregăteşte Conferinţele miniştrilor europeni ai
Sportului. Acestea din urmă sunt organizate în fiecare
doi ani, definind directivele politice care trebuie să fie
urmate în materie de cooperare sportivă.

15
Politica Consiliului Europei în
materie de sport
 Politica Consiliului Europei în materie de sport consistă în
promovarea sportului şi binefacerile sociale şi sanitare pe care le
încredinţează individului şi societăţii, graţie politicilor fondate pe
aceleaşi principii în întreaga Europă.
 CDDS se convoacă odată pe an la Strasbourg, adoptă programul său şi
examină întrebări de actualitate relative sportului. El alege preşedintele
şi vice-preşedintele său pentru un mandat de un an. Membrii biroului –
care se întrunesc de două-trei ori pe an – reprezintă diferite grupuri
geografice şi sunt aleşi pentru un mandat de doi ani.
 Grupurile de lucru şi comitetele de experţi se întrunesc în funcţie de
necesitatea programului de activităţi, reuniuni care i-au formă de
simpozioane, ateliere, seminare în deplasare, stagii, organizate şi
finanţate de Consiliul Europei. Activităţile Consiliului Europei în materie
de sport sunt regizate de Convenţia culturală europeană din 1954.

16
 Etape şi realizări.
Sportul pentru toţi
 În 1975, «Carta europeană sportul pentru toţi» a fost
lansată de miniştrii europeni ai sportului, înainte de a fi
aprobată şi oficial adoptată la 24 septembrie 1976. Aceste două
date au fost marcate ca o piatră de temelie în lucrările
Consiliului Europei în materie de sport. Graţie Cartei politicile
europene în materie de sport au dispus de un program comun
fondat pe încrederea fundamentală a Consiliului Europei privitor
la valorile sportului.
 Conceptul "Sportului pentru Toţi" este expresia fundamentala a
filozofiei Consiliului Europei despre sport. Fiind la originea
procesului de democratizare fara precedent a sportului din
Europa occidentala, aceasta viziune generoasa cuprinde în acest
moment întreaga Europa.
 El este completat de utilizarea crescânda a EUROFIT, o metoda
uşoară de măsurare a aptitudinilor fizice a copiilor şi adulţilor.

17
 Eurofit
 Eurofit – ansamblu de teste de aptitudine fizică -
arată că CDDS a dorit, de la început să îmbine
sănătatea, educaţia fizică şi sportul.
 După aproape 10 ani de lucru, primul manual Eurofit
pentru copii şi adolescenţi a fost stabilit în 1987 şi,
bazându-se pe succes, în 1995 a fost publicat un
manual Eurofit pentru adulţi.
 Testele propun informaţii utile pentru programele de
exerciţiu fizic. Ambele manuale descriu creşterea
conştiinţei faptei ca o activitate importantă a bunei
forme fizice ce contribuie la ameliorarea sănătăţii, a
bunăstării şi calităţii vieţii în lumea modernă.

18
 Carta europeană a sportului
şi Codul etic sportiv
 Adoptată în 1992 (revizuită în 2001) Carta europeană a sportului şi
Codul etic sportiv constituie o evoluţie naturală a activităţilor Consiliului
Europe în materie sportivă. Carta furnizează cadrul politic la care toate
ţările europene trebuie să adere, şi Codul etic sportiv completează
Carta.
 Prin intermediul acestor două documente, guvernele sunt angajate să
ofere cetăţenilor lor, în cooperare cu organizaţiile sportive
corespunzătoare, posibilităţile practicării sportului în condiţii bine
definite Conform Cartei şi Codului, sportul trebuie să fie :
 – accesibil pentru toţi;
– accesibil pentru copii şi adolescenţi, în particular;
– sănătos şi sigur, loial şi tolerant, bazându-se pe valori etice înalte;
– capabil să favorizeze înflorirea personală în toate nivelurile;
– respectabil pentru mediul înconjurător;
– opus la toate formele de exploatare a sportivilor.

19
 Două convenţii pentru
sport
 Consiliul Europei luptă împotriva „ feţei ascunse” a sportului – dopajul şi
violenţa, prin intermediul a două convenţii, instrumente juridice de constrângere
care, în cazul dopajului, se aplică în egală măsură în afara hotarelor Europei.
 Convenţia europeană împotriva violenţei şi dezlănţuirii spectatorilor.
Din 1983, Consiliul Europei se declară determinat de a lua măsuri împotriva
creşterii violenţei în interiorul stadioanelor, ca şi în afara lor. Convenţia
europeană împotriva violenţei şi dezlănţuirii spectatorilor a întrat în vigoare în
noiembrie 1985.
Convenţia oferă guvernelor măsuri practice pentru a asigura securitatea
mulţimii, în special în timpul marilor meciuri de fotbal. Ea indică de asemenea, în
linii mari, procedurile care trebuie luate pentru a stăvili violenţa, aşa precum
măsurile educative, care prevăd prevenirea declanşării lor. Comitetul
permanent supervizează aplicarea convenţiei, care la acea zi a fost ratificată de
34 state.
 Convenţia Europeana asupra Violentei Spectatorilor (1985) oferă măsuri practice
pentru asigurarea securităţii şi siguranţei spectatorilor pe timpul meciurilor
(vânzarea alcoolului, separarea grupelor de suporteri rivali, puncte de control
pentru verificarea spectatorilor înainte de începerea meciurilor importante ...).
Aplicarea acestei convenţii este urmarită de un Comitet permanent.

20
Convenţia contra dopajului
 Convenţia contra dopajului din 1989 este ratificată de 37 state europene, însă ea
rămâne în egală măsură deschisă statelor non europene. Până azi au aderat trei
dintre ele (Australia, Canada, Tunisia).
Cu titlu de Convenţie, părţile contractante cooperează în materie de luptă contra
dopajului, în special graţie programelor de control. Ele iau de asemenea măsuri
pentru a restrânge traficul cu substanţe dopante, elaborează teste de depistare
şi ameliorează procedurile de control, susţine programele de educaţie şi de
informaţie, şi se asigură că sancţiunile impuse contra contravenienţilor sunt
juste.
 În colaborare cu Comisia europeană şi statele membre ale Uniunii europene,
Consiliul Europei a contribuit la crearea Agenţiei mondiale contra dopajului
(AMA). Ea are două sedii în interiorul Consiliului său de fondare şi joacă un rol
activ în politica AMA. Aplicarea Convenţiei este supervizată de Grupul de
supraveghere al Convenţiei împotriva dopajului.
 Gratie Convenţiei Anti-Doping (1989), Statele Parte cooperează în lupta
împotriva dopingului, în mod particular prin programe de control. Convenţia
conţine o listă de referinţă a substanţelor interzise, completată periodic de către
un Grup de Monitorizare. In colaborare cu Comisia Uniunii Europene a fost
realizat un dosar cu materiale informaţionale şi educative - EUROPACK - pentru
difuzarea în şcoli şi organizaţii sportive.

21
 Sportul şi dreptul
 În afară de cele două convenţii, Consiliul Europei tratează
probleme privitor la sport şi dreptul general. CDDS a lansat un
oarecare număr de studii privitor la legislaţia sportivă în sfârşit
pentru a garanta respectarea principiilor democraţiei şi
responsabilităţii, aşa ca accesul la instalaţiile şi activităţile
sportive. Audierile parlamentare ţinute în 13 ţări ale Europei
centrale şi orientale, şi organizate împreună cu Adunarea
parlamentară a Consiliului Europei, ajută guvernele şi
parlamentele să-şi aleagă principiile de bază a unei legislaţii
sportive democratice şi moderne. Un studiu comparativ al
legislaţiilor sportive naţionale, publicat de către CDDS în 1999,
arată cum aceste principii au fost transpuse în practică în 19 ţări
membre ale CDDS.

22
 Sportul şi democraţia
 Consiliul Europei oferă asistenţa sa noilor ţări membre în diverse
domenii, dintre care legislaţia, mulţumită programului Sprint (program
de reforme, inovaţie şi formaţie în materie de sport).
 Programe Sprint funcţionează din 1991 şi a permis a 23 de state ca să
beneficieze de o expertiză tehnică, de sfaturi necesare pentru
modernizarea politicii lor şi administraţiei sportive.
Programul include întrebări în ce priveşte democratizarea mişcării
sportive, promovarea sportului în politica globală a statelor şi
participarea tuturor categoriilor populaţiei în activităţi sportive (sportul
pentru toţi). Au fost organizate o serie de seminare în deplasare
privitor la gestiunea şi managementului sportiv, ateliere şi programe de
schimb.
 Dezvoltarea cooperării în materie de promovare a sportului devine o
prioritate de toate nivelurile între autorităţile publice şi organizaţiile
sportive non-guvernamentale (ONG) ale noilor state membre.

23
 Coeziunea socială şi
sportul
 Sportul joacă un rol de fortificare a coeziunii sociale: Consiliul
Europei, conducându-se de Recomandarea no. R(99) 9 cu
privire la rolul sportului pentru promovarea coeziunii sociale,
adoptată de Comitetul de Miniştri, contribuie în acelaşi fel
procesului de democratizare, în special printre tineri. El se
ataşează în mod esenţial pentru a crea programe sportive
pentru grupurile minoritare ca: emigranţii, refugiaţii, şomerii,
deţinuţii şi tinerii delicvenţi, precum şi de persoanele
handicapate.
 Programele sunt aplicate în cooperare strânsă cu administraţiile
centrale, regionale sau locale, sau încredinţate sectorului sportiv
benevol în ţările în ce priveşte. În Europa de Sud – Est,
coeziunea socială prin intermediul sportului are un rol special şi
capital în procesul de reconstrucţie şi de reconciliere.

24
 Sport, toleranţă şi spirit
sportiv
 De la debutul lucrărilor sale privitor la sport, Consiliul Europei a
făcut efortul să dezvolte potenţialul educativ sportiv.
 În ultimii ani, această dorinţă s-a manifestat printr-un efort
sporit pentru a crea o comunitate sportivă fondată pe toleranţă.
După „masa rotundă” despre sport, toleranţă şi spirit
sportiv din 1996, ambasadorii naţionali au fost numiţi în
mai mult de jumătate de state membre.
 Rolul lor este de a încuraja spiritul sportiv, toleranţa şi respectul
pentru ceilalţi şi de a stabili programe de educaţie despre
toleranţă şi alte valori etice prin practica sportului. Ambasadorii
se reunesc o dată pe an pentru a defini şi a dezvolta activităţile
lor.

25
 Tinerii: Manifestul de la
Lisabona
 Adoptat de Miniştrii Sportului în 1995.
Manifestul pledează în favoarea activităţilor
fizice, adaptate la nevoile tinerilor în interesul
stării de bine a acestora.
 Sportul trebuie să fie un mesager a plăcerii de
viaţă, al toleranţei, a valorii efortului
individual şi a bogăţiei ce decurge din efortul
colectiv, o comunitate a toleranţei.

26
 "Sport for all" Clearing
House
 "Sport for all" Clearing House, creat de către
autorităţile belgiene şi finanţat, în parte, de
către Consiliul Europei, este o placă turnantă
a informaţiei sportive care colectează şi
difuzează cu regularitate informaţii asupra
activităţilor CDDS şi asupra evoluţiei politicii
sportive din Europa, graţie reţelelor europene
a experţilor în informaţia sportivă (SIONET) şi
cercetarea sportivă (SRONET).

27
 Alte activităţi ale Consiliului
Europei în materie de sport
 Carta europeană a sportului şi convenţiile sunt componente
permanente ale programului sportiv a Consiliului Europei. Pe de altă
parte CDDS coordonează programe particulare cu o durată de la trei la
cinci ani. În acest fel numeroase teme diverse au fost tratate de a
lungul anilor. O dată aceste programe finalizate, ele aparţin statelor
membre pentru continuarea activităţii la nivel naţional.
 Subiecte de care se interesează în particularitate Consiliul Europei :
 – sportul şi educaţia fizică pentru copii şi adolescenţi;
 – instalaţiile sportive;
 – promovarea sportului;
 - politica, gestiunea şi economia în sport;
 - impactul economic în sport ;
 - sportul şi mediul înconjurător.

28
 Contact
 Serviciul sportului şi unităţii contactelor cu
publicul
Département du Sport
Conseil de l'Europe
Palais de l’Europe
F-67075 Strasbourg Cedex
Tél. +33 (0)3 88 41 33 07
Fax + 33 (0) 3 88 41 27 55/37 83
E-mail: dominique.huber@coe.int
Internet:
www.coe.int/T/F/Coopération_culturelle/Sport/

29
Recomandarea nr. R (92) 13a Comitetului
Miniştrilor către statele membre privind
Carta Europeană a Sportului
 Adoptata de Comitetul Miniştrilor la 24 septembrie
1992.
 Comitetul Miniştrilor recomandă guvernelor din
statele membre:
 să-şi întemeieze principiile naţionale în materie de
sport şi, eventual, orice legislaţie pertinentă, pe Carta
europeană a sportului;
 să invite organizaţiile sportive naţionale să ţină
seama de principiile enunţate în Carta europeană a
sportului, formulând totodată propriile lor principii;
 să ia măsuri care să asigure o largă distribuire a
Cartei europene a sportului.

30
 Carta Europeana a
Sportului. Scopul Cartei
 In vederea promovării sportului ca factor important in dezvoltarea omului,
guvernele vor lua măsurile necesare privind aplicarea dispoziţiilor cuprinse in
Carta, în acord cu principiile enunţate în Codul Etic sportiv, astfel încât:
 i. să-i fie dată fiecărui individ posibilitatea de a practica sportul:
 a. asigurând tuturor tinerilor posibilitatea de a beneficia de programele de
educaţie fizică, spre a li se dezvolta aptitudinile sportive de bază;
 b. asigurând fiecăruia posibilitatea de a practica sportul şi de a participa la
activităţi fizice recreative într-un mediu propice şi sănătos;
 c. asigurând fiecăruia - dacă îşi manifestă dorinţa şi dovedeşte competenţa
necesară - posibilitatea de a-şi îmbunătăţi nivelul de performanţă şi de a realiza
potenţialul său de dezvoltare personala şi/sau de a atinge nivele înalte public
recunoscute;
 ii. să protejeze şi să dezvolte bazele morale şi etice ale sportului, precum şi
demnitatea umană şi siguranţa necesară celor care participă la activităţi sportive,
ocrotind sportul, sportivii şi sportivele, ferindu-i de orice folosire a lor în scopuri
politice, comerciale şi financiare, de orice practici abuzive şi înjositoare, implicit
de droguri.

31
 Definitia si câmpul de
aplicare a Cartei
 i. Prin "sport" înţelegem toate formele de activităţi
fizice care, printr-o participare mai mult sau mai
puţin organizată, au drept obiectiv expresia sau
ameliorarea condiţiei fizice şi psihice, dezvoltarea
relaţiilor sociale sau dobândirea unor rezultate
pozitive în competiţiile de toate nivelele;
 ii. Carta completează principiile etice şi orientările
politice care figurează în:
 a. Convenţia europeana privind violenţa şi
aglomerările de spectatori ivite în manifestările
sportive şi cu deosebire la meciurile de fotbal;
 b. Convenţia împotriva dopajului.

32
 Mişcarea sportiva
 1. Rolul autoritatilor de stat, fiind in esenta complementar actiunii miscarilor
sportive, este limpede ca o strânsa cooperare cu organizatiile sportive
neguvernamentale se dovedeste a fi indispensabila in privinta realizarii scopurilor
prevazute de prezenta Carta, precum si punerea in functiune, daca este nevoie,
a unor mecanisme menite sa asigure dezvoltarea si coordonarea sportului.
 2. Va trebui incurajat si dezvoltat spiritul de voluntariat, privilegiind indeobste
activitatea organizatiilor sportive benevole.
 3. Organizatiile sportive benevole stabilesc mecanisme de decizie autonome, dar
in cadrul legii. Atât guvernele, cât si organizatiile sportive trebuie sa recunoasca
necesitatea respectarii reciproce a deciziilor lor.
 4. Aplicarea anumitor dispozitii ale Cartei de fata pot fi incredintate unor
organisme sau organizatii sportive guvernamentale sau neguvernamentale.
 5. Organizatiile sportive vor fi indemnate sa stabileasca intre ele relatii reciproc
avantajoase, precum si cu parteneri potentiali, ca de pilda sectorul comercial, cu
cel al mijloacelor mass-media etc., fara ca din acest lucru sa rezulte vreo
exploatare a sportului sau a sportivilor si sportivelor.

33
 Instalaţii şi activităţi
 1. Accesul la instalatii sau la alte activitati sportive va fi asigurat fara nici o
deosebire de sex, rasa, culoase, limba, religie, opinii politice ori alt fel de opinii,
origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, situatie
materiala, obârsie sau orice alta situatie.
 2. Vor fi luate masuri menite sa acorde tuturor cetatenilor posibilitatea de a
practica sportul si, eventual, masuri suplimentare sortite sa asigure tinerilor care
dovedesc potentialitati, precum si persoanelor sau grupurilor defavorizate sau
handicapatilor sa poata realmente beneficia de aceste posibilitati.
 3. Dat fiind faptul ca practicarea sportului depinde, in parte, de numarul, de
diversitatea instalatiilor si de accesibilitatea lor, planificarea globala a acestora
este de competenta autoritatilor publice. Acestea vor tine seama de cerintele
nationale, regionale si locale, precum si de instalatiile publice, private si
comerciale deja existente. Responsabiliii respectivi vor lua masuri destinate sa
permita o gestiune buna si o deplina folosinta a aparaturii, in conditii de
securitate perfecta.
 4. Proprietarii instalatiilor sportive vor lua masurile necesare menite sa permita
persoanelor defavorizate, implicit celor ce sufera de un handicap fizic sau
mental, sa se poata folosi de respectivele aparate.

34
 Crearea bazei
 Vor fi luate cele mai potrivite masuri privind dezvoltarea capacitatii fizice a
tinerilor, astfel incât sa poata dobândi competentele sportive si fizice de baza si,
indeosebi, spre a-i incuraja sa practice sportul. Acest lucru se va face:
 i. având grija ca toti elevii sa beneficieze de programe sportive, de activitati
recreative si de educatie fizica, precum si de aparatura necesara, creând in acest
scop spatii orare cât mai potrivite;
 ii. asigurând repartizarea de profesori calificati in absolut toate scolile;
 iii. oferind, dupa perioada de scolarizare obligatorie, anumite posibilitati care sa
permita o continuitate in practicarea sportului;
 iv. incurajând instaurarea unor legaturi mai strânse intre scoli sau alte institutii
de invatamânt, cluburi sportive scolare si cluburi sportive locale;
 v. inlesnind si largind atât scolarilor, cât si locuitorilor colectivitatii locale accesul
la aparatura sportiva;
 vi. creând un curent de opinie in rândurile parintilor, ale antrenorilor, ale
profesorilor si conducatorilor, astfel incât acestia sa stimuleze tineretul in a
practica sportul cu regularitate.
 vii. veghind la introducerea unei etici sportive in rândurile tuturor elevilor inca
din cursul primar.

35
 Dezvoltarea participării la
acţiuni sportive
 1. Practica sportului va trebui promovată în rândurile
întregii populaţii - fie creând momente recreative, fie
in scopuri de sănătate sau în vederea ameliorării
unor performanţe; toate acestea pot fi realizate
punând la dispoziţia populaţiei instalaţii adecvate,
oferindu-i programe diversificate, precum şi monitori,
conducători sau "animatori" calificaţi.
 2. Posibilitatea de a participa la activităţi sportive la
locul de muncă va fi prezentata si dezvoltata ca
element al unei politici sportive echilibrate.

36
 Ameliorarea performantei
 1. Practicarea sportului la un nivel mai avansat va fi
sustinuta si incurajata prin mijloace adecvate si
specifice, in colaborare cu organizatiile competente.
intre altele, sprijinul va consta in urmatoarele
activitati: identificarea si sustinerea talentelor,
punerea la dispozitie a instalatiilor adecvate;
acordarea de sprijin sportivilor in colaborare cu
medicina si cu stiintele sportive; promovarea
antrenamentului pe baze stiintifice, formarea
antrenorilor si a persoanelor cu responsabilitati in
privinta incadrarii; ajutorarea cluburilor in a-si furniza
structuri corespunzatoare, precum si debusee
destinate competitiei.

37
 Sprijinirea sportului de înalt
nivel şi a sportului profesionist
 1. In colaborare cu organismele sportive, se cuvine a fi
elaborate metode privind ocrotirea si sustinerea cea mai
potrivita, in mod direct sau indirect, a sportivilor si sportivelor
care dovedesc calitati exceptionale, astfel incât sa li se dea
posibilitatea de a-si dezvolta capacitatile sportive si umane,
respectându-le deplin personalitatea, precum si integritatea
fizica si morala. Acest sprijin va contribui, intre altele, la
identificarea talentelor, la educarea echilibrata in respectivele
institute de formare si inserare in societate, fara nici un fel de
conflict, prin dezvoltarea perspectivelor privind cariera in timpul
si dupa sportul de inalt nivel.
 2. Va trebui promovata gestiunea sportului organizat prin
structuri adecvate. Sportivii profesionisti vor trebui sa
beneficieze de o protectie si de un statut corespunzator, precum
si de garantii morale, ferindu-i astfel de orice forma de
exploatare.

38
 Resurse umane
 1. Va fi sustinuta organizarea de cursuri de formare prin
infiintarea de institutii corespunzatoare, menite sa duca la
obtinerea de diplome sau la calificari care sa curpinda toate
aspectele promovarii sportului. Aceste cursuri vor trebui sa
raspunda tuturor nevoilor pe care le-ar avea participantii de la
toate nivelele de sport sau recreare si vor trebuiconcepute atât
pentru sportivii benevoli cât si pentru profesionisti (conducatori,
antrenori, gestionari, administratori, medici, arhitecti, ingineri
etc.).
 2. Toate persoanele angajate in directia supervizarii activitatilor
sportive vor trebui sa posede calificari necesare, o atentie
deosebita fiind acordata garantarii securitatii si protectiei
sanatatii persoanelor aflate sub indrumarea lor.

39
 Sportul şi principiul
dezvoltării durabile
 Pentru a asigura si ameliora, de la o generatie la alta, buna
stare fizica, sociala si mentala a populatiei, este absolut necesar
ca activitatile fizice, inclusiv cele practicate in mediul urban,
rural sau acvatic sa fie adaptate la resursele limitate ale planetei
si sa fie indeplinite in perfecta armonie cu principiile unei
dezvoltari durabile si ale unei gestiuni echilibrate a mediului
inconjurator. Acest lucru inseamna, intre altele, ca va trebui:
 sa se tina seama - cu prilejul planificarii si constructiei de
instalatii sportive - de valorile naturii si ale mediului
inconjurator;
 sa fie sustinute si stimulate organizatiile sportive in eforturile lor
de a proteja natura si mediul inconjurator;
 sa se vegheze la constientizarea populatiei in privinta relatiilor
dintre sport si dezvoltarea durabila, astfel incât aceasta sa
invete a cunoaste si a intelege mai bine natura.

40
 Informaţie şi cercetare

 Vor fi dezvoltate metodele si structurile adecvate

menite sa permită strângerea si difuzarea
informatiilor pertinente privitoare la sport, atât la
nivel local, cât si la nivel naţional si international. Va
fi incurajata cercetarea stiintifica asupra tuturor
subiectilor, cercetare privind, fireste, sportul. Vor fi
luate dispozitii destinate sa asigure difuzarea si
schimbul de informatii si rezultate ale cercetarilor si
anume la nivelul cel mai potrivit - local, regional,
national sau international.

41
 Finanţarea
 Pentru ca scopurile preconizate in prezenta
Carta sa poata fi atinse se vor acorda
ajutoare corespunzatoare, recurgându-se
totodata si la resurse din fondurile publice (la
nivel central, regional, local). Va fi incurajata
sustinerea financiara a sportului, pe baza
mixta - publica si particulara; de asemenea,
va fi sprijinita capacitatea sectorului sportiv
de a genera el insusi resursele financiare
necesare propriei sale dezvoltari.

42
 Cooperarea naţională şi
internaţională
 1. Acolo unde ele încă nu exista vor fi
organizate structurile necesare unei bune
coordonări a dezvoltării si a promovării
sportului între administraţiile şi organizaţiile
publice, precum si intre sectorul public si cel
benevol - atât la nivel regional cât si local -
astfel încât să poată fi atinse toate scopurile
Cartei.
 2. Realizarea obiectivelor înscrise în Cartă
impune totodată cooperare europeană şi
internaţională.

43