Sunteți pe pagina 1din 12

Stadiul V: Proiectarea activităților auxiliare și de deservire

• Elaborarea graficului ciclului de reparații

Elaborarea graficului ciclului de reparații se face pornind de la ultima


reparație capitală. Se presupune că aceasta a fost ultima dată în luna ianuarie
2018.

Rk –reparația capitală Rk= 48000/720= 66.66


luni (67 luni)
RC2 – reparația curentă de gradul 2 RC2= 16000/720= 22.2
luni (22 luni)
RC1 – reparația curentă de gradul 1 RC1= 8000/720= 11.11
luni (11 luni)
Rt - revizia tehnică Rt= 4000/720= 5.5 luni
(6 luni)
I F M A M I I A S O N D
Denumirea Data ultimei
utilajului/ reparații
codul său capitale (Rk)

Mașini, utilaje Ianuarie RK Rt RC1


și instalații 2018
pentru
procese de
încălzire, 2019 Rt RC1 RC2
răcire și
condensare
(pentru mediu 2020 Rt RC1 Rt
ușor
coroziv)/406.
04 2021 Rt RC1 RC2

2022 Rt RC1 Rt Rt

2023 RC1 RC2 RK


• Elaborarea planului de reparații

a. Identificarea datelor necesare din normative

Cote Denumirea Durata Număr de Ciclu de reparații (ore)


clasificare categoriei grupei de schimburi
și a tipului de Rt RC1 RC2 Rk
fond fix servici
u(ani)

406.04 Mașini, utilaje și 20 3 4.000 8.000 16.000 48.0000


instalații pentru
procese de
încălzire, răcire și
condensare
(pentru mediu
ușor coroziv)
b. Calculul elementelor necesare elaborării planului de reparații
• Calculul numărului de reparații de același fel dintr-un ciclu de reparații

Într-un ciclu de reparații va exista o singură reparație capitală. Calculul numărului de reparații
de același fel va fi:

• Numărul de reparații curente de gradul 2 (RC2)

• Numărul de reparații curente de gradul 1 (RC1)


• Numărul de revizii tehnice (Rt)

unde: ∆RK - durata dintre două reparații capitale


∆RC2 - durata dintre două reparații curente de grad 2
∆RC1 - durata dintre două reparații curente de grad 1
∆RT - durata dintre două revizii tehnice

• Structura ciclurilor de reparații:


Stadiul VI: Managementul resurselor umane

•Stabilirea pe baze analitice a timpului de odihnă

Pentru a se putea stabili numărul pauzelor de odihnă ce trebuie acordate,


durata și conținutul lor, precum și momentul acordării în cadrul schimbului, trebuie să
se ia în considerare următoarele elemente:

 oboseala în cadrul unui schimb nu crește liniar ci exponențial în


funcție de prelungirea activității efectuate la o oboseală existentă;

 refacerea organismului nu se face liniar, ci mai accentuat la inceputul


pauzei;
La repartizarea rațională a pauzelor de odihnă trebuie să se stabilească varianta
optimă, având în vedere faptul că productivitatea muncii în dinamica sa are trei
perioade: de creștere la începutul schimbului, de stabilire la un nivel maxim și de
reducere.
 perioada de acomodare cu lucrul;
 perioada capacitatii de munca;
 perioada de dezvoltare a oboselii.

Deci, problema care trebuie rezolvată este de câte pauze și ce durata fiecare,
trebuie stabilite în cadrul schimbului de muncă pentru a nu se produce scăderi bruște
ale productivității muncii.
În practică se folosesc două forme de alternare a pauzelor de odihnă:
• Formă generală a unei pauze de durata variabilă afecatata masei;
• Formă, mai rar folosită în prezent, de a introduce pe lângă pauză de masă
pauze scurte de alungul schimbului.

Pauză de masă poate dura între 15-30 minute și se plasează de obicei la mijlocul
schimbului.
Introducerea pauzelor scurte, care întârzie apariția fenomenului de oboseală și
împiedică scăderea productivității muncii că urmare a oboselii, trebuie să țînă seama de
curbă productivității muncii și de următoarele constatări:

la lucrările care necesită efort, încordare intelectuală mare și atenție deosebită,
pauzele trebuie să fie mai frecvente, dar de durata mai mică (3-5 minute);
la lucrările grele care cer eforturi fizice mari, pauzele vor fi mai puțîn frecvente, dar
de durata mai mare;
la lucrările executate cu eforturi fizice neinsemnatesi cu ritm de muncă scăzut, se pot
acordă două pauze scurte, repartizate înainte de pauză de masă cu 1,5-2 ore și după 1,5-
2 ore de la pauză de masă.

  Recomandările făcute nu trebuie aplicate mecanic; alegerea regimului de muncă și


odihnă trebuie să se facă pe baza studierii atente a condițiilor concrete în care se
desfășoară activitatea respectivă.
• Proiectarea graficelor de alternare a schimburilor

La organizarea alternării trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:


 toți muncitorii care lucrează în același schimb să fie tratați în mod egal din
punct de vedere al succesiunii timpului de lucru și al timpului liber;
 să existe planuri ale alternării schimburilor pentru întregul an în vederea
organizării timpului liber de fiecare muncitor în parte;
 muncitorii să nu aibe de prestat schimburi duble
 regimul pauzelor să corespundă cerințelor procesului de muncă.
Se va stabili o variantă de alternare a schimburilor. Se lucrează în 3 schimburi,
durata unui schimb este de 8 ore, 5 zile lucratoare pe saptamană. Se propune alternarea
schimburilor conform tabelului de mai jos:
• Proiectarea organigramei secției de producție
Stadiul VII: Proiectarea managementului ȋntreprinderii

• Proiectarea obiectivelor fundamentale ale ȋntreprinderii


 
Fabricarea alcoolului etilic;
Productivitate cât mai ridicată;
Materii prime și utilaje performante;
Personal calificat și asigurarea salariilor;
Oferirea de cursuri gratuite pentru
perfecționarea angajaților;
 Fabricarea produselor de calitate superioară;
Stimularea angajaților cu prime.
• Stabilirea unei formule care să exprime eficiența muncii unui manager

S – sacrificiu;
E- efort;
R- randament;
I- inteligență;
P- profit;
T- timp.

S-ar putea să vă placă și