FIZIOLOGIA RESPIRATIEI

MECANICA RESPIRATIEI

Actul respirator normal se desfășoară în doi timpi, separați printr-o pauză de durată constantă în anumite condiții fiziologice (repaus,
somn, relaxare) și modificată în efort, emoție, stare de încordare.

INSPIRATIA - este introducerea aerului în plămâni prin dilatarea activă a toracelui. Ea se efectuează sub acțiunea musculaturii
destinată acestui act. Pentru respirația în repaus, contracția diafragmului (mușchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală) poate
fi suficientă. Creșterea volumului cutiei toracice se realizează însă prin creșterea celor trei diametre ale sale:
 diametrul antero-posterior se mărește prin deplasarea de jos în sus a coastelor ll-VI, determinate de contractia muschilor intercostali
externi;
 - diametrul transversal se mărește prin ridicarea coastelor Vll-X, însoțită și de o deplasare laterală a lor (dinăuntru în afară) determinată
tot de contracția mușchilor intercostali externi;
 - diametrul vertical se mărește prin contracția diafragmului. Datorită suprafeței relativ mari a diafragmului (aproximativ 250 cm:),
coborârea lui cu 1,5 cm în cursul unei inspirații de repaus atrage o mărire a volumului cutiei toracice care reprezintă 75% din creșterea
totală de volum a acesteia în inspirație.
 MECANICA RESPIRATIEI

Contractia diafragmului (care are forma de umbrela cu concavitatea spre abdomen) duce la micșorarea curburii sale, la
comprimarea organelor abdominale și la creșterea diametrului longitudinal (vertical) toracic; realizând deci o respirație de tip
abdominal.
In inspirația forțată, intervin mușchii inspiratori accesori care acționează asupra cutiei toracice prin ridicarea și orizontalizarea
coastelor, realizind o respiratie predominenta de tip toracal: cei doi mușchi sternocleidomastoidieni, mușchii scaleni, mușchii dințați
postero-superiori, pectoralii mari și mici, mușchii dorsali mari, trapezul. Aerul inspirat trece prin cavitățile nazale, unde este filtrat,
încălzit și umezit. Apoi prin faringe (unde NU se suprapune niciodată cu deglutiția, act care ține de calea alimentară), prin laringe (care
nu poate emite sunete în timpul inspirației, ci doar în expirație). Mai departe prin trahee, apoi prin ramificația acesteia în cele două
bronhii primare, prin ramificațiile arborelui bronșic și bronhiole, ajungând în final în alveolele pulmonare, unde au loc schimburile
gazoase.
 MECANICA RESPIRATIEI

EXPIRATIA, adică expulzarea aerului din plămâni, se desfășoară în repaus cel mai mult în mod pasiv, datorită țesutului elastic
abundent în ambii plămâni și care retractează plămânii spre volumul lor inițial. Din acest motiv are o durată mai mare față de inspîrație, în
raport de 1,3/1. În expirația forțată intervin mușchii expiratori accesori: întercostalii interni, drepții abdominali, dințatul postero-inferior.
Distrugerea sau chiar numai reducerea țesutului elastic din plămâni se întâlnește în emfizemul pulmonar organic, unde - în lipsa acestui
țesut - expirația devine dificilă și prelungîtă. În mișcările respiratorii efectuate de cușca toracică, plămânii sunt solidari cu ea datorită
pleurei, în care există o presiune ușor negativă (- 2,5 mmhg), astfel încât cele două foițe ale seroasei pleurale pot aluneca una pe lângă
cealaltă, fără a se îndepărta.
Alți parametri în legătură cu mecanica respirației:
- Frecvența respiratorie în repaus: la femei 18 respirații (cicluri)/minut, la bărbați 15-16 respirații (cicluri)/minut. Aceste valori cresc în
cazi de febră, emoții, eforturi, infecții pulmonare (tahipnee). De notat că la copii, cu cât vârsta este mai mică, cu atât numărul de
respirații/minut este mai mare.
- Debitul ventilator maxim: cantitatea cea mai mare de aer ce poate fi ventilată ca urmare a creșterii maxime a amplitudinii și frecvenței
respiratorii =Volumul ventilat/respirație înmulțit cu frecvența/minut (V, x f). Poate atinge valori până la 150 litri/minut la persoanele
antrenate.
- VEMS : volumul expirator maxim în prima secundă (a unei expiratii fortate dupe o inspiratie cit mai profundi) : in mod normal
reprezintă peste 90% din capacitatea vitală. Este mult scăzut în astmul bronșic, unde expirația are loc cu dificultate și cu efort din cauza
obstrucției care apare la nivelul bronhiolelor.
MECANICA RESPIRATIEI

Actiunea muschilor in ciclul miscarilor respiratorii

 MECANICA RESPIRATIEI

Inscrierea grafica a volumelor pulmonaredeterminate prin spirometrie

MECANICA RESPIRATIEI

VOLUMELE PULMONARE