Sunteți pe pagina 1din 12

“TIPURILE ȘI STRATEGIILE GLOBALE DE ASIGURARE A

SECURITĂȚII INTERNAȚIONALE”
 
 
 
 
Autor: Baeș C.
Conducator științific: Bunsucean T.
dr., lector
Trăsăturile conceptului de
securitate internaţională.
Caracterul situational, subiectiv şi
dual al securităţii internaţionale.
Elementele constitutive ale procesului
de securitate: evenimentul,
nonevenimentul, percepţia de
securitate de securitate corectă şi
nonpercepţia. Participanţii la
procesele de securitate
internaţională: statele - actori
generatori de politici de securitate;
sistemele relaţiilor internaţionale -
securitatea ca măsură a stării
sistemului. Supremaţia sistemului
bipolar faţă de cel unipolar.
Securitatea actorilor derivată a stării
de securitatea a sistemului.
Tipurile de abordare a securităţii prin prisma
actorului statal:

combatere

prevenire

evitare

Planurile de derulare a securității internaționale

Economic,juridic

Politic

militar
Problema securităţii internaţionale în perioada
interbelică.
Armata - principal garant al apărării şi securităţii
naţionale ðn perioada interbelică. Relaţia dintre
cheltuielile militare şi bugetul de stat ðn perioada
interbelică. Primul război mondial - primul război al
erei industriale la nivel sistemic. Dependenţa de
factorul economic, PIB. Războiul total - oglindă a forţei
economice a statului ðn cauză. Instituţii de securitate
şi apărare ðn perioada interbelică. Efortul de
apărare/securitate naţională. Instituţii abilitate să
gestioneze problematica securităţii şi apărării
naţionale: Consiliul Superior al Apărării Ţării,
Ministerul de Război al Apărării Naţionale, Consiliul
Superior al Armatei, Marele Stat Major, Inspectoratele
de armată, Consiliul de Coroană. Opţiunile războiului
total: neutralitatea sau acţiunea tradiţională. Acţiunea
militară ca opţiune europeană.
Securitatea internaţională în perioada celui de-al doilea
război mondial şi ðn perioada comunistă.
Al doilea război total. Relaţiile dintre partidele politice şi
instituţiile de securitate în timpul celui deal doilea război
mondial. Delegarea „conducătorului" cu luarea deciziei (cazul
Antonescu). Obiectivul principal al epocii - recuperarea
teritoriilor pierdute. Participarea Romäniei la războiul ðmpotriva
Germaniei. Apariţia la 6 martie 1945 a unui guvern de inspiraţie
comunistă - unul din primele semne ale declanşării Războiului
Rece. Instaurarea regimului comunist - abandonarea atributelor
de independenţă şi suveranitate statale. „Democratizarea"
armatei romane. Criza cubaneză şi influenţa ei asupra
securităţii internaţionale. Cazul Cehoslovaciei - primăvara de la
Praga.
Conceptele de securitatea internaţională.
Conceptul de securitate după primul război mondial. Pactul Briand-Kellog (1928) -
principalul instrument împotriva războiului total şi atribut al suveranităţii. Dreptul la război ca
atribut al suveranităţii. Paradigmele securităţii internaţionale. Paradigma distrugerii, crearea
unui obstacol, crearea unei distanţe, între actor şi pericol, ameninţarea spaţiului dintre actor şi
pericol, negociere
Concepţia liberală privind securitatea: asocierea factorului militar cu prosperitatea
economică, drepturile omului. Supremaţia „Global governance" asupra securităţii naţionale.
Utilizarea factorului militar în sistemul de apărare colectivă. Tendinţele post-westphalice (post -
Război Rece) spre globalizare şi integrare. Conceptul conservator şi dezvoltarea factorului
militar ca pärghii de securitate. Aranjamentele de securitate internaţională: strategia, apărarea
colectivă (collective security, regim de securitate, securitate cooperativă).
Caracteristicile securităţii în perioada post-război rece.
Crearea sistemelor de securitate colectivă regionale după 1989. Concurenţa ðntre
sistemele instaurate de OSCE şi NATO. Eficienţa OSCE. Căderea Tratatului de la
Varşovia. Necesitate menţinerii NATO. Rolul ONU ðn cadrul acestui sistem de
securitate regională. Rezoluţiile ONU cu privire la utilizarea forţei ðn rezolvarea
conflictelor militare. Cooperarea forţelor militare ðn soluţionarea acestora. Criza
irakiană. Operaţiunea Furtuna ðn deşert. Afganistan. Războiul din Kosowo. Acordul
de la Dayton şi eşecul forţelor colective ðn Balcani. Atacurile teroriste - noi
provocări ðn adresa securităţii mondiale. 11 septembrie 2001. Politica Europeană
de Securitate Comună - element nou al sistemului global de securitate. Colaborarea
guvernelor europene ðn domeniul apărării comune. Sistemele de securitate
regională ðn lume: sistemul asiatic de securitate, sistemul american de securitate.
Globalizarea sistemelor de securitate internaţională.
Definirea globalizării ca fenomen multidimensional. Consecinţele dezvoltării
accelerate a
globalizării: oportunităţi în dezvoltarea democraţiei, oportunităţi de dezvoltare şi
securitate economică,
apariţia noilor actori în relaţiile internaţionale (corporaţiile transnaţionale,
terorismul ca actor
internaţional), creşterea indicilor de conservare a păcii, vulnerabilităţi de ordin
sistemic, apariţia şi
dezvoltarea unei culturi globale, apariţia mişcărilor antiglobalizare.
Relaţia dintre globalizare, creştere economică şi democraţie. Ameninţările
transnaţionale: atacurile
cibernetice, neproliferarea armelor nucleare, violenţa etnică, crima globală şi
crearea unor reţele de crime
organizate, degradarea mediului - încălzirea globală, boli infecţioase (HIV, virusul
NH5 - gripa aviară).
Crearea unei strategii de securitate globală - cea mai mare provocare pentru
sistemul de relaţii
internaţionale. Globalizarea şi privatizarea securităţii internaţionale.
ONU - principal actor ðn stabilirea cadrului internaţional al securităţii.
Crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite la 25 aprilie 1945 - celulă de bază ðn asigurarea securităţii
internaţionale ðn perioada de după cel de-al doilea război mondial şi pentru prevenirea unei noi
conflagraţii mondiale. Principalele organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Consiliul de Securitate al
ONU. Calitatea de membru permanent (cinci: SUA, Rusia, Franţa, Marea Britanie şi China)şi membru
nepermanent (zece: sunt aleşi conform distribuţiei geografice echitabile: 5 din grupurile regionale african
şi asiatic, unul din grupul regional est-european, doi din grupul regional latino-american şi caraibian şi
doi din grupul regional vest-european)în Consilul de Securitate. Procedura de luare a deciziilor ðn cadrul
Consiliului de Securitate. Aspiraţiile şi pretenţiile Germaniei de a obţine calitatea de membru permanent
ðn cadrul acestui organ al ONU. Principiul complementarităţii şi sprijinului reciproc cu alte mecanisme
regionale de menţinere a păcii şi securităţii. 8. NATO şi rolul său în securitatea internaţională Semnarea
Tratatului Atlanticului de Nord la 04 aprilie 1949 la Washington. Scopurile creării acestei organizaţii
internaţionale. Prevederile articolului 5 al statutului NATO şi modalităţile sale de aplicare. Principalii
membri ai Tratatului Nord-Atlantic. Etapele extinderii, scurtă prezentare politică-juridică. Resursele
Alianţei Nord-Atlantice. Adoptarea bugetului NATO. Necesitatea transformării NATO după terminarea
războiului rece. Evoluţia procesului lărgirii Alianţei. Conceptul strategic al NATO, adoptat la Roma ðn
1991. Procedura admiterii de noi membri. Planul de acţiune pentru aderare (MAP) realizat ðn baza
Dialogului Individual Intensificat. Condiţiile de aderare pentru statele candidate. Divizarea MAP pe
capitole: economice şi politice; militare şi de apărare; resurse financiare; securitate şi juridice. Planurile
şi interesele Republicii Moldova de aderare la sisteme subregionale de securitate. Avantajele şi
dezavantajele aderării Republicii Moldova la Alianţa Nord-Atlantică. Prezenţa Moldovei ðn Parteneriatul
pentru Pace
OSCE - actor regional al securităţii.
Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din 1975 - începutul
destinderii în relaţiile internaţionale. Crearea Actul Final de la Helsinki în 1975
- precondiţie de creare a unui sistem european de securitate. Cele zece principii
de bază ale Actului Final de la Helsinki şi importanţa lor pentru relaţiile
internaţionale. Carta pentru o nouă Europă de la Paris din 1991 şi crearea
Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa Instituţiile de conducere
ale OSCE: instituţiile la cel mai înalt nivel politic - summit-urile, consiliul
ministerial. Consiliul permanent, forumul pentru cooperare şi securitate,
Adunarea Parlamentară a OSCE; organele executive: Chairman in Office (troika
), misiunile OSCE (Bosnia şi Herţegovina, Moldova, Croaţia, Georgia, Kosowo,
Serbia şi Muntenegru), oficiile OSCE (Minsk, Baku, Ere van). Activitatea OSCE
în domeniul securităţii internaţionale. Resursele interne ale OSCE. Negocierile
diplomatice - resursa de bază a OSCE în Europa de Sud-Est. Summit-urile
OSCE. Summit-ul de la Istambul din 1999 şi implicarea lui asupra securităţii
Republicii Moldova.
CONCLUZII GENERALE
 
 
Dezvoltarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare şi întărirea capabilităţilor europene
de management al crizelor nu poate avea decât un impact pozitiv asupra NATO şi legăturii
transatlantice, atâta timp cât vor contribui la întărirea pilonului european de securitate şi
apărare.
 
România doreşte să contribuie în mod direct la dezvoltarea politicii europene de securitate
şi apărare, atât la nivel politic, cât şi militar. Alături de celelalte state membre, România
contribuie la edificarea politicii europene de securitate, chiar înainte de a deveni membru a
acestei organizaţii.
 
O Europă unită va reprezenta o singură voce, cea a unui partener euroatlantic, cu un
potenţial economic şi militar pe măsura provocărilor proceselor de globalizare.
BIBLIOGRAFIE

1. Crampton, R. J. (1997), Eastern Europe in the twentieth century and after, Routledge,
ISBN 0-415-16422-2
2. Turnock, David (1997), The East European economy in context: communism and
transition, Routledge, ISBN 0-415-08626-4
3. Lavinia Stan, ed., Transitional Justice in Eastern Europe and the Former Soviet Union:
Reckoning with the Communist Past, London: Routledge, 2009.
4. Lavinia Stan and Rodica Milena Zaharia, "Romania's Intelligence Services. Bridge
between the East and the West", Problems of Post-Communism, vol. 54, no. 1 (January
2007), pp. 3–18.
5. Lavinia Stan and Lucian Turcescu, "The Devil's Confessors: Priests, Communists, Spies
and Informers", East European Politics and Societies, vol. 19, no. 4 (November 2005), pp.
655–685.
6. Lavinia Stan, "Spies, Files and Lies: Explaining the Failure of Access to Securitate
Files", Communist and Post-Communist Studies, vol. 37, no. 3 (September 2004), pp. 341–
359.
7. Lavinia Stan, "Moral Cleansing Romanian Style", Problems of Post-Communism, vol.
49, no. 4 (2002), pp. 52–62.
8. Lavinia Stan, "Access to Securitate Files: The Trials and Tribulations of a Romanian
Law", East European Politics and Society, vol. 16, no. 1 (December 2002), pp. 55–90.