CICLUL CARDIAC (Revoluția cardiacă)

Definiție = alternanța unei perioade de contracție cardiacă

(sistolă) cu o perioadă de relaxare cardiacă (diastolă).
Durata = 0,8 sec la o frecvență cardiacă de 70 bătăi/min.
Este alcătuit din:
1. SISTOLA ATRIALĂ
2. DIASTOLA ATRIALĂ
3. SISTOLA VENTRICULARĂ
4. DIASTOLA VENTRICULARĂ
5. DIASTOLA GENERALĂ
SISTOLA ATRIALĂ (SA); Durata de 0,1 sec
Presiunea intraatrială crește progresiv, lent, cu 4-6 mmHg
în atriul drept (AD) și cu 7-8 mmHg în atriul stâng (AS).
Sângele este împins spre ventriculi
Regurgitarea sângelui în venele mari în timpul SA este
împiedicată datorită contracției fibrelor cu dispoziție
circulară de la nivelul de vărsare al venelor în atrii.
 CICLUL CARDIAC (Revoluția cardiacă)

DIASTOLA ATRIALĂ (DA)

Durată de 0,7 sec
Se produc modificări presionale pasive determinate de
activitatea ventriculară
În AD presiunea variază între (– 5 mmHg) până la
(+3 mmHg).
În AS presiunea variază între 0 – 7 mmHg.
În timpul DA, sângele care vine la cord se acumulează în
atrii, deoarece valvulele atrioventriculare (mitrală și
tricuspidă) sunt închise.
SISTOLA VENTRICULARĂ (SV); durată = 0,27 sec
Alcătuită din mai multe faze:
1. Perioada de contracție izovolumetrică (PCI): începe
odată cu închiderea valvulelor atrio-ventriculare (M și T)
și durează până la deschiderea valvulelor semilunare (A și
P)  ventriculele cavități complet închise
2. Perioada de ejecție (PE):
Presiunea intraventriculară crește și când devine
superioară celei din aortă și artera pulmonară, se deschid
valvulele semilunare și se realizează golirea a 50% din
ventricule
DIASTOLA VENTRICULARĂ (DV); durata = 0,53
sec
Alcătuită din mai multe faze:
1. Protodiastola = perioada de latență de la sfârșitul PE și
până se închid valvulele semilunare.
2. Perioada de relaxare izovolumetrică (PRI):
Începe din momentul în care se închid valvulele
semilunare;
Ventriculele sunt cavitați complet închise în fază de
relaxare;
Presiunea intraventriculară scade și când devine inferioară
celei din atrii, se deschid valvulele atrioventriculare
3. Perioada de umplere (PU): Prezintă două faze: PU
rapidă și PU lentă;
Ventriculii se umplu cu sângele din atrii;
Ambele faze asigură o umplere pasivă a ventriculelor de
70%;
Ultima fază a DV coincide cu SA, în cursul căreia se
asigură restul de umplere ventriculară (30%)
DIASTOLA GENERALĂ (0.4 sec)
Începe la sfârșitul SV și durează până la SA a ciclului
următor;
În această fază atât atriile cât și ventriculele sunt relaxate
(stare de repaus mecanic);

 În decurs de 24 ore, atriile sunt în activitate 3,5 – 4 ore

și 20 ore în repaus, iar ventriculele sunt în activitate
8,5-10 ore și 13,5-15,5 ore în repaus.
 DEBITE CARDIACE

Activitatea mecanică a cordului este apreciată pe baza

valorii:
DEBITULUI BĂTAIE (DEBIT SISTOLIC)

 DEBITULUI PE MINUT (DEBIT CARDIAC).

Debitul sistolic = cantitatea de sânge expulzată la fiecare

sistolă de ventriculi în aortă și artera pulmonară (70-90 ml

sânge).
 DEBITE CARDIACE

Debitul cardiac se obține înmulțind debitul sistolic cu

numărul de bătăi/min (frecventa cardiaca).
La adultul în repaus = aprox. 5,5 l/min.
Debitul cardiac crește în :
1.Efort muscular (30-40 l/min)
2. Digestie
3. Condiții de temperatură ridicată
4. Stări de excitație
Debitul cardiac scade în timpul somnului
 ZGOMOTELE CARDIACE

• Definiţie: Fonocardiograma = înregistrarea grafică a

oscilaţiilor produse de zgomotele cardiace
Zgomotele cardiace sunt produse de:
mişcarea valvelor (în special închiderea valvelor),
vibraţia pereţilor inimii la trecerea sângelui,
vibraţia marilor vase la trecerea sângelui.
Cele patru zgomote cardiace sunt:
Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în condiţii
normale;
Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general imperceptibile
stetacustic, dar posibil de înregistrat pe fonocardiogramă
ZGOMOTELE CARDIACE
• Auscultaţia permite
perceperea zgomotelor
cardiace cu ajutorul unui
stetoscop.
Zonele de auscultaţie:
1. aria aortică-spaţiul II i.c.
drept parasternal;
2. aria pulmonară-spaţiul II
i.c. stâng parasternal;
3. aria tricuspidiană-sub
apendicele xifoidian;
4. aria mitrală-spaţiul V i.c.
stâng, pe linia
medioclaviculară
CIRCULAȚIA SANGUINĂ
Vasele sangiune
reprezintă un sistem
închis de tuburi prin
care circulă sângele
de la cord spre
țesuturi și de aici, din
nou la cord.
Sistemul vascular
este constituit din
vase de calibru
diferit: artere,
arteriole, capilare,
venule și vene.
CIRCULAȚIA SANGUINĂ PERIFERICĂ
Arterele mari au în structura pereților mult țesut elastic și,
pe măsură ce calibrul arterial scade, începe să predomine
țesutul muscular neted (cea mai mare dezvoltare la nivelul
arteriolelor).
Capilarele sunt tuburi subțiri, cu peretele de aprox. 1µ
grosime. Capilarele fac parte din sistemul microcirculației,
împreună cu arteriolele, metaarteriolele, canalele
anastomotice arterio-venoase și venulele mici.
CIRCULAȚIA SANGUINĂ PERIFERICĂ

• Venulele mici au pereții mai groși decât ai capilarelor. Pe

măsură ce crește calibrul venelor, peretele începe să se
îngroașe (rămâne totuși mai subțire comparativ cu cel al
arterelor).
• În structura pereților venoși există atât țesut elastic cât și
fibre musculare netede.
• Capacitatea variabilă a vaselor sistemului venos de a
înmagazina sânge în funcție de tonusul acestor vase
justifică denumirea de vase ale capacității.
CIRCULAȚIA SANGUINĂ PERIFERICĂ

• Circulația sângelui prin vase prezintă analogii cu

scurgerea lichidelor prin sistemele fizice, în sensul că
propulsarea sângelui la fiecare sistolă ventriculară,
furnizează energie pentru împingerea sângelui în sistemul
tubular, sub o anumită presiune.
• Fluxul lichidian într-un sistem de tuburi rigide este
laminar (stratul care vine în contact direct cu peretele
vasului se mișcă foarte încet; deplasarea cea mai rapidă
aparține stratului central).
CIRCULAȚIA SANGUINĂ PERIFERICĂ

Fluxul laminar depinde de:

1. Calibrul vascular
2. Densitatea sângelui
3. Viteza curentului sanguin
4. Vâscozitatea sângelui
Când crește calibrul vascular, viteza curentului sanguin,
densitatea sângelui și/sau scade vâscozitatea sîngelui,
fluxul sanguin încetează a mai fi laminar, iau naștere
curenți colaterali, apar vârtejuri și curgerea devine
turbulentă.
CIRCULAȚIA ARTERIALĂ

 Arterele = vase cu pereți groși, musculoelastici, prin care

sângele, propulsat intermitent sub o presiune ridicată la
fiecare sistolă, ajunge la nivelul capilarelor continuu și cu
presiune mult diminuată.
Circulația arterială

• La fiecare sistolă, ventriculele propulsează sub presiune în

arterele mari o cantitate de sânge (peretele arterial va
înmagazina o parte din energia jetului sanguin).

• În diastolă, presiunea din interiorul arterelor mari scade,

iar pereții arteriali, pe baza energiei acumulate anterior,
revin la dimensiunile de repaus (se comprimă sângele care
progresează astfel spre arteriole).
Presiunea sanguină (Tensiunea arterială)

• Variațiile intermitente de presiune ce au loc în arterele de

la baza inimii determină modificări presionale
intraarteriale, care coincid cu ciclul cardiac.
• Acestea se manifestă prin creșterea bruscă a presiunii în
timpul sistolei, până la o valoare maximă = presiune
(tensiune) sistolică.
• În timpul diastolei se produce scăderea lentă a presiunii
până la o valoare minimă = presiune (tensiune)
diastolică
Valori normale - Tensiunea arterială

Adult tânăr:
tensiunea sistolică - TAs (maximă) =
120-130 mmHg
Tensiunea diastolică - TAd (minimă) =
60 -80 mmHg
TAs crește cu 0,5 mmHg pentru fiecare an de vârstă, peste
vârsta de 20 ani
Tad crește cu 0,2-0,4 mmHg pentru fiecare an de vârstă,
peste vârsta de 20 ani
Valori normale TA
TA TAs (mmHg) TAd (mmHg)

OPTIMA ≤120 ≤80

NORMAL 120-129 80-84

NORMAL INALTA 130-139 85-89

HTA grd I (usoara) 140-149 90-99

HTA grd II (moderata) 150-169 100-110

HTA grd III (severa) ≥180 ≥110

HTA sistolica izolata ≥140 <90

Factori ce influențează tensiunea arterială

1. Rezistența vasculară periferică

2. Cantitatea de sânge (volemia)

3. Vâscozitatea sângelui

4. Debitul cardiac
Factori ce influențează tensiunea arterială
• Rezistența periferică este condiționată de calibrul
vascular și de vâscozitatea sângelui:
 În vasele cu calibru mare si cu suprafață de secțiune mare,
rezistența periferică este scăzută și sângele circulă rapid;
 În arterele mari și mijlocii, presiunea sângelui scade ușor,
(in medie cu 5-20%) deoarece rezitența este scăzută;
viteza sângelui este menținută constantă;
 În arteriole presiunea se prăbușește, datorită creșterii
suprafeței de secțiune a vaselor (un număr imens de vase
scurte și cu diametru redus) si a fortei de frecare puternice
care consuma o parte din energia cinetica.
Factori ce influențează tensiunea arterială

Cantitatea de sânge (volemia) influențează nivelul

presiunii arteriale, deoarece cu cât sistemul arterial este
mai destins, cu atât presiunea în interirul său va fi mai
ridicată.
În condițiile pierderilor de sânge prin hemoragie, diminuă
starea de distensie a sistemului arterial: tensiunea arterială
scade corespunzător cantității de sânge pierdut.
Factori ce influențează tensiunea arterială

Vâscozitatea sângelui influențează proprietățile sale

reologice si nivelul presiunii sanguine:
Sângele va circula mai greu în sectorul microcirculației,
unde vâscozitatea sa crește.
Vâscozitatea sângelui depinde de numărul de hematii
(eritrocite) din sânge.
Debitul cardiac (DC) – depinde la randul sau de starea
de contractie a inimii, frecventa cardiaca.
In general, cresterea DC influenteaza mai ales valoarea
TA sistolice.
Pulsul arterial
• Pulsul arterial este o manifestare periferică a activității
mecanice a inimii, constând într-o undă expansivă
periodică, sincronă cu ejecția ventriculară.
• Pulsul arterial se percepe la palparea unei artere pe țesutul
dur subiacent.
• Examinarea pulsului arterial se realizează prin palparea
diferitelor artere accesibile: carotidă, brahială, femurală,
poplitee, tibială posterioară și pedioasă.
 Pulsul arterial
În practica medicală
se apreciază pulsul
radial.
Palparea pulsului
periferic la nivelul
arterei radiale se
realizează prin
comprimarea cu trei
degete (index, medius
și inelar) a arterei
radiale în șanțul
radial.
Pulsul arterial
• Înregistrarea grafică a pulsului arterial poartă numele de
SFIGMOGRAMĂ.
• Calitățile pulsului arterial se apreciază subiectiv prin
palpare sau obiectiv prin analiza sfigmogramei:
1. Frecvența
2. Ritmul
3. Viteza
4. Amplitudinea
5. Tensiunea
Pulsul arterial
• Frecvența = se apreciază numărând pulsațiile timp de un
minut (60-90/minut);
•  frecvenței = tahicardie (puls frequentus)
•  frecvenței = bradicardie (puls rarus)
• Ritmul – se referă la intervalul dintre două pulsații
succesive;
• Un interval constant = puls regulat (puls regularis)
• Un interval neregulat = puls neregulat, aritmic (puls
iregularis).
Pulsul arterial

• Viteza = indică rapiditatea cu care apare și dispare unda

pulsatilă arterială:
• Puls celer – unda pulsatilă apare și dispare cu rapiditate
• Puls tardus – puls ce se palpează un timp mai îndelungat,
deoarece distensia arterei se face cu întârziere
Pulsul arterial
• Amplitudinea = mărimea undei de puls;
• Puls amplu (puls magnus) – izbește cu forță degetul la
palpare
• Puls mic (puls parvus) – puls slab perceptibil
• Tensiunea – se apreciază după forța necesară pentru a
comprima artera și a obține dispariția pulsului.
• Puls dur (puls durus) – puls greu comprimabil
• Puls moale (puls mollis) – puls ușor depresibil