TEORIA ORGANIZAŢIEI

1
Paradigma predării (centrată pe profesor) Paradigma învăţării (centrată pe student)

Misiunea şi obiectivele universităţii

• Oferă/livrează educaţie • Produce învăţare
• Transferă cunoştinţe de la profesori la • Facilitează descoperirea şi generarea de
studenţi cunoştinţe de către studenţi
• Oferă cursuri şi programe • Crează medii de învăţare

Structuri de predare/învăţare
• Abordare atomistă; părţi anterioare ale
întregului
• Timpul este constant, învăţarea variază
• Prelegeri de 50 minute
• Cursurile încep/se termină la oră fixă
• Un profesor - o sală de clasă
• Materie de acoperit
• Evaluare la sfârşitul cursului
• Notarea de către profesori, în cadrul
cursului
• Abordare holistică; întregul precede
învăţarea
• Învăţarea este constantă, timpul variază
• Medii de învăţare
• Mediul de învăţare este la dispoziţia
studentului
• Orice experienţă de învăţare care
funcţionează
• Rezultate ale învăţării
• Evaluări iniţiale, continue şi cumulative
2
• Evaluări externe
Paradigma predării (centrată pe profesor) Paradigma învăţării (centrată pe student)

Teoria învăţării
• Cunoaşterea există ”afară” • Cunoaşterea există în mintea fiecărei
• Cunoştinţele sunt servite în părţi de către persoane şi este modelată de
profesori; învăţarea este centrată şi experienţele individuale
controlată de profesor • Cunoştinţele sunt construite şi create;
• Clasa şi învăţarea sunt competitive şi învăţarea este centrată pe student şi
individualiste controlată de acesta
• Mediile de învăţare şi învăţarea sunt de
cooperare şi colaborare

Natura rolurilor
• Profesorii sunt în primul rând cei care ţin • Profesorii sunt în primul rând cei care
prelegeri proiectează metode, strategii şi medii de
• Orice expert poate preda învăţare
• Facilitarea învăţării este o provocare
complexă

3
 TEORIA ORGANIZAŢIEI
Obiectiv general:
Formarea reprezentărilor teoretice corecte despre organizații și a
competenței de evaluare a rezultatelor și consecințelor generate în
organizația militară de exercitarea rolurilor profesionale și sociale

Obiective specifice:
1. Diferențierea critică a posibilităților explicative ale teoriilor
despre organizații și procesele organizaționale
2. Explicarea particularităților proceselor implicate în funcționarea
și reproducerea organizației militare
3. Elaborarea de produse științifice (recenzie, referat) care să ateste
capacități de analiză cu repere teoretice a situației organizației
militare
4
 BIBLIOGRAFIE

 * * *, Teoria organizaţiilor, Buletinul învăţământului militar, anul III, Nr. 1-2, Bucureşti,
1996.
 Chirică, S., Psihologie organizaţională. Modele de diagnoză şi intervenţie, Cluj-Napoca, Casa
de editură şi consultanţă „Studiul organizării”, 1996.
 Culda, L., Organizaţiile, Bucureşti, Editura Licorna, 1999, 2000, 2002.
 Culda, L., Potenţele organizaţiilor, Bucureşti, Centrul de Studii Sociale Procesual-Organice,
2006.
 Hoffman, O., Sociologia organizaţiilor, Bucureşti, Editura Economică, 2004.
 Hofstede, G., Culturi şi organizaţii. Softul mental, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011.
 Morgan, G., Images of Organization, Sage Publications, 1986.
 Pugh, D.S., Hickson, D.J., Managementul organizaţiilor, Bucureşti, Editura Codecs, 1994.
 Senge, P., The Fifth Discipline, New York, Doubleday, 1994.
 Vlăsceanu, M., Organizaţiile şi cultura organizării, Iaşi, Editura Trei, 1999.
 Zlate, M., Tratat de psihologie organizaţional-managerială, vol. I, Iaşi, Editura Polirom,
2004.

5
 TEMA 1

ORGANIZAŢII:
DEFINIRE ȘI CLASIFICARE

6
 CE SUNT ORGANIZAŢIILE?
organizaţia = sistem raţional – „ colectivităţi orientate de urmărirea unor
scopuri relativ specifice şi care prezintă structuri sociale înalt formalizate”;
organizaţia = sistem natural – „colectivităţi ale căror participanţi urmăresc
interese multiple, atât diferite, cât şi comune, dar care recunosc însemnătatea
perpetuării organizaţiei ca reprezentând o resursă importantă”;
organizaţia = sistem deschis – „sisteme de activităţi interdependente ce leagă
coaliţii schimbătoare ale participanţilor; sistemele sunt întipărite în -,
dependente de schimburile continue cu – mediul, şi formate de mediile în care
funcţionează”.
( W.R. Scott, Organizations. Rations, Natural and Open Systems, fourth edition, New Jersey, Prentice Hall, 1998, pp. 26-
28)

„Organizaţiile sunt socioorganizări parţial explicite, constituite prin

conlucrarea specializată a unor oameni în vederea satisfacerii deliberate a
unor necesităţi sociale, aşa cum pot fi ele receptate în orizontul informaţional
activ pentru oameni.”
( L. Culda, Organizaţiile, Bucureşti, Editura Licorna, 1999, p. 43)
7
 O organizare socială poate fi numită organizaţie
dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
•un număr de oameni interacţionează în vederea îndeplinirii
unor obiective prin care se pot satisface anumite necesităţi
sociale (necesităţi ale tuturor oamenilor sau ale organizărilor
sociale) într-o modalitate considerată acceptabilă;
•interacţiunile nu sunt spontane, ci sunt concepute şi dirijate
conform unui proiect care presupune explicitarea (descrierea)
specializărilor funcţionale ale oamenilor implicaţi sub forma
reţelelor de statusuri şi roluri şi a raporturilor dintre acestea;
•se acţionează sistematic pentru a întreţine condiţii minime
favorabile obţinerii rezultatelor scontate;
•se evaluează rezultatele, acţiunile implicate în producerea lor
şi condiţiile în care se acţionează în vederea identificării
posibilităţilor de sporire a eficacităţii măsurilor adoptate şi de
reducere a costurilor.
8
 Sursele necesităţilor umane şi sociale
şi modalităţile de conştientizare ale acestora

Necesităţi generate de
modalităţile de
procesare a
Conştientizări
informaţiilor de tip

- nevoi
Necesităţi ale
organizărilor în sine - trebuinţe
- plăceri
- interese
- scopuri
- aspiraţii

9
SCHEMA EXPLICATIVĂ A CONSTITUIRII ORGANIZAŢIILOR
perspectiva procesual-organică

dezorganizante

Necesităţi SOCIOINTERPRETORI
sociale SPECIALIZAŢI
Consecinţe în organizante
plan social Reţele
de statusuri
şi roluri

Interacţiuni rezultate
oameni

HOMOINTERPRETORI
Consecinţe în SPECIALIZAŢI
organizante
Capacitatea plan
individuală individual Asumare şi atribuire de
de procesare roluri
a informaţiilor

dezorganizante

10
 SPECIALIZAREA ORGANIZAŢIILOR
• Tipologia propusă de A. Etzioni

 criterii de clasificare: mijloacele de control a participanţilor şi gradul de implicare a participanţilor

TIP DE IMPLICARE

Alienantă Calculativă Morală

Scopuri Există un oarecare grad de Grad mare de
contrare convergenţă a scopurilor convergenţă a scopurilor

Coercitivă 1 2 3
Mijloace de control
fizice
TIP DE PUTERE

Utilitară 4 5 6
Mijloace de control
materiale

9
Normativă 7 8 Relaţii
Mijloace de control congruente
simbolice

11
Tipologia elaborată de Hughes

 criteriu de clasificare: scopul general

1. Asociaţii voluntare de tipul celor religioase, ştiinţifice etc.
2. Organizaţii militare
3. Organizaţii filantropice (de binefacere), spirituale, asociaţii de asistenţă socială
4. Organizaţii de tip corporaţii (industriale, financiare etc.)
5. Organizaţii de afaceri familiale

Tipologia elaborată de P.M. Blau şi R.W. Scott

 criteriu de clasificare: primul beneficiar (membrii organizaţiei, proprietarii/managerii,
clienţii)
1. Organizaţii reciproc avantajoase (partide, sindicate etc.)
2. Organizaţii de afaceri (firme comerciale, bănci etc.)
3. Organizaţii de tip “service” (spitale, şcoli etc.)
4. Organizaţii de interes public (armata, guvernul etc.)

12
Tipologia propusă de D. Katz şi R.L. Kahn

 criterii de clasificare: factori de prim rang (primari sau genotipali) – tipul de

activitate desfăşurată şi finalitatea urmărită
1. Organizaţii productive sau economice
2. Organizaţii de menţinere/întreţinere (şcoli, biserica etc.)
3. Organizaţii adaptive (institute de cercetare)
4. Organizaţii manageriale sau politice (sindicate, departamente guvernamentale etc.)

 criterii de clasificare: factori de rangul doi (secundari) – structura

organizaţiei, sistemul de motivare a oamenilor, natura materialului procesat
1. Organizaţii formatoare de obiecte
2. Organizaţii formatoare de oameni
 Organizaţii care procesează oameni (agenţie a forţelor de muncă, agenţie de asigurări
sociale)
 Organizaţii care schimbă/transformă oameni (inclusiv închisori, spitale de boli mintale)

13
 Tipologia propusă de L. Culda

 criterii de clasificare: genurile de necesităţi sociale asumate spre satisfacere de organizaţii

1. Organizaţii productive – necesităţi de producere a resurselor
2. Organizaţii comerciale – necesităţi de schimb a resurselor
3. Organizaţii gestionare public – necesităţi de gestionare a unor spaţiotemporalităţi
publice
4. Organizaţii socializante – necesităţi de socializare a oamenilor
5. Organizaţii constituite în etapa a III-a a devenirii socioorganizărilor specializate –
necesităţi disparate de coordonare, de ameliorare a funcţionării socioorganizărilor
specializate
6. Organizaţii constituite în etapa a IV-a a devenirii socioorganizărilor specializate –
necesităţi de investigare sistematică a socioorganizărilor specializate cu scopul de a
interveni deliberat în funcţionarea lor
7. Organizaţii constituite în etapa a V-a a devenirii socioorganizărilor specializate –
necesităţi de monitorizare a reproducerii socioorganizărilor specializate întru
susţinerea dezvoltării sociale durabile

14