MODULUL 4

Contabilitatea
afacerii.
Management
financiar
4.1 Organizarea activității de
contabilitate şi analizarea
documentelor contabile
4.1.1 Evidența contabilă
A. Sistemul contabil
 Contabilitatea poate fi definita azi ca un ansamblu de reguli si
proceduri ce trebuie urmate pentru a cuantifica, prelucra, si comunica
informații, preponderent de natura financiara, despre o entitate
economica identificabila, in scopul adoptării deciziilor economice.
 Sistemul partidei duble se bazează pe principiul dualității, principiu
conform căruia orice fapt economic are doua aspecte – resursa si
utilizare, consum si venit, efort si rezultat – acestea compensând-se sau
echilibrând-se reciproc.
 Odată cu dezvoltarea societăților pe acțiuni se conturează o noua latura
a contabilității – contabilitatea de gestiune.
 Contabilitatea de gestiune furnizează toata informația contabila care
este cuantificata, prelucrata si transmisa pentru utilizare interna de
către manageri.
 Contabilitatea financiara furnizează informația contabila care, pe lângă
o utilizare interna de către management, este comunicata si in
exteriorul organizației.
B. Patrimoniul societății, înregistrări contabile
4.1.2 Patrimoniul agenților
economici
 O trăsătura specifica in ceea ce privește modul cum contabilitatea urmărește
patrimoniul, este deci aceea ca acesta este privit permanent, in dinamica sa, din
doua puncte de vedere. Pe de o parte, contabilitatea privește patrimoniul din
punct de vedere al formei sale concrete si astfel privit, patrimoniul îmbracă
forma de ACTIVE PATRIMONIALE, care la rândul lor sunt de doua feluri, active
imobilizate si active circulante. Pe de alta parte, patrimoniul este privit in
contabilitate, din punct de vedere al provenienței, si astfel privit patrimoniu
îmbracă forma de SURSE PATRIMONIALE, care la rândul lor sunt capitaluri si
datorii.
 Fiecare grupa de elemente patrimoniale si analitic, fiecare element patrimonial,
are o denumire distincta si unica, un conținut economic precis si o valoare
determinata. In contabilitate aceste elemente patrimoniale sunt urmărite practic
prin atribuirea unui cont corespunzător, de activ sau de pasiv; conturile au un
simbol cifric de identificare, format din trei cifre si uneori patru cifre.
 Relația ACTIVE PATRIMONIALE = PASIVE PATRIMONIALE, este numita ecuația
dublei reprezentări a patrimoniului. Pornind de aici se formează si se verifica o
seama de alte corelații dinamice verificate de practica.
 Exemplu de corelații coerente matematic: Active patrimoniale + Creșteri de
active = Surse patrimoniale + Creșteri de surse ; Activele patrimoniale - Scăderi
de active = Surse patrimoniale - Scăderi de surse; Activele
patrimoniale + Creșteri de surse = Surse patrimoniale + Creșteri de active etc.
Active patrimoniale
 Active imobilizate
Prezentare generala - clasificare
 Activele imobilizate sunt reprezentate de bunuri si valori care au ca destinație deservirea
activității unității patrimoniale pe o perioada mai îndelungata (de regula peste un an).
Acestea nu se consuma la prima utilizare, intr-un singur ciclu de producție si sunt urmărite in
contabilitate pe trei categorii astfel: imobilizări necorporale, imobilizări corporale si
imobilizări financiare.
a)Imobilizări necorporale
Imobilizările necorporale se numesc astfel deoarece ele nu se prezinta din punct de vedere
fizic ca bunuri materiale, ci se prezinta sub forma de cheltuieli. Dintre acestea enumeram:
Cheltuielile de constituire 
Cheltuieli de cercetare-dezvoltare
Concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare
Alte imobilizări necorporale, etc
b) Active imobilizate corporale
 Activele imobilizate corporale sunt caracterizate prin faptul ca dinamica lor este redusa sau foarte
redusa. In aceasta categorie de imobilizări corporale se include următoarele elemente
patrimoniale:
 - Terenuri este un element patrimonial ce exista si va exista in patrimoniul multor unități
patrimoniale. In mod concret, un agent economic poate dispune de diferite categorii de terenuri
in functie de destinatia lor.
 - Mijloacele fixe, sunt bunuri economice fără de care activitatea nu se poate desfășura exista in
patrimoniul oricărui agent economic. Se considera mijloace fixe acele mijloace de munca ce
întrunesc cumulativ doua condiții si anume, au o valoare stabilita prin acte normative si o durata
de funcționare mai mare de un an. Caracteristica lor este faptul ca participa la mai multe procese
de producție si își transmit valoarea treptat dar integral asupra valorii produselor realizate.
 - Imobilizări corporale in curs, sunt cheltuieli efectuate pentru obținerea de imobilizări corporale
neterminate sau in curs de finalizare.
c)  Active imobilizate financiare
 Activele imobilizate financiare reprezintă cea de a treia categorie de
imobilizări; acestea păstrează caracteristica de baza a oricăror
imobilizări, respectiv au o mișcare lenta sau foarte lenta. Cele mai
importante imobilizări financiare sunt:
 - Titluri de participare sunt drepturile stabilite de regula sub forma de
acțiuni sau alte titluri de valoare, având drept rezultat participarea la
capitalul altor unități patrimoniale.
 - Titluri imobilizate ale activității de portofoliu sunt si ele titluri ca de
exemplu acțiuni, pe care unitatea le dobândește in vederea obținerii unor
dividende, însă, spre deosebire de cele anterioare, acestea nu dau
dreptul deținătorului să controleze sau să influențeze deciziile economice
ale unități partenere.
  - Creanțe imobilizate sunt si acestea imobilizări financiare dintre ele cea
mai reprezentativa fiind clasa 'împrumuturilor acordate pe termen lung'
respectiv împrumuturile acordate altor unități patrimoniale, pe termen
lung, pentru care se percepe, de regula, dobânda.
Activele circulante
Prezentare generala - clasificare
Orice agent economic dispune, in patrimoniul sau, pe lângă active
imobilizate si de active circulante. Spre deosebire de activele imobilizate,
activele circulante au o mișcare mai rapida si in cele mai multe cazuri ele
participa la un singur ciclu de producție transmițând-si întreaga valoarea
economica asupra producției obținute intr-un ciclu de exploatare. Unitățile
patrimoniale dispun de trei categorii importante de active circulante astfel:
 stocuri si produse in curs de execuție;
 active de trezorerie (bănești);
 active in decontare (creanțe).
Active circulante sub forma de stocuri si
produse in curs de execuție
Reprezintă o categorie de active circulante
predominanta in economia tuturor agenților
economici si cuprinde o suma de elemente cu
denumiri si conținut bine stabilit astfel: Materii
prime, Materiale consumabile, materialele auxiliare,
combustibilul, piesele de schimb, materialele de
ambalat,  Obiectele de inventar, etc.
Active circulante de trezorerie
Principalele active de trezorerie înregistrate in patrimoniul agenților economici sunt:
a.Acțiunile proprii – reprezintă acțiunile proprii răscumpărate de întreprindere de la
acționari in mod direct sau prin intermediul piețelor financiare. Rațiunea achiziționării
propriilor acțiuni este legata de independenta funcțional-economica a întreprinderii, care
odată depășind momentul atragerii de capital, revine cu interesul promovării unei politici
susținute de acumulare in vederea realizării de investiții.
b.Acțiunile – cuprind categorial titlurile de credit asupra patrimoniului unor terți,
achiziționate de pe piața specifica in vederea obținerii de venituri financiare suplimentare pe
termen scurt. Acțiunile pot fi de doua tipuri: ordinare (simple), in contul cărora se încasează
dividende sau privilegiate, in contul cărora se încasează o dobânda fixa indiferent de profitul
societății la capitalul căreia se participa. Din aceasta categorie fac parte ca si componenta a
trezorerie, doar acele acțiuni cu lichiditate crescuta, sub un an.
c.Obligațiunile emise sau răscumpărate – cuprind categorial totalitatea titlurilor de
credit de natura obligațiunilor unității emise anterior si acum răscumpărate de unitate.
d.Conturile curente la bănci este folosit pentru a urmări disponibilitățile in lei si in devize
aflate in conturi la bănci, precum si mișcările de trezorerie bancara.
Unitățile pot avea depozite bancare nu numai in lei ci si in devize, motiv
pentru care acest element patrimonial se dezvolta analitic, astfel:

Conturi la bănci in lei, - reflecta desigur sumele de bani in lei de care

dispune agentul economic;

Conturila bănci in valuta - evidenţiază valuta de care dispune agentul

economic si operațiunile de încasări si plăti in valuta.
Active circulante in decontare (creanțe)

O parte din activele circulante ale mai multor unități patrimoniale se

regăsesc in poziția 'in decontare'. Prin active circulante in decontare,
se înțeleg activele circulante ale unității, fie sub forma de stocuri si
produse, fie sub forma băneasca, care momentan nu se găsesc la
dispoziția efectiva a unității ci din motive obiective sau subiective se
afla in afara unității.
Pasive patrimoniale
 CAPITALURI PROPRII
Def.: Capitalul reprezintă o categorie economica ce reprezintă
ansamblul resurselor materiale acumulate si reproductibile, care prin
asociere cu ceilalți factori de producție (munca, natura, alți neo factori de
producție) participa la realizarea de noi bunuri economice cu scopul de a
obține profit.
Sub aspect economic capitalul reprezintă interesul rezidual al
întreprinzătorului iar sub aspect financiar-contabil capitalurile reprezintă
componente ale pasivului patrimonial destinate a finanța de o maniera
durabila activul patrimonial. Deoarece termenul de dispoziție depășește
un an financiar, ele poarta denumirea de capitaluri permanente.
CAPITALURI PROPRII
Clasificare
In categoria capitalurilor sunt incluse:
capitalurile proprii;
Rezervele;
rezultatul exercițiului;
subvențiile, provizioanele;
împrumuturile si datoriile asimilate, pe termen mediu si
lung.
 CAPITALURI PROPRII
 Capitalurile proprii se manifesta din punct de vedere financiar-contabil
sub forma capitalului individual (deținut de întreprinzătorii individuali),
capitalul social (aporturile inițiale subscrise si vărsate de acționarii sau
asociații unei întreprinderi), primele legate de capitaluri (excedentul stabilit
intre valoarea de emisiune si valoarea nominala a parților sociale sau a
acțiunilor emise) si diferențele din reevaluare statuate prin acte normative
specifice sau prin aplicarea unui tratament contabil alternativ, conform
I.A.S. 36 coroborat cu I.A.S. 2, 11, 12, 19, 32, 40 si 41 (constatate cu ocazia
comparării valorii contabile nete – n.a. definite mai sus – cu valoarea de
utilitate la un moment dat).
CAPITALURI PROPRII
 Rezervele asimilate capitalurilor cuprind de regula rezervele
legale (constituite in procent de 5% din profitul brut dar nu
mai mult de 20% din valoarea capitalului social – pentru
societățile cu capital autohton – respectiv 25% din valoarea
capitalului social – pentru societățile cu capital străin),
rezervele pentru acțiuni proprii (destinate majorării
capitalului social) si rezervele statutare (prevăzute in statutul
de constituire al societății). Aceste rezerve sunt utilizate fie
pentru acoperirea pierderilor înregistrate la încheierea
exercițiilor financiare, fie pentru integrarea in capitalul social.
CAPITALURI PROPRII
 Rezultatul exercițiului curent se constituie fie in pierdere fie
in profit si este egal cu variația situației nete intre începutul si
sfârșitul exercițiului. El poate fi determinat valoric sub forma
bruta ca diferența dintre veniturile si cheltuielile întreprinderii
si sub forma neta prin deducerea impozitului pe profit. La
începutul anului financiar, rezultatul este reportat sub forma
de pierdere sau profit si fie este recuperat din rezultatele din
anul curent fie este repartizat asupra rezervelor sau distribuit
întreprinzătorilor pentru recompensarea capitalului investit.
CAPITALURI PROPRII
 Subvențiile reprezintă ajutoare, compensații achitate de
stat sau alte organisme naționale sau internaționale in
temeiul unor prevederi legale, ca masuri ale politicii
economice, comerciale ale statului (subvenții-prime pentru
export, subvenții pentru import etc.) sau pentru realizarea
unor obiective, investiții de interes public (credite
subvenționate, facilitați investiționale etc.) sau in
concordanta cu o politica de interes public. Sunt asimilate
subvențiilor donațiile primite de la alți agenți economici sub
forma mijloacelor fixe precum si plusurile la inventar.
CAPITALURI PROPRII
 Împrumuturi si datorii asimilate grupează categoria de
împrumuturi pe termen mediu si lung – credite bancare, credite
primite de la alte instituții financiare, întreprinzători sau
societăți comerciale, împrumuturi din emisiuni de obligațiuni,
precum si dobânzile aferente acestor forme de finanțare.
Resursele atrase de întreprindere pe termen mediu si lung,
(împrumuturile pe termen mediu sunt cele cu scadenta intre
unu si cinci ani iar împrumuturile pe termen lung sunt cele cu
scadenta de peste cinci ani ) sunt asimilate capitalurilor proprii.
Împrumuturile obligatoare reprezintă cea mai avantajoasa
forma de finanțare externa întrucât transfera investitorilor o
parte semnificativa a riscurilor si are o durata de rambursare
permisiva, eșalonata, sustenabila prin rezultate economice.
DATORII
Ca element distinct al pasivului patrimonial, datoriile se limitează la
acele obligații pe termen de cel mult un an, datoriile care depășesc un an
fiind de natura capitalurilor proprii si fiind destinate a finanța activul
imobilizat si nu rulajul activului circulant.
In aceasta categorie sunt cuprinse:
datoriile către furnizori (rezultat al derulării faptelor de comerț, constituite
din creditul comercial al furnizorilor);
datoriile din decontările cu terții (avansurile primite de la clienți,
decontările cu personalul, decontările cu bugetul statului, bugetul
asigurărilor sociale, bugetele locale etc.). De subliniat importanta distincției
permanente intre datoriile instituției cu scadenta de peste un an, datorii ce
sunt asimilate capitalurilor proprii contribuind major in politica de finanțare a
ciclului de producție/prestări servicii si datoriile de pana la un an care sunt
asimilate obligațiilor curente, care nu pot finanța decât deficitele curente de
trezorerie (cu privire la activele circulante ale întreprinderii).
CONTURI DE REGULARIZARI SI
ASIMILATE
 Se refera la veniturile înregistrate in avans (încasări sau creanțe
aferente unor bunuri nelivrate sau prestații neefectuate) si la
diferențele de conversie – pasiv (profituri latente din conversiile de
schimb la sfârșitul exercițiului).
 Prezentarea realizata este bineînțeles sumara si pe alocuri lapidara,
cu caracter informativ, impunând-se însă nu atât pentru înțelegerea
întregului ansamblu de noțiuni patrimoniale cat mai ales pentru
conturarea întregului complex de factori si concepte care intervin sub
diverse forme in activitatea economico – financiara a întreprinderii,
patrimoniul in întreaga să structura si prin modificările sale valorice si
procesuale, din perspectiva bilanțului funcțional si financiar, făcând
fără discuții interesul obiectului de studiu al gestiunii financiare.
Procesele economice ale unității
patrimoniale
Prezentare generala
Reproducția sociala nu este o noțiune abstracta, ci ea se înfăptuiește
concret de agenții economici, prin reluarea neîntrerupta, ciclica, a activității
economice, producând bunuri materiale, executând lucrări sau prestând
servicii.
Aceasta înseamnă ca agenții economici din sfera producției si din sfera
circulației, organizează si executa o serie de procese interne care aduc
transformări calitative si cantitative in starea activelor de care dispun agenții
economici. Contabilitatea urmărește si aceste procese interne, numite
generic ,,procese economice”, pentru care si-a creat instrumente metodice
generale in conformitate cu conținutul economic al lor.
In contabilitate aceste procese interne sunt urmărite prin structurile
proprii patrimoniului fiecărei unități.
 Procesele economicesub forma de
cheltuieli
Cheltuielile exprima desigur in expresie băneasca o seama de procese
fundamentale ce au loc atât in unitățile ce acționează in sfera producției cat si
la cele ce-si desfășoară activitatea in sfera circulației.

a)Cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu materiile prime , materialele

consumabile , obiectele de inventar , energia si apa, privind mărfurile, de
întreținere, redevențele, locațiile de gestiune, cu comisioanele, de protocol,
reclama si publicitate, cu transportul de bunuri si de personal, cu deplasări,
detașări si transferări, poștale si taxe de telecomunicații, cu serviciile bancare
si asimilate, Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte - cheltuielile unității
cu impozitul pe clădiri, impozitul pe autovehicule, taxe asupra terenurilor,
contribuția unității pentru riscuri si accidente, precum si alte contribuții plătite
numai de unele unități, cu remunerațiile personalului, cu asigurările sociale si
protecția sociala, privind amortizările si provizioanele, cu impozitul pe profit )
 Procesele economice sub forma de
cheltuieli
b. Cheltuieli financiare, din care fac parte:
 Cheltuieli cu dobânzile - prezente in economia oricărui agent economic,
deoarece mai toți agenții economici folosesc credite bancare pentru care
se plătesc dobânzi considerate cheltuieli.
 Cheltuieli financiare privind amortizările si provizioanele pentru
amortizarea si pentru constituirea de provizioane financiare.
c. Cheltuieli extraordinare
 Cheltuielile extraordinare sunt reprezentate de categoria costurilor cu
forța majora (pierderi din calamitați etc.).
 Cheltuieli extraordinare privind amortizările si provizioanele se refera la
înregistrarea amortizării si constituirea de provizioane pentru evenimente
extraordinare.
Procesele economice sub forma de
venituri
 Se formează in timpul activităților economice in urma actului
de vânzare. Veniturile sunt consecința necesara si fireasca a
cheltuielilor pe care trebuie să le depășească in mărime
pentru ca activitatea să aibă sens.
 Unitățile patrimoniale obțin in urma activității relativ multe
venituri, de aceea păstram categorisirea si le grupam in:
a) venituri de exploatare,
b) venituri financiare
c) venituri excepționale
 a) Venituri din exploatare
 Veniturile din vânzarea produselor finite este cel mai important venit pentru
majoritatea unităților patrimoniale din sfera producției, deoarece cele mai
multe produc produse finite pe care le vând clienților si astfel obțin venituri.
 Venituri din vânzarea semifabricatelor si ele destul de frecvent pentru acele
unități care produc si vând semifabricate, de regula subansambluri ale unor
produse complexe care se asamblează in alte unități.
 Venituri din vânzarea produselor reziduale se formează atunci când
unitățile patrimoniale vând deșeuri sau eventual rebuturi.
 Venituri din lucrări executate si servicii prestate este un foarte important
venit ce se formează la unitățile specializate in execuția de lucrări si
prestări de servicii, acest sector al prestărilor de servicii fiind foarte
dezvoltat in alte tari si la noi este încurajat si va deveni amplu.
 Venituri din studii si cercetări se formează la instituțiile de cercetare-
dezvoltare, dar si la alte unități care au un asemenea sector care executa
proiecte, studii de fiabilitate etc., evident comandate de clienți.
 a)Venituri din exploatare -
continuare
 Venituri din redevențe, locații de gestiune si chirii, oarecum nou pentru economia
tarii noastre dar, specific pentru economia de piața.
 Venituri din vânzarea mărfurilor este caracteristic pentru unitățile patrimoniale care
își desfășoară activitatea in comerțul en-gross sau cel cu amănuntul.
 Venituri din operațiuni diverse se formează din operațiuni diverse cum ar fi punerea
la dispoziția terților a personalului unității, venituri din valorificarea ambalajelor etc.
 Venituri din producția de imobilizări necorporale se considera venituri din producția
de imobilizări necorporale prin efort propriu, cum ar fi obiective pentru cercetare-
dezvoltare, brevete, programe informatice etc.
 Venituri din producția de imobilizări corporale se considera astfel de venituri,
producția de mijloace fixe prin efort propriu sau lucrările de îmbunătățiri funciare
efectuate prin efort propriu in urma cărora creste valoarea terenurilor.
 Venituri din producția stocata - cresc aceste venituri atunci când se obțin stocuri din
activitatea de producție, cum ar fi produse finite, semifabricate etc., așa cum aceste
venituri scad atunci când se descarcă gestiunea cu stocurile din producția proprie
ieșite din gestiune, de regula prin vânzare.
a)Venituri din exploatare -
continuare
 Alte venituri din exploatare se considera astfel de venituri
cele datorate de personal privind debitele, sporuri sau
adaosuri necuvenite sau sumele datorate de debitori diverși
pentru pagubele produse.
 Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
sunt veniturile care se formează atunci când se anulează
provizioane de exploatare.
b) Venituri financiare
 Venituri din participații sunt dividendele la care au dreptul
unitățile patrimoniale care dețin titluri de participare.
 Venituri din alte imobilizări financiare sunt de asemenea dividende
la care au dreptul unitățile patrimoniale care dețin titluri
imobilizate ale activității de portofoliu.
 Veniturile din creanțe imobilizate, sunt in cele din mai multe cazuri
dobânzi la care au dreptul agenții economici care au acordat
împrumuturi pe termen lung altor unități.
 Venituri din dobânzi sunt venituri cuvenite si încasate de la bănci
unde unitățile își păstrează disponibilitățile.
 Venituri financiare din provizioane se formează atunci când se
anulează provizioanele financiare.
c) Venituri extraordinare

Se numesc astfel deoarece au un caracter extraordinar si destul

de rar:
Venituri din subvenții primite pentru acoperirea unor cheltuieli
cu evenimentele extraordinare (calamitați etc.).
Venituri extraordinare din provizioane se formează atunci
când se anulează provizioane excepționale.
 Situații financiare sau întocmirea situațiilor
financiare
Bilanțul contabil
Pentru realizarea funcțiilor contabilității: de informare, decizie şi control, este necesar
ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informațiile
generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante,
accesibile nu numai specialiștilor, ci şi celor interesați de gestiunea unității patrimoniale
în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme
economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al
contabilității financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situației patrimoniale,
rezultatelor şi situației financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale şi a Legii Contabilității 82/1991, toți
agenții economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligați să întocmească bilanț
contabil.
Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. Bilanțul
contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situației
financiare şi asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul
unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum şi în celelalte situații prevăzute de
Legea Contabilității.
Importanta bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le
îndeplinește:
funcția de generalizare a datelor contabilității;
funcția de cunoaștere a mersului activității economico-financiare;
funcția previzională.

A) Bilanțul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcție

de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari,
grupare ce se face în funcție de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea
activului bilanțului, cifra de afaceri şi numărul mediu de salariați ).
Bilanț contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii,
care presupune o schemă de bilanț mai redusă.
Bilanț contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari,
acesta cuprinzând posturi şi indicatori compleți privind activitatea şi rezultatele
întreprinderii.
Bilanțul unităților patrimoniale care desfășoară activități economice cuprinde
toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinație şi respectiv
proveniența lor
 ACTIVELE CURENTE SI
NECURENTE
Activele curente ale bilantului cuprind:
elemente destinate a fi realizate, sau deținute pentru a fi vânduta sau
consumate, in cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii
elemente destinate, in principal, pentru a fi negociate pe diferite piețe sau
deținute într-o perspectiva de termen scurt, întreprinderea așteptând-se să le
realizeze in maximum un an de la data închiderii exercițiului
lichiditățile sau cvasi lichiditățile, daca utilizarea acestora nu este supusa
restricțiilor
Celelalte active sunt considerate elemente ne curente. Ele includ imobilizările
corporale si necorporale, cat si activele de exploatare si financiare pe termen
lung.
Activele curente se refera, in special, la stocuri si creanțe - clienți, care
sunt vândute, consumate sau realizate in cadrul ciclului normal de exploatare,
chiar si atunci când nu se preconizează ca ele să fie realizate in următoarele
12 luni după închiderea exercițiului.
 DATORIILE CURENTE SI
NECURENTE
O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci când
trebuie să fie rambursata:
fie in cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii
fie la o scadenta in cadrul următoarelor 12 luni care succed datei închiderii
exercițiului
Toate celelalte datorii sunt datorii ne curente. Unele datorii curente,
precum datoriile comerciale, cele legate de relațiile cu salariații sau de alte
costuri operaționale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat in
ciclul normal de exploatare al întreprinderii. Astfel de elemente, sunt
clasificate in categoria ”curente”, chiar daca ele trebuie să fie rambursate
peste o perioada mai mare de un an.
Elementele legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt:
 activele
 datoriile
 capitalurile proprii.

Activele - reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la

care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Un activ este recunoscut
în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către
întreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil (nu conține erori
semnificative şi în evaluarea costului s-a folosit o estimare rezonabilă).
Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să genereze
beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. In schimb, o astfel de tranzacție va avea
ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere.
Datoriile - reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimentele trecute şi prin
decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.
O datorie este recunoscută în bilanț în momentul în care este probabil că o ieșire de resurse purtătoare
de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza
această lichidare poate fi evaluată în mod credibil.
Stingerea unei obligații prezente implică renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează
beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor celeilalte pârți şi se poate face în mai multe moduri :
plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, înlocuirea respectivei obligații cu o altă
obligație sau transformarea obligației în capital propriu.
Capitalul propriu - reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele unei întreprinderi după
deducerea tuturor datoriilor sale.
 Contul de profit si pierdere
Bilanțul contabil este considerat documentul ce descrie poziția a unei întreprinderi
la un moment dat, indicând si mărimea rezultatului .Apare însă necesara prezenta unui alt
instrument de modelare contabila care să explice modul de constituire a rezultatului si a
permită desprinderea unor concluzii legate de performantele activității întreprinderii.
Acest instrument este cea de-a doua componenta a situațiilor financiare si anume contul
de profit si pierdere.
In aceasta optica, întreprinderea devine un centru de calcul economic, calculul
având la baza:
valorile produse si vândute pe piața clienților, denumite generic VENITURI;
valorile utilizate pentru obținerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate
pe alte piețe, denumite cheltuieli. Aceasta reprezintă, in fapt, reenumerarea factorilor de
producție
Din compararea celor doua mărimi valorice se obține un rezultat. Acesta poate fi o
mărime valorica pozitiva, denumita profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile, sau o mărime valorica negativa, denumita pierdere, atunci când veniturile
sunt mai mici decât cheltuielile.
Daca bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a întreprinderii,
contul de profit si pierdere oferă informații asupra activității întreprinderii, a modului cum
aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor
pe care le generează.
Situația fluxurilor de trezorerie
Cadrul general pentru întocmirea si prezentarea situațiilor
financiare din cadrul cărora face parte si " situația fluxurilor de
trezorerie " stipulează ca obiectivul acestora " este de a furniza
informații despre poziția financiara performantele si modificările
poziției financiare a întreprinderii care sunt utile unei sfere largi de
utilizatori in luarea deciziilor economice . Utilizatorii de situații
financiare includ investitorii prezenți si potențiali , personalul angajat
, creditorii , furnizorii si alți creditori comerciali .
Note explicative la situațiile financiare anuale
Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante
pentru necesitățile utilizatorilor in ceea ce privește poziția financiara
si rezultatele obținute.
4. 2 Analizarea
managementulu
i financiar și a
planificării
financiare
 4.2.1 Analiza de nevoi pentru stabilirea
obiectivelor financiare ale firmei
Performanțele societăților comerciale depind atât de managementul
operațional (al producției, al resurselor umane), cât şi de managementul financiar.
Managementul financiar este o resursă a dezvoltării în sensul capabilității
de transformare a unei realități potențiale într-una certă de stabilitate şi de
creștere economico-financiară.
Managementul financiar poate fi definit printr-un proces de planificare, de
identificare şi de conservare a resurselor financiare. El vizează mai multe
dimensiuni şi anume:
 planificarea şi controlul;
 trecutul şi viitorul;
 termenul scurt şi termenul lung;
 factorii interni şi externi;
 teoria şi practica financiară.
Ca urmare, un management financiar adecvat în cadrul firmei va
contribui la oferirea unor produse mai bune la preturi scăzute, a
unor salarii mai mari, atât pentru personalul productiv, cât şi
pentru cel de conducere, şi în același timp, la realizarea unor
venituri mai mari pentru investitorii care au injectat capital în
afacerea respectiva.
Managementul financiar vizează organizarea şi conducerea
sistemică a activității financiare a unei firme prin următoarele căi:
prin previziunea financiară, pe baza bugetului de venituri şi
cheltuieli;
prin controlul realizării obiectivelor financiare prestabilite;
prin monitorizarea permanentă a modului de gestionare a
patrimoniului în vederea prevenirii riscului de faliment al firmei.  
4.2.2 Principiile și funcțiile
managementului financiar
Subliniind importanta managementului ca resursă a dezvoltării,
literatura de specialitate evidenţiază rolul progresului în conducere,
stabilind faptul că progresul social este o funcție dependentă de
muncă, pregătirea personalului, fonduri şi dotări, progresul în
conducere şi alți factori. Managementul românesc, ca şi cel
internațional, în majoritate recunosc ca atribute:
previziunea;
organizarea;
coordonarea;
antrenarea;
control evaluarea.
Previziunea financiară este o activitate complexă şi laborioasă. Totodată, este o
profesie prin care specialistul realizează o sinteză a întregii activități de previziune
a firmei şi o ierarhizare a obiectivelor în funcție de resurse şi de profitul potențial.
Previziunea financiară cuprinde:
prognoze financiare;
politici financiare;
strategii financiare;
planuri financiare;
bugete de venituri şi cheltuieli etc.
Specialistul în previziunea financiară trebuie să propună o selectarea a obiectivelor
în funcție de sursele de finanțare. În funcție de abilitatea specialistului pot fi
antrenate avantaje pe planul profitabilității activității firmei, prin:
asigurarea finanțărilor obiectivelor cele mai performante ca profit şi piață;
utilizarea celor mai ieftine resurse de finanțare;
valorificarea profitabilă, temporară disponibilităților;
utilizarea resurselor financiare proprii pe baza metodelor de analiză şi control
corespunzătoare.
Previziunea financiară nu este o reflectare pasivă a celorlalte activități ale întreprinderii, ci
este un instrument de promovare a eficienței utilizării resurselor financiare, a
rentabilității, lichidității, echilibrelor financiare şi de tinere sub control al riscului de firmă.
Organizarea desemnează ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc şi
se delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală, precum şi componentele lor.
Organizarea cuprinde:
 atat organizarea de ansamblu a întreprinderii,
 cât şi organizarea principalelor sale componente.
Organizarea determină:
structurarea resurselor,
structura organizatorică,
structura funcțională,
sistemul informațional.
Organizarea financiară cuprinde ansamblul activităților necesare îndeplinirii
obiectivelor financiare ale firmei, locul pe care îl ocupă, ca responsabilități, pe salariați,
structuri organizatorice şi statuarea acestora într-un cadru precis conturat de luare şi de
urmărire a deciziilor.
Prin intermediul acestui atribut se armonizează resursele necesare desfășurării în bune
condiții a activității şi se stabilesc raporturi optime între obiective şi resurse.
În domeniul financiar se realizează activitățile de cea mai mare
importantă pentru întreprindere, pentru acționari, clienți, ca de
exemplu :

bugetul firmei;
bilanțul contabil;
contul de profit şi pierdere;
evaluarea firmei;
stabilirea prețurilor şi tarifelor;
asigurarea capacității de plată a întreprinderii;
organizarea şi exercitarea controlului şi auditului financiar,
relațiile întreprinderii cu bugetul public național;
relațiile întreprinderii cu acționarii, băncile, piața financiară etc.
Coordonarea constă în ansamblul proceselor de muncă prin
care se armonizează deciziile şi acțiunile personalului firmei şi
ale subsistemelor sale în cadrul previziunilor şi sistemului
organizatoric fiind de fapt o organizare în dinamică.
Activitățile care formează funcția de coordonare se divid în:
activități de coordonare bilaterală;
activități de coordonare multilaterală.

Coordonarea şi comunicarea, în domeniul financiar, trebuie să fie

controlabile şi controlate. Din acest motiv, sistemul de
comunicații impune o construcție care să permită o funcționare
corectă a feed-back –ului, indispensabil oricărui proces
managerial.
Antrenarea încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se
determină personalul firmei să contribuie la stabilirea şi realizarea
obiectivelor.
Antrenarea determină implicarea operațională şi efectivă a resurselor firmei
în realizarea obiectivelor.
Motivarea personalului, împletirea armonioasă a intereselor firmei cu
interesele personalului (angajați, acționari etc)constituie motorul acțiunilor
de antrenare.
Scopul antrenării are un caracter operațional, iar fundamentul său îl
reprezintă motivarea, adică corelarea satisfacerii necesităților şi intereselor
personalului cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor stabilite. Pentru o
antrenare eficientă este necesar ca procesul motivării să fie complex,
diferențiat şi gradual.
Calitatea antrenării condiționează concretizarea eficientă a funcțiilor de
previziune, organizare şi coordonare.
Control evaluarea este definită ca ansamblul proceselor prin care
performanțele firmei, subsistemelor şi componentelor acesteia sunt
măsurate şi comparate cu obiectivele stabilite inițial în vederea
eliminării diferențelor constatate şi integrării abaterilor pozitive.
Controlul şi evaluarea asigură finalitatea unui ciclu al procesului
managerial şi reprezintă rampa de lansare a ciclului următor.
Procesul de control - evaluare cuprinde măsurarea realizărilor,
compararea lor cu nivelul stabilit inițial, determinarea cauzelor
generatoare de abateri şi efectuarea corecturilor ce se impun. Prin
urmare, acest atribut are un caracter preventiv şi corectiv.
Analizată în ansamblu, evoluția procesului de management percepută
ca rezultantă a evoluțiilor funcțiilor componente este ciclică, ondulatorie
iar intensitățile maxime corespund încheierii şi începerii principalelor
subdiviziuni temporare folosite în previzionarea activității firmei.
4.3 Identificarea
contribuției
analizei
financiare la
fundamentarea
corectă a
deciziilor
financiare ale
întreprinderii
4.3.1 Analiza financiară
Analiza situațiilor financiare este arta de a analiza şi
interpreta situațiile financiare. Unul dintre obiectivele majore
ale analizei situațiilor financiare este acela de “a înțelege
cifrele” sau de “a descifra sensul cifrelor” – adică de a angaja
instrumentele de analiză financiară ca un ajutor în înțelegerea
datelor financiare raportate şi de a folosi ulterior această
putere de înțelegere pentru a conduce mai bine o afacere. Se
pot dezvolta diverse măsuri analitice pentru a descrie relațiile
semnificative şi a extrage informația din situațiile financiare
In concluzie, luarea de decizii în cunoștință de cauză este
adevăratul scop al analizei situațiilor financiare.
Analiza ratelor este un instrument frecvent utilizat în analiza
situațiilor financiare.
Ratele financiare pot fi folosite pentru a dezvolta o serie de statistici care să scoată la
iveala caracteristici financiare – cheie ale unei companii. In aproape toate cazurile, ratele
sunt utilizate în doua modalități. In primul rând, ratele sunt comparate cu media ramurii de
activitate din care firma face parte.
Oricare ar fi sursa acestor rate, trebuie avută atenție, în sensul comparării companiei
supuse analizei cu standardele definite pentru companii din aceeași categorie şi cu
aproximativ aceeași valoare a profitului.
Un al doilea aspect în ceea ce privește utilizarea ratelor este analiza evoluției în timp a
unei companii anume. Spre exemplu, evoluția marjei de profit al unei companii poate fi
evaluată pentru o perioada de cinci sau zece ani. Este util adesea să se urmărească ratele-
cheie în decursul a una sau doua recesiuni anterioare pentru a se determina cât de bine
poate compania respectivă să reziste financiar în perioadele dificile d.p.d.v. economic.
Ratele financiare cheie sunt grupate în 3 categorii majore, potrivit aspectului particular al
condițiilor financiare ale companiei sunt:
1.Rentabilitatea: indicatori concludenți ce măsoară puterea câștigului şi rentabilitatea
record a companiei.
2.Lichiditatea: se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani.
3.Structura capitalului: determinarea gradului de îndatorare al companiei.
4.4
Diagnosticarea
rentabilității şi
al riscului
financiar
4.4.1 Instrumente utilizate in stabilirea
diagnosticului rentabilității şi al riscului
Fiecare categorie de indicatori este tratată în continuare, cu identificarea principalilor
indicatori din fiecare grupa.
Indicatorii de lichiditate
Rata curenta = Active circulante / Datorii curente (formula de calcul)
Interpretare: Rata curenta reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se
transforma intr-un timp scurt in lichidități pentru a achita datoriile curente.
Rata rapida (testul acid) = (Active circulante-Stocuri) / Datorii curente (formula
de calcul)
Interpretare: Rata rapida reflecta posibilitatea activelor circulante concretizate in creanțe
si trezorerie de a acoperi datoriile curente; se scad stocurile deoarece au cel mai puțin
caracterul de lichiditate dintre activele curente (ele reprezintă activele la care apar cel
mai probabil pierderi in cazul lichidării). Lichiditatea rapida e satisfăcătoare pentru valori
cuprinse intre 0.65 si 1.
Lichiditatea imediata = Trezorerie/Datorii pe termen scurt (formula de calcul)
Interpretare: Reflecta posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama
numerarului aflat in casierie, a disponibilităților bancare si a plasamentelor de scurta
durata. Pentru a fi considerat favorabil, indicatorul trebuie să tinda spre o mărime unitara.
Indicatorii gradului de îndatorare
Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale (formula de
calcul)
Interpretare: Rata obligațiilor totale la total activ măsoară
procentajul, din totalitatea fondurilor, asigurat de creditori. Creditorii
prefera rate ale obligațiilor scăzute, deoarece cu cat este mai
scăzută rata cu atât este mai mare protecția la pierderile creditorilor
in cazul lichidării.
Solvabilitatea patrimoniala = Capitaluri proprii/Total pasiv
(formula de calcul)
Interpretare: Reprezintă gradul in care unitățile patrimoniale pot face
fata obligațiilor de plata. Ea este considerata buna când rezultatul
obținut depășește 30%, indicând ponderea surselor proprii in totalul
pasivului.
Indicatori privind utilizarea activelor
Rotația stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri (formula de calcul)
Interpretare: Arata influenta stocurilor existente asupra mișcării bilanțiere; o valoare ridicata a
acesteia arata o situație favorabila pentru agentul economic. Trebuie făcută precizarea ca datorita
faptului ca vânzările apar de-a lungul întregului an in timp ce stocul se definește pentru o anumita
data e recomandat să se utilizeze stocul mediu = [ (stocul inițial + stocul final) /2 ].
Durata de recuperare a creanțelor = Total creanțe/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)
Interpretare: Indica ritmul încasării creanțelor concretizate in clienți, debitori. Cu cat mărimea
acestui indicator este mai mica cu atât creanțele se încasează mai rapid
Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)
Interpretare: Indica ritmul achitării datoriilor fata de terți ale agentului economic; valori mici ale
acestui indicator arata ca societatea își achita obligațiile mai rapid.
Rata utilizării activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000 (formula de calcul)
Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cat acest indicator este mai mare cu
atât este mai bun
Rata de eficienta a activelor circulante = (Cifra de afaceri/Active circulante)*1000
(formula de calcul)
Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active circulante; indicatorul este mai bun cu cat este
mai mare.
 Viteza de rotație a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de afaceri)*360
(formula de calcul)
Interpretare: Arata durata unei rotații si este favorabila daca are valori mici.
 Indicatorii Profitabilității
 Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri (formula de calcul)
Interpretare: Indica mărimea profitabilității agentului economic; O rata a profitului ridicata indica o
profitabilitate mare a agentului.
 Rata rentabilității activelor = (Profitul net/Active totale)*1000 (formula de calcul)
Interpretare: Indica profitul net obținut la 1000 lei active totale; cu cat este mai mare este mai bun.
 Rata rentabilității capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri proprii)*1000 (formula
de calcul)
Interpretare: Indica profitul net obținut la 1000 lei capitaluri proprii; cu cat este mai mare este mai
bun.
Fondul de Rulment
Fondul de rulment poate fi definit ca reprezentând
ansamblul resurselor necesare pentru finanțarea activității
curente de producție a întreprinderii.