Arta in Egiptul

antic
SIRBU GEORGIANA SI SCINTEI IOANA
 Arta Egiptului antic cuprinde
pictura, bijuteriile, desenele
de pe papiruși, sculptura,
arhitectura și alte moduri de
exprimare plastică dezvoltate
de civilizația din valea Nilul
din timpurile preistorice (circa
5.000 î.Hr.) până în momentul
cuceririi romane (31 î.Hr.).
Egiptul antic a cunoscut
continuitatea istorică cea mai
durabila dintre toate
civilizațiile mediteraneene ale
antichității. Mare parte a
operelor pe care le avem azi
provin din morminte și
monumente.
 Arta egipteană antică
include: picturi, sculpturi
în lemn, piatră și
ceramică, desene și
caligrafie pe papirus,
faianță, bijuterii, fildeșuri,
și alte forme de
exprimare artistică. Ele
prezintă indirect o
reprezentare a statusului
socio-economic și a
sistemului de credințele Masca lui Tutankhamon; circa 1327
ale egiptenilor antici. î.Hr.; aur, sticlă și pietre semi-
prețioase;
Caracterul religios
 Ca parte componentă a civilizației
egiptene, în toate formele sale, arta
Egiptului antic este consacrată în
primul rând faraonului, glorificării
acestuia, considerat urmaș al zeilor,
și are un profund caracter religios și
funerar.
 Înca de la început, credința
egipteană în viața de după moarte
impune ca cei decedați să fie
înmormântați alături de bunuri
materiale, în speranța că acestea îi
vor fi necesare în lumea de dincolo.
Respectând cu strictețe canoanele
impuse de religie, aceasta artă a mormântul
lui
evoluat încet, fără transformări Tutankhamon
spectaculoase.
 Simbolistica
Simbolistica joacă un rol important. Faraonii erau reprezentați deținând însemnele puterii.
Culorile folosite sunt expresive: pielea roșie este specifică personajelor tinere, cea galbenă este
utilizată pentru femeile de vârsta mijlocie care nu lucrau în aer liber. Semnificația culorilor era în
primul rând religioasă:
 Roșul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deșertului lipsit de viață
și de aceea zeul morții, al răului și totodată al dezordinii.
 Verdele: culoarea vieții vegetale și de aceea culoarea bucuriei și tinereții; era închinată zeului
Osiris, zeu al reînvierii și a nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo.
 Negru: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările sale, asigura
"reînvierea" veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării.
 Albastrul: era culoarea cerului și a zeului acestuia, Amon.
 Galbenul: reprezenta aurul, un material prețios simbol al nemuririi zeilor și de aceea avea un
caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor și faraonilor.
 Albul: simbol al purității și bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.
 De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de origine
străină.
 Pictura
 Relieful care decorează pereții
mormintelor, templelor sau
coloanelor este înlocuit treptat
de pictura murală. Se practică
tehnica frescei, iar scenele sunt
așezate în frize pe toată
suprafața peretelui, de la sol la
tavan. Tematica este foarte
bogată, de la scene din viața Personajele sunt statice sau surprinse
cotidiană (petreceri, dansuri, în diferite mișcări în funcție de acțiunea
întreceri sportive) până la desfășurată. Se încearcă o încadrare în
ritualuri de cult sau de peisaj și chiar o așezare pe etaje a
înmormântare. personajelor (perspectivă etajată)
pentru a sugera adâncimea. Linia
neagră conturează accentuat formele,
culorile sunt așezate în pete uniforme,
fără nuanțări care să dea impresia de
volum.
Fragment de perete din Mormântul lui Amenemhet
 Gâștele de la Meidum Cartea Morților a lui Hunefer

Muziciene si dansatoare

 În perioada Regatului de Mijloc se observă apariția unor elemente simbolice sau magice și
diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lângă culorile primare, complementarele,
contrastele de închis-deschis și griurile colorate. În perioada Regatului Nou, când fresca ocupă
locul dominant în decorarea templelor, mormintelor și palatelor, se observă o modificare a
culorilor care devin mai transparente, chiar nuanțate, ceea ce conferă o picturalitate
nemaiîntâlnită până acum.
Sculptura
 Sculptura se manifestă sub forma basoreliefului, altoreliefului și a statuilor.
Canoanele impuse de religie și de cultul morților erau:
 1. hieratismul: lipsa de expresivitate a chipurilor și reprezentarea statică a
trupurilor. Personajele au bărbia ușor ridicată, calota craniană lăsată pe spate,
ochii măriți și privirea îndreptată la infinit. Acest calm, liniște și lipsă de
expresivitate simbolizează detașarea personajelor de viața pământeană și
așteptarea judecății zeilor care să le confere dreptul la nemurire după cântărirea
faptelor bune și rele.
 2. frontalismul: vederea din față, frontală, a personajelor, care sunt reprezentate
simetric.
 3. supradimensionarea: zeii și faraonii sunt redați supradimensionați față de
celelalte personaje, pentru a se sublinia puterea și caracterul lor sacru.
 Nu numai zeitățile, ci și
faraonii aveau reprezentări
statuare. Astfel de statui
erau cât mai masive,
monumentale, deoarece se
considera că aduc viață
veșnică faraonilor
reprezentați și permit
supușilor să îi vadă în formă
fizică.

Faraonul Menkaure și regina

Khamerernebty a 2-a
ALTE CAPODOPERE ALE SCULPRURII EGIPTENE

marele Sfinx de la Gizeh

prințul Rahotep și soția sa
statuile faraonului Ramses al II-lea
 BIJUTERIILE SI AMULETELE
 Nestematele au avut o mare semnificație spirituală, egiptenii antici crezând că ele îi
protejează de spiritele rele și le atrag pe cele bune. Mineralele roșii ca jaspul roșu sau
carneolul erau considerate puternice datorită culorii lor care era asemănătoare cu cea a
sângelui, el fiind asociat cu viața și longevitatea. Turcoazul extras din peninsula Sinai
reprezenta fertilitatea, vindecarea și renașterea, în timp ce lapis lazuliul importat din
Afganistan semnifica raiul, moartea și viața de apoi

Colier cu pectoral
Pectoral al lui (bijuterie purtată Amuletă pe care
Tutankhamon pe piept), al apar Isis, Horus
prințesei și Nephthys
SithathoriuneT
 BIBLIOGRAFIE:
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Arta_%C3%AEn_Egiptul_antic