APARATUL

RESPIRATOR
COMPONENTELE PRINCIPALE ALE
APARATULUI RESPIRATOR
APARATUL RESPIRATOR VAZUT IN
ANSAMBLU
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE
 NASUL SI CAVITATILE ( FOSELE) NAZALE
Nasul este reprezentat la exterior de piramida nazala, aflata in centrul feteisi formata de cele doua oase nazale.Piramida nazala are formă
de piramidă triunghiulară. în structura ei se găsește un schelet osteocartilaginos pe care se prind o serie de mușchi ai mimicii. Aceștia
determină dilatarea sau contracția narinelor, cele două orificii situate la baza piramidei, prin care cavitățile nazale comunică cu exteriorul.
Fiecare din cele două cavități (fose) nazale (dreaptă și stângă) prezintă un segment anterior (vestibulul nazal) și altul posterior (fosa nazală
propriuzisă). Aceasta are forma aproximativă a unui tub paralelipipedic în care:
1. peretele anterior este inexistent, aici fiind vestibulul nazal Si deschiderea către exterior prin narine;
2. - peretele inferior îl constituie lama palatină a maxilarului superior arti- culată cu lama orizontală a oaselor palatine;
3. - peretele superior îl constituie lama ciuruită a osului etmoid (care este os impar situat medicin);
4. - peretele medial este format din septul medicin osteo-cartilaginos. Acesta are posterior o porțiune osoasă (reprezentată de osul vomer, os
impar, situat median și vertical), la mijloc o porțiune cartilaginoasă și anterior una membranoasă. Septul nazal este acoperit de o mucoasă
bogat vascularizată care, în dreptul cartilajului septal, prezintă o aglomerare capilară ce poate fi sediul unor hemoragii (epistaxis de cauză
locală);
5. - peretele lateral este format din părțile laterale ale osului etmoid cu cele două cornete nazale - superior și mijlociu - plus cornetul nazal
inferior care este os separat, inserat pe etmoid;
6. peretele posterior este inexistent, aici fiind deschiderea către faringele superior (nazo-faringele) prin orificiile (câte unul pentru fiecare
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 NASUL SI CAVITATILE (FOSELE) NAZALE

Dedesubtul fiecărui cornet nazal se află câte un spațiu, meatul nazal. In meatul nazal superior se află mucoasa
olfactivă cu neuronii olfactivi bipolarî . Tot aici se deschide sinusul sfenoidal. în meatul nazal mijlociu se deschid
celelalte sinusuri paranazale (sinusurile maxilare, frontale și etmoidafe) a căror mucoasă se continuă cu mucoasa
cavităților nazale (ceea ce explică apariția sinuzîtelor ca o complîcație a inflamațiilor mucoasei nazale - rinite,
rinofaringite). Sinusurile paranazale menjin o temperatura constanta in jurul foselor nazale si au rol de cutie de
rezonanță în fonație. În meatul nazal inferior se deschide canalul nazo-lacrimal. Tranzitarea aerului inspirat are
loc prin vestibulul nazal - prevăzut cu glande sebacee și fire de păr pentru filtrarea impurităților din âer _ și prin
partea inferioară a cavităților nazale, unde mucoasa este bogat vascularizată și prevăzută cu glande
seromucoase ce incălzește șî umidifică aerul pătruns. La nivelul coanelor nazale, mucoasa nazală se continuă cu
cea a faringelui .
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 FARINGELE
Este cavitatea unde căile respiratorii superioare se intersectează cu tractul
digestiv, faringele având o dublă funcție: în timpul actului respirator este tranzitat
de aerul inspirat sau expirat; în timpul deglutiției este tranzitat de bolul alimentar
înghițit. Pentru apartenența la căile respiratorii superioare, menționăm că el
comunică în partea antero-superioară cu cavitățile nazale prin coane, iar în partea
antero-inferioară cu laringele prin etajul supraglotic al acestuia.
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 SECTIUNE SAGITALA PRIN CAILE RESPIRATORII SUPERIOARE SI

CAVITATEA BUCALA
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 LARINGELE
Este un segment al căilor respiratorii superioare și totodată organul vorbirii. Are forma
generală a unui trunchi de con, cu baza mare în sus (cranial) și baza mică la partea inferioară,
unde comunică cu traheea. Are structura de organ musculo-cartllaginos, fiind forma
enumerate cranio-caudal (dinspre faringe spre trahee):
1. Epiglota- situata median si inerata posterior față de baza limbii – are rolul unei supape care
inchide intrarea in laringe in timpul deglutitiei
2. Cartilajul tiroid- este situat medlan, superior si are forma unei carti deschise (marul lui
Adam), vizibie la unele persoanede sex barbatesc in partea superioara a gatui.
3. - Cartilajul cricoid- situat dedesubt, are forma circula si seamana cu un inel cu pecete,
având pecetea în partea dorsală; el face legătura cu orificiul superior al traheei.
4. Cartilajele aritenoide- două la număr, sunt inserate pe marginea superioară a cartilajului
cricoid.
5. Mai există două cartilaie cuneiforme, mai mici.
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 LARINGELE
Cartilajele sunt unite intre ele prin articulații, ligamente și mușchi laringieni proprii.
Partea funcționalâ cea mai importantă a laringelui este glota, zonă situată în etajul său
mijlociu. Aici se află falsele corzi vocale (două placi de țesut conjunctiv situate lateral)
și corzile vocale adevărate (situate medial). Vibrația acestora din urmă (variabilă în
funcție de viteza și volumul aerului expirat care trece prin zonă) produce sunetele
vocii. Mușchii laringelui sunt striați și se impart în:
1. mușchi extreseci - care deplasează laringele în timpul deglutiției
2. muschi intrinseci - care se prind cu ambele capete de cartilajele laringelui.
Mucoasa laringiană este un epiteliu de tip respirator (cilindric ciliat), cu excepția
plicilor vocale care prezintă un epiteliu pavimentos stratificat și lipsit de glande. In
partea inferioară, mucoasa laringiană se continuă cu mucoasa traheală.
 CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 LARINGELE
Funcțiile laringelui sunt:
1. este un conduct aerian în lanțul căilor respiratorii superioare
2. este organul principal al fonației (vorbirii articulate).
Pentru rostirea cuvintelor este necesară trecerea unui curent de aer expirat care să pună
în vibratie corzile vocale din laringe. Sunetele produse prin vibrația corzilor vocale sunt
modelate de cavitățile de rezonanță reprezentate prin cavitatea bucală, faringe, fosele
nazale, precum și de mișcările limbii si ale vălului palatin. Cartilajele aritenoide constituie
elementul mobil din laringe, care poate face să varieze distanța dintre corzile vocale. Cu
cât plicile vocale sunt mai apropiate, cu atât sunetele emise sunt mai inalte; cu cat pliciile
vocale sunt mai indepărtate, sunetele produse de laringe sunt mai lase (mai grave)
Amplitudinea vocii depinde de forța cu care este expulzat erul expirat iar tonalitatea este
condiționata de lungimea și gradul de tensionare ale corzilor vocale. Profunzimea și timbrul
natural al vocii tin de forma și dimensiunile laringelui, faringelui, nasului și cavității bucale.
CAILE RESPIRATORII
SUPERIOARE

 Laringele vazut in tri pozitii

 Laringele vazut de sus prin examen laringoscopic